Predică la Schimbarea la Față

Evanghelia zilei de astăzi ne relatează momentul

schimbării la Față a Mântuitorului nostru Iisus Hristos întâmplat
pe muntele Taborului. Mântuitorul Iisus Hristos a luat cu Sine pe
trei dintre Sfinții Apostoli, pe Petru, pe Iacov și pe Ioan și au
urcat într-un munte înalt, după cum ne spune Sfânta Evanghelie.
Muntele Tabor are o înălțime de 575 d emetri și are forma unei
jumătăți de sferă, fiind situat în sudul Galileii, la 17 km de Marea
Galileii. Schimbarea la Față a avut loc cu puțin timp înainte de
pătimirea Domnului. Pe Muntele Taborului, Mântuitorul s-a
descoperit pe Sine în toată strălucirea Sa dumnezeiască. El a
devenit izvor de lumină – fața Sa strălucea ca soarele iar hainele
au devenit albe precum lumina. Ucenicii îi văd alături de Domnul
Hristos pe doi dintre cei mai puternici, mai cunoscuți profeți ai
Vechiului Testament, pe Moise și Ilie, stând de-a dreapta și de-a
stânga Mântuitorului. Petru, în numele celorlalți, spune:
„Doamne, bine ne este nouă să fim aici, să facem trei colibe, Ție
una, lui Moise una și una lui Ilie.” Dar în clipa imediat
următoare un nor luminos i-a învăluit, iar un glas le-a zis:
„Acesta este Fiul Meu Cel iubit, întru care am binevoit, de acesta
să ascultați”. Ucenicii au fost cuprinși de acea spaimă sacră, iar
pe drumul de întoarcere Mântuitorul le-a zis să nu spună nimănui
nimic până după slăvita Sa înviere.
De ce la schimbarea la față a Domnului pe muntele
Tabor au fost prezenți Moise și Ilie? De ce nu au fost prezenți alți
profeți ai Vechiului Testament?
Cu puțin timp înainte de acest eveniment, în alt context,
Mântuitorul îi întreabă pe ucenici: „Cine zic oamenii că sunt
Eu?” Și ei răspund: unii zic că ești Moise, alții că ești Ilie, iar alții
că ești unul dintre profeți. Domnul Hristos insistă: „Dar voi, cine
ziceți că sunt Eu?” Petru răspunde: „ Tu ești Hristos, Fiul Lui
Dumnezeu Celui viu!”, iar Mântuitorul îi confirmă că ceea ce a
mărturisit el este adevărat. În perioada aceea era deosebit de
răspândită teoria reîncarnării chiar și printre evrei. Pe Tabor,
Domnul Iisus Hristos le descoperă celor trei și prin ei, mai târziu
celorlalți și nouă tuturor, că El nu este unul dintre prooroci, că El
este mai mare decât oricare dintre profeții. Lumina Lui îi învăluie
pe toți, profeți, apostoli, și aceasta le dă o stare de bine, de
bucurie, de stabilitate. Pe Tabor e lumina necreată pe care o
regăsim mai înainte de a crea Dumnezeu lumea, e lumina văzută
și simțită de marii mistici, marii părinți care prin rugăciune și
meditație au ajuns la cunoașterea și simțirea desăvârșită a lui
Dumnezeu. Pe muntele Taborului Mântuitorul nostru a dat la o
parte haina smereniei și S-a arătat cu toată dumnezeirea Sa. De
fapt, pe Tabor e Dumnezeu în toată strălucirea Sa. Pe Tabor
vorbim de o Teofanie. Dumnezeu se face cunoscut oamenilor, se
arată oamenilor, așa precum la Botezul Domnului. Și la Botezul
Domnului și pe Tabor, Dumnezeu se face cunoscut doar anumitor
persoane, persoane ajunse la o anumită stare de percepere și
înțelegere a Lui Dumnezeu. La botezul Domnului doar Ioan
Botezătorul aude și înțelege în mod clar glasul Lui Dumnezeu,
celorlalți li se pare că aud sau aud glas de tunet. De epifania de
pe Tabor s-au învrednicit doar trei dintre Apostoli, cei care Îl
înțeleg cel mai bine pe Mântuitorul, cei care cred fără nici o
umbră de îndoială că El este Fiul lui Dumnezeu, cei care s-au
învrednicit să fie părtași și la învierea fiicei Lui Iair, când aceștia
îi vor vedea puterea pe care doar Dumnezeu o are, aceea de a
înviat pe cineva fin morți. Măcar aceștia trei ar fi trebuit să fie
alături de Hristos și în momentele grele de pe Golgota, dar știm că
nu au stat treji nici în Ghetsimani, producându-i mâhnire
Domnului.
Pe Tabor Mântuitorul s-a făcut cunoscut pentru noi, ca noi
să credem că e Dumnezeu adevărat și Om adevărat. Dumnezeu a
îmbrăcat haina smereniei că să poată fi văzut de către oameni.
Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh! Amin!