Coțovanu Andreea Iulia

Comunicare și Relații Publice

An II

Etică şi divertisment: Problema violenţei și sexualității în industria divertismentului

Divertismentul nu se rezumă doar la aspectul său de distracție, ci poate îndeplini și

un rol educațional important. Unele materiale de divertisment au demonstrat capacitatea lor
de a educa, aducând în prim-plan efecte educaționale tangibile.

Funcţia de divertisment este „cea mai importantă astăzi, cu atât mai mult cu cât ea se
combină extrem de eficient cu celelalte. Educaţia este primită mai uşor când este ascunsă
sub masca distracţiei...” (6, p. 38-39).

Dincolo de scopul său inițial de a distra și a captiva, divertismentul a fost adesea criticat sau
analizat pentru modul în care prezintă și utilizează. Într-un mediu în care filmele, jocurile
video, emisiunile TV și alte forme de divertisment au devenit omniprezente, întrebările legate
de modul în care aceste medii reprezintă violența și impactul acestora asupra publicului devin
din ce în ce mai urgente.

Una dintre principalele preocupări este legată de influența expunerii la violență asupra
mentalității și comportamentului celor care consumă acest conținut. Se dezbat efectele pe
termen lung ale expunerii la imagini violente, mai ales în rândul tinerilor, și dacă acestea pot
contribui la desensibilizare sau la creșterea comportamentelor agresive.

Violența din mass-media, argumentează unii, reprezintă o amenințare, aparent inofensivă,

dar care este, de fapt, de o mie de ori mai puternică. Violența de pe micile ecrane constituie
premisa inadaptării sociale în special din rândul copiilor, argumentează cercetătorul Glenn
Sparks de la Purdue University. În timp ce cercetătorii dezbat impactul asupra audienței,
eticienii se întreabă cât din violența din mass-media este tolerabilă, chiar dacă o singură
persoană ar putea fi afectată sau nici măcar una. (C. Christians 2001, 247)
Coțovanu Andreea Iulia
Comunicare și Relații Publice
An II
Argumentul că violența prezentată în media este o amenințare subestimată, dar puternică,
accentuează potențialul său de a influența comportamentul și mentalitatea oamenilor, mai ales
a copiilor.

Glenn Sparks subliniază faptul că expunerea constantă la violență din media poate servi ca o
premisă pentru dificultăți de adaptare socială, în special în rândul copiilor. Această observație
sugerează că conținutul violent poate influența modul în care aceștia interacționează și se
integrează în societate.

O oarecare violență este, fără îndoială, inevitabilă în orice dramă, comedie și melodramă.
Însă creșterea de neoprit a crimelor violente în viața de zi cu zi, multe dintre ele săvârșite de
tineri, a fost adesea legată de viețile aspre și agitate ale lui Dirty Harry, Rimbo, ale
ticăloșilor practicanți de ,, sporturi sângeroase’’ și ale super-eroilor animați, a căror galerie
continuă să se lărgească. Se consideră că ceea ce vede un tânăr devine mult prea ușor ceea
ce și face. De vreme ce societatea nu poate accepta anarhia regulilor criminale, ea trebuie să
acționeze în sensul eliminării cauzelor. (C. Christians 2001, 249)

Este o perspectivă provocatoare ce subliniază legătura potențială între violența prezentată în

mass-media și comportamentul real al tinerilor. Argumentul se concentrează pe ideea că
expunerea la reprezentări intense și repetate ale violenței în filme, jocuri video sau alte forme
de divertisment ar putea contribui la creșterea crimelor violente, în special în rândul tinerilor.

Referințele la personaje precum Dirty Harry, Rambo și alte figuri ale genului "sporturilor
sângeroase" sau super-eroi animați sugerează că aceste imagini și comportamente pot
influența modul în care tinerii percep și reacționează la lumea din jurul lor. Se avansează
ideea că ceea ce tinerii văd și consumă în media poate avea un impact puternic asupra
acțiunilor și comportamentelor lor reale.

În problema etică a acceptării sau interzicerii conţinuturilor violente sau sexuale în creaţiile
de divertisment regăsim confruntarea dintre două tabere (cf. Christians 2001, 249-250) :

O primă tabără reprezentată de autori precum George Gerbner:

Rațiune fundamentală a controlului și constrângerii era împărtășită, recunoscându-se că

vizionarea și lectura unor materiale cu conținut sexual violent tind să creeze un stimulent
pentru crime sexuale violente și să dezvolte o legătură socială distructivă între sex și
Coțovanu Andreea Iulia
Comunicare și Relații Publice
An II
violență, în mintea unor persoane, care pot, sub presiunea anumitor circumstanțe, sa-și
afișeze noile atitudini. (C. Christians 2001, 249)

Expunerea la astfel de materiale poate servi ca un stimulent pentru comportamentele violente

sau disfuncționale legate de sex. Vizionarea sau lecturarea unor astfel de materiale poate
contribui la asocierea incorectă sau periculoasă între sex și violență în mintea unor persoane.
Argumentul este că expunerea constantă la conținut sexual violent poate distorsiona percepția
individului despre relațiile sexuale și poate contribui la dezvoltarea unor atitudini negative
sau periculoase.

A doua tabără reprezentată de cei care apără libertatea de expresie şi creaţie (ex. de Uniunea
Americană a Libertăţilor Civile) au contestat aceste concluzii pe baza următoarelor
argumente:

Libertatea artistică şi estetică presupune o atitudine de tip laissez-faire şi nu controlul realizat

de către autorităţi

Efectele directe ale acestor conţinuturi nu pot fi verificate sau dovedite, iar cele indirecte sunt
asociate cu multe alte mesaje mediatice şi nu se poate izola influenţa divertismentului;

Violenţa e o problemă socială şi istorică şi nu e efectul media;

Îngrijorarea faţă de violenţă reflectă de fapt teama de a schimba instituţiile sociale, o atitudine
conservatoare și ilegitimă pentru că societatea se schimbă în permanenţă.

Dispar barierele dintre programele de ştiri şi cele de divertisment, deci interdicţiile ar trebui
să le afecteze şi pe acestea ceea ce ar încalcă dreptul cetăţenilor la informaţie.(curs, p11)

Poate să inspire presa crime violente? În 1977, națiunea a fost șocată de un celebru caz de
crimă, săvârșită de un adolescent din Florida care și-a împușcat vecina, o femeie în vârstă
de 82 de ani, i-a sustras 415 dolari din casă și a plecat să petreacă la Diseny World cu
prietenii. Avocatul adolescentului Ronny Zamora l-a prezentat pe prietenul său ca fiind
victima ,,intoxicării’’ involuntare provocate de televiziune. ,, O persoană drogată sau
intoxicate fără știința sa nu e resposabilă în fața legii de actele sale, atâta timp cât se află
sub acea influență’’. Ronny văzuse aproape 50.000 de crime la televizor în cei 15 ani ai săi,
iar avocatul a susținut că băiatul nu putea discerne dacă era protagonistul unui program de
televiziune sau comitea o crimă reală, în momentul în care și-a împușcat victima. Totuși,
Coțovanu Andreea Iulia
Comunicare și Relații Publice
An II
juristul a decis contrariul și Zamora a fost condamnat. Dar cazuri asemănătoare continua să
sosească în tribunal. (C. Christians 2001, 252)

Acest caz, evidențiază o chestiune complexă privind puterea conținutului media de a

influența comportamentul uman. Apărarea lui Zamora a susținut că expunerea sa intensă la
conținut violent din televiziune l-a făcut să nu mai poată distinge clar între realitate și ficțiune
atunci când a comis crimă pentru care a fost judecat. Chiar dacă această apărare nu a fost
acceptată de instanță, acest caz atrage atenția asupra impactului profund pe care îl poate avea
conținutul media asupra percepțiilor și acțiunilor noastre.

Esența argumentului său era că expunerea sa îndelungată la scene de violență din programele
TV l-a afectat în așa măsură încât nu putea discerne clar între ficțiune și realitate. Ideea că
conținutul intens de violență din media ar putea distorsiona înțelegerea și discernământul unui
individ este una profund preocupantă.

Acest caz ilustrează o realitate tulburătoare: ceea ce vedem în media poate influența profund
modul în care gândim și acționăm. Ne face să ne întrebăm cât de mult pot forma și modifica
reprezentările noastre despre lumea reală și cum acestea pot influența deciziile noastre.

Astfel de cazuri ne forțează să fim mai conștienți și mai critici în privința a ceea ce
consumăm din media, deoarece aceasta poate avea un impact semnificativ asupra percepțiilor
și comportamentelor noastre în viața de zi cu zi. Este o ilustrare convingătoare a nevoii de a
examina și de a evalua cu atenție efectele pe care conținutul media le poate avea asupra
noastră și asupra societății în ansamblu.

Sexualitatea a fost adesea o temă abordată în filme, seriale TV, muzică și alte forme de
divertisment, fiind atât sursă de explorare artistică, cât și subiect de dezbateri și controverse.

Această prezență a sexualității în industria divertismentului a deschis porți către diversitatea

orientărilor sexuale, identităților de gen și a relațiilor umane. De la portretizări ale iubirii și
intimității până la explorări ale diversității și complexității experiențelor sexuale,
divertismentul a fost o platformă pentru exprimarea și contextualizarea sexualității umane
într-o varietate de moduri.

Cu toate acestea, sexualitatea în industria divertismentului a stârnit adesea dezbateri legate de

modul în care este reprezentată și percepută de public. Uneori, reprezentările sexuale din
Coțovanu Andreea Iulia
Comunicare și Relații Publice
An II
media pot fi subiectul unor critici legate de stereotipuri, exploatare sau perpetuarea unor
norme nerealiste.

Pornind de la reprezentările sexuale în filme și seriale, până la implicarea sexualității în

muzică și alte forme de artă, sexualitatea în industria divertismentului este o temă vastă și în
continuă evoluție. Este un teren sensibil care aduce în prim-plan chestiuni etice, de liberă
exprimare și responsabilitate socială, iar modul în care este abordată și reprezentată poate
influența percepțiile și discursurile legate de sexualitate în societate.

…În unele țări continuă să existe reglementări de natură cenzorială pentru scenele de mare
violență-sau de violență nemotivată, ori pentru cele de excesivă sexualitate, ori pentru
violența de limbaj.

Pe de altă parte, însă, imposibilitatea practică de a produce definiții ultime în ceea ce

privește producția aristică și cea comercială face ca asemenea restricții să devină dificil de
pus în practică.(M. Runcan 2002, 269)

Aceste reglementări cenzoriale stricte referitoare la scenele de violență sau sexualitate

excesivă în industria divertismentului sunt adesea menite să protejeze publicul, în special pe
cei mai tineri, de conținut considerat nepotrivit sau ofensator.

Cu toate acestea, există o dificultate practică în definirea exactă a ceea ce constituie "excesiv"
sau "nepotrivit" în contextul artistic și comercial. Definirea clară a limitelor și regulilor în
ceea ce privește producția artistică și comercială poate fi extrem de complicată, deoarece
interpretările despre ceea ce este acceptabil sau nu pot varia în funcție de cultură, norme
sociale și evoluția percepțiilor.

Deciziile privind cenzura în divertisment sunt adesea sensibile și pot genera dezbateri
aprinse, deoarece trebuie să găsească un echilibru între protejarea publicului și asigurarea
libertății creatoarei și a exprimării artistice. Este un domeniu complex, în care aspecte legate
de valori culturale, moralitate și libertatea de exprimare intră în conflict și necesită abordări
echilibrate și responsabile pentru a găsi soluții potrivite pentru fiecare comunitate sau
societate.

De cele mai multe ori, plecându-se de la premiza că, în viața sa personală, orice consumator
are dreptul să utilizeze liber și produsele industriei pornografice, cu condiția să fie adult și
să nu-și deranjeze prin asta semenii, s-a renunțat treptat la prohibirea producției de
Coțovanu Andreea Iulia
Comunicare și Relații Publice
An II
pornografie ca atare. În schimb, pentru a nu aduce atingere bunelor moravuri și libertății
neconsumatorilor, difuzarea este cea care va fi limitată. (M. Runcan 2002, 271)

Fiecare individ are dreptul la alegeri personale și la libertatea de a accesa diverse forme
de divertisment sau conținut, inclusiv pornografia, în cadrul vieții private, cu condiția ca acest
consum să nu afecteze sau deranjeze pe ceilalți. Astfel, în multe locuri, s-a renunțat la
interdicția absolută a producerii de conținut pornografic, focalizându-se mai degrabă pe
reglementarea difuzării acestuia.

Această regulă se aplică pentru a proteja bunăstarea publică și a menține standardele sociale.
Prin limitarea difuzării, se încearcă să se evite expunerea involuntară sau neconsimțită a altor
persoane la acest tip de conținut. Limitările impuse asupra difuzării pornografiei se axează pe
protejarea bunelor moravuri și a libertății celor care nu doresc să fie expuși la acest tip de
conținut.

Această abordare reflectă încercarea de a găsi un echilibru între drepturile individuale de a

consuma anumite produse sau conținuturi și necesitatea de a proteja valorile sociale și
bunăstarea colectivă. Totodată, această regulă implică responsabilitatea în ceea ce privește
difuzarea și accesul la conținuturi care ar putea fi considerate deranjante sau inadecvate
pentru anumite categorii de public.

Expunerea la violenţa mediatizată duce la un proces de desensibilizare faţă de victimă,

oamenii obişnuindu-se cu astfel de imagini (cu violenţa). Astfel, se reduce comportamentul de
întrajutorare, de milă faţă de cei în cauză. Se pare că desensibilizarea emoţională are un
efect semnificativ în impactul mass-media asupra creşterii violenţei sexuale. D. Zillman, J.
Bryant şi R. A. Carveth [27, p. 153-159], prin cercetare, au ajuns la concluzia că filmele
erotice plăcute pot duce la reducerea comportamentelor agresive, în timp ce filmele erotice
cu multe scene violente (sadomasochism, bestialitate) influenţează creşterea agresivităţii.
Pornografia violentă (înţeleasă ca o combinare a scenelor erotice cu cele violente) produce
în mod evident efecte fiziologice şi cognitive. Ar exista chiar o legătură direct cauzală între
expunerea la scene erotice de mare agresivitate şi violenţa îndreptată împotriva femeilor.(O.
Sachelarie. P4)

Expunerea la violența mediatizată poate contribui la un proces de desensibilizare emoțională

față de victimele violenței. Această desensibilizare poate să reducă reacțiile de îngrijorare,
compasiune sau sprijin față de cei afectați de violență. Mai exact, expunerea frecventă la
astfel de imagini violente poate să reducă comportamentul de a oferi ajutor și empatie către
victime.
Coțovanu Andreea Iulia
Comunicare și Relații Publice
An II
Mai mult, pornografia care combină elemente erotice cu scene violente poate avea efecte
semnificative asupra reacțiilor fiziologice și cognitive ale indivizilor expuși. Aceste studii
sugerează chiar o legătură directă între expunerea la astfel de scene erotice cu agresivitate
ridicată și manifestările de violență îndreptate împotriva femeilor.

Astfel, concluziile acestor cercetări sugerează că conținutul mediatizat violent sau

pornografic, în special cel care combină aspecte erotice cu violență excesivă, poate influența
comportamentul și reacțiile individuale într-un mod care poate crește agresivitatea sau
reducerea empatiei și a comportamentelor de ajutorare.

STUDIU DE CAZ

Asociația FRONT; Societatea de Analize Feministe AnA

Protest contra tabloidizării violenței împotriva femeilor de către mass-media.

Violența nu este distracție!

Protestul Playboy sau cum a început totul

În anul 2000 Playboy România tocmai publicase un articol așa-zis pamflet cu titlul „Cum să-
ți bați nevasta… fără să lași urme” care descria amănunțit zece astfel de metode de abuz
urmate de o serie de fotografii ale unei femei bătute de un bărbat. Se mai sugera că o bătaie
bună se poate termina într-un sex bun și că, uneori, soția chiar își dorește să fie bătută din
nou. La momentul acela nu exista nicio lege împotriva violenței domestice (prima a fost
adoptată în 2003, cu scopul îndeplinirii condițiilor de integrare a României în UE).

Articolul a determinat o mobilizare rapidă a activistelor feministe din țară, care au răspuns,
pentru întâia oară în spațiul românesc, în mod reactiv în fața unui act de încălcare a
drepturilor femeilor. Anterior acestui moment, organizațiile de femei acționau în mod tăcut,
fără a interveni direct. Astfel, a avut loc un protest din fața Senatului, însoțit de o campanie
de redactare de scrisori către membri din parlament și ai ambasadelor. Evenimentul a fost
puternic mediatizat la nivel internațional, dar, mai mult decât atât, a avut o puternică
valoare simbolică pentru că a reprezentat o primă contestare publică a politicilor statului și
a condiției femeii în societatea românească.(scena 9)

Multe persoane sunt dezamăgite de presa românească. Poate că nu mai urmărim televizorul,
nu mai cumpărăm ziarele sau poate că citim articole online. În tot acest timp, violența
Coțovanu Andreea Iulia
Comunicare și Relații Publice
An II
împotriva femeilor a devenit divertisment în mass-media, un fenomen pe care trebuie să-l
cunoaștem și să nu-l tolerăm. Este folosit și oferit publicului ca distracție. Violența domestică
și violența în familie sunt o marfă excelentă pentru jurnaliștii români. Senzaționalul a ajuns la
un nivel alarmant, degradant și inacceptabil. În România, violența împotriva femeilor este un
fenomen social răspândit. În ultimii trei ani, 12.000 de cazuri de violență au fost înregistrate
anual, iar cazurile de viol au crescut cu aproape 9% anual. Acestea sunt singurele cazuri care
au fost raportate. Cifrele sunt mai mari într-o cultură care acceptă violența împotriva femeilor
și împiedică raportarea agresiunilor și violenței sexuale. Media tratează fenomenul
superficial, tabloidizează și transformă violența împotriva femeilor în divertisment,
contribuind la menținerea și promovarea acestei culturi a violenței: - Responsabilitatea
autorităților este invocată doar în cazuri excepționale de infracțiuni și violență extremă.
Există puține informații despre ce ar trebui să facă victimele în situații similare pentru a se
proteja. Aceste informații includ certificate medicale, ordin de protecție, adăposturi și centre
de consiliere. Oamenii nu prea citesc ziarele sau emisiunile TV despre femeile care au reușit
să rupă lanțul dependenței financiare și psihologice de agresori. - Folosirea unui limbaj
sexualizat și romanticizat. Violența domestică în care femeile sunt ucise este cunoscută sub
numele de „crimă pasională”. - Folosirea unui limbaj care este asemănător cu limbajul
pornografic în relatările despre viol, care implică faptul că victima minte sau inventează
lucruri, punând la îndoială integritatea victimei; - Victimiza victima prezentând detalii despre
viața personală, statutul social și comportamentul ei. - Batjocorirea și umilirea victimei, astfel
încât alte victime să nu raporteze violul Astfel, atacatorii sunt protejați. - Un sentiment
exagerat de senzaționalism atunci când se raportează agresiuni fizice sau sexuale împotriva
femeilor de vârsta a treia - Hipersexualizarea femeilor în media reprezintă violență simbolică
împotriva lor. Femeile sunt puse în ipostaze degradante și folosite ca decor. Acest model
susține, întărește și susține stereotipurile și opiniile negative față de femei. Cunoaștem deja
răspunsul la criticile noastre: presa nu este o instituție caritabilă ci un SRL care funcționează
după principii comerciale: profit, cerere și ofertă. Presa spune că oferă ceea ce cere publicul.
Suntem și public și cerem altceva. Cerem responsabilitate și etică. Vrem jurnalism
profesionist. Când nu primim argumentul cerere-ofertă, primim pe cel al neutralității mass-
media - ni se spune că rolul mass-media este de a transmite informații, că este descriptiv, nu
normativ. Există însă numeroase studii care arată importanța mass-media ca factor de
socializare care influențează modul nostru de a gândi și de a ne raporta la viață. Presa nu
numai că transmite informații, ci exploatează și menține stereotipuri: că femeile sunt obiecte
Coțovanu Andreea Iulia
Comunicare și Relații Publice
An II
sexuale sau că violența împotriva lor este tolerabilă. Trebuie să începem să vorbim despre
responsabilitatea mass-media.

CONCLUZII

Din punctul meu de vedere, desensibilizarea la violență și posibila influență asupra

comportamentului reprezintă preocupări majore exprimate de unii cercetători și eticieni.
Ideea că expunerea constantă la conținut violent ar putea distorsiona percepțiile și reacțiile
individuale în fața violenței din viața reală a fost pusă în discuție. De asemenea, s-a abordat
problema sexualității excesive în divertisment și posibilitatea de a afecta modul în care
oamenii percep relațiile și sexualitatea.

În ciuda acestor preocupări, nu există încă un consens clar asupra impactului exact al acestui
conținut asupra comportamentului uman. Unii susțin că este necesară o abordare mai atentă și
reguli stricte pentru limitarea conținutului violent sau sexual din mass-media pentru a proteja
publicul, în special copiii. Pe de altă parte, alții subliniază responsabilitatea personală și
parentală în gestionarea expunerii la aceste tipuri de conținut.

Cred că este importantă o abordare echilibrată și o mai bună conștientizare a modului în care
media influențează percepțiile și atitudinile noastre.
Coțovanu Andreea Iulia
Comunicare și Relații Publice
An II

ANEXE

Fotografie realizată la protestul „Violența nu este divertisment!”. Sursă foto: Asociația Front.

Fotografie realizată la protestul „Violența nu este divertisment!”. Sursă foto: Asociația

Coțovanu Andreea Iulia
Comunicare și Relații Publice
An II

BIBLIOGRAFIE-WEBOGRAFIE

Mass-media şi violenţa -Octavian Mihail Sachelarie

Suport de curs, prelegerea 11

M. Runcan, A patra putere – legislație și etica pentru jurnaliști, Cluj, 2002

C. Christians, Etica Mass-Media, Iași, 2001

https://www.scena9.ro/article/-20-de-ani-de-lupta-pentru-femeile-din-romania