1) **Dinamica începutului războaielor balcanice** a fost complexă și a implicat mai

multe națiuni din Peninsula Balcanică. În contextul decăderii Imperiului Otoman,

statele balcanice au căutat să-și extindă teritoriile și să-și consolideze independența.
Inițial, sub încurajarea agenților ruși, au fost încheiate o serie de înțelegeri între Serbia
și Bulgaria în martie 1912 și între Grecia și Bulgaria în mai 1912. În octombrie același
an, Muntenegru a încheiat, de asemenea, înțelegeri cu Serbia și Bulgaria¹. Aceste
alianțe au fost fundamentul pentru Primul Război Balcanic, care a urmat imediat.
Statele Ligii Balcanice (Bulgaria, Muntenegru, Grecia și Serbia) au cucerit teritoriile
otomane Macedonia, Albania și majoritatea Traciei¹.

2) **Implicarea României în războaiele balcanice** a fost determinată de mai mulți

factori, inclusiv poziția strategică a țării și relațiile sale cu marile puteri ale vremii.
După obținerea independenței în urma războiului ruso-turc din 1877-1878, România a
încercat să se mențină departe de conflictele majore, menținând relații bune cu toate
marile puteri. Totuși, după 1900, relațiile dintre România și Puterile Centrale s-au
răcit, iar România a început să se apropie de Antanta⁵. În timpul Primului Război
Balcanic, România a rămas neutră, dar în Al Doilea Război Balcanic, România a
intervenit militar în perioada 10-31 iulie 1913 și a semnat un tratat de pace la 10
august la București⁶. Această intervenție a avut loc după ce Bulgaria a declarat război
statelor aliate din contra Imperiului Otoman și a fost urmată de o stare de război între
bulgari și români, intervenția armatei române, cumulată cu forța statelor balcanice,
conducând la înfrângerea Bulgariei⁷.