Drept administrativ I – Cursul nr.

14 (25 mai 2020)

Conf. dr. Alexandru-Sorin Ciobanu

CURSUL NR. 14

FUNCŢIA PUBLICĂ
(partea a II-a)

1. Modificarea raportului de serviciu

În cursul exercitării funcţiilor publice pot apărea diverse „incidente” care impun modificarea
raportului iniţial de serviciu, sub unul sau mai multe dintre elementele sale caracteristice: natura
funcţiei, natura şi complexitatea atribuţiilor, locul de desfăşurarea a activităţii etc.
Codul administrativ (art. 502) prevede următoarele situaţii juridice care duc la modificarea
raportului de serviciu:
 delegarea;  detaşarea;
 transferul;
 mutarea definitivă în cadrul autorităţii/instituţiei publice ori în cadrul altei structuri fără
personalitate juridică a autorităţii/instituţiei publice;
 mutarea temporară în cadrul autorităţii/instituţiei publice ori în cadrul altei structuri fără
personalitate juridică a autorităţii/instituţiei publice;
 exercitarea cu caracter temporar a unei funcţii publice de conducere sau din categoria înalţilor
funcţionari publici;
 promovarea;
 mobilitatea în cadrul categoriei înalţilor funcţionari publici.

1.1. Delegarea (art. 504)

Trăsături:
- se dispune în interesul autorităţii/instituţiei publice în care este încadrat funcţionarul
public;
- se poate dispune pe o perioadă de cel mult 60 de zile calendaristice într-un an;
- pentru o perioadă mai mare de 60 de zile calendaristice în cursul unui an calendaristic,
se poate dispune numai cu acordul scris al funcţionarului public;
- în principiu, nu poate fi refuzată de funcţionar, dar există şi excepţii:
 graviditate;
 funcţionarul public îşi creşte singur copilul minor;
 starea sănătăţii, dovedită cu certificat medical, face contraindicată delegarea;  motive
familiale temeinice de natură a justifica refuzul de a da curs delegării.

Drepturi ale funcţionarului delegat:

- îşi păstrează funcţia publică şi salariul;
- dacă delegarea se face într-o altă localitate decât cea în care funcţionarul public îşi
desfăşoară activitatea, autoritatea/instituţia publică care îl deleagă este obligată să suporte costul
integral al transportului, cazării şi al indemnizaţiei de delegare.

1.2. Detaşarea (art. 505)

1
Drept administrativ I – Cursul nr. 14 (25 mai 2020)
Conf. dr. Alexandru-Sorin Ciobanu

Trăsături:
- se dispune în interesul autorităţii sau instituţiei publice în care urmează să îşi desfăşoare
activitatea funcţionarul public;
- se dispune prin act administrativ al persoanei care are competenţa legală de numire a
funcţionarului public detaşat, la propunerea conducătorului autorităţii sau instituţiei publice în
care urmează să îşi desfăşoare activitatea;
- se poate dispune pe o funcţie publică vacantă sau temporar vacantă;
- în principiu, nu poate fi refuzată de către funcţionar, cu excepţia câtorva situaţii:
 graviditate;
 îşi creşte singur copilul minor;
 starea sănătăţii, dovedită cu certificat medical, face contraindicată detaşarea;
 detaşarea se face într-o localitate în care nu i se asigură cazare;  este singurul
întreţinător de familie;  motive familiale temeinice.
- funcţionarul trebuie să îndeplinească condiţiile de studii şi condiţiile specifice funcţiei pe
care este detaşat;
- ca regulă, se poate dispune pe o funcţie publică de acelaşi nivel, cu respectarea
categoriei, clasei şi gradului profesional al funcţionarului public; - ca excepţie:
 cu acordul scris al funcţionarului, se poate dispune într-o funcţie publică de nivel
inferior;
 se poate dispune şi pe o funcţie publică de conducere sau din categoria înalţilor
funcţionari publici, dacă funcţionarul public îndeplineşte condiţiile de studii, de vechime şi
condiţiile specifice necesare în acest sens;
- durata maximă a detaşării este, în principiu, de maximum 6 luni/an calendaristic;
funcţionarul poate fi detaşat mai mult de 6 luni numai cu acordul său scris;
- în cazul detaşării funcţionarilor cu statut special sau care ocupă funcţii specifice, precum
şi al detaşării unor funcţionari publici pe funcţii cu statut special/specifice, este nevoie de
notificarea prealabilă (cu 10 zile înainte) a ANFP.

Drepturile funcţionarilor detaşaţi:

- îşi păstrează funcţia publică şi salariul, însă dacă salariul corespunzător funcţiei publice
pe care este detaşat este mai mare, are dreptul la acesta;
- pe timpul detaşării în altă localitate autoritatea/instituţia publică beneficiară este
obligată să îi suporte costul integral al transportului, dus şi întors, cel puţin o dată pe lună, al
cazării şi al indemnizaţiei de detaşare.

1.3. Transferul (art. 506)

Categorii:
 în interesul serviciului;  la cererea funcţionarului.

Trăsături generale:
- se poate face pe o funcţie publică vacantă de acelaşi nivel, cu respectarea categoriei,
clasei şi gradului profesional al funcţionarului public, sau într-o funcţie publică vacantă de nivel
inferior;

2
Drept administrativ I – Cursul nr. 14 (25 mai 2020)
Conf. dr. Alexandru-Sorin Ciobanu

- funcţionarul trebuie să îndeplinească condiţiile de studii, de vechime şi condiţiile

specifice pentru ocuparea funcţiei publice în care urmează să fie transferat (cerinţe care se
verifică de către conducătorul autorităţii/instituţiei la care se transferă);
- autorităţileZinstituţiile publice pot aproba proceduri interne de selecţie a funcţionarilor
publici prin transfer, respectiv de verificare a condiţiilor de realizare a transferului;
- în cazul înalţilor funcţionari publici, transferul se poate dispune numai pe o funcţie
publică de conducere sau de execuţie, nu tot pe o înaltă funcţie publică;

Transferul în interesul serviciului:

- se face la solicitarea conducătorului autorităţii/instituţiei publice în care urmează să îşi
desfăşoare activitatea funcţionarul public;
- necesită acordul scris al funcţionarului public şi aprobarea conducătorului
autorităţii/instituţiei publice în care este deja numit funcţionarul public;
- în cazul transferului în altă localitate, funcţionarul public are dreptul la o indemnizaţie
egală cu salariul net calculat la nivelul salariului din luna anterioară celei în care se transferă şi la
un concediu plătit de 5 zile lucrătoare (se suportă de autoritatea/instituţia publică la care se face
transferul).

Transferul la cerere:
- se face la solicitarea funcţionarului public;
- necesită aprobarea conducătorului autorităţii/instituţiei publice în care urmează să îşi
desfăşoare activitatea funcţionarul public.
- autoritatea/instituţia publică în cadrul căreia s-a aprobat transferul la cerere înştiinţează
cu celeritate autoritatea/instituţia publică în care îşi desfăşoară activitatea funcţionarul public,
despre aprobarea cererii de transfer.
- în termen de 10 zile lucrătoare de la primirea înştiinţării, conducătorul
autorităţii/instituţiei publice în care îşi desfăşoară activitatea funcţionarul public are obligaţia să
emită actul administrativ de modificare a raporturilor de serviciu, cu precizarea datei de la care
operează transferul la cerere;
- data de la care operează transferul la cerere nu poate depăşi 30 de zile calendaristice de
la data emiterii actului administrativ menţionat;
- ca o excepţie, transferul la cerere al înalţilor funcţionari publici se dispune de către
persoana care are competenţa legală de numire în funcţia publică, la solicitarea motivată a
înaltului funcţionar public şi cu aprobarea conducătorului autorităţii/instituţiei publice la care se
va transfera.

1.4. Mutarea (art. 507-508)

= se poate face în cadrul autorităţii/instituţiei publice ori în cadrul altei structuri fără personalitate
juridică a autorităţii sau instituţiei publice.

Categorii:
 mutare definitivă
 mutare temporară

Mutarea definitivă:
- poate să opereze:

3
Drept administrativ I – Cursul nr. 14 (25 mai 2020)
Conf. dr. Alexandru-Sorin Ciobanu

 din dispoziţia conducătorului autorităţii/instituţiei publice în care îşi desfăşoară

activitatea funcţionarul public, dar cu acordul scris al funcţionarului public;
 la solicitarea justificată a funcţionarului public, cu aprobarea conducătorului
autorităţii/instituţiei publice.
- poate avea loc pe o funcţie publică vacantă de acelaşi nivel, cu respectarea categoriei,
clasei şi gradului profesional al funcţionarului public sau într-o funcţie publică vacantă de nivel
inferior.
- funcţionarul public trebuie să îndeplinească condiţiile de studii, condiţiile de vechime şi
condiţiile specifice pentru ocuparea funcţiei în care urmează să fie mutat;
- în cazuri temeinic justificate şi motivat, mutarea definitivă a unui funcţionar public de
execuţie se poate dispune de conducătorul autorităţi/instituţiei publice cu repartizarea postului
corespunzător funcţiei deţinute de funcţionarul public (adică prin „mutarea” corespunzătoare şi a
„postului” în sine de la o structură la alta) şi cu acordul scris al funcţionarului public, în măsura în
care nu este afectată organigrama;
- în cazul înalţilor funcţionari publici, mutarea definitivă se poate dispune cu respectarea
următoarelor condiţii:
 pe o funcţie publică vacantă de conducere/de execuţie în cadrul autorităţii sau instituţiei
publice în care acesta îşi desfăşoară activitatea;
 dacă funcţionarul public îndeplineşte condiţiile de studii, condiţiile de vechime şi
condiţiile specifice pentru ocuparea funcţiei publice în care se dispune mutarea;
 prin act administrativ emis de către persoana care are competenţa legală de numire în
înalta funcţie publică;
 la solicitarea motivată a înaltului funcţionar public;
 cu aprobarea conducătorului autorităţii/instituţiei publice.

Mutarea temporară:
- se dispune motivat, în interesul autorităţii/instituţiei publice, de către conducătorul
acesteia;
- se face pe o altă funcţie publică vacantă sau temporar vacantă, de acelaşi nivel, cu
respectarea categoriei, clasei şi gradului profesional al funcţionarului public;
- funcţionarul public trebuie să îndeplinească condiţiile de studii şi vechime pentru
ocuparea noii funcţii;
- durata maximă = 6 luni într-un an calendaristic; mutarea pentru mai mult de 6 luni se
face numai cu acordul scris al funcţionarului;
- în mod motivat, mutarea temporară a unui funcţionar public de execuţie se poate
dispune de conducătorul autorităţii/instituţiei publice cu repartizarea postului corespunzător,
pentru o perioadă de maximum 6 luni într-un an calendaristic, în măsura în care nu este afectată
organigrama.

Precizare: În mod excepţional, mutarea temporară sau definitivă poate fi solicitată de funcţionarul
public din motive de sănătate: dacă starea sănătăţii, dovedită pe baza unui examen de specialitate, nu îi
mai permite desfăşurarea activităţii în acel compartiment (diferenţa faţă de mutarea „clasică” la cerere
constă în faptul că nu se mai poate admite aici un drept de apreciere din partea conducătorului).

Drepturi ale funcţionarului mutat:

- dacă mutarea se dispune în altă localitate decât cea în care îşi are sediul
autoritatea/instituţia publică de la care se dispune mutarea, funcţionarul public beneficiază de la

4
Drept administrativ I – Cursul nr. 14 (25 mai 2020)
Conf. dr. Alexandru-Sorin Ciobanu

o indemnizaţie egală cu salariul net calculat la nivelul salariului din luna anterioară celei în care se
transferă şi la un concediu plătit de 5 zile lucrătoare.

1.5. Exercitarea cu titlu temporar a unei funcţii de conducere sau a unei înalte funcţii publice (art.
509511):

Exercitarea cu titlu temporar a unei funcţii de conducere vacante/temporar vacante:

- reprezintă o „promovare” temporară a unui funcţionar public;
- acesta trebuie să îndeplinească condiţiile de studii, vechime şi să nu aibă o sancţiune
disciplinară neradiată;
- se dispune prin act administrativ emis de persoana care are competenţa de numire în
funcţie;
- pentru funcţiile vacante (nu doar temporar), are o durată maximă de 6 luni/an
calendaristic, cu posibilitatea prelungirii, în mod excepţional, cu încă 3 luni;
- este obligatorie notificarea prealabilă a ANFP (cu 10 zile înainte de dispunere sau, după
caz, de prelungire);
- pentru funcţiile temporar vacante (ipoteze precum: suspendarea din funcţie a titularului,
detaşare, sancţionare disciplinară, exercitarea temporară a unei alte funcţii publice vacante),
măsura se va dispune doar până la expirarea perioadei care a generat acest lucru.

Exercitarea cu titlu temporar a unei înalte funcţii publice:

- are caracter excepţional: se poate dispune numai dacă, din motive obiective, aceasta nu
a putut fi ocupată prin „mobilitate”;
- se poate realiza de către funcţionari publici (inclusiv cu statut special) care îndeplinesc
condiţiile de studii, vechime şi nu au o sancţiune disciplinară neradiată;
- se dispune prin act administrativ al persoanei care are competenţa de numire în înalta
funcţie publică;
- necesită propunerea justificată a conducătorului autorităţii/instituţiei în care există
înalta funcţie publică;
- în prealabil, trebuie notificată ANFP (cu 10 zile înainte).

1.6. Mobilitatea înalţilor funcţionari publici (art. 503)

= mecanism special de modificare a raporturilor de serviciu, întâlnit numai la această categorie de

funcţionari publici.

Precizare: O critică se poate raporta la faptul că, cel puţin în practică, „mobilitatea” lasă loc de
arbitrar din partea decidenţilor şi este utilizată în scopuri politice, nu „profesionale”.

Din momentul intrării în corpul înalţilor funcţionari publicii, aceştia sunt supuşi mobilităţii în
funcţie şi trebuie să prezinte disponibilitate la numirile în funcţiile din această categorie.
Mai precis, oricare înalt funcţionar public poate fi „mutat”, prin actul administrativ al persoanei
competente, pe o altă înaltă funcţie publică (nu există „stabilitate” într-o funcţie de acest gen).
De exemplu: în temeiul acestor dispoziţii legale, o persoană care ocupă funcţia de prefect al
judeţului X poate fi mutată pe o funcţie de subprefect sau pe o funcţie de inspector guvernamental
ş.a.m.d.

5
Drept administrativ I – Cursul nr. 14 (25 mai 2020)
Conf. dr. Alexandru-Sorin Ciobanu

Semnificaţia „mobilităţii”: ansamblul activităţilor şi deciziilor generatoare de modificări ale

raporturilor de serviciu ale înalţilor funcţionari publici, în cadrul categoriei înalţilor funcţionari publici,
realizate în interes public, pentru desfăşurarea activităţii autorităţilor şi instituţiilor publice, precum şi
pentru dezvoltarea profesională a înalţilor funcţionari publici.

Trăsături:
- se realizează cu respectarea principiilor privind legalitatea, imparţialitatea, obiectivitatea
şi transparenţa;
- dacă nu există funcţie vacantă în vederea aplicării mobilităţii, aceasta poate fi dispusă,
motivat, pe o funcţie publică de conducere,dar numai cu acordul scris al funcţionarului public; -
nu poate fi realizată:
 în acelaşi timp pentru toţi înalţii funcţionari publici dintr-o autoritate/instituţie publică;
 decât cel mult o dată pe an, pentru acelaşi funcţionar public (cu excepţia cazului în care
cere acest lucru chiar funcţionarul);
- mobilitatea este obligatorie pentru înaltul funcţionar public – sancţiunea este eliberarea
din funcţie;
- în mod excepţional, poate fi refuzată pentru câteva motive:
 graviditate;
 îşi creşte singur copilul minor;
 starea sănătăţii, dovedită cu certificat medical, face contraindicată mobilitatea; 
motive familiale temeinice.

2. Suspendarea raportului de serviciu

2.1. Aspecte generale:

Tipuri de suspendare:
- de drept;
- la iniţiativa funcţionarului public; - prin acordul părţilor.

Efecte: suspendarea temporară a prestării activităţii de către funcţionarul public şi a plăţii

drepturilor de natură salarială de către autoritatea sau instituţia publică.

Reguli generale:
- în perioada suspendării, raporturile de serviciu nu pot înceta şi nu pot fi modificate decât
din iniţiativa sau cu acordul funcţionarului; excepţii: (i.) intervine o situaţie de încetare de drept a
raporturilor de serviciu; (ii.) intervine o situaţie de eliberare din funcţia publică, ca urmare a
încetării activităţii autorităţii/instituţiei publice, a mutării acesteia în altă localitate urmată de
refuzul funcţionarului de a o urma sau ca urmare a admiterii cererii de reintegrare a altui
funcţionar public;
- reluarea activităţii se dispune prin act administrativ al persoanei care are competenţa de
numire în funcţia publică;
- pe perioada suspendării raportului de serviciu, autorităţile/instituţiile publice au
obligaţia să rezerve postul respectiv.

6
Drept administrativ I – Cursul nr. 14 (25 mai 2020)
Conf. dr. Alexandru-Sorin Ciobanu

2.2. Suspendarea de drept (art. 513)

Trăsături:
Se constată prin act administrativ emis de de către persoana care are competenţa de numire.
Cu 15 zile înainte de data încetării motivului de suspendare de drept sau, după caz, la data luării la
cunoştinţă de motivul încetării suspendării, funcţionarul public informează în scris persoana care are
competenţa legală de numire în funcţia publică, în vederea emiterii actului administrativ de reluare a
activităţii.

Situaţii în care intervine (raportate la funcţionar):

 este numit într-o funcţie de demnitate publică;
 este ales, într-o funcţie de demnitate publică;
 este desemnat să desfăşoare activităţi în cadrul unor misiuni diplomatice ale României ori
în cadrul unor organisme sau instituţii ale Uniunii Europene sau în alte organisme sau
instituţii de drept public internaţional, ca reprezentant al autorităţii sau instituţiei publice
sau al statului român (în acest caz, perioada de suspendare constituie vechime în gradul
profesional);
 îndeplineşte serviciul militar la declararea mobilizării şi a stării de război sau la instituirea
stării de asediu;
 este arestat preventiv, se află în arest la domiciliu, ori s-a dispus luarea măsurii controlului
judiciar ori a măsurii controlului judiciar pe cauţiune, dacă în sarcina acestuia au fost
stabilite obligaţii care împiedică exercitarea raportului de serviciu;
 în caz de carantină;
 concediu de maternitate;
 este dispărut, iar dispariţia a fost constatată prin hotărâre judecătorească definitivă;
 concediu pentru incapacitate temporară de muncă, pe o perioadă mai mare de o lună; 
în caz de forţă majoră;
 în cazul emiterii deciziei medicale asupra capacităţii de muncă în cazul invalidităţii de
gradul I sau II, cu excepţia situaţiei cînd afectarea este ireversibilă;
 s-a dispus trimiterea în judecată pentru săvârşirea unei infracţiuni dintre cele care nu
permit ocuparea unei funcţii publice;
 alte cazuri expres prevăzute de lege.

2.3. Suspendarea raportului de serviciu la iniţiativa funcţionarului public (art. 514)

Trăsături:
- funcţionarul public are obligaţia de a prezenta documentele doveditoare ale situaţiilor
care conduc la suspendarea raporturilor de serviciu;
- în vederea emiterii actului administrativ de reluare a activităţii, cu 15 zile înainte de data
încetării motivului de suspendare la iniţiativa funcţionarului public, dar nu mai târziu de data luării
la cunoştinţă de motivul încetării suspendării, funcţionarul public informează în scris persoana
care are competenţa legală de numire.

Situaţii în care intervine:

 concediu pentru creşterea copilului în vârstă de până la 2 ani sau, în cazul copilului cu handicap,
până la împlinirea vârstei de 3 ani, în condiţiile legii (funcţionarul public este obligat să
informeze autoritatea/instituţia publică anterior cu cel puţin 15 zile lucrătoare înainte);

7
Drept administrativ I – Cursul nr. 14 (25 mai 2020)
Conf. dr. Alexandru-Sorin Ciobanu

 concediu pentru îngrijirea copilului până la 7 ani, în cazul copilului cu handicap, în condiţiile legii
(informarea se înaintează autorităţii/instituţiei publice la data luării la cunoştinţă);
 concediul de acomodare cu durata de maximum un an, care include şi perioada încredinţării
copilului în vederea adopţiei (funcţionarul public este obligat să informeze autoritatea/instituţia
publică anterior cu cel puţin 15 zile lucrătoare înainte);
 concediu paternal (funcţionarul public este obligat să informeze autoritatea/instituţia publică cu
cel puţin 5 zile lucrătoare înainte);
 desfăşurarea unei activităţi în cadrul unor organisme sau instituţii internaţionale pe perioadă
determinată, în alte situaţii decât cele care atrag suspendarea de drept a raportului de serviciu
(funcţionarul public este obligat să informeze autoritatea/instituţia publică cu cel puţin 5 zile
lucrătoare înainte).
 este încadrat la cabinetul unui demnitar (funcţionarul public este obligat să informeze
autoritatea/instituţia publică cu cel puţin 5 zile lucrătoare înainte);
 desfăşoară activitate sindicală pentru care este prevăzută suspendarea în condiţiile legii
(informarea se înaintează autorităţii/instituţiei publice la data luării la cunoştinţă, respectiv în
termen de 15 zile de la alegerea în organele de conducere sindicală);
 efectuează tratament medical în străinătate, dacă funcţionarul public nu se află în concediu
medical pentru incapacitate temporară de muncă, precum şi pentru însoţirea soţului sau, după
caz, a soţiei ori a unei rude până la gradul I inclusiv, în condiţiile legii (funcţionarul public este
obligat să informeze autoritatea/instituţia publică cu cel puţin 5 zile lucrătoare înainte);
 pentru participare la campania electorală, pe durata campaniei electorale şi până în ziua
ulterioară alegerilor (funcţionarul public este obligat să informeze autoritatea/instituţia publică
cu cel puţin 5 zile lucrătoare înainte);
 pentru participarea la grevă (informarea se înaintează autorităţii/instituţiei publice la data luării
la cunoştinţă);

Precizare: pentru primele 5 cazuri, perioada de suspendare constituie vechime în gradul profesional al
funcţiei de execuţie.

2.4. Suspendarea raportului de serviciu prin acordul părţilor

- se dispune de către persoana care are competenţa de numire în funcţie;

- presupune cererea motivată a funcţionarului public, pentru un interes personal, în alte cazuri decât
cele cele de mai-sus;
- cererea se depune cu cel puţin 15 zile lucrătoare înainte de data de la care se solicită suspendarea
raporturilor de serviciu;
- acordul/refuzul conducătorului autorităţii/instituţiei se exprimă în termen de maximum 10 zile
lucrătoare de la data depunerii cererii; - durata suspendării:
 se stabileşte prin acordul părţilor şi nu poate fi mai mică de 30 de zile;
 durata cumulată este de cel mult 2 ani (excepţie: suspendarea pentru îngrijirea copilului
cu handicap, dar cu aprobarea conducătorului);

3. Încetarea raportului de serviciu

3.1. Trăsături generale:

8
Drept administrativ I – Cursul nr. 14 (25 mai 2020)
Conf. dr. Alexandru-Sorin Ciobanu

- presupune emiterea unui act administrativ în acest sens, de către persoana care are competenţa de
numire;
- condiţiile de formă şi conţinutul obligatoriu al acestui act sunt prevăzute în art. 528 şi 533 Cod
administrativ, sub sancţiunea nulităţii.

Se poate produce:
- de drept;
- prin acordul scris al părţilor;
- prin eliberare din funcţia publică; - prin destituire din funcţia publică; - prin demisie.

Contestarea actului de încetare a raporturilor de serviciu:

- se poate face pe calea contenciosului administrativ;
- funcţionarul vătămat poate solicita, în afară de anularea actului administrativ:
(i.) plata de către autoritatea/instituţia publică a unei despăgubiri egale cu diferenţa între veniturile
obţinute în perioada respectivă şi cuantumul salariilor indexate, majorate şi recalculate şi cu celelalte
drepturi de care ar fi beneficiat;
(ii.) reintegrarea în funcţia publică deţinută, dacă aceasta mai există în statul de funcţii, sau, în dacă
nu mai există, într-o funcţie publică echivalentă (perioada de timp dintre data încetării raportului de
serviciu şi data reintegrării efective constituie vechime în muncă, vechime în specialitate, precum şi
vechime în grad profesional).

3.2. Încetarea de drept a raporturilor de serviciu operează:

 la data decesului funcţionarului public;
 la data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti de declarare a morţii funcţionarului public;
 dacă funcţionarul public nu mai îndeplineşte una dintre condiţiile privind cetăţenia română,
domiciliul în România sau capacitatea de exerciţiu;
 la data îndeplinirii cumulative a condiţiilor de vârstă standard şi a stagiului minim de cotizare
pentru pensionare (excepţie: se poate dispune menţinerea în funcţie încă maximum 3 ani, cu
posibilitatea prelungirii anuale);
 la data emiterii deciziei medicale asupra capacităţii de muncă în cazul invalidităţii de gradul I sau
II, în situaţia în care funcţionarului public îi este afectată ireversibil capacitatea de muncă;
 ca urmare a constatării nulităţii absolute a actului administrativ de numire în funcţia publică, de
la data la care nulitatea a fost constatată prin hotărâre judecătorească definitivă;
 când prin hotărâre judecătorească definitivă s-a dispus condamnarea pentru una dintre faptele
care împiedică numirea în funcţia publică, ori s-a dispus aplicarea unei pedepse privative de
libertate, la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare, indiferent de modalitatea de
individualizare a executării pedepsei;
 ca urmare a interzicerii exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică sau de a ocupa funcţia,
de a exercita profesia sau meseria ori de a desfăşura activitatea de care s-a folosit pentru
săvârşirea faptei, ca pedepse complementare, sau ca urmare a interzicerii ocupării unei funcţii
sau a exercitării unei profesii, ca măsură de siguranţă, de la data rămânerii definitive a hotărârii
judecătoreşti prin care s-a dispus interdicţia;
 ca urmare a constatării faptului că funcţia publică a fost ocupată cu nerespectarea dispoziţiilor
legale de către o persoană care executa la data numirii în funcţia publică o pedeapsă
complementară de interzicere a exerciţiului dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul
autorităţii de stat;

9
Drept administrativ I – Cursul nr. 14 (25 mai 2020)
Conf. dr. Alexandru-Sorin Ciobanu

 ca urmare a constatării faptului că funcţia publică a fost ocupată cu nerespectarea dispoziţiilor

legale de către o persoană care a fost lucrător al sau colaborator al Securităţii, pe baza hotărârii
judecătoreşti definitive;
 la data expirării termenului în care a fost ocupată pe perioadă determinată funcţia publică (cu
excepţia cazului în care acesta este numit pe perioadă nedeterminată, ca urmare a vacantării
definitive a funcţiei);
 alte cazuri prevăzute expres de lege.

3.3. Încetarea prin acordul părţilor:

- procedura nu este detaliată în Cod, însă nu ridică probleme juridice: în principiu, solicitarea poate veni
de la funcţionarul public, urmând a fi exprimat şi acordul persoanei care are competenţa numirii în
funcţie, concretizat prin emiterea actului administrativ corespunzător.

3.4. Eliberarea din funcţia publică:

Caracteristici:
- intevine, de regulă, din motive „neimputabile” funcţionarilor publici (cu unele excepţii);
- nu trebuie confundată cu „demiterea” din funcţia publică (aceasta este o sancţiune disciplinară);

Situaţii:
 autoritatea/instituţia publică şi-a încetat activitatea în condiţiile legii, iar atribuţiile şi personalul
acesteia nu au fost preluate de o altă autoritate/instituţie publică;
 autoritatea/instituţia publică a fost mutată într-o altă localitate, iar funcţionarul public nu este
de acord să o urmeze;
 autoritatea/instituţia publică îşi reduce personalul ca urmare a reorganizării activităţii, prin
reducerea postului ocupat de funcţionarul public;
 ca urmare a admiterii cererii de reintegrare în funcţia publică ocupată de către funcţionarul
public a unui funcţionar public eliberat sau destituit nelegal ori pentru motive neîntemeiate, de
la data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti prin care s-a dispus reintegrarea;
 pentru incompetenţă profesională, în cazul obţinerii calificativului nesatisfăcător în urma
derulării procesului de evaluare a performanţelor profesionale individuale, respectiv
necorespunzător pentru funcţionarii debutanţi;
 funcţionarul public nu mai îndeplineşte condiţiile privind studiile/vechimea sau condiţiile
specifice funcţiei, ori nu obţine avizul/autorizaţia prevăzut(ă) de lege;
 starea sănătăţii fizice sau/şi psihice a funcţionarului public, constatată prin decizie a organelor
competente de expertiză medicală, nu îi mai permite acestuia să îşi îndeplinească atribuţiile
corespunzătoare funcţiei publice deţinute;

Reguli privind preavizul:

- autoritatea/instituţia publică este obligată să acorde funcţionarilor publici un preaviz de 30 de zile
calendaristice, anterior eliberării din funcţie;
- în perioada de preaviz, se poate acorda funcţionarului o reducere a programului de lucru, până la 4 ore
zilnic, fără afectarea drepturilor salariale cuvenite;
- pentru unele situaţii de eliberare din funcţie (reducerea postului, reintegrare a altui funcţionar,
neîndeplinirea condiţiilor privind studiile/vechimea sau condiţiile specifice funcţiei, ori nu obţine

1
0
Drept administrativ I – Cursul nr. 14 (25 mai 2020)
Conf. dr. Alexandru-Sorin Ciobanu

avizul/autorizaţia prevăzut(ă) de lege) dacă în cadrul autorităţii/instituţiei publice există funcţii publice
vacante corespunzătoare, aceasta are obligaţia să le pună la dispoziţia funcţionarilor publici;
- dacă nu există funcţii publice vacante corespunzătoare în cadrul său, autoritatea ori instituţia publică
are obligaţia de a solicita Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici, în perioada de preaviz, lista
funcţiilor publice vacante, în vederea efectuării unui transfer în interesul serviciului (Notă: această
procedură nu se realizează atunci când eliberarea a operat pentru incompetenţă profesională, refuzul
de respectare a mobilităţii ori stare de sănătate necorespunzătoare – primele 2 ipoteze sunt
considerate „motive imputabile” funcţionarului).

Reorganizarea autorităţii/instituţiei reprezintă unul dintre cele mai întâlnite motive de eliberare din
funcţie, dar ridică şi serioase probleme juridice. În practică, există riscul ca „reorganizarea” să fie
invocată doar formal, doar pentru a fi înlăturaţi unii funcţionari, motiv pentru care legiuitorul a
reglementat aspectele de bază privind regimul acesteia.
Reorganizarea poate fi una structurală (mai consistentă) – se desfiinţează compartimente, apar altele noi
etc., sau poate consta într-o „reducere de posturi” – sau poate privi doar anumite funcţii din cadrul
autorităţii/instituţiei, care sunt desfiinţate sau „remodelate” sub aspectul tipului, a atribuţiilor etc.

Astfel:
În urma reorganizării unei autorităţi/instituţii publice nu se va dispune eliberarea din funcţie, ci se va
proceda la numirea funcţionarilor anterior numiţi în noile funcţii publice sau în noile compartimente
create, dacă:
 se modifică atribuţiile aferente unei funcţii publice cu mai puţin de 50%;
 sunt reduse atribuţiile unui compartiment;
 este schimbată denumirea funcţiei publice fără modificarea în proporţie de peste 50% a
atribuţiilor aferente funcţiei publice;
 intervin modificări în structura compartimentului.

Precizări:
- dacă, în urma reorganizării, există mai mulţi funcţionari publici decât funcţii rămase disponibile, se
organizează examen de către autoritatea sau instituţia publică, iar funcţionarii care vor fi declaraţi
„respinşi” vor fi eliberaţi din funcţie (Notă: deşi Codul se referă la „examen”, credem că este, de fapt,
un „concurs” între funcţionarii care urmăresc aceeaşi funcţie, disponibilă după reorganizare);
- reducerea unui post este considerată justificată dacă atribuţiile aferente acestuia se modifică în
proporţie de peste 50% sau dacă sunt modificate condiţiile specifice de ocupare a postului respectiv,
referitoare la studii; autoritatea sau instituţia publică nu mai poate înfiinţa posturi similare celor
desfiinţate pentru o perioadă de un an de la data reorganizării (Notă: această reglementare este utilă
tocmai pentru a descuraja false „reorganizări” care ar avea ca scop eliberarea „forţată” a unor funcţii şi
angajarea altor persoane „agreate”).
- reorganizarea activităţii autorităţii sau instituţiei publice are loc în situaţii temeinic justificate cel mult o
dată într-un interval de 6 luni consecutive, cu excepţia situaţiei în care intervin modificări legislative
care o impun.

Persoanele eliberate din funcţia publică vor intra, provizoriu, în „corpul de rezervă al funcţionarilor
publici” (mai puţin cei eliberaţi pentru incompetenţă sau din cauza stării de sănătate), pe care îl vor
părăsi, cu consecinţa pierderii calităţii de funcţionar public:
 după împlinirea termenului de 2 ani de la data trecerii în corpul de rezervă;
 în cazul în care Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici îl redistribuie într-o funcţie publică
vacantă corespunzătoare, iar funcţionarul public o refuză;

1
1
Drept administrativ I – Cursul nr. 14 (25 mai 2020)
Conf. dr. Alexandru-Sorin Ciobanu

 la împlinirea a 12 luni de la data angajării în baza unui contract individual de muncă, precum şi în
orice altă formă de exercitare a unei profesii sau activităţi, în condiţiile expres prevăzute de lege;
 la cererea funcţionarului public;
 la data intervenirii unui caz de încetare de drept a raporturilor de serviciu

Reguli privind procedura „redistribuirii”:

 se face din corpul de rezervă al funcţionarilor publici, la solicitarea conducătorilor
autorităţilor/instituţiilor publice, pe o funcţie publică vacantă sau temporar vacantă, în baza
informaţiilor/propunerilor transmise de Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici;
 se face într-o funcţie publică de acelaşi nivel, cu respectarea categoriei, clasei şi gradului
profesional al funcţionarului public, sau într-o funcţie publică de nivel inferior, cu acordul scris al
funcţionarului public;
 autoritatea/instituţia publică în cadrul căreia se află funcţia publică vacantă sau temporar
vacantă poate organiza o testare profesională pentru selectarea funcţionarului public care
urmează să fie redistribuit;
 se dispune prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici, la propunerea
conducătorilor autorităţilor/instituţiilor publice, pentru funcţionarul public declarat admis în
urma desfăşurării testării profesionale;
 redistribuirea într-o funcţie publică din categoria înalţilor funcţionari publici se face prin decizie
a prim-ministrului, potrivit competenţei de numire, la propunerea conducătorilor autorităţilor
sau instituţiilor publice în cadrul cărora se află funcţia publică vacantă sau temporar vacantă;
 procedura de redistribuire/testare se stabileşte prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale a
Funcţionarilor Publici, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

3.5. Destituirea din funcţia publică

= cea mai severă sancţiune disciplinară aplicabilă, pentru motive imputabile, funcţionarului public

Se poate aplica:
 pentru săvârşirea unei abateri disciplinare care a avut consecinţe grave;
 dacă s-a ivit un motiv legal de incompatibilitate, iar funcţionarul public nu acţionează pentru
încetarea acestuia într-un termen de 15 zile calendaristice de la data intervenirii cazului de
incompatibilitate;

3.6. Demisia
= act unilateral al funcţionarului public

Reguli:
- se notifică în scris persoanei care are competenţa legală de numire;
- nu trebuie motivată;
- produce efecte juridice la 30 de zile calendaristice de la înregistrare (interval de „preaviz”);
- nu este, din start, irevocabilă: renunţarea la demisie poate fi făcută prin acordul părţilor, în intervalul
de 30 de zile.

4. Drepturile şi îndatoririle funcţionarilor publici

Sediul materiei: Codul administrativ: Partea a VI-a – Capitolul V

1
2
Drept administrativ I – Cursul nr. 14 (25 mai 2020)
Conf. dr. Alexandru-Sorin Ciobanu

4.1. Drepturile funcţionarilor publici

 Dreptul la opinie
- este garantat, cu rezervele reglementate în secţiunea dedicată „îndatoririlor”.

 Dreptul la tratament egal

- orice discriminare între funcţionari sau faţă de aceştia este interzisă.

 Dreptul de a fi informat
- are în vedere deciziile care îl vizează în mod direct.

 Dreptul de asociere sindicală

- este garantat, sub rezerva suspendării din funcţia publică în cazul ocupării unor funcţii
salarizate în conducerea sindicatelor.

 Dreptul la grevă
- este recunoscut, cu respectarea limitărilor legale impuse în cazul serviciilor publice.

 Drepturile salariale şi alte drepturi conexe

- sunt cele prevăzute în legislaţia specifică salarizării în sistemul bugetar (a se vedea Legea nr.
153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice).

 Dreptul la asigurarea uniformei

- este asigurat gratuit, pentru funcţionarii care trebuie să poarte uniformă.

 Durata normală a timpului de lucru

- de regulă, este de 8 ore/zi, 5 zile/săptămână.

 Dreptul de a fi ales sau numit într-o funcţie de autoritate sau demnitate publică
- cu condiţia respectării condiţiilor prevăzute de cartea I titlul IV din Legea nr. 161/2003
(incompatibilităţi/conflicte de interese).

 Dreptul la concediu
- au dreptul la concediu de odihnă, la concedii medicale şi la alte concedii prevăzute de lege;
- Important: în perioada concediilor medicale, a concediilor de maternitate şi a celor pentru
creşterea şi îngrijirea copiilor, raporturile de serviciu nu pot înceta şi nu pot fi modificate decât
din iniţiativa funcţionarului public în cauză, cu excepţia situaţiilor în care intervine o cauză de
încetare de drept a raporturilor de serviciu sau de eliberare din funcţie ca urmare a reintegrării
unui alt funcţionar public, a încetării activităţii autorităţii/instituţiei sau a mutării acesteia în
altă localitate fără a fi urmată de funcţionar).

 Dreptul la un mediu sănătos la locul de muncă

- are în vedere obligaţia autorităţii/instituţiei publice de a le asigura condiţii normale de muncă
şi igienă.

1
3
Drept administrativ I – Cursul nr. 14 (25 mai 2020)
Conf. dr. Alexandru-Sorin Ciobanu

 Dreptul la asistenţă medicală, proteze şi medicamente - nu există dispoziţii speciale în Cod, se

face trimitere la „lege”.

 Dreptul la recunoaşterea vechimii în muncă, în specialitate şi în grad profesional

- vechimea în muncă = vechimea dobândită în condiţiile reglementate de legislaţia muncii,
precum şi vechimea dobândită în exercitarea unui raport de serviciu.
- vechimea în specialitate = vechimea dobândită în temeiul unui contract individual de
muncă, al unui raport de serviciu sau ca profesie liberală, demonstrată cu documente
corespunzătoare de către persoana care a desfăşurat o activitate într-o funcţie de specialitate
corespunzătoare profesiei sau specializării sale.

 Dreptul la pensie şi la alte drepturi de asigurări sociale de stat - Codul nu conţine norme
speciale, face trimitere la legislaţia specială.

 Drepturi ale membrilor familiei funcţionarului public, în situaţia decesului acestuia

- membrii familiei care au, potrivit legii, dreptul la pensie de urmaş, primesc pe o perioadă de 3
luni echivalentul salariului de bază din ultima lună de activitate.

 Dreptul la protecţia legii

- se raportează la protecţia în exercitarea atribuţiilor;
- autoritatea/instituţia publică este obligată să suporte cheltuielile necesare asigurării asistenţei
juridice, în cazul în care împotriva funcţionarului public au fost formulate sesizări către
organele de cercetare penală sau acţiuni în justiţie cu privire la modul de exercitare a
atribuţiilor de serviciu (mai puţin în cazul în care chiar autoritatea/instituţia le-a formulat);
dacă funcţionarul va fi condamnat definitiv pentru săvârşirea unei infracţiuni cu intenţie
directă, acesta are obligaţia restituirii sumei aferente asigurării asistenţei juridice.

 Dreptul de a fi despăgubit pentru prejudiciile materiale suferite din culpa autorităţii sau
instituţiei publice
- are în vedere prejudiciile materiale suferite în timpul îndeplinirii atribuţiilor de serviciu.

 Desfăşurarea de activităţi în sectorul public şi în sectorul privat

- este recunoscut, sub rezerva prevederilor legale privind incompatibilităţile şi conflictul de
interese.

4.2. Îndatoririle funcţionarilor publici

 Respectarea Constituţiei şi a legilor

- funcţionarii publici au obligaţia: (i) ca prin actele şi faptele lor să promoveze supremaţia legii, să
respecte Constituţia şi legile ţării, statul de drept, drepturile şi libertăţile fundamentale ale
cetăţenilor; (ii.) să acţioneze pentru punerea în aplicare a legilor, potrivit atribuţiilor conferite; (iii.)
trebuie să se conformeze dispoziţiilor legale privind restrângerea exerciţiului unor drepturi, datorată
naturii funcţiilor publice deţinute.

 Profesionalismul şi imparţialitatea Funcţionarii

publici:

1
4
Drept administrativ I – Cursul nr. 14 (25 mai 2020)
Conf. dr. Alexandru-Sorin Ciobanu

- trebuie să exercite funcţia publică cu obiectivitate, imparţialitate şi independenţă, fundamentându-

şi activitatea, soluţiile propuse şi deciziile pe dispoziţii legale şi pe argumente tehnice;
- trebuie să exercite funcţia publică cu obiectivitate, imparţialitate şi independenţă, fundamentându-
şi
activitatea, soluţiile propuse şi deciziile pe dispoziţii legale şi pe argumente tehnice
- au obligaţia de diligenţă cu privire la promovarea şi implementarea soluţiilor propuse şi a deciziilor, -
trebuie să adopte o atitudine neutră faţă de orice interes personal, politic, economic, religios sau de
altă natură.

 Obligaţii în exercitarea dreptului la libera exprimare

- obligaţia de a nu aduce atingere demnităţii, imaginii, precum şi vieţii intime, familiale şi private a
oricărei persoane.
- obligaţia de a respecta demnitatea funcţiei publice deţinute, corelând libertatea dialogului cu
promovarea intereselor autorităţii sau instituţiei publice;
- obligaţia de a respecta libertatea opiniilor şi de a nu se lăsa influenţaţi de considerente personale
sau de popularitate;
- funcţionarii publici trebuie să aibă o atitudine conciliantă şi să evite generarea conflictelor datorate
schimbului de păreri

 Asigurarea unui serviciu public de calitate Presupune:

- obligaţia de a asigura un serviciu public de calitate în beneficiul cetăţenilor prin participarea activă la
luarea deciziilor şi la transpunerea lor în practică, în scopul realizării competenţelor autorităţilor şi
ale instituţiilor publice;
- obligaţia de a avea un comportament profesionist, precum şi de a asigura, în condiţiile legii,
transparenţa administrativă pentru a câştiga şi a menţine încrederea publicului în integritatea,
imparţialitatea şi eficacitatea autorităţilor/instituţiilor publice.

 Loialitatea faţă de autorităţile şi instituţiile publice Presupune:

- obligaţia de a apăra în mod loial prestigiul autorităţii/instituţiei publice în care îşi desfăşoară
activitatea, precum şi de a se abţine de la orice act ori fapt care poate produce prejudicii imaginii sau
intereselor legale ale acesteia.
- Interdicţii pentru funcţionari (Notă: operează, ca regulă, şi timp de 2 ani după încetarea raportului
de serviciu):
 să exprime în public aprecieri neconforme cu realitatea în legătură cu activitatea
autorităţii/instituţiei publice în care îşi desfăşoară activitatea, cu politicile şi strategiile acesteia
ori cu proiectele de acte cu caracter normativ sau individual;
 să facă aprecieri neautorizate în legătură cu litigiile aflate în curs de soluţionare şi în care
autoritatea/instituţia publică în care îşi desfăşoară activitatea are calitatea de parte sau să
furnizeze în mod neautorizat informaţii în legătură cu aceste litigii;
 să dezvăluie şi să folosească informaţii care au caracter secret, în alte condiţii decât cele
prevăzute de lege;
 să acorde asistenţă şi consultanţă persoanelor fizice sau juridice în vederea promovării de
acţiuni juridice ori de altă natură împotriva statului sau autorităţii/instituţiei publice în care îşi
desfăşoară activitatea.

 Obligaţia de a informa autoritatea sau instituţia publică cu privire la situaţia personală

generatoare de acte juridice:

1
5
Drept administrativ I – Cursul nr. 14 (25 mai 2020)
Conf. dr. Alexandru-Sorin Ciobanu

- constă în îndatorirea de a informa autoritatea/instituţia publică, în mod corect şi complet, în scris,

cu privire la situaţiile de fapt şi de drept care privesc persoana sa şi care impun adoptarea unor acte
administrative

 Interdicţii şi limitări în ceea ce priveşte implicarea în activitatea politică

- Regula: funcţionarii publici pot fi membri ai partidelor politice legal constituite, cu respectarea unor
interdicţii şi limitări (exemple: secretarul u.a.t. nu poate fi membru de partid; respectarea regimului
incompatibilităţilor şi conflictelor de interese);
- în exercitarea atribuţiilor, trebuie să se abţină de la exprimarea sau manifestarea publică a
convingerilor şi preferinţelor lor politice, să nu favorizeze vreun partid politic sau vreo organizaţie
căreia îi este aplicabil acelaşi regim juridic ca şi partidelor politice.
- le este interzis:
 să participe la colectarea de fonduri pentru activitatea partidelor politice, a organizaţiilor cărora
le este aplicabil acelaşi regim juridic ca şi partidelor politice, a fundaţiilor sau asociaţiilor care
funcţionează pe lângă partidele politice, precum şi pentru activitatea candidaţilor independenţi;
 să furnizeze sprijin logistic candidaţilor la funcţii de demnitate publică;
 să afişeze, în cadrul autorităţilor/instituţiilor publice, însemne ori obiecte inscripţionate cu sigla
şi/sau denumirea partidelor politice, ale organizaţiilor cărora le este aplicabil acelaşi regim
juridic ca şi partidelor politice, ale fundaţiilor sau asociaţiilor care funcţionează pe lângă
partidele politice, ale candidaţilor acestora, precum şi ale candidaţilor independenţi;
 să se servească de actele pe care le îndeplinesc în exercitarea atribuţiilor de serviciu pentru a-şi
exprima sau manifesta convingerile politice;
 să participe la reuniuni publice cu caracter politic pe durata timpului de lucru.

 Îndeplinirea atribuţiilor
- răspund, potrivit legii, de îndeplinirea atribuţiilor ce le revin (proprii sau delegate);
- au îndatorirea să îndeplinească dispoziţiile primite de la superiorii ierarhici;
- Important: funcţionarul are dreptul să refuze, în scris şi motivat, îndeplinirea dispoziţiilor primite de
la superiorul ierarhic, dacă le consideră ilegale, cu obligaţia de a aduce acest lucru la cunoştinţa
superiorului ierarhic al persoanei care a emis dispoziţia; dacă se constată legalitatea dispoziţiei,
funcţionarul va răspunde juridic.

Precizări privind „delegarea de atribuţii”:

- delegarea de atribuţii corespunzătoare unei funcţii publice vacante se dispune motivat prin act
administrativ de către persoana care are competenţa de numire în funcţia publică, pe o perioadă de
maximum 6 luni într-un an calendaristic;
- delegarea de atribuţii corespunzătoare unei funcţii publice ocupate al cărei titular se află în
concediu, este delegat ori se află în deplasare în interesul serviciului se stabileşte prin fişa postului şi
operează de drept; - nu este admisă delegarea tuturor atribuţiilor corespunzătoare unei funcţii
publice către acelaşi funcţionar public;
- cel care preia atribuţiile delegate trebuie să îndeplinească condiţiile de studii şi de vechime necesare
; - cel care preia atribuţiile delegate exercită pe perioada delegării de atribuţii şi atribuţiile funcţiei
publice pe care o deţine, precum şi atribuţiile parţial preluate, cu excepţia situaţiei în care atribuţiile
delegate presupun exercitarea controlului ierarhic asupra funcţiei deţinute;
- dacă între cele două funcţii publice există un raport ierarhic de subordonare, funcţionarul public
care preia atribuţiile delegate semnează pentru funcţia publică ierarhic superioară;
- nu pot fi delegate atribuţii funcţionarilor publici debutanţi sau funcţionarilor publici aflaţi în raport
de serviciu cu timp parţial.

1
6
Drept administrativ I – Cursul nr. 14 (25 mai 2020)
Conf. dr. Alexandru-Sorin Ciobanu

 Păstrarea secretului de stat, secretului de serviciu şi confidenţialitatea

- se raportează la faptele, informaţiile sau documentele de care iau cunoştinţă în exercitarea funcţiei
publice, cu aplicarea dispoziţiilor privind liberul acces la informaţiile de interes public.

Interdicţia privind acceptarea darurilor sau a altor avantaje

- le este interzis să solicite sau să accepte, direct sau indirect, pentru ei sau pentru alţii, în
considerarea funcţiei lor publice, daruri sau alte avantaje (excepţii: bunurile primite cu titlu gratuit în
cadrul unor activităţi de protocol, care sunt supuse unui regim legal special).

 Utilizarea responsabilă a resurselor publice Presupune:

- să asigure ocrotirea proprietăţii publice şi private a statului şi a unităţilor administrativ-teritoriale, să
evite producerea oricărui prejudiciu, acţionând în orice situaţie ca un bun proprietar;
- să folosească timpul de lucru, precum şi bunurile aparţinând autorităţii/instituţiei publice numai
pentru desfăşurarea activităţilor aferente funcţiei publice;
- să propună şi să asigure, potrivit atribuţiilor care le revin, folosirea utilă şi eficientă a banilor publici.
- să nu folosească timpul de lucru ori logistica autorităţii/instituţiei publice pentru realizarea
activităţilor în interes personal

 Subordonarea ierarhică
- presupune obligaţia de a rezolva, în termenele stabilite de către superiorii ierarhici, lucrările şi
sarcinile repartizate.

 Folosirea imaginii proprii

- le este interzis să permită utilizarea funcţiei publice în acţiuni publicitare pentru promovarea unei
activităţi comerciale, precum şi în scopuri electorale

 Limitarea participării la achiziţii, concesionări sau închirieri

Presupune interdicţia de a achiziţiona/concesiona/închiria un bun aflat în proprietatea privată a statului
sau a unităţilor administrativ-teritoriale, supus vânzării/concesionării/închirierii, atunci când:
- a luat cunoştinţă, în cursul sau ca urmare a îndeplinirii atribuţiilor de serviciu, despre valoarea ori
calitatea bunurilor;
- a participat, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, la organizarea vânzării/concesionării/închirierii
bunului; - poate influenţa operaţiunile de vânzare/concesionare/închiriere sau a obţinut informaţii
la care persoanele interesate de cumpărarea bunului nu au avut acces.

 Respectarea regimului juridic al conflictului de interese şi al incompatibilităţilor Presupune:

- obligaţia de a respecta întocmai regimul juridic al conflictului de interese şi al
incompatibilităţilor,precum şi normele de conduită;
- un rol activ al funcţionarului, acesta având obligaţia de a evalua situaţiile care pot genera o situaţie
de incompatibilitate sau un conflict de interese şi de a acţiona pentru prevenirea sau soluţionarea
acestor situaţii;
- prezentarea declaraţiei de avere şi a declaraţiei de interese la numire/încetarea raportului de
serviciu.

 Activitatea publică
Prespune o combinaţie de „drepturi” şi „îndatoriri”:

1
7
Drept administrativ I – Cursul nr. 14 (25 mai 2020)
Conf. dr. Alexandru-Sorin Ciobanu

- comunicarea oficială a informaţiilor/datelor privind activitatea autorităţii/instituţiei publice, precum

şi relaţiile cu mass-media se asigură numai de către funcţionarii publici desemnaţi în acest sens, de
către conducător;
- funcţionarii desemnaţi să participe la activităţi sau dezbateri publice, în calitate oficială, trebuie să
respecte limitele mandatului de reprezentare.
- în lipsa unei desemnări oficiale, funcţionarii publici pot participa la activităţi sau dezbateri publice,
cu obligaţia de a face cunoscut faptul că opinia exprimată nu reprezintă punctul de vedere oficial al
autorităţii/instituţiei publice.
- pot participa la elaborarea de publicaţii, pot elabora şi publica articole de specialitate şi lucrări
literare ori ştiinţifice (dar nu pot utiliza informaţii şi date la care au avut acces în exercitarea funcţiei
publice, dacă acestea nu au caracter public);
- pot participa la emisiuni audiovizuale (dar nu pot utiliza informaţii şi date la care au avut acces în
exercitarea funcţiei publice, dacă acestea nu au caracter public), cu excepţia celor cu caracter politic
ori a celor care ar putea afecta prestigiul funcţiei publice;
- în exercitarea dreptului la replică şi la rectificare, a dreptului la demnitate, a dreptului la imagine,
precum şi a dreptului la viaţă intimă, familială şi privată, funcţionarii publici îşi pot exprima public
opinia personală în cazul în care prin articole de presă sau în emisiuni audiovizuale s-au făcut
afirmaţii defăimătoare la adresa lor sau a familiei lor.

 Conduita în relaţiile cu cetăţenii

- sunt obligaţi să aibă un comportament bazat pe respect, bună-credinţă, corectitudine, integritate
morală şi profesională;
- au obligaţia de a nu aduce atingere onoarei, reputaţiei, demnităţii, integrităţii fizice şi morale a
persoanelor cu care intră în legătură;
- trebuie să adopte o atitudine imparţială şi justificată pentru rezolvarea legală, clară şi eficientă a
problemelor cetăţenilor;
- trebuie să adopte o atitudine demnă şi civilizată faţă de orice persoană; - au obligaţia de a asigura
egalitatea de tratament.

 Conduita în cadrul relaţiilor internaţionale

- au obligaţia să promoveze o imagine favorabilă ţării şi autorităţii sau instituţiei publice pe care o
reprezintă - le este interzis să exprime opinii personale privind aspecte naţionale sau dispute
internaţionale; - în deplasările externe, sunt obligaţi să aibă o conduită corespunzătoare regulilor de
protocol şi le este interzisă încălcarea legilor şi obiceiurilor ţării gazdă.

 Obiectivitate şi responsabilitate în luarea deciziilor Reguli

pentru funcţionarii publici:
- au obligaţia să acţioneze conform prevederilor legale şi să îşi exercite capacitatea de apreciere în
mod fundamentat şi imparţial;
- le este interzis să promită luarea unei decizii de către autoritatea/instituţia publică, de către alţi
funcţionari publici, precum şi îndeplinirea atribuţiilor în mod privilegiat;
- funcţionarii publici de conducere sunt obligaţi să sprijine propunerile şi iniţiativele motivate ale
personalului din subordine, în vederea îmbunătăţirii activităţii autorităţii/instituţiei publice şi a
calităţii serviciilor publice oferite cetăţenilor, să asigure organizarea activităţii personalului, să
manifeste iniţiativă şi responsabilitate.
- înalţii funcţionari publici şi funcţionarii publici de conducere au obligaţia să asigure egalitatea de
şanse şi tratament cu privire la dezvoltarea carierei personalului din subordine (inclusiv le este
interzis să se angajeze în relaţii patrimoniale cu subordonaţii).

1
8
Drept administrativ I – Cursul nr. 14 (25 mai 2020)
Conf. dr. Alexandru-Sorin Ciobanu

 Obligaţia respectării regimului cu privire la sănătate şi securitate în muncă

- obligaţia de a se supune controlului de medicina muncii şi expertizelor medicale de medicina muncii.

4.3. Acordurile colective şi comisiile paritare

În strânsă legătură cu regimul drepturilor şi al îndatoririlor funcţionarilor publici sunt şi dispoziţiile legale
privind regimul acordurilor colective şi al comisiilor paritare.

Acordurile colective:
 pot fi încheiate anual, de către autorităţile/instituţiile publice, pe de o parte, şi sindicatele
reprezentative ale funcţionarilor publici sau cu reprezentanţii acestora, pe de altă parte.
 au un conţinut limitat (pentru că regimul „statutar” al funcţiei publice este de rang legal şi nu
poate forma, principial, obiectul unor „convenţii” sau negocieri), care poate privi:
- constituirea şi folosirea fondurilor destinate îmbunătăţirii condiţiilor la locul de muncă;
- sănătatea şi securitatea în muncă;
- programul zilnic de lucru;
- perfecţionarea profesională;
- alte măsuri decât cele prevăzute de lege, referitoare la protecţia celor aleşi în organele de
conducere ale organizaţiilor sindicale.

Comisiile paritare:
 sunt organisme consultative şi de monitorizare a aplicării Acordurilor-colective, constituite la
nivelul autorităţilor/instituţiilor publice;
 cuprind un număr egal de reprezentanţi desemnaţi de conducătorul autorităţii/instituţiei
publice şi de sindicatul reprezentativ al funcţionarilor publici (dacă nu există sindicat,
reprezentanţii vor fi desemnaţi prin votul majorităţii funcţionarilor publici).
 emit avize consultative privind:
- măsurilor de îmbunătăţire a activităţii autorităţilor şi instituţiilor publice;
- măsuri privind pregătirea profesională a funcţionarilor publici;
- stabilirea programului de lucru;
- soluţionarea sesizărilor care sunt adresate de funcţionarii publici conducătorilor, privind respectarea
drepturilor prevăzute de lege şi a acordurilor colective;
- identificarea instrumentelor de asigurare a accesibilităţii, precum şi a măsurilor de adaptare
rezonabilă la locul de muncă pentru persoanele cu dizabilităţi care ocupă funcţii publice.

5. Managementul funcţiei publice şi al funcţionarilor publici

Sediul materiei: Codul administrativ, Partea a VI-a, Titlul II - Capitolul IV

5.1. Autoritatea competentă – Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici (A.N.F.P.)

A.N.F.P. = organ de specialitate al administraţiei publice centrale, cu personalitate juridică, înfiinţat

pentru dezvoltarea unui corp de funcţionari publici profesionist, stabil şi imparţial şi pentru crearea unei
evidenţe necesare gestiunii personalului plătit din fonduri publice.

Organizarea A.N.F.P.:

1
9
Drept administrativ I – Cursul nr. 14 (25 mai 2020)
Conf. dr. Alexandru-Sorin Ciobanu

- se organizează şi funcţionează în subordinea ministerului cu atribuţii în domeniul administraţiei

publice (în prezent – Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării şi Administraţiei);
- este condusă de un preşedinte cu rang de secretar de stat, ajutat de un vicepreşedinte cu rang
de subsecretar de stat, numiţi de către prim-ministru la propunerea ministrului administraţiei;

Atribuţiile A.N.F.P. (art. 401-403 Cod administrativ) – sunt foarte variate şi acoperă tot spectrul de
probleme corespunzătoare funcţiei publice (elaborare şi avizare de acte normative, strategii şi politici,
rapoarte, statistici, implicarea în organizarea de concursuri, redistribuirea în funcţii publice, ţinerea
evidenţei la nivel naţional etc.)
Dintre atribuţiile enumerate în Cod, exemplificăm prin următoarele:
 elaborează şi propune politicile şi strategiile privind managementul funcţiei publice şi al
funcţionarilor publici;
 elaborează şi avizează proiecte de acte normative privind funcţia publică şi funcţionarii publici
sau emite puncte de vedere cu privire la acestea;
 realizează evidenţa şi managementul funcţiei publice şi ale funcţionarilor publici;
 centralizează nevoile de instruire a funcţionarilor publici;
 administrează Sistemul electronic naţional de evidenţă a ocupării în sectorul public şi realizează
evidenţa personalului plătit din fonduri publice;
 asigură baza de date pentru redistribuirea, la solicitarea autorităţilor şi instituţiilor publice, a
funcţionarilor publici;
 reglementează şi monitorizează aplicarea normelor privind conduita funcţionarilor publici şi
activitatea consilierilor de etică;
 întocmeşte raportul anual cu privire la managementul funcţiilor publice şi al funcţionarilor
publici, pe care îl prezintă ministerului de resort;
 organizează etapa de recrutare din cadrul concursului naţional pentru ocuparea funcţiilor
publice;
 poate sesiza, în mod direct, instanţa de contencios administrativ competentă cu privire la actele
administrative prin care se încalcă legislaţia funcţiei publice (a se vedea art. 3 din Legea
contenciosului administrativ) sau se poate adresa prefectului pentru actele de acest gen emise
la nivel local;
ş.a.

Precizare: Autorităţile şi instituţiile publice au obligaţia de a comunica Agenţiei Naţionale a

Funcţionarilor Publici, în termen de 10 zile lucrătoare de la dispunerea măsurii prin act administrativ,
orice modificare intervenită în situaţia funcţionarilor publici (numirea în funcţia publică, modificarea,
suspendarea, sancţionarea disciplinară, respectiv încetarea raporturilor de serviciu) şi a funcţiilor publice
(modificări în structura funcţiilor publice, transformarea unei funcţii publice vacante într-o funcţie
publică cu o altă denumire sau într-o funcţie publică de nivel inferior ori superior, modificarea calităţii
posturilor).
Sunt exceptatemodificărilor intervenite în situaţia funcţiilor publice şi funcţionarilor publici care
beneficiază de statute speciale.

5.2. Dosarul profesional al funcţionarilor publici

În cadrul autorităţilor/instituţiilor publice se întocmeşte un „dosar profesional” pentru fiecare funcţionar

public, conţinutul acestuia şi modul de gestionare fiind reglementate prin hotărâre a Guvernului, la
propunerea Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici.

2
0
Drept administrativ I – Cursul nr. 14 (25 mai 2020)
Conf. dr. Alexandru-Sorin Ciobanu

În cazurile de transfer sau de încetare a raporturilor de serviciu, autoritatea/instituţia publică păstrează

o copie a dosarului profesional şi înmânează originalul funcţionarului public, pe bază de semnătură.

5.3. Evidenţa personalului plătit din fonduri publice

Conform Codului administrativ, aceasta se realizează pe baza „Sistemului electronic naţional de evidenţă
a ocupării în sectorul public”, administrat, dezvoltat şi operat de A.N.F.P., pentru toate categoriile de
personal prevăzute în legislaţia cadru privind salarizarea personalului plătit din fonduri public (deci nu
doar pentru funcţionarii publici).

În vederea întocmirii, actualizării şi administrării evidenţei personalului bugetar plătit din fonduri
publice, încadrat cu contracte individuale de muncă, Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici şi
Inspecţia Muncii asigură interconectarea sistemelor informatice şi stabilesc modalităţile concrete de
colaborare, încheind un protocol de colaborare.

6. Răspunderea funcţionarilor publici

6.1. Forme de răspundere

Conform art. 490 Cod administrativ, încălcarea de către funcţionarii publici, cu vinovăţie, a îndatoririlor
de serviciu atrage răspunderea administrativă, civilă sau penală, după caz. La aceste forme de
răspundere mai putem adăuga şi răspunderea administrativ-patrimonială, care intervine pentru
prejudiciile cauzate persoanelor de drept privat, în contextul participării la emiterea unui act
administrativ ilegal şi vătămător.

Aşadar, răspunderea juridică a funcţionarilor publici este una „subiectivă”, bazată pe existenţa
„vinovăţiei” (ca element constitutiv „subiectiv” al răspunderii) şi nu se poate angaja dacă au respectat
prevederile legale şi procedurile administrative aplicabile autorităţii sau instituţiei publice.

În mod special, răspunderea juridică a funcţionarilor publici poate fi atrasă prin semnarea,
contrasemnarea sau avizarea proiectelor de acte administrative şi a documentelor de fundamentare a
acestora, cu încălcarea prevederilor legale.
Tocmai pentru a evita o asemenea situaţie, funcţionarii publici au dreptul de a refuza
semnarea/contrasemnarea/avizarea actelor/documentelor pe care le consideră ilegale.
Pe de altă parte, pentru a se evita abuzuri chiar din partea funcţionarilor publici şi nesocotirea arbitrară
a dispoziţiilor date de superiori, refuzul trebuie să fie motivat, inclusiv prin indicarea unor temeiuri
juridice, şi exprimat în formă scrisă.
Refuzul poate fi exprimat în termen de 5 zile lucrătoare de la data primirii actelor/documentelor (se va
înregistra într-un registru special), cu excepţia situaţiilor în care prin acte normative cu caracter special
sunt prevăzute alte termene.
Formularea unui refuz nejustificat poate atrage răspunderea funcţionarului (în mod normal, pe cea
disciplinară, în faţa autorităţii/instituţiei).

Răspunderea administrativ-patrimonială a funcţionarilor publici se poate angaja pe calea contenciosului

administrativ, în solidar cu autoritatea/instituţia publică, în cazul în care persoana vătămată printr-un act

2
1
Drept administrativ I – Cursul nr. 14 (25 mai 2020)
Conf. dr. Alexandru-Sorin Ciobanu

administrativ ilegal al autorităţii/instituţiei, îi cheamă în judecată şi pe funcţionarii care au contribuit la

emiterea acelui act (a se vedea art. 16 din Legea contenciosului administrativ). Totuşi, răspunderea
funcţionarilor nu se va angaja dacă nu li se probează „vinovăţia” (faptul că au avut o conduită
imputabilă, din punct de vedere legal); mai mult, conform art. 575 alin. 2 din Cod, este necesară
„intenţia”, ca formă de vinovăţie, nefiind suficientă „culpa” (neglijenţa/uşurinţa).

6.2. Răspunderea civilă

Este de natură patrimonială şi se angajează:

 pentru pagubele produse cu vinovăţie patrimoniului autorităţii sau instituţiei publice în care
funcţionează;
 pentru nerestituirea în termenul legal a sumelor ce i s-au acordat necuvenit;
 pentru daunele plătite de autoritatea sau instituţia publică, în calitate de comitent, unor terţe
persoane, în temeiul unei hotărâri judecătoreşti definitive.

Angajarea răspunderii civile şi repararea pagubelor de mai-sus se face:

 fie prin emiterea unui ordin/dispoziţii de imputare de către conducător, în termen de 30 de zile
de la constatarea pagubei;
 fie prin semnarea unui angajament de plată de către funcţionar;  fie în baza hotârârii
judecătoreşti definitive (pentru ipoteza 3).

Precizări privind actul de imputare a pagubei:

- dreptul conducătorului de a-l emite se prescrie în termen de 3 ani de la producerea pagubei;
- poate fi contestat în contencios administrativ de către funcţionar;
- actul necontestat sau, după caz, menţinut de către instanţa de contencios are caracter definitiv şi este
titlu executoriu.

6.3. Răspunderea contravenţională

Este de natură administrativă (contravenţiile reprezintă „fapte ilicite” administrative), dar nu se

confundă cu răspunderea administrativ-disciplinară.

Se angajează în cazul în care aceştia au săvârşit o contravenţie în timpul şi în legătură cu sarcinile de

serviciu, iar competenţa de soluţionare a eventualei plângeri revine judecătoriei în a cărei circumscripţie
îşi are sediul autoritatea/instituţia publică în care este numit funcţionarul public sancţionat.

Evident, angajarea răspunderii contravenţionale se realizează cu aplicarea legislaţiei din materia

constatării şi sancţionării contravenţiilor (a se vedea reglementarea-cadru a regimului contrevenţiilor –
OG nr. 2/2001, cu modificările şi completările ulterioare, cu menţiunea că pot fi aplicabile şi diverse
reglementări speciale, în funcţie de contravenţia concretă).

6.4. Răspunderea disciplinară

2
2
Drept administrativ I – Cursul nr. 14 (25 mai 2020)
Conf. dr. Alexandru-Sorin Ciobanu

Sediul materiei: Codul administrativ – Partea a VI-a, Titlul II - Capitolul VIII

Este o răspundere de drept administrativ, care nu se confundă cu răspunderea disciplinară reglementată

de Codul muncii pentru personalul contractual (deşi, evident, are destule elemente comune cu aceasta).

6.4.1. Faptele ilicite – sunt denumite „abateri disciplinare”

Sunt prezentate la art. 492 alin. 2 Cod administrativ şi pot consta în:
a) întârzierea sistematică în efectuarea lucrărilor;
b) neglijenţa repetată în rezolvarea lucrărilor;
c) absenţa nemotivată de la serviciu;
d) nerespectarea programului de lucru;
e) intervenţiile sau stăruinţele pentru soluţionarea unor cereri în afara cadrului legal;
f) nerespectarea secretului profesional sau a confidenţialităţii lucrărilor cu acest caracter;
g) manifestări care aduc atingere prestigiului autorităţii/instituţiei publice în care funcţionarul public îşi
desfăşoară activitatea;
h) desfăşurarea în timpul programului de lucru a unor activităţi cu caracter politic;
i) refuzul nemotivat de a îndeplini atribuţiile de serviciu;
j) refuzul nemotivat de a se supune controlului de medicina muncii şi expertizelor medicale ca urmare a
recomandărilor formulate de medicul de medicina muncii, conform prevederilor legale;
k) încălcarea prevederilor referitoare la îndatoriri şi interdicţii stabilite prin lege pentru funcţionarii
publici, altele decât cele referitoare la conflicte de interese şi incompatibilităţi;
l) încălcarea prevederilor referitoare la incompatibilităţi dacă funcţionarul public nu acţionează pentru
încetarea acestora într-un termen de 15 zile calendaristice de la data intervenirii cazului de
incompatibilitate;
m) încălcarea prevederilor referitoare la conflicte de interese;
n) alte fapte prevăzute ca abateri disciplinare în acte normative din domeniul funcţiei publice şi
funcţionarilor publici.

6.4.2. Sancţiunile aplicabile

Tipuri de sancţiuni disciplinare (art. 492 alin. 3):

a) mustrarea scrisă;
b)diminuarea drepturilor salariale cu 5-20% pe o perioadă de până la 3 luni;
c)diminuarea drepturilor salariale cu 10-15% pe o perioadă de până la un an de zile;
d)suspendarea dreptului de promovare pe o perioadă de la unu la 3 ani;
e)retrogradarea într-o funcţie publică de nivel inferior, pe o perioadă de până la un an, cu diminuarea
corespunzătoare a salariului;
f) destituirea din funcţia publică.

6.4.3. Reguli privind stabilirea şi aplicarea sancţiunilor:

În premieră, Codul administrativ nu mai prezintă doar o listă a sancţiunilor posibile, ci indică şi care
dintre acestea pot fi aplicate pentru anume categorii de abateri, dintre cele menţionate mai-sus (în acest
fel este redusă „puterea discreţionară” de a se propune şi aplica sancţiuni disproporţionate, arbitrare).

2
3
Drept administrativ I – Cursul nr. 14 (25 mai 2020)
Conf. dr. Alexandru-Sorin Ciobanu

Opţiuni de aplicare (corelaţia abatere-sancţiune):

- pentru abaterile disciplinare prevăzute la alin. (2) lit. a), b) şi d), se aplică una dintre sancţiunile
disciplinare prevăzute la alin. (3) lit. a) sau b);
- pentru abaterile disciplinare prevăzute la alin. (2) lit. c) se aplică una dintre sancţiunile disciplinare
prevăzute la alin. (3) lit. b)-f);
- pentru abaterile disciplinare prevăzute la alin. (2) lit. e)-h), se aplică una dintre sancţiunile disciplinare
prevăzute la alin. (3) lit. c)-f);
- pentru abaterile disciplinare prevăzute la alin. (2) lit. i)-k) şi m), se aplică una dintre sancţiunile
disciplinare prevăzute la alin. (3);
- pentru abaterile disciplinare prevăzute la alin. (2) lit. l), se aplică sancţiunea disciplinară prevăzută la
alin. (3) lit. f), în condiţiile prevăzute la art. 520 (a se vedea observaţiile privind încetarea raportului de
serviciu prin „destituire”);
- pentru abaterile disciplinare prevăzute la alin. (2) lit. n), se aplică una dintre sancţiunile disciplinare
prevăzute la alin. (3).

Precizări:
- la individualizarea concretă a sancţiunii disciplinare se va ţine seama de cauzele şi gravitatea abaterii
disciplinare, împrejurările în care aceasta a fost săvârşită, gradul de vinovăţie şi consecinţele abaterii,
comportarea generală în timpul serviciului a funcţionarului public, precum şi de existenţa în
antecedentele acestuia a altor sancţiuni disciplinare care nu au fost radiate.
- în caz de concurs de abateri disciplinare, se aplică sancţiunea aferentă abaterii disciplinare celei mai
grave; - sancţiunile disciplinare se aplică în termen de cel mult 6 luni de la data sesizării comisiei de
disciplină, dar nu mai târziu de 2 ani de la data săvârşirii abaterii disciplinare (cu excepţia abaterii
disciplinare prevăzute la alin. (2) lit. l) cu privire la incompatibilităţi, pentru care sancţiunea disciplinară
se aplică în condiţiile prevăzute la art. 520 lit. b).

6.4.4. Procedura disciplinară

Cuprinde ca etape:
- formularea sesizării disciplinare
- cercetarea administrativă
- aplicarea sancţiunii prin act administrativ.

(i.) Sesizarea comisiei de disciplină: o poate face orice persoană care se consideră vătămată prin fapta
unui funcţionar public (art. 27 din H.G. nr. 1344/2007).

(ii.) Cercetarea administrativă (cercetarea prealabilă a faptei şi audierea funcţionarului)

Conform art. 493 alin. 1 Cod administrativ, „Sancţiunile disciplinare prevăzute la art. 492 alin. (3) lit. b)-f)
nu pot fi aplicate decât după cercetarea prealabilă a faptei săvârşite şi după audierea funcţionarului
public. Audierea funcţionarului public trebuie consemnată în scris, sub sancţiunea nulităţii. Refuzul
funcţionarului public de a se prezenta la audieri sau de a semna o declaraţie privitoare la abaterile
disciplinare care i se impută se consemnează într-un proces-verbal şi nu împiedică finalizarea cercetării
prealabile şi aplicarea sancţiunii.”

De asemenea, conform art. 30 alin. 2 din H.G. nr. 1344/2007, procedura cercetării administrative
cuprinde 3 etape:

2
4
Drept administrativ I – Cursul nr. 14 (25 mai 2020)
Conf. dr. Alexandru-Sorin Ciobanu

 audierea persoanei care a formulat sesizarea şi a funcţionarului public a cărui faptă a fost
sesizată ca abatere disciplinară, a altor persoane care pot oferi informaţii cu privire la
soluţionarea cazului;
 administrarea probelor propuse de părţi, precum şi, dacă este cazul, a celor solicitate de comisia
de disciplină;
 dezbaterea cazului.

În cazul în care fapta funcţionarului public a fost sesizată, în egală măsură, ca abatere disciplinară şi ca
infracţiune:
 procedura angajării răspunderii disciplinare se suspendă până la dispunerea clasării ori
renunţării la urmărirea penală sau până la data la care instanţa judecătorească dispune
achitarea, renunţarea
la aplicarea pedepsei, amânarea aplicării pedepsei sau încetarea procesului penal;
 procedura angajării răspunderii disciplinare se reia şi sancţiunea disciplinară se aplică în termen
de cel mult un an de la data reluării.

Cercetarea prealabilă (inclusiv audierea) intră în competenţa comisiilor de disciplină din cadrul
autorităţilor/instituţiilor publice.
Precizare: În baza Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici a fost adoptată H.G. nr.
1344/2007 privind normele de organizare şi funcţionare a comisiilor disciplinare. Conform art. 626 Cod
administrativ, deşi a fost adoptată în temeiul unui act normativ abrogat, dispoziţiile sale rămân aplicabile
până la adoptarea unei alte reglementări, în măsura în care nu contravin dispoziţiilor din Cod.

Structură:
Ca regulă, comisiile cel puţin un reprezentant al organizaţiei sindicale reprezentative sau, după caz, un
reprezentant desemnat prin votul majorităţii funcţionarilor publici (conform H.G. nr. 1344/2007,
comisiile sunt formate din 3 membri, funcţionari publici definitivi, numiţi pe perioadă netederminată,
din care 2 numiţi de conducere şi unul de sindicatul reprezentativ/prin votul majorităţii funcţionarilor).
Dispoziţii speciale există pentru înalţii funcţionari publici şi secretarii de u.a.t., de exemplu:
 comisia de disciplină pentru înalţii funcţionari publici este compusă din 5 înalţi funcţionari
publici, numiţi prin decizie a prim-ministrului, la propunerea ministrului cu atribuţii în domeniul
administraţiei publice şi a preşedintelui Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici;
 comisia de disciplină pentru secretarii generali ai comunelor, oraşelor şi sectoarelor municipiului
Bucureşti se constituie la nivelul judeţului, respectiv municipiului Bucureşti, prin ordin al
prefectului;
 comisia de disciplină pentru secretarii generali ai judeţelor şi secretarul general al Municipiului
Bucureşti se constituie la nivel naţional, prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale a
Funcţionarilor Publici. etc.

Atribuţiile comisiilor de disciplină (art. 494 Cod administrativ):

 analizarea faptelor sesizate ca abateri disciplinare prevăzute la art. 492 alin. (2), cu excepţia
abaterii disciplinare referitoare la incompatibilităţi;
 propunerea sancţiunii disciplinare aplicabile funcţionarilor publici;
 sesizarea autorităţii responsabile de asigurarea integrităţii în exercitarea demnităţilor şi
funcţiilor publice şi prevenirea corupţiei instituţionale (în prezent este vorba despre Agenţia
Naţională de Integritate) pentru abaterea disciplinară referitoare la incompatibilităţi.

Derularea acestei proceduri în faţa comisiei de disciplină este obligatorie, cu unele excepţii:

2
5
Drept administrativ I – Cursul nr. 14 (25 mai 2020)
Conf. dr. Alexandru-Sorin Ciobanu

 se aplică sancţiunea „mustrării” (cea mai blândă), în mod direct de către conducător (Notă: chiar
şi în acest caz, conform art. 493 alin. 3, conducătorul va aplica „în mod corespunzător”
dispoziţiile privind cercetarea prealabilă şi audierea funcţionarului);
 se aplică sancţiunea destituirii pentru incompatibilitate, constatată conform legii, în mod direct,
de către persoana care are competenţa legală de numire în funcţia publică.

Măsuri „preventive”:
Pe perioada cercetării administrative, în situaţia în care funcţionarul public în discuţie poate influenţa
cercetarea:
 conducătorul autorităţii/instituţiei publice are obligaţia de a interzice accesul acestuia la
documentele care pot influenţa cercetarea sau, după caz, de a dispune mutarea temporară a
funcţionarului public în cadrul autorităţii ori instituţiei publice ori în cadrul altei structuri fără
personalitate juridică a autorităţii ori instituţiei publice (măsura se dispune pe întreaga durată
pe care funcţionarul public poate influenţa cercetarea administrativă).
 dacă în cazul funcţionarilor publici de conducere nu este posibilă aplicarea prevederilor
anterioare, persoana care are competenţa numirii în funcţia publică are obligaţia să dispună
mutarea temporară a funcţionarului public într-o funcţie publică corespunzătoare nivelului de
studii, cu menţinerea drepturilor salariale.

Aspecte procedurale privind audierea, administrarea de probe şi dezbaterea cazului (conform HG nr.
1344/2007):
În principiu, aspectele procedurale menţionate mai-jos, reglementate în HG nr. 1344/2007, nu intră în
„conflict” cu dispoziţiile Codului administrativ în materie disciplinară, deci pot fi aplicate până la apariţia
unor alte reglementări similare.
Astfel:
 comisia de disciplină îi va cita pe autorul sesizării şi pe funcţionarul acuzat, în vederea audierii
lor;
 citaţia pentru audierea funcţionarului public se comunică împreună cu un exemplar al sesizării,
precum şi cu copii ale înscrisurilor depuse de către persoana care a formulat sesizarea;
 funcţionarul poate depune o întâmpinare care va cuprinde răspunsul la toate capetele de fapt şi
de drept ale sesizării, precum şi mijloacele de probă (înscrisuri şi martori) prin care înţelege să se
apere;
 persoana care a formulat sesizarea se audiază separat de funcţionarul public a cărui faptă a fost
sesizată ca abatere disciplinară;
 audierea se consemnează într-un proces verbal distinct, care conţine întrebările formulate şi
răspunsurile la acestea;
 în timpul audierii persoana care a formulat sesizarea şi funcţionarul public a cărui faptă este
cercetată au obligaţia de a propune mijloacele de probă pe care le consideră necesare (ulterior,
nu vor mai putea fi invocate alte probe în faţa comisiei de disciplină);
 refuzul persoanelor legal citate de a se prezenta la audieri se menţionează în procesul-verbal şi
nu împiedică desfăşurarea cercetării administrative;
 administrarea probelor presupune analizarea probelor propuse în timpul audierii de către
persoana care a formulat sesizarea şi de către funcţionarul public a cărui faptă este cercetată,
precum şi a probelor pe care comisia de disciplină le consideră necesare (inclusiv eventuala
audiere de martori);
 dezbaterea cazului se face de către comisia de disciplină pe baza: proceselor-verbale de şedinţă;
proceselor-verbale de audiere a persoanei care a formulat sesizarea şi a funcţionarului public a
cărui faptă a fost sesizată ca abatere disciplinară; probelor administrate;

2
6
Drept administrativ I – Cursul nr. 14 (25 mai 2020)
Conf. dr. Alexandru-Sorin Ciobanu

 după finalizarea cercetării, comisia va întocmi un raport prin care va propune, după caz, fie
aplicarea unei sancţiuni, fie clasarea sesizării (pe baza majorităţii de voturi);
 raportul comisiei de disciplină se aduce la cunoştinţa persoanei care are competenţa legală de
aplicare a sancţiunii disciplinare, persoanei care a formulat sesizarea şi funcţionarului public a
cărui faptă a fost sesizată

(iii.) Aplicarea sancţiunii:

 în termen de 10 zile calendaristice de la data primirii raportului, persoana care are competenţa
legală de a aplica sancţiunea disciplinară va emite actul administrativ corespunzător;
 dacă aceasta va aplica o altă sancţiune decât cea propusă de comisia de disciplină, are obligaţia
de a motiva această decizie (Notă: o asemenea opţiune, permisă de H.G. nr. 1344/2007, trebuie
raportată la noile dispoziţii ale Codului administrativ, care „leagă” anumite sancţiuni de anumite
abateri).

6.4.5. Contestarea sancţiunii disciplinare – se poate face pe calea unei acţiuni în contencios
administrativ, prin care funcţionarul sancţionat poate cere anularea sau modificarea, după caz, a
ordinului sau dispoziţiei de sancţionare (art. 495 Cod administrativ).

Problemă: Din moment ce „modificarea” presupune înlocuirea sancţiunii aplicate cu o sancţiune de altă
natură sau, după caz, „diminuarea” sancţiunii aplicate anterior, nu s-ar putea echivala cu o imixtiune
nepermisă a judecătorului (în sens de substituire) în sfera decizională a administraţiei publice?

7. Aspecte generale privind regimul personalului contractual din administraţia publică

Sediul materiei: Codul administrativ, Partea a VI-a – Titlul III.

7.1. Sfera de aplicare a dispoziţiilor din Cod:

Sub titulatura „personal contractual”, Codul administrativ reglementează unele aspecte generale cu
privire la regimul aplicabil pentru două categorii de „funcţionari”:
 personalul angajat în baza unui contract individual de muncă;  personalul
încadrat în baza unui contract de management.

Din acest motiv, dispoziţiile Codului se completează cu cele din Codul muncii şi cu cele din legile speciale
care impun, pentru diverse posturi din autorităţile/instituţiile publice, încheierea contractelor de
management (exemple: administratorii publici din administraţia locală, directorii din spitale publice).
Indiferent de tipul de contract,

În esenţă, Titlul III din Cod cuprinde:

 prevederi generale aplicabile personalului contractual (cap. I);
 reguli privind personalul contractual de la cabinetul demnitarilor/aleşilor locali şi
de la cancelaria prefectului (cap. II);
 drepturile, obligaţiile şi răspunderea personalului contractual (cap. III); 
încadrarea şi promovarea personalului contractual (cap. IV);  managementul
personalului contractual (cap. V).

2
7
Drept administrativ I – Cursul nr. 14 (25 mai 2020)
Conf. dr. Alexandru-Sorin Ciobanu

7.2. Categorii de funcţii ocupate de personalul contractual şi rolul acestora

Categorii de funcţii:
 funcţii de conducere  funcţii de execuţie
 funcţii ocupate în cadrul cabinetelor demnitarilor şi aleşilor locali şi în cadrul
cancelariei prefectului.

Primele două categorii de funcţionari au rolul de realizare a activităţilor direct rezultate din exercitarea
atribuţiilor autorităţilor şi instituţiilor publice şi care nu implică exercitarea de prerogative de putere
publică.
Funcţionarii din a treia categorie au rolul de de a-l sprijini pe demnitar, alesul local sau prefectul la
cabinetul/cancelaria căruia este încadrat.

Atribuţiile aferente fiecărui tip de funcţie se stabilesc:

- prin „fişa postului” – pentru funcţionarii încadraţi cu contract individual de muncă;
- prin clauzele contractului de management – pentru funcţionarii încadraţi în baza acestui contract.

7.3. Condiţii specifice de angajare a personalului contractual

- acestea se adaugă celor generale, prevăzute în Codul muncii sau în legislaţia care prevede încheierea
contractelor de management.

(i.) Pentru contractul individual de muncă:

 persoana să aibă cetăţenie română, cetăţenie a altor state membre ale Uniunii Europene sau a
statelor aparţinând Spaţiului Economic European şi domiciliul în România (ca excepţie, pot fi
angajaţi şi cetăţeni străini, cu respectarea regimului stabilit pentru aceştia prin legislaţia
specifică şi legislaţia muncii);
 persoana să cunoască limba română, scris şi vorbit;
 persoana să aibă capacitate deplină de exerciţiu;
 persoana să îndeplinească condiţiile de studii necesare ocupării postului;
 persoana să îndeplinească condiţiile de vechime, respectiv de experienţă necesare ocupării
postului, după caz;
 persoana să nu fi fost condamnată definitiv pentru săvârşirea unei infracţiuni contra securităţii
naţionale, contra autorităţii, infracţiuni de corupţie sau de serviciu, infracţiuni de fals ori contra
înfăptuirii justiţiei, cu excepţia situaţiei în care a intervenit reabilitarea;
 persoana nu execută o pedeapsă complementară prin care i-a fost interzisă exercitarea
dreptului de a ocupa funcţia, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfăşura activitatea de
care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii sau faţă de aceasta nu s-a luat măsura de siguranţă
a interzicerii ocupării unei funcţii sau a exercitării unei profesii;
 contractul să nu conţină clauze de confidenţialitate sau, după caz, clauze de neconcurenţă.

Precizare: Pentru personalul din cabinetul demnitarului/aleşilor locali sau din cancelaria prefectului,
numirea sau eliberarea din funcţie se face doar pe baza propunerii demnitarilor/aleşilor
locali/prefectului, în baza unui contract invidual de muncă cu durată determinată (limitată la durata
mandatului celor care îi angajează).

2
8
Drept administrativ I – Cursul nr. 14 (25 mai 2020)
Conf. dr. Alexandru-Sorin Ciobanu

Demnitarii şi aleşii locali care au dreptul la un „cabinet” sunt enumeraţi în art. 544 Cod administrativ (de
exemplu: prim-ministrul, viceprim-ministrul, ministrul de stat/delegat, preşedintele şi vicepreşedinţii
consiliului judeţean, primarii şi viceprimarii ş.a.).

(ii.) Pentru contractul de management:

 evidenţierea expresă a obiectului contractului sub formă de activităţi de sine stătătoare,
identificabile şi verificabile, şi a indicatorilor de performanţă aferenţi acestora;
 evidenţierea expresă a drepturilor şi obligaţiilor ce le revin părţilor în executarea contractului;
 indicarea expresă a modalităţilor şi termenelor de verificare pentru îndeplinirea obligaţiilor
asumate, precum şi a efectelor juridice produse de rezultatele verificării;
 indicarea expresă a normelor generale de drept direct aplicabile raporturilor juridice, precum şi
modalitatea de soluţionare a eventualelor litigii apărute în legătură cu derularea şi executarea
contractului.

7.4. Încadrarea şi promovarea personalului contractual:

 se face conform dispoziţiilor din statute sau alte acte normative specifice domeniului de
activitate;
 ca regulă, promovarea se face pe un post vacant din statul de funcţii; ca excepţie: dacă nu există
post vacant, se face prin transformarea postului într-unul de nivel imediat superior;
 promovarea în grade sau trepte profesionale imediat superioare se face din 3 în 3 ani, în funcţie
de performanţele profesionale individuale, apreciate cu calificativul foarte bine, cel puţin de
două ori în ultimii 3 ani în care acesta s-a aflat în activitate, de către o comisie desemnată prin
dispoziţie a ordonatorului de credite bugetare, din care fac parte şi reprezentanţii organizaţiilor
sindicale reprezentative la nivel de unitate sau, după caz, reprezentanţii salariaţilor, dacă în
statute sau în legi speciale nu se prevede altfel (Notă: criteriile vor fi stabilite prin regulament-
cadru, ce se aprobă prin hotărâre a Guvernului, dacă nu este reglementată altfel prin statute sau
alte acte normative specifice);
 activitatea profesională se apreciază anual, ca urmare a evaluării performanţelor profesionale
individuale, de către conducătorul autorităţii/instituţiei publice, la propunerea şefului ierarhic,
prin acordare de calificative: foarte bine, bine, satisfăcător şi nesatisfăcător;
 ordonatorii principali de credite stabilesc criteriile de evaluare a performanţelor profesionale
individuale prin raportare la nivelul funcţiei deţinute de persoana evaluată, cu respectarea
prevederilor în domeniul legislaţiei muncii (sau alte criterii de evaluare în funcţie de specificul
domeniului de activitate);
 ocuparea unui post vacant sau temporar vacant se face prin concurs sau examen pe baza
regulamentului-cadru ce cuprinde principiile generale şi care se aprobă prin hotărâre a
Guvernului (cu menţiunea că ordonatorul principal de credite, în raport cu cerinţele postului,
poate stabili şi criterii de selecţie proprii) sau alte acte normative specifice.

7.4. Drepturile şi obligaţiile personalului contractual

Ca regulă:
 Drepturile şi obligaţiile personalului angajat cu contract de muncă sunt cele prevăzute în
legislaţia muncii şi în contractele colective de muncă.
 Drepturile şi obligaţiile personalului angajat cu contract de management sunt cele prevăzute în
legislaţia aplicabilă domeniului în care activează şi cele prevăzute în contractul de management.

2
9
Drept administrativ I – Cursul nr. 14 (25 mai 2020)
Conf. dr. Alexandru-Sorin Ciobanu

Alte drepturi/obligaţii:
 depunerea declaraţiilor de avere/interese, în măsura în care se impune prin legislaţia specială
(Legea nr. 176/2010);
 dreptul şi obligaţia de îmbunătăţire permanentă a abilităţilor şi pregătirii profesionale (în acest
sens, autorităţile/instituţiile publice trebuie să elaboreze un plan anual de perfecţionare
profesională a personalului contractual);
 salarizarea se face în condiţiile Legii-cadru privind salarizarea personalului plătit din fonduri
publice (în prezent – Legea nr. 153/2017).

Soluţionarea contestaţiilor în legătură cu stabilirea unor drepturi care se acordă, în condiţiile legii,
personalului contractual este de competenţa ordonatorilor de credite, conform următoarelor reguli:
 contestaţia poate fi depusă în termen de 15 zile lucrătoare de la data luării la cunoştinţă a
actului administrativ de stabilire, modificare ori comunicare a refuzului de acordare a drepturilor
în cauză, la sediul ordonatorului de credite;
 ordonatorii de credite vor soluţiona contestaţiile în termen de 10 zile lucrătoare;
 împotriva măsurilor dispuse potrivit prevederilor alin. (1) persoana nemulţumită se poate adresa
instanţei de contencios administrativ sau, după caz, instanţei judecătoreşti competente potrivit
legii, în termen de 30 de zile calendaristice de la data comunicării soluţionării contestaţiei în
scris.

7.5. Răspunderea personalului contractual

Ca şi în cazul funcţionarilor publici, răspunderea personalului contractual poate fi administrativă, civilă

sau penală.
De asemenea, se aplică, în mod corespunzător, dispoziţiile art. 490-491 Cod administrativ privind
semnarea/contrasemnarea/avizarea unor acte/documente şi angajarea răspunderii pentru modul de
exercitarea a unor astfel de atribuţii (inclusiv din perspectiva răspunderii solidare cu
autoritatea/instituţia publică).
În afară de aceste dispoziţii din Codul administrativ, rămân aplicabile şi dispoziţiile privind răspunderea
din dreptul muncii sau din legislaţia apicabilă contractelor de management (inclusiv Codul civil, ca „drept
comun” al contractelor).

7.6. Managementul personalului contractual din administraţia publică:

 gestiunea curentă a personalului contractual şi a funcţiilor exercitate de acesta este organizată şi

realizată, în cadrul fiecărei autorităţi şi instituţii publice, de către compartimentul de resurse
umane;
 autorităţile/instituţiile publice au obligaţia de a transmite, în formatele/forma stabilite/stabilită
de instituţiile abilitate, informaţii cu privire la personalul contractual propriu către instituţiile
publice cu atribuţii în centralizarea/gestionarea informaţiilor cu privire la personalul din sectorul
bugetar sau în elaborarea de politici publice cu privire la acesta;
 autorităţile şi instituţiile publice au obligaţia de a coordona, controla şi monitoriza respectarea
normelor de conduită de către personalul contractual, din aparatul propriu sau din instituţiile
aflate în subordine, coordonare sau sub autoritate, cu respectarea prevederilor în domeniul
legislaţiei muncii şi a legislaţiei specifice;
 normele de conduită sunt obligatorii pentru personalul contractual, iar sesizările cu privire la
încălcarea acesora sunt analizate şi soluţionate cu respectarea prevederilor în domeniul
legislaţiei muncii.

3
0
Drept administrativ I – Cursul nr. 14 (25 mai 2020)
Conf. dr. Alexandru-Sorin Ciobanu

 pentru asigurarea transparenţei, autorităţile/instituţiile publice întocmesc rapoarte anuale cu

privire la respectarea normelor de conduită de către personalul contractual din aparatul propriu
sau din instituţiile aflate în subordine, coordonare ori sub autoritate;
 raportul anual cu privire la respectarea normelor de conduită de către personalul contractual se
transmite ministerului cu atribuţii în domeniul administraţiei publice.

---

Surse bibliografice:
- Verginia VEDINAŞ, Drept administrativ, ediţia a XII-a revăzută şi actualizată, Ed. Universul Juridic,
Bucureşti, 2020;
- Dana APOSTOL TOFAN, Drept administrativ, vol.I, Ediţia 4, [Link], Bucureşti, 2018;
- Verginia VEDINAŞ, Tratat teoretic şi practic de drept administrativ. Volumul I, Universul Juridic,
Bucureşti, 2018;
- Florin COMAN KUND, Alexandru-Sorin CIOBANU, Sinteze teoretice şi exerciţii practice pentru
activitatea de seminar, Ediţia a III-a, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2009;
- Antonie IORGOVAN, Tratat de drept administrativ, vol.I, Ediţia 4, Ed. All Beck, Bucureşti, 2005;
- Ioan MURARU, Simina Elena TĂNĂSESCU (coordonatori) - Constituţia României. Comentariu pe
articole, Ediţia 2, [Link], Bucureşti, 2019.

3
1