Cuprins

I. Introducere..................................................................................................................................................2
A. Definiție și Importanța Arhitecturii în Grecia Antică...........................................................................2
B. Scopul și Relevanța Studiului................................................................................................................2
II. Evoluția Templelor Grecești....................................................................................................................3
A. Caracteristici Generale ale Templelor...................................................................................................3
B. Compoziția unui Templu.......................................................................................................................3
C. Tipuri de Temple După Numărul de Coloane.......................................................................................4
D. Tipuri de Temple După Poziția Coloanelor în Plan..............................................................................4
III. Exemple de Arhitectură Civilă în Grecia Antică.....................................................................................5
A. Teatrul ca Exemplu de Arhitectură Civilă............................................................................................5
B. Alte Exemple de Arhitectură Civilă în Grecia Antică...........................................................................5
1. Agorele...............................................................................................................................................5
2. Stoa.....................................................................................................................................................5
3. Buleuterion.........................................................................................................................................5
4. Gimnasiu............................................................................................................................................5
IV. Sculptura în Perioada Arhaică și Clasică.................................................................................................6
A. Moscoforul și Evoluția Sculpturii Arhaice...........................................................................................6
B. Miron și Operele Sale Clasice, inclusiv "Aruncătorul de Disc"............................................................6
C. Operele Majore ale Unor Sculptori Celebri..........................................................................................6
1. Policlet și "Doriforul"........................................................................................................................6
2. Fidias și "Atena Partenos"..................................................................................................................6
3. Scopas și "Menada Dezlănțuită"........................................................................................................7
4. Praxiteles și "Hermes cu Dionysos Copil".........................................................................................7
5. Lisip și "Apoxiomenos".....................................................................................................................7
V. Sculptura în Perioada Elenistică................................................................................................................8
Opere Semnificative în Această Perioadă..................................................................................................8
1. "Nike (Victoria înaripată) de la Samotrace"......................................................................................8
2. "Grupul Laocoon"..............................................................................................................................8
3. Friza de pe Altarul lui Pergam...........................................................................................................8
VI. Concluzii..................................................................................................................................................9
 I. Introducere
În această lucrare, voi aborda subiectul arhitecturii din Grecia Antică din perspectiva
personală, în cadrul cursului de Istoria Artelor. Pentru a contura contextul adecvat, voi introduce
câteva concepte fundamentale.

A. Definiție și Importanța Arhitecturii în Grecia Antică

Arhitectura Greciei Antice este definitorie pentru această perioadă și se referă la arta
planificării și construirii structurilor, în special a templelor. Este esențial să privim arhitectura nu
doar ca pe un aspect tehnic, ci și ca pe o expresie culturală profundă, reflectând credințele,
valorile și aspirațiile societății elene.

Templele grecilor antici nu au fost doar construcții practice; au avut o semnificație

complexă în cadrul vieții sociale, religioase și politice. Arhitectura a servit ca mijloc de
comunicare vizuală, transmițând mesaje profunde despre relația cu divinitățile și identitatea
culturală.

B. Scopul și Relevanța Studiului

Analiza arhitecturii Greciei Antice oferă oportunitatea de a explora evoluția și trăsăturile
distinctive ale arhitecturii grecești, ilustrând conexiunile complexe dintre artă, societate și
spiritualitate.

Scopul acestei investigații este de a evidenția elementele cheie ale arhitecturii, cum ar fi
planificarea templelor, ordinele de coloane și compoziția, pentru a dezvălui contribuția lor
esențială la mozaicul cultural al Greciei Antice. Prin această abordare, intenționez să aduc o
perspectivă accesibilă asupra influenței arhitecturii în formarea identității culturale și a cadrului
spiritual al acestei societăți istorice.

Această introducere în lumea templelor și a structurilor antice are scopul de a contribui la

înțelegerea profundă a istoriei artelor în contextul actual. Sper că această lucrare va oferi o
privire cuprinzătoare asupra arhitecturii Greciei Antice, îmbogățind cunoștințele și aprecierea
pentru această perioadă remarcabilă a istoriei artei.
 II. Evoluția Templelor Grecești
A. Caracteristici Generale ale Templelor

++++++++++++++++++++++++++++++++++ ????????????????????????????????????????

În cadrul evoluției templelor grecești, observăm o structură complexă, cu elemente

distinctive care definesc aceste monumente arhitecturale.

Naosul, Pronaos, Opistodomos și Peristil

 Naosul: Camera centrală a templului, adăpostind statuile sau altarele dedicate

divinităților.

 Pronaos: Spațiul anterior naosului, adesea cu un portic deschis către exterior.

 Opistodomos: O încăpere situată în spatele naosului, utilizată pentru depozitare

sau alte scopuri rituale.

 Peristil: Coloane dispuse în jurul perimetrului exterioare ale templului, definindu-

i conturul și conferindu-i grandiozitate.

B. Compoziția unui Templu

Structura unui templu grec este alcătuită din elemente esențiale care contribuie la aspectul
său general și la semnificația sa arhitecturală.

Ordinurile de Coloane, Fronton și Entablament

 Ordinurile de Coloane: Doric, Ionic și Corinthian - caracteristici distincte în

designul coloanelor, influențând estetica generală.

 Fronton: Partea superioară triunghiulară a templului, decorată adesea cu sculpturi

care reprezintă scene mitologice.

 Entablament: Zona orizontală susținută de coloane.

 C. Tipuri de Temple După Numărul de Coloane +!!+!+!+!+!+!!+!+!+!+!+!+
Diversitatea arhitecturală a templelor grecești se reflectă și în numărul variat de coloane.

D. Tipuri de Temple După Poziția Coloanelor în Plan +_+!_!+!_!+_!+!_!+!_!+_!+!

Structurile templelor pot fi clasificate în funcție de modul în care coloanele sunt aranjate
în plan, contribuind la variabilitatea arhitecturală a acestora.

Aceste aspecte esențiale ale evoluției templelor grecești oferă o perspectivă asupra
ingineriei și esteticii elaborate care au definit această perioadă distinctivă în istoria arhitecturii.
Studierea acestor caracteristici dezvăluie nu doar abilitățile tehnice ale grecilor antici, ci și
profunzimea semnificațiilor culturale încorporate în fiecare detaliu al acestor monumente
impresionante.
 III. Exemple de Arhitectură Civilă în Grecia Antică
A. Teatrul ca Exemplu de Arhitectură Civilă
Teatrul reprezintă un exemplu remarcabil de arhitectură civilă în Grecia Antică,
reflectând nu doar priceperea tehnică, ci și importanța culturală și socială a spectacolelor
dramatice. Un exemplu notabil este Teatrul lui Epidaurus, construit în secolul ald IV-lea î.Hr. în
orașul Epidaurus. Acesta impresionează prin dimensiunile sale generoase și arhitectura sa
ingenioasă, oferind un spațiu acustic perfect și o scenă bine concepută pentru desfășurarea
tragediilor și comediei grecești antice.

+!!!!!!!!!!!+!+!+!+!+!+!+!+!+!+ DE ADĂUGAT POZE ”Teatrul lui Epidaurus”

B. Alte Exemple de Arhitectură Civilă în Grecia Antică

1. Agorele
 Agorele din Atena: Un exemplu de centrul civic al Atenei, agorele au fost spații
publice importante, cuprinzând piețe, temple și clădiri administrative. Agora din
Atena a fost un loc vital pentru adunări, comerț și activități culturale.

2. Stoa
 Stoa din Attalos: Situată în Agora din Atena, Stoa din Attalos a fost construită în
secolul al II-lea î.Hr. și a servit ca loc pentru întâlniri, comerț și ateliere. Aceasta
este un exemplu de arhitectură civilă care îmbină utilitatea practică cu estetica.

3. Buleuterion
 Buleuterionul din Priene: O clădire destinată adunărilor legislative,
Buleuterionul din Priene este un exemplu de arhitectură civilă care reflectă
structurile guvernamentale ale Greciei Antice.
4. Gimnasiu
 Gimnasiul din Olympia: În calitate de loc al exercițiilor fizice și intelectuale,
gimnasiul din Olympia este un exemplu de arhitectură civilă care susține
dezvoltarea educațională și fizică a cetățenilor greci.
 IV. Sculptura în Perioada Arhaică și Clasică
A. Moscoforul și Evoluția Sculpturii Arhaice
Perioada arhaică a artei grecești a fost un timp de transformare în care sculptura și-a croit
drum spre expresivitatea și naturalețea ulterioare. "Moscoforul", realizat în secolul al VI-lea
î.Hr., servește drept marcă de tranziție între stilurile geometrice și cele naturaliste. Această
sculptură prezintă un tânăr cu un vițel pe umeri, o reprezentare care păstrează încă elemente
geometrice, dar începe să sugereze mișcarea și expresia într-un mod mai subtil. Prin detaliile
părului și ale ochilor, se remarcă încercarea de a aduce în sculptură mai multă viață și
individualitate.

B. Miron și Operele Sale Clasice, inclusiv "Aruncătorul de Disc"

În perioada clasică, sculptura greacă a atins culmile expresiei umane sub îndrumarea lui
Miron. "Aruncătorul de Disc", o sculptură reprezentativă creată în jurul anului 450 î.Hr.,
exemplifică perfecțiunea formelor și a mișcării. Figura atletului în plină aruncare a discului nu
este doar o reprezentare fizică, ci un studiu subtil al musculaturii, al tensiunii și al echilibrului.
Miron aduce în sculptură nu doar realismul anatomic, ci și un sentiment profund de grăție și
forță, captând esența artei clasice grecești.

C. Operele Majore ale Unor Sculptori Celebri

1. Policlet și "Doriforul"
 "Doriforul", creația lui Policlet în jurul anului 440 î.Hr., este un exemplu iconic al
canoanelor clasice ale proporțiilor ideale ale corpului uman. Această sculptură
transmite echilibrul perfect al mușchilor și al poziției, fiind un studiu remarcabil
asupra frumuseții masculine.

2. Fidias și "Atena Partenos"

 În secolul al V-lea î.Hr., Fidias a dat viață uneia dintre cele mai grandioase statui
ale tuturor timpurilor, "Atena Partenos". Această operă colossală, înălțată în
 Acropole, reprezintă o sinteză a măiestriei artistice și a sensibilității mitologice,
capturând atât forța, cât și grația zeiței Atena.

3. Scopas și "Menada Dezlănțuită"

 "Menada Dezlănțuită", atribuită lui Scopas în perioada elenistică, dezvăluie o
lume a expresivității și a dinamismului. Sculptura surprinde o femeie într-un extaz
dionisiac, evidențiind nu doar trăirile intense, ci și abilitatea sculptorului de a
imortaliza astfel de momente efemere.

4. Praxiteles și "Hermes cu Dionysos Copil"

 În secolul al IV-lea î.Hr., Praxiteles a creat o sculptură remarcabilă în care
Hermes își ține în brațe un tânăr Dionysos. Această operă transmite nu doar o
poveste mitologică, ci și o emoționalitate subtilă și o intimitate rar întâlnite în
sculptura antică.

5. Lisip și "Apoxiomenos"
 Sculptată în jurul anului 330 î.Hr., "Apoxiomenos" de Lisip surprinde un atlet
care se șterge cu un strigle. Această operă ilustrează atenția meticuloasă la
detaliile anatomice și exprimă un realism care evidențiază trupul uman în mișcare.

Aceste capodopere ale sculpturii grecești transcend simpla reprezentare artistică, oferind
o panoramă fascinantă a evoluției stilurilor, tehnicii și sensibilității artistice de-a lungul
perioadelor arhaică și clasică. De la tentativa de a aduce viață și expresie în forma rigidă a lui
Moscoforul la înflorirea artei clasice sub mâna lui Miron și a altor maeștri, fiecare sculptură
rămâne o fereastră către inima și sufletul Greciei Antice.
 V. Sculptura în Perioada Elenistică
Opere Semnificative în Această Perioadă
Perioada elenistică a artei grecești a fost marcată de o expansiune a expresiei artistice și de o
abordare mai diversificată a subiectelor. Operele semnificative din această perioadă ilustrează o
varietate de teme și stiluri, reflectând schimbările sociale și politice din această eră tumultoasă.

1. "Nike (Victoria înaripată) de la Samotrace"

 Această sculptură, realizată în secolul al II-lea î.Hr., reprezintă o adevărată
capodoperă a artei elenistice. Nike, zeița victoriei, este prezentată într-o poziție
grandioasă, asemenea unei statui umane înaripate. Această operă transmite nu
doar triumful, ci și mișcarea dinamică a zeiței în momentul aterizării. Amplasată
pe o platformă înălțată, creația ilustrează maestria sculptorului în capturarea
grandoarei și a energiei într-un mod dramatic.

2. "Grupul Laocoon"
 O altă sculptură elenistică remarcabilă este "Grupul Laocoon", datând din jurul
anului 25 î.Hr. și reprezentând o scenă tragică din mitologia greacă. Sculptura
înfățișează preotul troian Laocoon și cei doi fii ai săi luptând să scape din ghearele
șerpilor trimiși de zei. Cu o dramatizare impresionantă a suferinței și expresiilor
umane, acest grup sculptural reflectă abilitățile complexe ale artiștilor elenistici de
a comunica povestiri intricate și de a aduce la viață tragediile mitologice.

3. Friza de pe Altarul lui Pergam

 Situată în Acropolea din Pergam, această friză monumentală, realizată în perioada
secolului al II-lea î.Hr., este un exemplu magnific al artei elenistice. Friza redă o
bătălie epica între zei și giganți, ilustrând cu detaliu scene de luptă și forță
supraomenească. Prin dinamismul și expresivitatea personajelor, friza oferă
privitorului o experiență vizuală captivantă și reflectă gustul pentru grandiozitate
caracteristic acestei perioade.
 VI. Concluzii
În încheierea acestei incursiuni în lumea sculpturii grecești, mă simt profund impresionat
de măiestria și evoluția acestui domeniu artistic de-a lungul secolelor. Parcurgând această
călătorie, de la forme geometrice rigide în perioada arhaică la expresivitatea captivantă a artei
elenistice, am descoperit nu doar capodopere sculptate, ci și o fereastră în timp care dezvăluie
gândurile și sentimentele unei civilizații fascinante.

În perioada arhaică, "Moscoforul" m-a intrigat prin încercările de a trece de la stilul

geometric la reprezentarea mai autentică a mișcării și vieții. În perioada clasică, am fost profund
impresionat de detaliile anatomice și de armonia redate în sculpturi precum "Aruncătorul de
Disc" și "Atena Partenos".

Era elenistică a adus cu sine un val de dramatism și expresie în operele precum "Nike de
la Samotrace" și "Grupul Laocoon". Friza de pe Altarul lui Pergam a adus în prim-plan un
spectacol epic, ilustrând lupta între zei și giganți într-un mod care mi-a captivat imaginația.

Privind retrospectiv, această călătorie în lumea sculpturii grecești nu a fost doar o

explorare a formelor artistice, ci și o călătorie în sufletele și aspirațiile grecilor antici. Fiecare
sculptură a fost o mărturie a măiestriei artistice, dar și a viziunii și a valorilor unei societăți
remarcabile. Descoperind aceste opere, am simțit cum istoria și arta se întâlnesc într-un dialog
atemporal care continuă să inspire și să captiveze.