Filiaţia arhitecturii medievale

europene

Filiaţie: Legătură între lucruri, întâmplări,

fenomene etc. care derivă unele din celelalte
(DEXonline)
• Civilizaţia Minoică a preluat elemente din
cultura Egiptului Antic
• Cultura greacă a fost influenţată de civilizaţiile
preelene (Monoică, insula Creta şi Miceniană,
Peloponez)
• Culturile Etruscă şi Romană au fost influenţate
de marea civilizaţie a Greciei Antice
• Cultura Romei Antice a fost influenţată de cea
Etruscă şi Greacă
• Evul Mediu european este continuatorul
anzichităţii greco-elenistice şi romane
Mediterana de est
Civilizaţii
Preelene:
Mileniile
III-II îH
 Arhitectura civilizaţiilor preelene
Civilizaţia Minoică (2700-1400 îH)
 Caracterul arhitecturii cretane
• Spaţiul construit conceput în relaţie cu cel natural
• Tranziţie fluentă şi gradată interior-exterior
• Formele spaţiilor sunt carteziene, caracterizate prin claritate şi
echilibru
• Organizarea spaţiilor pe criterii funcţionale, aparent dezordonate
• Compunerea spaţiilor cu fantezie şi varietate, reflexie a unui
individualism specific
• Interioare intime şi pline de fantezie
• Spaţiile se raportează la scara umană, intime şi lipsite de
monumentalitate
• Calităţi expresive la nivel de detaliu
• Lipsesc faţadele elaborate
• Elemente de vocabular arhitectural şi decorativ (coloane, pile,
ancadramente, fresce, basoreliefuri etc.)
Knossos
 Pictură egipteană

Pictură cretană
Gradene, loc pentru spectacol
Arhitectura civilizaţiei Miceniene a Aheilor
(1450-1200 îH)
CARACTERUL ARHITECTURII MICENIENE

• Geometrie simplă, carteziană, cu caracter rebarbativ

• Ansamblele, masive şi supradimensionate, sunt dezvoltate
pe înălţimi din motive militare
• Folosirea formelor de relief, amplasarea pe înălţimi fără a se
deschide spre peisaj
• Spaţiile sunt alăturate după criterii funcţionale
• Ansamblele sunt subordonate elementului dominant,
megaronul, perceput ascendent
• Spaţiile, iniţial înguste, se deschid şi amplifică spre megaron
• Spaţiile megaronului organizate axial pt. monumentalitate
• Formele organice ale traseelor zidurilor contrastează cu
formele carteziene ale construcţiilor
• Arhitectura interioarelor este opulentă, bogat decorată
Poarta leilor
 Mască funerară din Cercul strămoşilor
Micene

Frescă, sec. XIII îHr

Civilizaţia Greciei Antice
Roşu: Colonii greceşti
Galben: Colonii feniciene
Gri: Altele
 Periodizare
• Dispariţia civilizaţeiei miceniene datorată invaziilor ionienilor
eolieni şi dorienilor: Sec. XII-X îH
• Perioada Homerică sec. X-VIII îH : 776 JO, Homer
– Urme materiale precare, informaţii din Epopeile Homerice
• Perioada Arhaică sec. VII-480 îH
– Apar ordinele de arhitectură doric arhaic şi sever, ionic
• Perioada Clasică: 480 (perşii) - 323îH (moare Alexandru cel Mare)
– Hegemonia Atenei
– Maxima înflorire a civilizaţiei greceşti (sec. lui Pericle)
– Reconstrucţia Acropolei Atenei
• Perioada Elenistică 323 -146 îH (cucerirea Romană)
– Maxima expansiune a culturii greceşti, centru der greutate in Ionia,
contacte cu marile civilizaţii orientale
– Ruperea canoanelor date de ordine, monumentalitate
– Sinteză complexă, decadentă & inovatoare
 Caracterul arhitecturii Greciei Antice
• Spaţiul construit conceput în relaţie cu cel natural
• Edificiile sunt raportate la configuraţia terenului şi destinate unei percepţii
dinamice a ansamblului (Acropola Atenei, Delphi)
• Subordonarea construcţiilor reliefului (teatrele, stadionul Delphi)
• Existenţa unui element dominant (prin dimensiuni şi poziţie)
• Geometria riguroasă a construcţiilor vs. dispunerea lor organică
• Exploatarea cal. estetice ale peisajului (teatre Pergam, Siracuza)
• Preocupare pentru prelucrarea expresivă a faţadelor, populaţia rămânând în
exteriorul templelor, case ale zeilor
• Faţadele nu sunt diferenţiate în faţade principale şi secundare - pteroma
• Scara umană a spaţiilor şi construcţiilor
• Locuinţele - compoziţii asimetrice; templele - compoziţii axiale
• Echilibrul orizontalelor şi verticalelor, armonie compoziţională
• Elemente de tranziţie interior-exterior: porticuri, stoa etc.
• Percepţia construcţiilor din unghiul cel mai favorabil, character sculptural
• Efecte deosebite obţinute prin perceperea simultană a 2 sau mai multe edificii
 Teatru

Gimnazion
(Palaestra,
Stadion)
Agora sacră,temple
Buleuterion

Stoa

Agora
Viaţă civică, comercială
variate
programe de
arhitectură
(Agora,Priene)
Atena Promachos (Atena care luptă în prima linie) a fost o statuie
colosală din bronz sculptată de Phidias şi amplasată între Propilee
şi Parthenon.
 Ordinele de Arhitectură
Sistemului constructiv trilitic are, în arhitectura greacă,
forme derivate din construcţiile de lemn. În efortul de a
conferi acestora valenţe expresive prin continua
perfecţionare a formelor au apărut
Ordinelor de Arhitectură.
Ordinele sunt un sistem de reguli precise de alcătuire a
construcţiei şi a elementelor arhitecturale ale construcţiei
într-un întreg armonios. Dimensionarea întregului şi a
părţilor este bazată pe o măsură proprie unei anume
construcţii, ceea ce conferă coerenţă şi unitate întregului.
Această unitate de măsură denumită Modul este de obicei
raza coloanei la bază.
Templele dorice: Poseidon din Paestum, Parthenon din Atena, Zeus din Nemea
Temple ionice: Ilissos din Atena, Atena din Priene, Atena Polias din Atena
Corintice: Monumentul lui Lysicrates din Atena, templul lui Jupiter din Roma
 Corecţii optice
1. Crepidoma este o suprafaţă cu dublă curbură
2. Planurile faţadelor sunt înclinate spre interior
3. Axele coloanelor sunt înclinate spre interior şi
converg (la 2,5, respectiv 4,5 km înălţime la
Partenon)
4. Frontonul e înclinat în faţă
5. Coloanele sunt galbate
6. Coloanele de colţ sunt mai groase
7. Intercolonamentul de colţ este mai mic
Magna Grecia (VIII-VII îH)
Civilizaţia greacă a inflenţat civilizaţia Etruscă (VIII-II îH)
Oraş etrusc Templu etrusc
Perugia: Arcul Etrusc
 Roma Antică
• Ultima dintre marile civilizaţii ale antichităţii
• 12 secole de existenţă, de la orânduirea
gentilică până în pragul feudalismului, o dată
cu dispariţia instituţiei sclaviei
• La origine, o mică populaţie de latini având ca
centru cetatea Romei
Roma Antică
12 sec.de istorie

Per. Monarhică
(754-509 îH)
Per. Republicii
(509 - 31 îH)
Per. Imperiului
(31 îC - 476)
 1. Comandament
(Pretoriu)
2. Decumanus (E+V)
3. Cardo (N+S)

Oraş etrusc (Marzabotto) Oraş roman (Timgad)

 ROMA: Forul Roman (Republican) şi Forurile Imperiale

Viaţă urbană
complexă,
programe de
arhitectură în
Forum:
- Temple, altare
- Bazilica (judecăţi,
adunări, tranzacţii
comerciale)
- Curia, dedicată
vieţii politice
- Construcţii
administrative
- Spaţii comerciale
- Terme
- Biblioteci
- Construcţii
comemorative etc.
 Tehnici de construcţie
• Tehnică de construcţie excepţională
• Continuarea tradiţiilor etrusce (arcul cu bolţari
radiali deschide calea spre forme arhitecturale noi:
bolţi, cupole etc.)
• Introducerea unui nou material: betonul roman,
care răspunde nevoii de a desfăşura activităţi
constructive intense în teritoriile cucerite, în lipsa
mâinii de lucru calificate în noile teritorii
• Adaptarea la condiţii variate de relief şi climă
Sisteme de acoperire variate şi inovative
• Fermele de lemn (bazilici, curie, ulterior biserici etc.)
• Arce, bolti, cupole:
– Opus quadratum - boltari radiali (tehnică etruscă)
– Opus caementicum: - folosirea de materiale ieftine
- mână de lucru majoritar necalificată
- constucţie masivă şi rapidă
– Forme variate:
• Bolţi cilindrice (în leagăn) simple sau inelare
• Bolţi rampante
• Bolţi încrucişate cu muchii intrate şi ieşite
• Cupole

– Inovaţii tehnice:
• Nervurarea sau casetarea bolţilor şi cupolelor
• Arce de descărcare în grosimea zidurilor, pentru direcţionarea încărcărilor
• Agregate diferite, funcţie de necesităţile structurale
Bolţi şi cupole
Bazilica lui Maxenţiu şi Constantin:
boltă cilindrică casetată (aprox 25m)
Mercati Traiani
Termele lui Caracalla
Termele lui
Dioclitian
Teatrul lui Marcellus
Coloseum
Templu etrusc Templu grec Templu roman
Panteon, Roma: cea mai mare cupolă timp de peste 1000 ani
Până azi: ce mai mare cupolă din beton nearmat