Capitolul 6.

Ciocnirile particulelor

CURSUL 11
CAPITOLUL 6
Ciocnirile particulelor

6.1. Dezintegrarea particulelor

Fie un sistem alcătuit dintr-o singură particulă. La un moment dat, particula se

dezintegrează spontan (fără un aport al unei forţe exterioare) rezultând două particule ce se
mişcă independent una de alta.

A) Studiem acest fenomen în sistemul centrului de masă SCM (sistem legat de centrul de

masă al sistemului, în care viteza particulei iniţiale v  0 şi impulsul total nul).

Legile de conservare
1. Conservarea impulsului conduce la faptul că, după dezintegrare, suma
impulsurilor este nulă, deci particulele rezultante se depărtează una de cealaltă cu
impulsuri egale în valoarea absolută şi de sensuri opuse.

2. Legea de conservare a energiei se poate scrie:

 p 02   p 02 

  E int 1 
E int
2 m    E int 2  2m  (6.1)
 1   2

unde:
m1, m 2 sunt masele particulelor,
Eint 1, Eint 2 sunt energiile lor interne,
E int energia internă a particulei iniţiale,

p 0 impulsul fiecărei particule după dezintegrare.

Energia de dezintegrare este dată de relaţia:

  Eint  Eint 1  Eint 2  (6.2)

şi este pozitivă, pentru ca dezintegrarea să fie posibilă.
1
Mecanică analitică şi aplicaţii

Ţinând seama de relaţia (6.1), expresia (6.2) devine:

p 02 p 02  1 1 
     (6.3)
2 2  m1 m 2 

unde  este masa redusă a celor două particule.

B) Raportând mişcarea la un SL (sistemul laboratorului faţă de care impulsul total nu


mai este nul şi viteza inițială a particulei care se dezintegrează este V  0 ).

Notăm prin:

v viteza uneia din particulele rezultante prin dezintegrare în SL,

v 0 viteza aceleaşi particulei în SCM
atunci este valabilă relaţia, figura 6.1:
     
v  V  v0 sau v  V  v0 (6.4)
Din figura 6.1. rezultă relaţia:

v02  v 2  V 2  2vV cos  , (6.5)

unde  este unghiul sub care este deviată particula rezultată prin dezintegrare, faţă de
direcţia de mişcare a particulei iniţiale.

v
v0
A 
 O
V

Figura 6.1.

2
 Capitolul 6. Ciocnirile particulelor

Sunt posibile două cazuri, figura 6.2 (a) şi (b):

Cazul 1.
V  v0 , figura 6.2 (a), particula rezultantă în urma dezintegrării se poate depărta sub

orice unghi  faţă de direcţia lui V .

Geometric, figura 6.2 (a), se poate stabili o legătură între unghiurile de deviere  în SL şi  0

în SCM, astfel:

BC BC v0 sin 0
tg   
AC AO  OC V  v0 cos 0
respectiv:

V V2
cos 0   sin 2   cos  1  sin 2  (6.7)
v0 v0

B
V  v0
v v0
A
  0
V O C

Figura 6.2. (a)

3
Mecanică analitică şi aplicaţii

Cazul 2.

V  v 0 , figura 6.2 (b), particula se va putea mişca numai sub unghiuri   , care nu
2
depăşesc valoarea maximă max dată de relaţia:

v0
sin max  (6.6)
V

V  v0 B
v
v0
max
 0

A V O C

Figura 6.2.(b)

Se observă că:
- în cazul V  v 0 , în faţa radicalului se foloseşte semnul “+” (deoarece 0  0 pentru

  0 ),
- în cazul V  v 0 relaţia dintre  0 şi  nu este univocă.

Din figura 6.2 (b) rezultând că semnul este fie “+” fie “-“ , obţinându-se două valori pentru .

4
 Capitolul 6. Ciocnirile particulelor

În aplicaţiile reale au loc dezintegrări numeroase de particule identice, ceea ce

conduce la un studiu adecvat asupra distribuţiilor particulelor rezultante după direcţii,
energii etc.
Pentru a face câteva aprecieri legate de aceste fenomene să considerăm că:
- particulele ce se dezintegrează sunt repartizate spaţial în mod haotic (mod
izotrop),
- particulele rezultante (din aceeaşi specie) au aceeaşi energie şi o repartiţie
izotropă a traiectoriilor.

În acest caz numărul de particule ce trec prin unitatea de unghi solid  este

proporţional cu mărimea elementului de unghi solid, .
4
Deoarece d  2 sin 0d0 rezultă că distribuţia după unghiurile  0 are forma:

1 d 1
sin 0d0 sau dN   sin 0d0 (6.8)
2 4 2

Dacă dorim obţinerea unei distribuţii după energia cinetică în SL, din relaţia (6.4)
rezultă:

v 2  v02  V 2  2v0 V cos 0

 dcos 0  
1
2v 0 V
 
d v2 
1
2mv0 V
dT  ,

unde m  m1 sau m 2 în funcţie de tipul particulei rezultante luate în considerare.

Înlocuind ultima formulă în relaţia (6.8) distribuţia după energia cinetică este de
forma:
1
dT (6.9)
2mv0 V

5
Mecanică analitică şi aplicaţii

Limitele intervalului energetic în care particulele sunt distribuite în mod omogen

sunt:

m m
Tmin  v0  V2 Tmax  v0  V2 .
2 2

În cazul în care prin dezintegrarea unei particule rezultă mai mult de două
componente, cu toate dificultăţile induse de arbitraritatea în determinarea vitezelor şi a
direcţiilor particulelor rezultante, putem stabili, în SCM, valoarea maximă a energiei
cinetice pe care o poate avea o particulă.
Notăm cu M masa particulei iniţiale şi cu ( M  m ) masa ansamblului particulelor
rezultate din dezintegrare, cu excepţia uneia dintre ele, conform relaţiilor (6.1) şi (6.2) se
obţine:

 p 02
T
 0 
 2m m
  T   T0
T  p 2
0
M  m
 2M  m 
şi
M
  T  T0   T0 ,
Mm
respectiv:

Mm
T0 max  . (6.10)
M

În acest caz s-a considerat că particulele rezultante, cu excepţia uneia, se deplasează cu

aceeaşi viteză, astfel că T0 tinde spre maxim când energia internă a ansamblului “ M  m ”
tinde spre minim.

6
 Capitolul 6. Ciocnirile particulelor

6.2. Ciocniri elastice ale particulelor

Ciocnirea dintre două particule este un fenomen de schimbare a stării de mişcare a cel
puţin uneia dintre particule, fiecare din ele constituind o sursă de câmp de forţe centrale de
acelaşi timp.

Ciocnirea în cursul căreia se conservă energia mecanică (energia internă a

particulelor se poate neglija) se numeşte ciocnire elastică.

Cazul 1. Să studiem acest fenomen într-un referenţial fix.


Punctele în care se găsesc cele două particule de mase m1 , m 2 şi care au viteze v1 respectiv

v 2 sunt suficient de depărtate unul de celălalt pentru ca interacţiunea dintre ele să poată fi
neglijată.
 
Să notăm cu v1 ' , respectiv v 2 ' vitezele celor două particule după un timp suficient
de lung de la ciocnire (pentru ca mişcarea lor să poată fi considerată din nou liberă) în raport
cu acelaşi referenţial.

Legea de conservare a impulsului:

   
m1v1  m2 v 2  m1v1 'm2 v 2 '
Legea de conservare a energiei:
1 1 1 1
m1v12  m2 v22  m1v1'2  m1v1'2  Eint (6.11)
2 2 2 2

unde putem considera că E int  0 .

7
Mecanică analitică şi aplicaţii

Cazul 2. Pentru un reper legat de centrul de masă CM

Vectorii de poziție ai particulelor se pot defini prin:

 m2 
 r
1  r
 m1  m 2   
 r  r1  r2 (6.12)
r2   m1 r
 m1  m 2

şi notând viteza relativă cu

    
v r  r1  r2  v1  v 2
se obţine:

    m1v1 ' m2 v 2 '

vr '  v1 ' v2 ' V (6.13)
m1  m2

  m2    m1 
v1 '  V  vr ' ; v2 '  V  vr (6.14)
m1  m 2 m1  m 2

respectiv:

  m2    m1 
v1  V  vr ; v2  V  vr (6.15)
m1  m2 m1  m2


unde V este viteza centrului de masă al sistemului format din cele două particule.


Legea conservării impulsului, pentru că V  0 , relațiile anterioare devin:

   
m1v1  vr ; m2 v2  vr
    (6.16)
m1v1 '  vr '; m2 v2 '  vr '

iar impulsul total este nul.

8
 Capitolul 6. Ciocnirile particulelor

Legea de conservare a energiei va avea forma:

1 2 1 '2
v r  v r  Eint ; Eint  0 . (6.17)
2 2

În SCM, figura 6.3, relaţiile ce exprimă conservarea impulsului şi energiei sunt:

  '    ' 
m1v10  m2 v 20  m1v10  m2 v'20  0  p10  p 20  p10  p'20  0
(6.18)

1 2 1 '2
vr  vr (6.19)
2 2

 
unde: v10 şi v 20 sunt vitezele particulelor înainte de ciocnire
' '
v10 şi v 20 sunt vitezele particulelor după ciocnire
 
p10 şi p 20 sunt impulsurile înainte de ciocnire
' '
p10 şi p 20 sunt impulsurile după ciocnire
 
v r şi v r ' sunt vitezele relative înainte şi după ciocnire

m1

p10
p20

m2
m1 O

p10
p20
m2

Figura 6.3.

9
Mecanică analitică şi aplicaţii

Observăm că din relaţiile (6.18) şi (6.19) rezultă:

    ' 
v r  v r '; p10  p 20 ; p10  p'20
(6.20)
   m2     m1 
v10  vr  vr ; v 20  vr   vr
m1 m1  m 2 m2 m1  m 2

ceea ce înseamnă că în SCM rezultatul ciocnirii va fi o simplă inversiune a vitezelor celor

două particule.

  
Notând prin: v r '  v r ' n 0  v r n 0 şi utilizând relaţiile (6.14) şi (6.15) aplicate SCM,
se obţine:

' m2   m1 
v10  vr n 0 ; v '20   vr n 0 (6.21)
m1  m 2 m1  m 2


care demonstrează că n0 este versorul unitate în direcţia şi sensul mişcării particulei de

masă m1 , după ciocnire.

Dacă dorim să trecem la SL, utilizăm relaţiile (6.21) şi (6.13) ceea ce înseamnă

adăugarea vitezei V a CM.
Astfel, după ciocnire, în SL, vitezele şi impulsurile particulelor vor fi date de relaţiile:
 
 m2  m1v1  m 2 v 2
v1 '  m  m v r n 0  m  m
 1 2 1 2
   (6.22)
v 2 '   m1 v r n 0  m1v1  m 2 v 2
 m1  m 2 m1  m 2

  m1  
p1 '  v r n 0  m  m p1  p 2 
 1 2
 (6.23)
p '  v n  m 2 p  p 
 2 r 0
m1  m 2
1 2

10
 Capitolul 6. Ciocnirile particulelor

Aceste ultime rezultate permit o interpretare geometrică intuitivă a acestor procese,

figura 6.4.
C

p2
p1 2
B

1 O

Figura 6.4.
 
   p1 p 2
Pornim de la faptul că mărimile p1 şi p 2 sunt date, deci implicit şi v r   înainte
m1 m 2
de ciocnire.
 
Ne propunem să determinăm valorile p1 ' şi p 2 ' după ciocnire precum şi unghiurile de
deviaţie al particulelor de la direcţiile iniţiale de mişcare.
Construim următorii vectori, figura 6.4:


OC  v r n 0
m1
AO  p1  p 2  
m1  m 2
m2
OB  p1  p 2 
m1  m 2

 
Se observă că: CB  p 2 ' ; AC  p1 ' şi cum raza cercului şi poziţiile A şi B sunt
cunoscute.

11
Mecanică analitică şi aplicaţii

Deoarece sunt verificate relaţiile:


   m2  p1 
v r  v1  OC  v1; OB  p1;   v1  OC
m1  m 2 m1

rezultă că punctul B se va găsi pe cerc, respectiv:

 
p1 p1 
AB  AO  OB     p1 ,
m2 m1

AO m1
deci se obţine relaţia:  .
OB m2

Din această ultimă relaţie rezultă cazurile:

 dacă m 2  m1 , punctul A va fi în interiorul cercului, figura 6.6;

 dacă m 2  m1 , punctul A se va situa în exteriorul cercului, figura 6.7.

OBSERVATIE

În continuare va trebui să mai precizăm poziţia punctului C, care depinde de versorul n 0 a
cărui orientare este direct legată de natura forţelor de interacţiune dintre particule în procesul
ciocnirii.
Pentru simplitatea interpretării să presupunem că particula de masă m 2 este iniţial în
   
repaus. ( v 2  0; p 2  0; v r  v1 ), figura 6.5.

p1
m1

m1 p1
1
m2 2
m2
p2

Figura 6.5.
unde prin 1 , 2 am notat unghiurile pe care le fac direcţiile particulelor după ciocnire faţă

de direcţia de deplasare iniţială a particulei de masă de impuls p1 , iar  este unghiul de

deviere al particulei de masă m1 în SCM.

12
 Capitolul 6. Ciocnirile particulelor

Cazurile:
 dacă m 2  m1 , punctul A va fi în interiorul cercului, figura 6.6;

 dacă m 2  m1 , punctul A se va situa în exteriorul cercului, figura 6.7;

C
Cazul m 2  m1


1  2  p1
2 p2

n0
1  2

A O B

Figura 6.6.
Cazul m 2  m1

Valoarea maximă a lui 1 se obţine din triunghiul AOT:

OT m2
tg1max  
AO m1

Unghiurile 1 şi  2 pot fi exprimate în funcţie de , cu ajutorul perpendicularelor

CN pe AB şi OM pe CB, figura 6.7, astfel:

T C

 M p2
p1 n0
1 max m 2  m1
1  2 
O
1  2 
A N B 2

Figura 6.7.

13
Mecanică analitică şi aplicaţii

CN v r sin  m 2 sin 
tg1    , (6.24)
AN m1 m1  m 2 cos 
p1  v r cos 
m1  m 2

  
 2   2  .
2 2 2

Utilizând relaţiile care exprimă unghiurile 1 şi  2 rezultă expresiile valorilor absolute ale

vitezelor celor două particule după ciocnire în funcţie de :

m12  m 22  2m1m 2 cos 

v1 '  v r 
m1  m 2
. (6.25)
2m1v r 
v2 '  sin
m1  m 2 2

Dacă ciocnirea este centrală 2  0 (cele două particule se mişcă după ciocnire pe
 
aceeaşi dreaptă) atunci  =  iar p 2 ' va avea aceeaşi direcţie cu p1 ' .

Punctul C din figura 6.8.(a), respectiv 6.8.(b), va fi situat pe diametrul AB în stânga

punctului A când m 2  m1 şi între A şi O când m 2  m1 .
În primul caz impulsurile după ciocnire au sensuri opuse, iar în al doilea caz
impulsurile finale au acelaşi sens:

p1 p1 O

C A O p2 B A C p2 B

(a) (b)
Figura 6.8.

14
 Capitolul 6. Ciocnirile particulelor

În acest caz relaţiile (6.25) devin:

m1  m 2 2m1
v1 '  v r ; v2 '  vr , (6.26)
m1  m 2 m1  m 2
rezultând că valoarea v 2 ' este maxim posibilă.

Astfel, energia pe care o poate “câştiga” particula de masă m 2 (iniţial în repaus) în

urma unei ciocniri centrale este dată de relaţia:

E 
' 1 1
 m 2 v'22max  m1v12
4m1m 2

4m1m 2
E ,
c 2 max
2 2 m1  m2 2 m1  m2 c1
(6.27)
1
unde mărimea E c1  mv12 este energia cinetică iniţială a particulei de masă m1.
2
Dacă m1  m 2 atunci energia cinetică a particulei de masă m 2 este:

E 
'
c 2 max  E c1 (6.28)

ceea ce înseamnă că particula ţintă m 2 va prelua în procesul de ciocnire întreaga energie

cinetică a particulei proiectil m1 , particulă care după ciocnire rămâne în repaus.

Dacă m 2  m1 , viteza primei particule şi 1 pot avea orice valoare după ciocnire.

Pentru m 2  m1 , unghiul 1 poate atinge doar valoarea maximă, 1 max , fiind

valabilă relaţia:
m1m 2
OC m1  m 2 m
1max  arcsin  arcsin  arcsin 2 (6.29)
AO m1 m1
m1v1
m1  m 2

15
Mecanică analitică şi aplicaţii

În cazul în care m1  m 2  m , punctele A şi B se găsesc pe arc, figura 6.9, deci:

 1
1  ; 2      , rezultând relaţiile:
2 2
 
v1 '  v r cos ; v 2 '  v r sin (6.30)
2 2

p1
p2
1  2
A O B

Figura 6.9.

Din aceste relaţii rezultă că, după ciocnire, particulele se depărtează una de alta astfel încât

între direcţiile lor de deplasare să fie un unghi drept, ( 1  2  ).
2

ace în funcţie de energia pierdută.

16