Capitolul 7.

Oscilaţii

CURSUL 12

CAPITOLUL 7
Oscilaţii

7.1. Teoria micilor oscilaţii

Numim mişcare oscilatorie, mişcarea care se repetă mai mult sau mai puţin periodic
în timp.
Dacă mişcarea oscilatorie a unui sistem este descrisă de ecuaţii diferenţiale
liniare atunci, vom spune că sistemul execută o mişcare oscilatorie liniară.
Sistemul oscilant cu un singur grad de libertate (cel mai simplu sistem posibil) este
numit oscilator cu o singură dimensiune.

Ne propunem un studiu referitor la micile oscilaţii efectuate de un oscilator în jurul

poziţiei sale de echilibru stabil.

Starea de echilibru stabil este caracterizată de faptul că din punct de vedere

energetic, ea reprezintă un minim în energia potenţială.

Orice deplasare de la poziţia corespunzătoare acesteia, va genera o forţă care va tinde

să readucă sistemul în starea de minim energetic.

Energiile cinetică şi energia potenţială ale sistemului sunt date de relaţiile:

1
T  q q 2 ; U  Uq  (7.1)
2

unde q este coordonata generalizată iar q   0 .

1
Mecanică analitică şi aplicaţii

Pentru oscilaţii mici de la poziţia de echilibru, seria Taylor pentru Uq  are forma:

 dU(q)  1  d 2 U(q) 
Uq   U(q 0 )    (q  q 0 )   2 
(q  q 0 ) 2  .....
 dq q  q 0 2  dq q  q
0

În starea de echilibru stabil q  q 0  energia potenţială are un minim şi deci:

 dU   d2U 
  0 şi    0  0 (7.2)
dq  dq 2 
 q  q 0  q  q 0

Considerăm că Uq 0   0 , energia potențială va fi aproximată prin relația:

0 0 x 2
Uq   q  q 0  
2
(7.3)
2 2
unde prin x  q  q 0 am notat devierea coordonatei de la valoarea sa de echilibru.

Energia cinetică și energia potențială în aproximația micilor oscilații devin:

1 0 x 2
T( x )  ( x 0 ) x ; Ux  
2
(7.4)
2 2

Funcţia Lagrange pentru un oscilator liniar are expresia:

q 0 x 2 0 x 2
L( x, x )  T( x )  Ux    , (7.5)
2 2

iar ecuaţia de mişcare corespunzătoare micilor oscilaţii va fi:

q 0 x  0 x  0 (7.6)

0 2
Pulsația proprie fiind egală cu: 02  , perioada este T 
(0) 0

2
 Capitolul 7. Oscilaţii

APLICAȚIE
Pentru simplificare, considerăm oscilatorul ca fiind un sistem mecanic unidimensional format
dintr-o particulă de masă m (unde q 0   m numai dacă x este coordonata carteziană a
particulei) constrânsă a se mişca de-a lungul unei drepte, sub acţiunea unor forţe elastice
îndreptate permanent spre un punct fix, aparţinând dreptei.

dU
Mărimea  0 x   reprezintă forţa generalizată conjugată coordonatei
dx
generalizate x (forţa Fx  0 x; 0  0 fiind o forţă cvasielastică),

Considerăm că mişcarea are loc într-un câmp central de forţe şi deci 0  k

(constanta sau coeficientul forţei cvasielastice).

Ecuaţia diferenţială a mișcării (7.6) devine:

mx  kx  0 (7.7)
sau

k
x  02 x  0; 0  (7.8)
m
şi are două soluţii independente, iar soluţia generală este:

x  A cos0 t  Bsin 0 t (7.9)

unde A şi B sunt determinabile cu ajutorul condiţiilor iniţiale.

Soluţia generală (7.9) poate fi pusă şi sub forma:

x  a cos0 t   (7.10)

Din relaţia trigonometrică cos0 t    cos 0 t cos   sin 0 t sin  , comparând cu

relaţia (7.9), constantele arbitrare A şi B vor fi legate de mărimile a şi  prin prin relaţiile:
B
a  A 2  B2 ; tg   (7.11)
A

3
Mecanică analitică şi aplicaţii

Dacă la momentul iniţial t  t 0  0; x  x 0 şi x  v 0 rezultă:

x  a cos0 t   x  a0 sin 0 t  
x 0  a cos0  0    a cos v0  a0 sin 0  0    a0 sin 

v02 x  
a  x 02  ; ctg   0 0  (7.12)
2  v0 

Forma soluţiei generale, conduce la concluzia că în vecinătatea poziţiei de echilibru

stabil, un sistem efectuează o mişcare oscilatorie armonică.
- coeficientul a - reprezintă amplitudinea oscilaţiilor (să observăm că amplitudinea
oscilaţiilor libere ale unui sistem conservativ nu depinde de timp şi de aceea ele se
mai numesc şi oscilaţii neamortizate),
- mărimea ( 0 t   ) - reprezintă faza oscilațiilor,

- unghiul  este faza iniţială (ea este o funcţie de modul de alegere a originii
timpului),
- pulsația 0 este frecvenţa proprie a oscilaţiilor sistemului conservativ (ea este
determinată doar de proprietăţile sistemului, este specifică doar oscilaţiilor mici şi
nu depinde de condiţiile iniţiale ale mişcării).

Energia totală a oscilaţiilo este dată de relaţia:

E
mx 2 kx 2 m 2
2

2

2
 1
2
 1
x  02 x 2  m02a 2 ka 2 ,
2
(7.13)

unde am înlocuit x  a cos0 t   şi x

  a0 sin 0 t  .

Rezultă că energia totală este proporţională cu pătratul amplitudinii oscilaţiilor.

4
 Capitolul 7. Oscilaţii

7.1.1. Probleme

Problema 1
Să se determine perioada micilor oscilaţii ale unui punct material greu, de masă m,
constrâns să se mişte fără frecare pe curba y  ux  în vecinătatea punctului de echilibru

stabil x  x 0 , figura 7.1.

y

P

mg
P0
O x0 x
Figura 7.1.

Rezolvare
Coordonatele punctului material sunt: x şi y  ux  .
du x  dx du
Componentele vitezei sunt: x şi y    x 
dx dt dx
Energia cinetică este dată relaţia:

1

T( x )  m x 2  y 2
2

1  2
2
1   du   2
2
2  du 
T( x )  m  x  x     m 1     x
2   dx   2   dx  
Energia potenţială de relaţia:
U  mgy  mg ux  .

Funcția Lagrange a sistemului este:

1   du   2
2
L( x, x )  T( x )  U( x )  L( x, x )  m 1     x  mg u ( x )
2   dx  

5
Mecanică analitică şi aplicaţii

În aproximaţia micilor oscilaţii Lagrangianul se determină astfel:

Poziţia de echilibru stabil este dată de condiţia:

 dU   d2U   du   d 2u 
  
 0 şi  2    0 , rezultă că    0 şi  2   0.
 dx  x  x 0  dx x  x 0  dx  x  x 0  dx x x 0

- Energia cinetică

1   du   2
2
T0 ( x )  m 1     x
2   dx  x x 
 0 

 dU 
Dar, pentru condiția de echilibru stabil avem condiția    0,
 dx  x  x 0
Rezultând pentru energia cinetică:
1 1
T0 ( x )  m1  0x 2  mx 2
2 2

- Energia potențială

 dU(q)  1  d 2 U(q) 
Uq   U(q 0 )    (q  q 0 )   2 
(q  q 0 ) 2  .....
 dq q  q 0 2  dq q  q
0

 dU   d2U 
unde, U( x 0 )  0 și condiția de echilibru stabil   0 ,  0
 dx x x 0  dx 2 
 x  x 0
rezultă pentru energia potențială:

1  d 2 U( x )  1  d 2u ( x ) 
Ux    2 
2
( x  x 0 )  mg 2 
(x  x 0 )2
2  dx  x  x 2  dx  x  x
0 0

6
 Capitolul 7. Oscilaţii

- Funcția Lagrange

mx 2 1  d 2u ( x ) 
L( x, x )  T( x )  Ux    mg 2 
(x  x 0 )2
2 2  dx  x  x
0

  x  x  x
Notând deplasarea față de poziția de echilibru prin:   x  x 0 ,  0

Funcția Lagrange în aproximația micilor oscilații va fi dată de relația:

1 1  d 2u 
L  m 2  mg 2  2
2 2  dx  x
0

Perioada micilor oscilaţii se obține din definiția pulsației proprii:

 d 2u 
mg 2 
0  dx  x 0  d 2u 
2
0    g 2 
(0) m  dx  x 0

iar perioada este:

2 1
T  2 .
  d 2u 
g 2 
 dx  x 0