Jubileul Împăratului Sfântului Imperiu Romano-German Și Regelui Ţărilor Coroanei Cehe, Carol Al IV-lea

08.03.
2024, 16:06 Jubileul Împăratului Sfântului Imperiu Romano-German și Regelui Ţărilor Coroanei Cehe, Carol al IV-lea
Home Actualitate Revistă Special ...
publicitate
Home ⇢ Portret
Jubileul Împăratului Sfântului Imperiu Romano-German și Regelui Ţărilor

Coroanei Cehe, Carol al IV-lea
📁 Istorie Medievală Universală Autor: František Šmahel (traducere din limba cehă: Helliana Ianculescu)
publicitate
https://historia.ro/sectiune/portret/jubileul-imparatului-sfantului-imperiu-573741.html 1/17
08.03.2024, 16:06 Jubileul Împăratului Sfântului Imperiu Romano-German și Regelui Ţărilor Coroanei Cehe, Carol al IV-lea
Nici marea istorieHome

nu esteActualitate Revistă Special
lipsită de istorioare. ...
La palatul din Avignon al
cardinalului Pierre Roger de Rosieres, care altminteri era duhovnicul
spiritual al lui Carol al IV-lea ajuns la maturitate, a avut loc o discuţie care a
intrat în biografiile celor doi mari oameni. „Tu o să fii odată împărat al
Imperiului Romano-German”, i-a prezis cardinalul lui Carol, iar acesta i-a
răspuns prompt:„Tu vei ajunge papă înaintea mea ”. Cele două previziuni s-
au adeverit.
La 14 mai a.c. s-au împlinit şapte sute de ani de la naşterea împăratului

Sfântului Imperiu Romano-German şi regelui ceh Carol al IV-lea. În ultimele
decenii, el a devenit cea mai importantă personalitate istorică a Cehiei,
clasându-se în sondaje chiar înaintea lui Jan Hus şi a pedagogului Jan Amos
Komenský. Dar cehii nu îl pot considera pe „tatăl patriei” doar al lor:Carol a
fost un suveran al întregii Europe Centrale, din nordul Italiei până la ţărmul
Mării Baltice, cuprinzând Prusia, Burgundia până la graniţa cu Polonia.
📁 Istorie contemporană
Moştenirea după tată. Cum a revenit Emil
Racoviță în România?
Deşi Carol al IV-lea a fost urmaşul direct a două dinastii regale, Přemysl şi
Luxemburg, copilăria lui nu a fost una fericită. Abia la curtea regelui Franţei,
unde l-a trimis tatăl lui, fără consimţământul mamei, regina Elisabeta de
Boemia (Eliška Přemyslovna), s-a bucurat nu doar de o educaţie aleasă, dar a
primit şi un nume nou. Dacă numele său de botez a fost Venceslav (Václav), în
Franţa el s-a numit Carol (Karel), adoptând numele celebrului împărat roman
şi, de asemenea, a devenit soţul fermecătoarei prinţese Blanca de Valois. Tatăl
său, Ioan, rege al Boemiei şi conte de Luxemburg, i-a încredinţat din fragedă
tinereţe misiuni pline de răspundere în nordul Italiei, Tirol şi mai ales în 📁 Curiozităţile şi culisele istor
Boemia, având grijă întotdeauna ca fiul său să nu se înfumureze. Carol, în
calitatea sa de reprezentant al regelui, având titlu de margraf de Moravia, a Vasile Blidaru, ultimul
repurtat numeroase succese, dar, odată cu înaintarea în vârstă, a început să haiduc al anilor '50, trăda
suporte tot mai greu accesele de egoism ale tatălui său. de femeia iubită
Ioan de Luxemburg a fost un reprezentant strălucit al erei cavalerismului care

tocmai se încheia. Multor contemporani şi istoricilor de mai târziu nu le-a
plăcut că el venea în Boemia doar ca să facă rost de bani pentru aventurile lui
cavalereşti. Dar în acelaşi timp se uită că posesiunile dinastice pe care le-a
lăsat fiului său Carol au fost mărite cu treisprezece principate sileziane, cu
Lusacia superioară şi Lusacia inferioară (Horní şi Dolní Lužice) şi, nu în
ultimul rând, cu Cheb. De asemenea, ridicarea episcopiei de Praga la rangul de 📁 Biografii
arhiepiscopie a fost opera politicii sale. Fiul lui a asistat la toate aceste
realizări, ştiind totodată bine că tatăl său împreună cu papa Clement al VI-lea Cine a fost Ion Băieșu,
pregăteau o campanie menită să îl instaleze pe el, margraful Carol, pe tronul creatorul celebrului cupl
Sfântului Imperiu Romano-German, după excomunicarea şi detronarea „Tanţa şi Costel”
îndărătnicului împărat Ludovic de Bavaria.
Rege în Boemia, contrarege în Sfântul Imperiu Romano-German.
În vârstă de treizeci de ani, Carol al IV-lea a devenit în doar două luni, în vara
anului 1346, concomitent împărat al Sfântului Imperiu Romano-German şi
rege al Coroanei cehe. În timp ce pe tronul Sfântului Imperiu Roman a ajuns în
urma alegerii sale, în calitate de succesor al regelui Boemiei a fost acceptat de
dieta cehă la 11 iunie 1341. Deşi Carol a primit cinci dintre cele şapte voturi ale
principilor electori ai Imperiului, care aveau drept de vot, el a fost nevoit să-şi
câştige singur puterea prin fapte. Alegerea lui a avut la început un ecou critic şi
în rândul învăţaţilor de la Curtea împăratului detronat, Ludovic de Bavaria,
pentru care Carol al IV-lea era un „rege al clericilor”. Eforturile pe care acesta a
📁 Istoria Filmului
trebuit să le depună pentru a fi recunoscut de facto în Sfântul Imperiu Roman

nu i-au îngăduit săHome
aibă prea mult timpRevistă
Actualitate pentru aSpecial
înfăptui reforme. de
. . stat, şi cu Cum a ajuns actriţa din
atât mai puţin pentru a le justifica teoretic. filmul „Love Story”
dependentă de sex şi alco
Prin alegerea şi încoronarea sa de mai târziu, Carol a dobândit doar stăpânirea şi fără niciun ban?
asupra aşa numitelor bunuri ale imperiului, care se împărţeau în bunuri ale
imperiului în sensul restrâns al cuvântului şi în feude şi domenii ale instituţiei
ecleziastice. Dar regele nu poseda domeniile imperiului, fiind doar
administratorul lor şi, pe cât era posibil, cel care le sporea, ceea ce se exprima
şi în titlul lui de „sporitor al imperiului”. Regele exercita domnia supremă prin
intermediul unei alianţe feudale cu principii imperiului şi cu alţi oameni
liberi. Numărul principilor imperiului era variabil, iar la mijlocul secolului al
XIII-lea numărul lor era de circa 90 din rândul clerului şi doar 12 laici. Dintre
aceştia, prin greutatea puterii lor, s-au detaşat şapte aşa-numiţi prinţi electori
care, de la finele veacului al XII-lea, au cerut să deţină prerogativa alegerii şi
detronării împăraţilor. Primul vot în acest colegiu via facti, care, mai târziu, a
fost consfinţit în Bula de Aur, legea constituţională a lui Carol, aparţinea
regelui ceh, ceilalţi trei prinţi electori laici fiind palatinul de Rin, ducele de
Saxa şi margraful de Brandeburg. Dintre cei trei prinţi electori ecleziaşti,
primul loc revenea arhiepiscopului de Köln, alături de care se aflau
arhiepiscopii de Trier şi Mainz.
Carol al IV-lea (mozaic)
Carol al IV-lea (mozaic)
Primii ani de domnie ai împăratului Sfântului Imperiu Roman Carol al IV-

lea.
După ce cunoaştem mecanismul de stat al Sfântului Imperiu Romano-German,

putem urmări maiHomelesne felul cum s-a comportat
Actualitate Carol al IV-lea după
Revistă Special . . . alegerea
lui ca împărat al Sfântului Imperiu Roman, la 11 iulie 1346, pe străvechiul tron
regal (Königstuhl) de pe malul stâng al Rinului.
Împăratul Sfântului Imperiu Romano-German de până atunci, Ludovic de

Bavaria, îşi asigurase în luna septembrie a aceluiaşi an fidelitatea oraşelor
bogate ale imperiului, iar împotriva lui Carol nu înfăptuise nimic, şi nici măcar
nu se lăsase tulburat de încoronarea acestuia. Încoronarea a avut loc la Bonn,
la 26 noiembrie, deoarece oraşele tradiţionale de încoronare, Aachen şi
Colonia, au refuzat să-i deschidă porţile lui Carol. Poziţia noului împărat
roman era cât se poate de şubredă, după cum se poate observa din faptul că a
fost nevoit să călătorească deghizat în ţinuturile lui Ludovic. În partea de apus
a imperiului, Carol a avut un sprijin puternic din partea unchiul său Balduin,
arhiepiscop de Trier, după cum s-a putut baza şi pe papa Clement al VI-lea de
la Avignon, dar cu preţul unor concesii greu acceptabile. În această situaţie,
noul împărat şi-a dovedit talentul diplomatic, deoarece, prin amânări şi diverse
pretexte, a evitat să îşi îndeplinească promisiunile şi angajamentele electorale.
Cu aceeaşi abilitate, Carol a fost nevoit să procedeze şi faţă de suveranii celor
două mari puteri din vest învrăjbite între ele, Anglia şi Franţa.
Războiul începuse să ameninţe că va izbucni şi în centrul Europei, când

Ludovic de Bavaria, în efortul lui de a pune stavilă influenţei crescânde a lui
Carol, l-a atacat pe aliatu său în Suabia şi Tirol. La începutul lui octombrie
1347, Carol s-a îndreptat cu o oştire relativ puternică spre hotarele cu Boemia,
unde a aflat că, pe 10 octombrie, Ludovic suferise un atac mortal de apoplexie
în timpul unei vânători de urşi. Carol a folosit acest prilej – şi, printr-o
campanie fulger, a obligat să capituleze nu doar oraşele imperiului şi alte oraşe
din Franţa şi Suabia, dar şi pe cele din regiunea Rinului. De atunci, baza lui
importantă a devenit puternicuşi bogatul oraş Nürnberg.
Sucesele politice ale lui Carol au fost umbrite de moartea soţiei sale Blanca, în
vârstade 32 de ani, survenită la 1 august 1348, care a lăsat în urma ei a două
fiice, Markéta şi Ecaterina (Kateřina). Deoarece Carol nu avea moştenitori la
tron, era limpede că mai devreme ori mai târziu se va însura din nou. Carol i-a
uimit pe toţi atunci când, printr-o singură manevră magistrală, a cucerit o
mireasă fermecătoare şi un aliat influent împotriva noului contrarege care
apăruse la orizont la începutul anului 1349. Opoziţia imperiului condusă de
Ludovic al V-lea de Brandenburg a încercat, la sfârşitul lui ianuarie 1349, să îl
impună pe tronul imperiului pe contele Günther din Schwarzburg. Dar, pe
baza unui acord secret, a fost aranjată la iuţeală căsătoria lui Carol cu Anna,
fiica în vârstă de 20 de ani a prinţului elector de Rin, Rudolf al 2-lea Falcký.
Contraregele Günther nu a avut forţe suficiente să îl înfrunte pe Carol pe
câmpul de luptă şi, din această pricină, la sfârşitul lui mai 1349, a renunţat
lapretenţia la tronul imperiului. Lupta crâncenă pentru stăpânirea Sfântului
Imperiului Roman, care a durat trei ani, s-a încheiat la 25 iulie 1349, odată cu
cea de-a doua încoronare a lui Carol, care, de această dată, a avut loc „în locul
cuvenit”, în Domul din Aachen.
Ideea lui Carol privind statul ceh.
În primăvara anului 1348, Praga a devenit locul activităţii făuritoare de istorie a

lui Carol în favoarea metropolei, a Boemiei şi a întregii confederaţii a ţărilor
Coroanei cehe. Prin privilegiul din 8 martie, Carol a înfiinţat Oraşul Nou (Nové
Město) în Praga, după care a urmat înfiinţarea universităţii, la 7 aprilie, prima
la vest de Paris şi la nord de Alpi. Totodată, în aceeaşi zi de 7 aprilie au fost
emise alte treisprezece acte şi bule prin care Carol a consfinţit privilegiile
regilor cehi şi a reglementat pentru câteva secole relaţiile dintre ţările

confederaţiei Coroanei
Home cehe.
Actualitate Revistă Special ...
În strădania de a limita înţelesul restrâns al noţiunii de putere regală şi a

legăturii ei directe cu persoana suveranului, Carol a apărat ambiţiile dinastiei
sale, formulând o nouă concepţie a statului. Aceasta a fost exprimată prin
distincţia care a fost impusă între persoana regelui şi instituţia suprapersonală
a ţărilor Coroanei cehe. Prin această instituţie, Carol al IV-lea a creat în acelaşi
timp fundamentul de drept statal al unei alianţe între ţări, feude şi domenii,
care depindeau atât de persoana regelui ceh, cât şi de Coroana cehă. Deşi
intenţia lui Carol a fost acea de a slăbi aspiraţiile la putere ale înaltei nobilimi
şi ale stăpânilor liberi depământ, nobilimea cehă nu a protestat împotriva
acestei noi concepţii. În schimb, în octombrie 1355, a respins cu toată
hotărârea proiectul unui codex de legi (aşa-numitul Maiestas Carolina) care
trebuia să o încătuşeze printr-un drept scris. Domnii cehi nu au vrut ca regele
Carol al IV-lea să se înfumureze;potrivit vechiului lor principiu, regele era doar
primul dintre ei. Carol a tras învăţămintele cuvenite:a lăsat privilegiile
domnilor cehi şi înaltei nobilimi şi, din respect faţă de poziţia lor de putere, a
asigurat propriului său regat prosperitate şi relaţii paşnice de lungă durată.
Carol nu a fost cruţat însă de suferinţe personale. În octombrie 1350 s-a

îmbolnăvit grav de o slăbire de natură nervoasă a membrelor, care l-a ţintuit la
pat luni întregi. Abia se însănătoşise când a fost afectat profund de moartea
fiului său în vârstă de 2 ani, Václav, la sfârşitul lui decembrie 1351, căruia îi
găsise deja o mireasă în persoana Annei, moştenitoarea în vârstă de 12 ani a
importantului principat Svídnický. În locul fiului său, chiar lui Carol al IV-lea i-
a venit rândul să fie mire, întrucât la 2 februarie 1353 a rămas văduv pentru a
două oară. Nunta a avut loc încă la finele anului 1353, dar, ţinând cont de vârsta
miresei, Carol a trebuit să mai aştepte câţiva ani până când soţia i-a dăruit un
moştenitor al tronului. A aşteptat până în 1361, când Anna Svídnická i-a dăruit
un fiu, viitorul rege al imperiului şi rege ceh Václav al IV-lea.
Nici cea de-a treia soţie a lui Carol nu a fost cruţată de soarta tristă a
predecesoarelor sale. Împăratul a suportat moartea Annei Svídnická, în iulie
1362, ca pe un „alt vicleşug al duşmanului nevăzut, de care nu putea să se
ascundă”. După cum îi era obiceiul, Carel nu a şovăit prea mult şi s-a căsătorit
din nou. Nunta cu Eliška Pomoranská, nepoata în vârstă de 16ani a regelui
polon Cazimir cel Mare, a avut loc la Cracovia, pe 21 mai 1363. O lună mai
târziu, dar cu trei zile mai înainte ca Elisabeta (Eliška Pomoranská) să fie
încoronată la Praga la 18 iunie 1363, a avut loc încoronarea moştenitorului
tronului, Václav al IV-lea, în vârstă de 2 ani, la Catedrala Sf.Vít din Praga. Chiar
dacă Carol al IV-lea dorea ca în felul acesta să limiteze printr-un act cu totul
singular în istoria cehă eventualele divergenţe ulterioare privind succesiunea,
nici cei mai apropiaţi consilieri ai săi nu au aprobat această faptă sau chiar au
râs pe furiş. Şi marii regi au slăbiciunile lor. Şi dacă am vorbit despre
încoronare, nu putem să uităm cel mai important moment, care a avut loc în
anul 1355, când Carol al IV-lea a fost încoronat împărat al Sfântului Imperiu
Romano-German.
publicitate
Bula de aur din anul 1356.
Ceea ce Carol nu a izbutit în ţările Coroanei cehe s-a dovedit a fi mai realizabil
în Imperiu. Încă înainte de inaugurarea dietei imperiale, care a fost convocată
la sfârşitul anului 1355, la Nürnberg, Carol al IV-lea, devenit acum împărat al
Sfântului Imperiu Roman, a încheiat o serie de tratate parţiale, care pe de o
parte consfinţeau împăcarea definitivă cu unii principi ai imperiului, iar pe de
alta facilitau tratativele propriu-zile în legătură cu proiectul codului de legi al
imperiului. Fiecare capitol din codul de legi a fost examinat pe rând în timpul
sărbătorilor de Crăciun şi, deoarece împăratul a fost dispus să facă
compromisuri în timpul tratativelor cu membrii dietei, la 10 ianuarie 1356 a
avut loc la Nürnberg promulgarea festivă a codului, care a primit numele de
Bula de aur.
Carol al IV-lea înconjurat de cei şapte prinţi electori (ilustraţie dintr-un manuscris de sec. XIV)
Carol al IV-lea înconjurat de cei şapte prinţi electori (ilustraţie dintr-un

manuscris de sec. XIV)
Împăratul ţinea în mod deosebit să delimiteze mai clar poziţia prinţilor electori
laici, inclusiv să reglementeze cât mai precis toate modalităţile de alegere a
împăratului Sfântului Imperiu Romano-German. Ambele încercări au fost
izbutite şi, deoarece Bula de aur a trecut sub tăcere dreptul papei de a aproba
alegerea, ea a reprezentat în mod indiscutabil unul dintre marile succese ale
politicii externe a lui Carol al IV-lea.
Încă în partea introductivă a codului de legi a fost subliniată poziţia

excepţională a regelui ceh, căruia îi revenea primul loc între prinţii electori
laici şi o poziţie de frunte în dietele imperiale. Regatul Boemiei a obţinut şi alte

privilegii, inclusivHome
alegerea liberă a domnitorului
Actualitate în cazul stingerii
Revistă Special . . .familiei
domnitoare. De asemenea, Bula de aur a întărit considerabil poziţia celorlalţi
prinţi electori laici care, practic, au primit drepturi regale. În schimb, de la
Nürnberg au plecat dezamăgiţi reprezentanţii oraşelor imperiului şi altor
metropole, care aşteptau un sprijin sporit pentru a-şi asigura drumurile şi
comerţul. Bula de aur a interzis în mod expres asociaţiile orăşeneşti şi nu a
modificat în niciun fel taxele vamale care erau disproproţionat de mari şi alte
taxe. După cum îi era obiceiul, Carol al IV-lea nu a întors spatele nici celor
puternici. Într-un capitol suplimentar din Bula de aur, cele mai importante trei
oraşe ale Sfântului Imperiu Romano-German au primit un statut special. În
continuare, împăratul trebuia să fie ales la Frankfurt, la Aachen să fie
încoronat, iar la Nürnberg urma să îşi desfăşoare activitatea prima dietă a
curţii imperiale.
Umbrele întunecate ale domniei lui Carol.
Carol al IV-lea a fost nu doar un om al vremurilor sale, dar şi un suveran al

timpului său. De mai multă vreme i se reproşează că, mai ales în perioada când
a administrat ţările Coroanei cehe în diferite locuri ale acestora au fost
exterminaţi fără cruţare ereticii din Valden şi alţii. Numai între anii 1335-1346
au fost aduşi în fata inchiziţiei în jur de patru mii de oameni, dintre care
aproximativ fiecare al douăzecelea a fost ars pe rug. În proiectul său de cod de
legi, Carol al IV-lea a sancţionat, printre altele, tratamentul dur pe care îl
folosise până atunci împotriva ereticilor locali. Chiar dacă atitudinea lui faţă de
aceşti eretici şi faţă de persoanele de o altă credinţă poate fi judecată din
puncte de vedere diferite, o latură întunecată a domniei lui Carol al IV-lea
rămâne faptul că erezia a constituit pentru el nu doar un păcat public, dar şi o
crimă de lezmajestate. Se cuvine să adăugăm că atitudinea sa dură faţă de
eretici a făcut parte din politica reală a epocii în care a trăit, care, de fapt, a fost
proprie şi altor contemporani cu sceptru regal.
O altă latură întunecată a domniei lui Carol al IV-lea a fost atitudinea lui faţă de
evrei, mai ales în timpul pandemiei de ciumă neagră din anii 1348-1350. În
declaraţiile sale oficiale, Carol i-a declarat pe evrei „supuşii săi amabili”, a
vorbit despre nevoia de a-i proteja şi uneori chiar i-a apărat împotriva unor
acuzaţii răuvoitoare. Evreii, pur si simplu, au făcut parte din componenta
rentabilă a aşa-numitelor însemne regale, la fel ca baterea de monedă. Şi
totuşi, în politica sa reală, Carol s-a resemnat în ceea ce priveşte protecţia lor.
Astfel, el nu a putut să împiedice masacrarea înfricoşătoare a evreilor din
partea locului, care a avut loc la scurt timp după şederea lui la Frankfurt, în
iulie 1349. În timp ce mai mult sau mai puţin a izbutit să salveze ţările cehe de
la pogromuri, la Nürnberg şi în alte oraşe ale imperiului situaţia i-a scăpat de
sub control. Într-o perioadă când Europa era străbătută de mulţimi de
flagelanţi fanatici, nu a avut puterea să limiteze masacrarea evreilor. Dar ce se
poate spune despre acteleîn care a împărţit averea victimelor. O altă latură
întunecată a domniei lui Carol al IV-lea a fost atitudinea lui faţă de evrei, mai
ales în timpul pandemiei de ciumă neagră din anii 1348-1350. În declaraţiile
sale oficiale,
Carol i-a declarat pe evrei „supuşii săi amabili”, a vorbit despre nevoia de a-i
proteja şi uneori chiar i-a apărat împotriva unor acuzaţii răuvoitoare. Evreii,
pur si simplu, au făcut parte din componenta rentabilă a aşa-numitelor
însemne regale, la fel ca baterea de monedă. Şi totuşi, în politica sa reală, Carol
s-a resemnat în ceea ce priveşte protecţia lor. Astfel, el nu a putut să împiedice
masacrarea înfricoşătoare a evreilor din partea locului, care a avut loc la scurt
timp după şederea lui la Frankfurt, în iulie 1349. În timp ce mai mult sau mai
puţin a izbutit să salveze ţările cehe de la pogromuri, la Nürnberg şi în alte

oraşe ale imperiului situaţia
Home i-a scăpat Revistă
Actualitate de sub control.
SpecialÎntr-o perioadă
. . . când
Europa era străbătută de mulţimi de flagelanţi fanatici, nu a avut puterea să
limiteze masacrarea evreilor. Dar ce se poate spune despre actele în care a
împărţit averea victimelor viitoarelor pogromuri episcopilor şi domnilor, a
căror favoare se străduia să o câştige? Şi deoarece niciuna dintre acţiunile lui
de pe arena politică nu a avut nimic comun cu morala creştină, Carol al IV-lea
a folosit măcar pilda căinţei personale şi a evlaviei manifestate public.
Credinţa lui nu trebuie pusă la îndoială şi este limpede că ea a cuprins şi un
calcul simplu legat de răscumpărarea păcatelor de pe pământ şi strângerea
moaştelor suspecte.
Praga, vedere de ansamblu
Praga, vedere de ansamblu
Curtea lui Carol şi instituţiile ei.
Un mediu şi un instrument hotărâtor al regilor şi împăraţilor Sfântului Imperiu

Romano-German din Evul Mediu târziu l-a reprezentat Curtea. Fără Curte, cum
afirma un expert, nu ar fi existat niciun suveran. Nu întâmplător, odată cu
moartea regelui sau a sfântului împărat roman, au dispărut toate instituţiile lui
„de stat”, iar prin ruperea în două a sigiliului s-a încheiat mai apoi activitatea
cancelariei acestuia. Carol al IV-lea, după cum ştim deja, a urcat pe tronul
Sfântului Imperiu Romano-German ca un contrarege, astfel încât, de la bun
început, a fost nevoit să-şi făurească un sistem administrativ. Uneori rămânem
uluiţi gândindu-ne la sarcinile enorme pe care a trebuit să le îndeplinească
Carol, în calitate de suveran, la vârsta de numai 30 de ani. De la bun început
trebuie să ne dăm seama că –metaforic vorbind – a domnit numai în locul
unde se găsea. Un împărat al Sfântului Imperiu Romano-German pierdea
pământul de sub picioare dacă nu se afla mereu pe drumuri. Nu exista nicio
metropolă a imperiului, în sensul de astăzi al cuvântului, după cum Praga era
una dintre reşedintele dinastiei de Luxemburg. Curtea, împreună cu toate
instituţiile, dar mai ales împreună cu Cancelaria călătorea odată cu regele sau
cu împăratul.
publicitate
Din cercul intern al serviciului de la Curte făceau parte „funcţionarii”, a căror

sarcină era grija faţă de persoana suveranului. De asemenea, ei preluau mai
mult sau mai puţin sarcini de natură pur politică, de stat ori diplomatică. După
ce depunea jurământul, curteanului i se cuvenea un serviciu plătit. Acest lucru

trebuie înţeles în sensul
Home căActualitate
împăratul Carol al IV-lea
Revistă nu a domnit .prin
Special ..
intermediul instituţiilor oficiale, ci prin confidenţii săi. La prima vedere s-ar
părea că omul cel mai important de la Curte era marele maestru al Curţii.
Uneori aşa şi era, alteori existau doi, după cum apăreau şi situaţii când regele
nu avea nevoie de acest demnitar.
Cu influenţa marelui maestru al Curţii concura cancelarul, reprezentantul

cancelariei, care întotdeauna era o persoană care deţinea un rang ecleziastic
înalt. Cancelaria în deplasare număra doisprezece până la cinsprezece notari,
copişti şi alţi slujitori. Împreună cu domnitorulpleca la drum şi Curtea de
justiţie a imperiului, în frunte cu judecătorul Curţii, care avea şi el la dispoziţie
o Curte mai mică. Demnitarii amintiţi, împreună cu maestrul sfatului
administrativ privind finanţele şi cu mareşalul Curţii erau persoane cu rang de
înalt demnitar în consiliul care era cea mai importantă instituţie a curţii
domnitorului. Suveranului îi reveneau nu doar cele mai înalte competenţe
judecătoreşti, dar şi exercitarea lor în cadrul întrunirilor aşa-numitului
tribunal al Curţii. La aceste întruniri erau dezbătute numai cazurile care
implicau cele mai grele pedepse. Deşi tribunalul Curţii avea o cancelarie mai
mică, în secolul al XIV-lea acesta nu reprezenta o instituţie permanentă
deoarece se muta împreună cu suveranul şi Curtea acestuia dintr-un loc în
altul.
Competenţe şi regulamente interne nestabile aveau în această perioadă şi

dietele, care, încet, au evoluat dintr-o instituţie a Curţii într-o instituţie a
imperiului. Numai în perioada când lipsea împăratul, dietele se întruneau şi
fără el, altfel, în principiu, depindea de împărat dacă, când şi în ce
componenţă era convocată dieta. Hotărârile dietelor depindeau însă de
principii imperiului şi de oraşe, deoarece era la latitudinea lor în ce măsură şi
în ce privinţă vor veni în întâmpinarea revendicărilor regelui.
Înfiinţarea Universităţii din Praga, în aprilie 1348, a rămas timp de câţiva ani la
nivel de intenţie, ceea ce a exclus aproape coparticiparea activă a primilor
profesori universitari la conceperea actelor politice ale lui Carol. Un rol cu atât
mai mare a revenit juriştilor şi demnitarilor ecleziaşti, care se aflau alături de
suveran. În prima perioadă a domniei lui Carol este recunoscută în general
poziţia influentă a episcopului de Praga, Arnošt din Pardubice (mort în 1364),
care şi-a desăvârşit cultura în Italia. Poate şi mai apropiat de Carel a fost Ioan
din Středa, protonotarul lui de lungă durată şi cancelar, care, până în anul
1374, s-a aflat în fruntea cancelariei care era comună pentru ţările Coroanei
cehe şi Imperiu.
Ceremonie după reguli din vechime la Universitatea Carolină din Praga, în 2009; aceasta este prima
universitate din spaţiul central european, înfiinţată la 7 aprilie 1348 de împăratul Carol al IV-lea
(Universitas Carolina Pragensis)
Ceremonie după reguli din vechime la Universitatea Carolină din Praga, în

2009;aceasta este prima universitate din spaţiul central european, înfiinţată la
7 aprilie 1348 de împăratul Carol al IV-lea (Universitas Carolina Pragensis)
Carol al IV-lea, ca un rege cultivat ce era (rex literatus), a fost o excepţie

printresuveranii din Evul Mediu dezvoltat şi târziu, datorită talentului său
nativ, culturii de excepţie, cunoaşterii diferitelor ţări şi, nu în ultimul rând,
datorită stăpânirii active a mai multor limbi, inclusiv a limbii latine. Deşi el
însuşi nu a stat niciodată să înveţe în banca din aula uneiuniversităţi, latina lui
a fost suficientă nu doar pentru a dicta acte, dar şi pentru a-şi
scriautobiografia, o operă singulară nu numai pentru secolul al XIV-lea, dar şi
pentru secolul al XV-lea. Încă din prima sa mică operă literară, care au fost
Regulamentele liturgice pentru cinstirea Sfintei Lănci şi a altor relicve ale
imperiului, a ieşit în evidenţă primatul concepţieireligios-teologice asupra
lucrurilor şi faptelor din lumea de pe pământ. Încă din tinereţe, Carola fost
convins despre intervenţia directă a lui Dumnezeu în viaţa de pe pământ şi,
conform cuaceastă concepţie, s-a inclus pe sine în sfera miraculoasă a unei
instanţe superioare. Aproapetot ce a considerat că trebuia inclus în
Autobiografia sa a explicat fie ca o autopredestinarecătre cele mai înalte ţeluri
ori ca o înzestrare cu capacităţi intelectuale cu totul speciale.
Imaginile religioase şi teologice sugerate par să vină în sprijinul opiniei că

regele Carol al IV-lea s-a străduit să impună o anumită formă de teologie de
stat. Totodată esteremarcabil că ecourile care au ajuns la viitorul împărat al
Sfântului Imperiu Romano-Germandin partea umaniştilor italieni erau departe
de o gândire politică reală. Afirmaţia este valabilămai ales în privinţa poetului
Francesco Petrarca şi a tribunului poporului roman, Cola di Rienzo. Deşi Carol
al IV-lea a creat în jurul său în mod conştient o aură mitică, pe jumătate
denatură sacrală, în sfera politicii pragmatice el s-a condus după criterii pur
utilitaristice. De pildă, în Autobiografia sa, nu a ezitat să îi numească pe cei
mai mulţi domnitori cehi tirani, întimp ce pe el însuşi s-a prezentat ca un
discipol al dreptăţii şi comunităţii tuturor oamenilor de bine.
Carol al IV-lea, constructor şi mecena al artiştilor.

După anul 1350, Hradul din Praga nu a fost singurul mare şantier de
construcţie. Nudeparte de Praga, Carol a început să ridice un castel pentru a
păstra bijuteriile şi moaşteleimperiale, care, după numele său, s-a numit
Karlštejn. Un grup de pictori şi decoratori aiCurţii au respectat, fireşte,
indicaţiile ordinatarului, fără a limita însă aportul creatorindividual al unor
artişti străluciţi, care au fost Nicolae Wurmser din Strasbourg,
MaestrulTheodorik şi Maestrul Osvald.
Carol al IV-lea a fost însă în primul rând împărat al Sfântului Imperiului

Romano-German şi, din această pricină, a trebuit să aibă reşedinţe tranzitorii
adecvate pe tot cuprinsulimperiului. Dacă drumurile lui se îndreptau spre
Apus, Carol se oprea în mod regulat la castelul imperial din Nürnberg. În acest
oraş important al imperiului, care a jucat un rolexcepţional în situaţia
complicată de după alegerea lui ca împărat, Carol al IV-lea a poposit decel
puţin cincizeci de ori. Oraşul a apreciat cum se cuvine favoarea imperială,
manifestându-şirecunoştinţa prin construirea de statui ale împăratului, care
au împodobit faţada bisericii nouedificate, Frauenkirche, şi aşa-numita
Fântană frumoasă. După dobândirea Brandenburgului în anul 1373, Carol al
IV-lea a dat poruncă să fie reconstruit într-un mod costisitor vechiulcastel al
margrafului de lângă oraşul cu acelaşi nume, Tangermünde, aşezat la
confluenţa râurilor Elba şi Tanger. La sfârşitul domniei sale, împăratul
obişnuia să poposească aici deseori, ba chiar în perioada respectivă a
considerat acest castel ca principala sa reşedinţă.
Karlštejn, castel gotic construit la sud-vest de Praga, la dorinţa lui Carol al IV-lea, pentru a păstra
bijuteriile de încoronare a regilor cehi
Karlštejn, castel gotic construit la sud-vest de Praga, la dorinţa lui Carol al IV-
lea, pentru a păstra bijuteriile de încoronare a regilor cehi
Aproape în fiecare loc din Sfântul Imperiu Romano-German în care a

popositîmpăratul şi nu numai – este vorba de câteva sute de localităţi – poate fi
găsită o urmă aacestuia, începând cu actele scrise şi sfârşind cu învăţăturile
religioase în avantajul instituţiilor ecleziastice din partea locului. Harta
şederilor lui, care acoperă o mare parte din Europacontinentală, ar fi
împânzită, în sens metaforic, cu steluţe care amintesc până astăzi de marele
împărat. Dintre ele însă, Praga ar avea cea mai mare stea. Dintre toate oraşele
imperiului lui Carol, Praga, datorită mărimii ei, a avut cea mai mare şansă de a
deveni capitala potenţială aSfântului Imperiului Romano-German, jucând rolul
Parisului. O încercare promiţătoare în acest sens a fost, printre altele, faptul că
la Praga au început să-şi ridice palate unii principi ai imperiului astfel încât,
cel puţin temporar, ea a fost una dintre cele mai importante metropoledin
Europa.
Testamentele politice ale lui Carol.
Alegerea lui Václav (al IV-lea), fiul lui Carol al IV-lea, ca împărat al
SfântuluiImperiu Romano-German,
Home Actualitate înRevistă
iunie 1376, divergenţele care
Special . . . au început
să apară între fiii defunctului său frate şi cei ai margrafului Moraviei, Jan
Jindřich, strădania soţiei împăratului, Elisabeta Pomořanská, de a-i impune pe
fiii săi, Zigmund şi Ioan, şi, cel mai degrabă, starea de sănătate tot mai şubredă
a împăratului Carol l-au determinat să se gândească la testamentul său politic.
Carol a făcut cunoscut primul său testament la 21 decembrie 1376, iar în cel
de-aldoilea, datând din 18 octombrie 1377, a precizat mai mult sau mai puţin
hotarele unor teritorii. În principiu, a fost vorba despre regulamentul
succesoral în ramura regală a dinastiei Luxemburg, unde, potrivit aşteptărilor,
primul loc i se cuvenea împăratului Sfântului Imperiu Romano-German şi
regelui ţărilor Coroanei cehe Václav al IV-lea. Pe lângă regatul propriu-zis,
după moartea lui Carol, Václav trebuia să domnească peste posesiunile
sileziane sub administraţialui directă, peste teritoriile Lusacia Inferioară
(Dolní Lužice) şi Budyšin, precum şi peste ducatul Javor-Svídnice, moştenit de
la mama sa Anna. Ca senior feudal trebuia să domnească asupra principatului
moravan, episcopiei de Olomouc, ducatului de Opava şi asupra celorlalte
principate sileziane. În afară de aceasta, a devenit senior feudal în principatul
nou creat de Zhořelecký, pe care l-a moştenit fiul său cel mai mic, Ioan. Al
doilea fiu născut, Zigmund, încalitatea sa de margraf, a fost desemnat
moştenitor în Brandenburg. De asemenea, în testament a fost stabilit precis
cui şi în ce împrejurări i-ar reveni coroana cehă în cazul stingerii din viaţă a
unuia dintre moştenitorii direcţi.
1378: intrarea în Paris a împăratului Carol al IV-lea (la mijloc); alături de el sunt fiul său, Václav al IV-
lea, şi regele Carol al V-lea al Franţei (ilustraţie din Grandes Chroniques de France, colecţia Bibliotecii
Naţionale din Paris)
1378:intrarea în Paris a împăratului Carol al IV-lea (la mijloc);alături de el sunt

fiul său, Václav al IV-lea, şi regele Carol al V-lea al Franţei (ilustraţie din
Grandes Chroniques de France, colecţia Bibliotecii Naţionale din Paris)
Întâlnirea celor trei regi la Paris, din ianuarie 1378.
Când, la sfârşitul verii anului 1377, împăratul Carol al IV-lea a declarat

căintenţionează să înfăptuiască o vizită în Franţa, vestea a provocat o mare
agitaţie. În aer bântuia deja pericolul unei schisme a bisericii, războiul dintre
Anglia şi Franţa tot nu seîncheiase, Carol trebuia să consolideze succesiunea
fiului său Václav în Sfântul ImperiuRomano-German, iar în Ungaria sau
Polonia să găsească o mireasă pentru fiul său mai mic, Zigmund. Din această
pricină, puţini au fost cei care au crezut că în Franţa dorea să vadănumai
moaştele sfinte, să meargă în pelerinaj la abaţia Saint-Maur-des-Fosses pentru
a se însănătoşi ori ca să stea de vorbă cu regele Carol al V-lea, zis Cel înţelept.
Aproape peste totunde s-a oprit în drumul său, a acordat şi consfinţit privilegii.
La începutul lui decembrie, la Aachen, în expediţia care se tot mărea, a intrat
şi fiul cel mare al împăratului, regele Boemiei, Václav al IV-lea.
Primirea împăratului şi a fiului său Václav la intrarea în Paris, în data de 4

ianuarie 1378, a fost spectaculoasă. Regele Franţei, Carol al V-lea, a ţinut
neobişnuit de mult ca vizita celor trei reprezentanţi ai dinastiei de Luxemburg

– împăratul Carol;regele
Home Boemiei, Václav
Actualitate şi ducele
Revistă de Luxemburg,. .Václav
Special . – să
se desfăşoare în condiţii cât se poate mai bune. La întâlnirea celor mai
puternici monarhi europeni, care a avut loc la 8 ianuarie 1378, împăratul a
concurat cu amfitrionul său nu doar prin orizontul lui de om politic, dar şi prin
traducerea excelentă a actelor contractuale imediat în mai multe limbi.
Discuţiile propriu-zise păreau că nu se mai termină, ţinând cont de faptul că în
curând cei doi Carol aveau să se stingă din viaţă, în timp ce societatea de la
Curte şi publicul parizian au fost atrase mai degrabă de festivităţilecare s-au
ţinut lanţ, datorită cărora şi-au întrerupt activitatea tribunalele şi alte instituţii.
Şederea lui Carol al IV-lea la Paris, care a început luni, 4 ianuarie, şi s-a
încheiat sâmbătă, 16 ianuarie 1378, a creat în exterior impresia unei festivităţi
unice, alcătuită din mai multe părţi. În afară de primirea fastuoasă de la
intrarea în oraş, au fost organizate recepţii şi banchete strălucitoare,
ostentative pentru cei din exterior, la care a fost invitat un cerc relativ larg de
magnaţi, membri ai Curţii şi alţi demnitari. Faima generală a ospăţului festiv al
celor trei regi, care a avut loc în mod simbolic în ziua Celor trei regi magi, la 6
ianuarie 1378, s-a datorat atât delicateselor gastronomice, acompaniamentului
muzical, cât şi celor două acte ale unui spectacol de teatru care a fost prezentat
în pauzele dintre felurile de bucate. Amfitrionula dorit în mod intenţionat să
fie reprezentată drama istorică despre cucerirea Ierusalimului de către ducele
Godefroy din Bouillon pentru a le aduce aminte oaspeţilor săi de misiuneane
îndeplinită a eliberării Ţării Sfinte. La plecarea din Franţa, impresiile
împăratului bolnav au fost la fel de extraordinare precum valoarea darurilor pe
care le-au primit el, fiul său Václav şi ceilalţi membri de vază ai suitei.
Coroana regală cehă, numită coroana sfântului Václav
Coroana regală cehă, numită coroana sfântului Václav
Ultimele săptămâni şi zile ale marelui împărat al Sfântului Imperiu Romano-

German şi regelui ţărilor Coroanei cehe.
Împăratul a aflat vestea despre moartea papei Grigore al XI-lea la Praga, şi nu a

mai avut putere să împiedice schisma bisericii care a urmat după alegerea
celor doi papi rivali. Înultimele sale luni de viaţă, Carol al IV-lea fost chinuit de
crize de gută şi nici măcar pelerinajul la miraculosul tămăduitor Sf. Maur nu a
contribuit la o ameliorare a stării sale desănătate. După 2 noiembrie, în urma
căzăturii de pe cal sau de pe scări, şi-a fracturat capul femural stâng. În urma
şederii prelungite în pat s-a îmbolnăvit de pneumonie, din pricina căreia
împăratul în vârstă de 63 de ani s-a stins din viaţă, la orele serii, în ziua de
29 noiembrie 1378.
Încă din timpul nopţii cancelaria regelui a trimis în toate părţile soli. Medicii şi
chirurgii de la Curtea imperială au început să îmbălsămeze trupul defunctului.
Pregătirea acestui spectacol pe care Praga nu-l cunoscuse până atunci a durat
11 zile. În tot acest răstimp, trupul răposatului împărat a fost expus pe o
brancardă uriaşă în sala de audienţe a Hradului. Trupul împăratului a fost
îmbrăcat în pantaloni din purpură aurie şi într-o hlamidă de culoare purpurie.
În dreapta capului lui Carol a fost aşezată coroana Lombardiei, deasupra
capului – coroana Sfântului Imperiu Roman, iar în stânga, coroana Boemiei. În

partea laterală dreaptă
Homeafost pus sceptrul
Actualitate imperiului,
Revistă iar globul şi. sabia
Special .. fără
teacă, în partea laterală stângă. De-a lungul catafalcului a ars un număr
impresionant de lumânări.
publicitate
Cortegiul funerar s-a format sâmbătă, pe 11 decembrie, imediat la orele

amiezii, în sala de audienţă a palatului regal. În fruntea cortegiului au mers
făclierii, în număr de 564. Grupul lor era încheiat de 114 făclieri îmbrăcaţi în
📁 Istorie
veştminte din suita regelui Václav 📁
negrecontemporană al IV-lea. Consiliile
Istorie Medievală celor două oraşe 📁 Curiozităţile şi culisele istoriei
Românească
din Praga au trimis ca să facă parte din cortegiu 28 de funcţionari juraţi,
Cum a revenit Emil Racoviță în Vlad Tepeş - Legendă şi Istorie Marthe Richer. Frumusețea,
îmbrăcaţi în haine de doliu şi cu şaluri din mătase brodate cu fir de aur. Un alt
România? răsfățul, spionajul
grup al cortegiului l-au format elevii de la 18 şcoli parohiale cu profesorii lor,
canonicii domului şi discipolii lor, călugări de la toate mănăstirile, studenţii şi
profesorii de la cele două universităţi din Praga.
Însemnul maiestăţii regale şi imperiale a defunctului l-a reprezentat corpul

stegarilor.După stindardul din frunte, confecţionat din mătase roşie, au urmat
drapelurile aşa-numitelor ţări vecine ale Coroanei cehe, ale Regatului Boemiei
şi Sfântului Imperiului Roman. Fiecare stindard era însoţit de trei cavaleri în
platoşe, cu însemnele cuvenite. Întregul grup era închisde un cavaler care
📁 Curiozităţile
purta un coif acoperit cu istoriei
şi culisele 📁coroana
hermelină, pe care se afla Biografii din aur, iar în 📁 Curiozităţile şi culisele istoriei
cealaltă mână ţinea o sabie scoasă din teacă întoarsă cu tăişul spre pământ. Şi
Vasile Blidaru, ultimul haiduc al Cine a fost Ion Băieșu, creatorul 8 martie – femei care au făcut
acesta era însoţit de trei cavaleri pe cai acoperiţi cu valtrapuri, purtând
anilor '50, trădat de femeia… celebrului cuplu „Tanţa şi… istorie
stindardele şi blazoanele imperiale. Cu o mare probabilitate, în urma stegarilor
mergeau înalţi demnitari îmbrăcaţi în negru, cavaleri şi alţi nobili, al căror
număr a fost estimat de un martor ocular la aproximativ 500 de persoane.
Baldachinul din aur de deasupra năsăliei era purtat de doisprezece cavaleri pe
care, probabil, în timpul opririlor, îi schimbau orăşenii de frunte.
După câteva escale în Praga, trupul regelui a rămas expus pe catafalc în timpul
nopţii în Catedrala Sf. Petru şi Paul din Vyšehrad. După liturghia de dimineaţă,
din ziua de duminică 12 decembrie, cortegiul a pornit din nou la drum şi, în
aceeaşi zi, aMedievală
📁 Istorie ajuns la Românească
biserica Sf. Jacub din Staré Město. Luni, 13 decembrie,
📁 Biografii 📁 Istoria Filmului
trupul regelui s-a odihnit peste noapte în Biserica Fecioarei Maria de pe lângă
Mircea cel Bătrân a fost şi cel Elvis Presley, spre ultima Cum a ajuns actriţa din filmul
mănăstirea cruciaţilor ioaniţi din Malá Strana. În felul acesta afost adus un
Mare reprezentaţie | VIDEO „Love Story” dependentă de se…
omagiu tuturor oraşelor regale pragheze şi bisericilor de rang important. În
ultimazi a procesiunii – înmormântarea a avut loc miercuri, 15 decembrie 1378
– sicriul cu trupul defunctului împărat a fost expus în Catedrala metroplitană
Sf. Vít. Recviemul a fost slujit de arhiepiscopul praghez Jan Oček din Vlaším,
asistat de şapte episcopi, de asistenţii lor şi de o mulţime impresionantă de
abaţi, stareţe şi canonici. După discursurile funerare a urmat depunerea de
Okmagazine.ro
ofrande pentru catedrala metropolitană. Au fost oferite toate stindardele
împreună cu 26 de cai din cortegiul funerar. O altă ofrandă adusă catedralei a
fost emblema lui Carol şi casca împodobită cu coroana. Trupul regelui
înfăşurat în stofe ţesute cu fir de aur a fost depus într-un sicriu din cositor
împreună cu copiile aurite ale însemnelor regale, scutul de cavaler şi

stindardul de război al imperiului,
Home Actualitatecu vulturul
Revistă întors cu capul în jos.
Special . . . Prin
depunerea sicriului în cavoul pe care, între timp, fusese cioplit un epitaf s-a
încheiat înmormântarea lui Carol al IV-lea, care a durat 17 zile. Marele împărat
a murit înainte de a putea afla dacă discuţiile sale particulare, pe jumătate
secrete, cu regele Carol al V-lea al Franţei vor aduce schimbări în politica
europeană.
Prof.dr. František Šmaheleste unul dintre cei mai străluciţi reprezentanţi ai

După multe reproșuri publice că ”L-a luat un prinț carismatic și Apel pentru Buckingham, legat
istoriografiei cehe, europene şi mondiale. Este fondatorul şi directorul
e prea dolofană, soția lui Pierce petrecăreț și l-a transformat de Kate: ”Măcar s-o vedem în
Centrului de studii de medievalistică, preşedintele Consiliului Ştiinţific al
Brosnan a uluit cu noua siluetă într-un duce plicticos!” Meg, grădină, așezată, jucându-se cu
Academiei de Ştiinţe a Republicii Cehe, membru al Consiliului ştiinţific al
acuzată iar copiii!”
Universităţii Caroline, membru corespondent al Academiei Britanice,
Click.ro
Societăţii Regale de Istorie, Academiei europene pentru ştiinţă şi artă,
Asociaţiei americane de istorie. În activitatea lui de cercetare ştiinţifică s-a
concentrat mai ales pe istoria Evului Mediu târziu, în special pe dinastia de
Luxemburg, perioada husitismului, umanismului şi a reformei timpurii cehe,
dar şi pe istoria medievală universală, iconografia şi iconologia medievală,
doctrinele şi mentalităţile Evului Mediu târziu. Deşi în anii ’70 nu a avut voie să
publice, a scris sute de articole de specialitate şi zeci de cărţi apărute ulterior
în Cehia şi în străinătate. A primit mai mult de 20 de distincţii ştiinţifice cehe şi
străine.
Cea mai mare dependență a Ce i-a spus Mioara Roman lui 4 zodii care vor avea succes
Marinei Voica. Nu a scăpat de Cornel Păsat în urmă cu ani de răsunător săptămâna viitoare, și
acest viciu nici la vârsta de 87 de zile. Vorbele care l-au marcat pe în dragoste și în carieră
ani fostul iubit al Oanei Roman: „Nu
voi uita ce mi-a zis cândva...”
publicitate
Urmărește-ne pe:
Urmărește-ne pe: Termeni și condiții Politică de confidențialitate Despre cookies Contact
Modifică preferințe pentru confidențialitate
© Toate drepturile rezervate Adevarul Holding 2024
Din rețeaua Adevărul Holding: Adevarul.ro Click.ro ClickPoftaBuna.ro ClickSanatate.ro ClickPentruFemei.ro DilemaVeche.ro
OkMagazine.ro Historia.ro

Jubileul Împăratului Sfântului Imperiu Romano-German Și Regelui Ţărilor Coroanei Cehe, Carol Al IV-lea

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Jubileul Împăratului Sfântului Imperiu Romano-German Și Regelui Ţărilor Coroanei Cehe, Carol Al IV-lea

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

08.03.

Home Actualitate Revistă Special ...