Pdf24 Merged

FITOTEHNIE
Ioan PUIU
1
EVALUARE
10.3 Pondere
10.2 Metode de
Tip activitate 10.1 Criterii de evaluare din nota
evaluare
finală
Examen final- Cunoașterea și argumentarea Examen scris 30%
tehnicilor de cultivarea plantelor pe baza
cunoștințelor privitoare la ecologia plantelor de
cultură.
Examen scris 30%
10.4 Curs
Examen partial- Cunoașterea și argumentarea
tehnicilor de cultivarea plantelor pe baza
cunoștințelor privitoare la ecologia plantelor de 10%
cultură.
Prezenta
Colocviu- Recunoașterea speciilor și semințelor din Prezentarea, 20%
grupa leguminoaselor pentru boabe și plantelor explicarea,
descrierea
producătoare de grăsimi
10.5 Seminar/ Prezentare, teste 10%
laborator Proiect aplicativ, teste interactive
10.6 Standard minim de performanţă

Teme – Cercul de Fitotehnie
1. Sisteme de cultură clasic vs minimum till vs no-till
2. Cover crops- covoare vegetale, culturi de acoperire
3. Producere de samanță la principalele plante de interes fitotehnic (porumb, floarea-soarelui,

grâu)
4. Agricultura intensivă vs ecologică
5. Fertilizarea culturilor: ingrasaminte clasice, cu eliberare lenta, cu eliberare controlata,

microgranulate, ingrasaminte lichide
3
Teme – Cercul de Fitotehnie
1. Fertilizare foliară si biostimulatori
2. Noutăti in combaterea buruienilor, bolilor si dăunatorilor - sisteme de control a acestora
3. Tipuri de acțiune a erbicidelor - totale, ALS, inhibitori de clorofilă, hormonale si culturi cu

rezistență la imaxamox, tribenuron metil
4. Organisme modificate genetic sau obținute prin noi tehnici genomice (editare genomica,
crispr-cas9)
5. Istoria Agronomiei romanesti si international - personalitati marcante
4
Plante textile
Generalităţi
•Aceste plante se cultivă pentru obţinerea de fibre vegetale utilizate în industria confecţiilor
sau în ateliere la fabricarea diferitelor produse textile
•Până la începutul secolului al XX-lea, necesarul de fibre textile era asigurat de cele naturale, de
origine vegetală şi animală (peste 99%)
Plante textile
Generalităţi
•Fibrele constituie materii prime pentru industria prelucrătoare la confecţionarea de aţă pentru
cusut, sfoară, funii, odgoane, plase, pânzeturi fine pentru lenjerie de corp, pânză pentru
paraşute şi iahturi
•Industria vopselurilor si a cernelei, dar si la fabricarea musamalei si al linoleumului
Generalităţi
• Unele plante textile (inul, cânepa, bumbacul), pe lângă fibre produc seminţe şi fructe
bogate în grăsimi, din care se extrag uleiuri valoroase pentru alimentaţie şi industrie
• Bumbacul ocupă locul al patrulea în producţia mondială de grăsimi vegetale, iar uleiurile
sicative de in şi cânepă sunt utilizate în alimentaţie şi în industria de lacuri şi vopsele
• Şroturile rămase de la extragerea uleiului reprezintă nutreţuri concentrate valoroase, iar
partea lemnoasă a unor plante textile ("puzderia") este folosită ca material combustibil, dar
mai ales ca materie primă pentru fabricarea celulozei, a plăcilor aglomerate fono- şi termo
izolatoare etc.
7
Generalităţi
• Plantele care produc fibre textile (peste 700 specii) fac parte din diferite familii botanice şi
pot fi anuale sau perene, ierboase sau lemnoase, fiind răspândite în diferite regiuni
climatice ale globului
• Dintre aceste specii, numai 13 – 14 sunt cultivate pe suprafeţe mai mari şi se clasifică după
diferite criterii
8
Generalităţi
• Principalele plante textile cultivate în lume sunt: bumbacul, sisalul, iuta, inul şi cânepa
• Importanţă mai mică prezintă cânepa de Manila, teişorul, ramia, chenaful
• În România găsesc condiţii optime inul, cânepa şi, în măsură mai mică, bumbacul
9
Clasificare
După locul unde se formează fibrele textile, speciile se clasifică astfel:
1.Specii de plante la care fibrele textile se formează în scoarţa tulpinii, prin modificarea unor
celule generate de periciclu
2.Specii de plante la care fibrele textile se formează în frunze
3.Specii de plante la care fibrele se formează prin transformarea unor celule ale tegumentului
seminal
10
Specii de plante la care fibrele textile se formează în scoarţa tulpinii
• - Inul pentru fibre (Linum usitatissimum L. fam. Linaceae), plantă anuală cultivată în
climatul mai nordic, răcoros şi umed, pentru fibrele subţiri, lucioase, albe şi rezistente
• - Cânepa pentru fibre (Cannabis sativa L. - familia Cannabaceae), plantă anuală cu cerinţe
mai reduse la umiditate decât inul, cu fibre mai grosiere şi mai aspre, dar mai rezistente la
putrezire decât cele de in
• - Iuta (Corchorus capsularis L. şi C. olitorius - fam. Tiliaceae), specii anuale, subtropicale,
care produc fibre pentru frânghii, pânză de sac, preşuri, covoare etc.
11
Specii de plante la care fibrele textile se formează în scoarţa tulpinii
• - Ramia (Boehmeria nivea Hook et Arn. şi B. utilis Bl. - fam. Urticaceae), plante perene,
cultivate în zona tropicală şi subtropicală pentru fibrele lungi (20 - 25 cm), fine, lucioase,
rezistente la rupere, cu multiple utilizări, inclusiv fabricarea hârtiei pentru bancnote
• - Chenaful (Hibiscus cannabinus L. - fam. Malvaceae), cu fibre fine, care nu absorb apa,
înlocuind iuta la confecţionarea sacilor destinaţi produselor higrofile (zahăr, ciment etc.),
pânzeturilor pentru mobilă
• - Teişorul (Abutilon avicennae Gärtn, fam. Malvaceae), cultivat pentru fibrele mai grosiere
decât ale cânepei, dar mai rezistente la putrezire
12
Specii la care fibrele textile se formează în frunze
• - Sisalul (Agave sisalana Perincé - fam. Amaryllidaceae), plantă tropicală, care produce
fibre grosiere, rezistente, folosite la fabricarea sforilor, frânghiilor
• - Cânepa de Manila (Musa textilis Nec. - fam. Mussaceae), plantă tropicală perenă din care
se extrag fibre grosiere, lucioase, albe, rezistente la rupere, folosite la fabricarea sforilor
• - Inul de Noua Zeelandă (Phormium tenax L. – fam. Liliaceae), cultivat pentru fibre
grosiere utilizat la confecţionarea pânzei pentru saci şi ambalaj, a aţei, sforii
13
Specii la care fibrele textile se formează în frunze
• - Iucca (Jucca filamentosa L. - fam. Liliaceae), planta perenă cu fibre rezistente la rupere,
ce se folosesc la fabricarea sforilor pentru legat baloturi şi la confecţionarea sacilor. În
România se cultivă ca plantă ornamentală.
• - Rafia (Raphia sp. - fam. Palmaceae - Raphieae), la care fibrele se află în peţiolul frunzelor
14
Specii la care fibrele se formează prin transformarea unor celule
ale tegumentului seminal
• - Bumbacul (Gossypium sp. L. - fam. Malvaceae), la care fibrele lungi sau scurte se
formează din alungirea unor celule ale tegumentului seminal, cu resorbţia nucleului şi
depunerea de celuloză în pereţii celulelor - fibre ce se folosesc în diferite scopuri industriale
15
Clasificarea după arealul de cultură
• plante cultivate în zone nordice (inul pentru fibre)
• plante ce se cultivă în zona temperată (cânepa, teişorul)
• plante ale zonelor sudice mai călduroase (bumbacul, iuta, sisalul, ramia etc.).
16
Suprafaţa cultivată cu plante textile
• Suprafaţa mondială: 36,5-39,2 milioane ha, din care:
- 91,36% a fost ocupată cu bumbac

- 5,14% cu iută
- 1,67% cu in pentru fibre
- 1,00% cu sisal
- 0,36% cu cânepă pentru fibre
17
Suprafaţa mondială cultivată cu plante textile
• În România, suprafaţa cultivată cu plante textile (în, cânepă, bumbac etc.) a fost:
- 93,7 mii ha în perioada 1985 – 1991

- 38,4 mii ha în anul 1990
- între 2,7 mii ha – 5,6 mii ha în perioada 1993 – 1996
- În 2022 – cca. 1.200 ha
18
Inul pentru fibre - Linum usitatissimum
Importanţa
• Fibrele de in lungi sunt deosebit de valoroase, având
o mare rezistenţă la rupere şi putrezire, luciu mătăsos,
bună conductibilitate la căldură, fabricându-se din ele lenjerie
de corp şi pat, feţe de masă, haine de vară, pânză pentru pictură,
pânze pentru iahturi, paraşute, feţe de încălţăminte, curele
de transmisie, aţă de cizmărie, impermeabile, dantele fine etc.
19
Importanţa
• Multe produse se obţin prin amestecul fibrelor de in cu fibre sintetice care înlătură multe din
neajunsurile ţesăturilor sintetice
• Fibra scurtă (câlţii) se utilizează la obţinerea hârtiei pentru ţigarete, a sacilor, prelatelor,
materialelor neţesute fono- şi termoizolatoare
• Partea lignificată a tulpinii (puzderiile) rezultate de la prelucrarea inului pentru fibre se
folosesc drept combustibil la topitorii, la confecţionarea de plăci aglomerate cu caracteristici
deosebite
20
Importanţa
• Pleava rezultată de la treieratul capsulelor de in se foloseşte în furajarea ovinelor cu lână fină

şi ca materie primă în fabricarea furfurolului
• Seminţele se folosesc pentru extragerea uleiului (omega 3/ acid alfa linolenic), iar şroturile în
furajarea animalelor (cu anumite restricţii)
• Seminţele de in şi turtele au întrebuinţări farmaceutice
• Inul pentru fibre este o bună plantă premergătoare pentru cerealele de toamnă şi pentru alte
culturi
21
Compoziţia chimică a fibrei
• Celuloza este componenta principală a fibrei de in, determinând calitatea acesteia
• Lignina este substanţa caracteristică lamelei mediane ce leagă celulele elementare (fibre
elementare) în fascicule (fibre tehnice)
• La inul recoltat la maturitatea tehnică, lignina reprezintă circa 2%, în timp ce întârziind
recoltarea, poate depăşi 4 - 5%, fibra depreciindu-se prin supralignificare, devenind mai
groasă şi mai aspră
• Substanţele pectice constituie cimentul care leagă fibrele de celelalte ţesuturi ale tulpinii
• Ele sunt transformate de către bacterii şi ciuperci la topitul inului, permiţând separarea
fibrelor (fuiorului) de partea lemnoasă a tulpinii
22
Compoziţia chimică a fibrei
• Substanţele ceroase (ceruri, grăsimi, răşini, hidrocarburi) ajung în fibră, din epidermă şi
cuticulă, în procesul de prelucrare a inului, impregnând-o, conferindu-i luciu, tuşeu,
flexibilitate, culoare, datorită pigmenţilor clorofilieni şi a altor substanţe colorante dizolvate
în ceară, rezultând fibre mai verzui sau mai gălbui
• Ceara contribuie la îmbunătăţirea rezistenţei fibrei, dacă aceasta nu este uscată brusc la
temperaturi ridicate sau în prezenţa acizilor sau bazelor
• Cenuşa conţine, cu precădere, oxid de calciu (49,2%), oxid de potasiu (17,0%) şi oxid de
siliciu (12,6%)
23
Răspândire
• Suprafata cultivata cu in pentru fibre în lume: 241,1 mii ha
• Tari mari producatoare de in pentru fibre: Franta (112,6 mii ha), Belarus (42,3 mii ha), Rusia
(36,5 mii ha), Belgia (15,4 mii ha) si Marea Britanie (10,1 mii ha)
• Aproximativ 80% din producția UE este exportată, în principal în China
24
Răspândire
• O parte a Uniunii Europene (Belgia, Franța, Olanda) cunoscută sub numele de „Centura de
in”, produce cca. 75% din recolta totală a lumii
• Este un climat umed, oceanic, unde temperaturile rămân de obicei sub 25 C, ideal pentru
cultivarea inului
25
Răspândire
• Romania avea in 1986 in cultura, cca. 80.000 ha, iar în 2022 mai erau circa 40 ha.
• Productia în UE-27 reprezintă peste 53% din producția mondială de fibre de in
26
Tehnologia de cultivare
Rotaţia
Inul pentru fibre este pretenţios la planta premergătoare
Cele mai bune premergătoare sunt: grâul de toamnă, leguminoasele anuale (mazărea),
borceagul, precum şi cartoful sau sfecla pentru zahăr, dacă au fost fertilizate corespunzător
şi nu au fost atacate de Rhizoctonia sp. şi Botrytis cinerea
Pe acelaşi teren, inul pentru fibre nu trebuie să revină mai devreme de 6 ani din cauza
aşa-numitei “oboseli” a solului sau “alergia inului” faţă de el însuşi, cauzată de un complex
de factori
După inul pentru fibre pot urma toate plantele de cultură
27
Fertilizarea
• Pentru o tonă de substanţă uscată recoltată, inul pentru fibre extrage din sol 12 kg azot, 4,9
kg P2O5 şi 18 kg K2O
• Pe solurile slab acide (pH 6-6,5 ) și cu fertilitate mijlocie se vor aplica 40 kg azot substanță
activă /ha (max. 70 kg.ha), fosfor 60 kg.s.a./ha și potasiu 40 kg s.a./ha.
28
Fertilizarea
• Deşi nu consumă cantităţi mari de elemente nutritive, inul pentru fibre este foarte pre
tenţios la fertilizare, din următoarele considerente:
 are perioadă scurtă de vegetaţie;
 rădăcina este slab dezvoltată şi cu capacitate redusă de a folosi elementele mai greu
solubile din sol;
 coeficientul de valorificare a îngrăşămintelor este scăzut: 70 - 80% la azot, 15 - 20% la
fosfor şi 50 - 60% la potasiu
29
Lucrările solului
• Inul pentru fibre are seminţe mici, sistemul radicular slab dezvoltat şi este sensibil la
îmburuienare
• Preferă soluri profunde, bine structurate, fertile, permeabile, neîmburuienate, cu reacție ușor
acidă (pH 5,5-6,6)
30
Lucrările solului
• Se efectuează o arătură adâncă la 23 - 25 cm după plante premergătoare ce eliberează

terenul timpuriu şi la 28 - 30 cm după cele târzii (porumb, cartof, sfeclă etc.), încorporându-
se bine resturile vegetale, terenul menţinându-se afânat şi curat de buruieni, nivelat până la
venirea iernii.
• Patul germinativ se pregăteşte cu ajutorul combinatorului, mărunţindu-l pe adâncimea
semănatului, iar sub această adâncime solul să fie tasat
31
Sămânţa şi semănatul
• Sămânţa trebuie să aparţină soiului zonat, să fie sănătoasă, cu puritatea minimă de 99%,
germinaţia minimă 85%, cu MMB cât mai mare posibil, să fie lipsită de cuscută, omogenă,
lucioasă
• Soiuri de primavara: Codruta, Cosmin, Elan FD, Ferdinand, Lirina, Luncavat, Paula, Star
FD, Vasilelin
• În UE exista si soiuri de toamna
32
• Sămânţa se tratează împotriva antracnozei (Colletotrichum lini) şi fuzariozei (Fusarium lini)

cu Kinto Duo (60 g/l procloraz + 20 g/l triticonazol) – 1,5-2,5 l/ha sau Orius 2 WS (2%
tebuconazol) în doză de 1,5 kg/t
• Insecticidul Seedoprid 600 FS (600 g/l imidacloprid) asigură o protecție destul de
îndelungată împotriva puricilor
33
Epoca de semănat
• Temperatura minimă de germinare este de 3-4°C, dar semănatul se face când în sol, la
adâncimea de 4 - 5 cm, se realizează, 2 - 3 zile la rând, la orele 7 dimineaţa, temperatura de
4 - 5°C
• Semănat în epoca optima, inul formează tulpini înalte, neramificate, cu fibre lungi,
rezistente la cădere, îmburuienare şi purici
• Desimea semănatului trebuie să fie de 2.000 – 2.400 boabe/m2 (echivaleaza cu 120 – 160
kg/ha samanta) în funcţie de fertilitatea solului (desime mai mare pe soluri mai fertile),
epoca semănatului (desime mai mare în epoca optimă) şi rezistenţa soiului la cădere (desime
mare la soiurile rezistente)
34
• Desimea optimă la recoltare a inului pentru fibre este de 1.600 – 2.000 plante/m2
• Distanţa între rânduri, folosită în România, este de 12,5 cm, în timp ce în unele ţări din vestul
Europei şi în Rusia distanţa este de 6,25 - 7,0 cm, iar în Olanda şi Franţa chiar de 4 cm
• Adâncimea semănatului este de 2 - 3 cm pe solurile mai grele (lutoase) şi mijlocii (nisipo-
lutoase) şi 3 - 4 cm pe cele mai uşoare, structurate
• Semănatul mai adânc sau mai la suprafaţă determină
goluri în lan
35
Lucrările de îngrijire
Erbicidarea
• Din cauza creşterii lente în primele faze de vegetaţie şi umbririi reduse a solului, inul poate fi
invadat de buruieni ce pot produce pagube de 25 - 50% din valoarea producţiei
•Combaterea buruienilor prin pliviri manuale este costisitoare şi greu de efectuat, singura cale
de distrugere fiind combaterea integrată din care nu lipseşte folosirea erbicidelor
•În preemergenta se folosește Dual Gold (1,0-1,5 l/ha);
36
Erbicidarea
• Pentru combaterea buruienilor dicotiledonate, se utilizează unul din următoarele erbicide:

Cliophar (0,15 l/ha), Finy (30 gr/ha), Rival 75 GD (10 - 15 gr/ha), Basagran Forte (2 l/ha)
• Aceste erbicide se aplică înainte, în timpul şi după faza de “brădişor”, de la 4 - 5 cm înălţime
a inului şi până la 25 cm înălţime, iar buruienile se află în faza cotiledonală sau de rozetă şi
temperatura aerului înregistrează de la 8 - 25°C
• Pentru combaterea buruienilor monocotiledonate, se utilizează unul din următoarele
erbicide: Agil (1,0-1,5 l/ha) si Fusilade Forte (1,2 l/ha).
37
Combaterea agentilor patogeni
• Boli importante:
• Făinarea - Oidium lini, rugina - Melampsora lini, putrezirea plăntuţelor de in - Pythium

debaryanum, antracnoza - Colletotrichum lini, pătarea brună - Phoma linicola, fuzarioza
Fusarium lini, septorioza - Septoria linicola)
38
Combaterea dăunătorilor
• Puricii (Aphtona euphorbiae) se combat în momentul răsăririi plantelor de in, când produc
cele mai mari pagube utilizându-se insecticidele Decis Expert – 0,3 l/ha sau Fastac Active–
0,1 l/ha în 200 – 300 l apă/ha
• Tripsul inului (Thrips linarius), care atacă în verile mai secetoase din faza de 30 cm înălţime a
inului până la înflorire, se combate cu insecticidul Fastac 100 - 0,1 kg/ha
• Combaterea cuscutei (Cuscuta epilinum), care atacă plantele sub formă de vetre, se face cu
Kerb (4 kg/ha) sau plantele se cosesc şi se ard după ce s-au uscat
• Combaterea trebuie să se facă înainte de fructificarea cuscutei
39
Irigarea
• Este necesară în zonele şi anii cu vreme secetoasă, prin care se asigură realizarea
producţiilor mari, cantitativ şi calitativ, şi se efectuează prin aspersiune, aplicându-se
udarea de răsărire cu 200 - 250 m3/ha, iar în timpul creşterii intense, 2 - 3 udări cu 600 -
700 m3/ha
• Irigarea după înflorit poate favoriza căderea plantelor si ca atare nu este necesară, cu atât
mai mult cu cât consumul de apă al plantelor se reduce după încetarea creşterii.
40
Recoltarea
• Fazele de maturare ale inului pentru fibre sunt următoarele:
• Maturarea galbenă-timpurie se recunoaşte prin culoarea galbenă a plantelor, la care rămân

verzi numai frunzele superioare, vârful tulpinii şi capsulele
 Frunzele bazale au căzut, seminţele au culoarea galbenă şi vârful castaniu
 Recoltat în această fază, inul realizează fibre de calitate bună şi producţii mici de seminţe
41
Recoltarea
• Maturarea galbenă-deplină (tehnică) se caracterizează prin culoarea plantei galbenă-închis,

frunzele au căzut, seminţele s-au întărit, au luciu caracteristic soiului şi culoarea castanie
 Fibrele sunt rezistente, dar mai puţin elastice
 În această fază se recoltează plantele de in prin smulgere.
• Maturarea deplină
 Tulpinile şi capsulele au culoarea castanie-brună, seminţele se desprind de pe pereţii

fructului, fibrele s-au lignificat, au pierdut elasticitatea, încât rezultă fuior puţin, inferior
calitativ şi cu multă puzderie aderentă.
42
43
Recoltarea
• Recoltarea inului se face la maturitatea tehnică, prin smulgere cu mijloace mecanizate

sau manuală a plantelor
• Smulgerea manuală a inului se face în mănunchiuri mici, care se scutură de pământ şi se
aşează în pale pe categorii de lungime şi culoare
• După 1 - 2 zile se leagă în snopi cu diametrul de 15 - 20 cm, apoi snopii se aşează câte 4 - 6
în piramidă pentru uscare
• Recoltarea mecanizată se realizează cu combine care smulg plantele, le decapsulează şi le
lasa in brazda
44
45
Recoltarea
• Solele recoltate mecanizat trebuie să fie plane, curate de buruieni, cu plante uniforme
• Topit direct în câmp: topitul la rouă
• Producţiile soiurilor actuale, în condiţii favorabile şi cu tehnologii corecte, oscilează între

4.500 – 8.000 kg/ha, din care 70% sunt tulpini uscate, 10% seminţe şi 20% pleavă
• În urma topirii inului se obţin circa 14 - 27% fibre, din care 47 - 76% fuior şi 24-53% câlţi
46
FITOTEHNIE
Ioan PUIU
1
Cânepa industrială– Cannabis sativa
Ioan Puiu, Asociatia Nationala a Producatorilor de Canepa Industriala

De ce ar trebui să cultivăm cânepa?
• Piata bună si profitabilitate excelentă;

• Cererea de produse din canepa este din ce in ce mai mare (seminte,
fibre, lemn, frunze si flori), fiind in curs mai multe proiecte de investitii
in procesare;
• In zona de nord-est a Romaniei exista o traditie milenara de cultivare a
canepei industriale, iar in ultimii ani cultura inregistreaza o dezvoltare
foarte buna in ferme, ocupand primul loc in tara;
• În zonă se află una dintre cele două stațiuni de ameliorare a cânepei din
România (SCDA Secuieni) si mai multe universități cu profil agricol,
agroalimentar, medical, tehnic etc;
De ce ar trebui să cultivăm cânepa?
• Fermierii din zona au cunostiinte tehnologice avansate, sunt foarte

inovativi, agricultura fiind una intensiva si dezvoltataș
• Cultura de cânepa este sustinuta prin PAC (sprijin cuplat, proiecte
speciale de mediu etc);
• Avantaje agronomice si de mediu: buna premergatoare, CO2 negativă pe
tot lantul valoric, rezistenta excelenta la seceta, poate fi folosita planta
intreaga/deseuri zero etc

3.1 Results after 2014-2022
Cultivated area in the EU
(Eurostat)
EU 2015-2021 (000 ha)
40
34,96
35 33,86 33,41
30 28,05
27
25
22,01
20,54
20
15
10
0
2015 2016 2017 2018 2019 2020 2021
28/02/2023 Presentation for the Committee on [insert name] 7

3.2 Results after 2014-2022
Cultivated area in the Member States
(Eurostat)
2021 (000 ha)
20,0
18,0
16,0
14,0
12,0
10,0
8,0
6,0
4,0
2,0
0,0
ce y ia a d s in l y ia a ia d ce
an an tri an nd a Ita an hi iu
m
ar an
an m s l la Sp
c lg lg l re
e
Fr er th
u Au Po er o m ze
Be Bu Ire G
G Li et
h R C
N
28/02/2023 Presentation for the Committee on [insert name] 8

Zone de cultivare a cânepei în România
UKRAINE
SERBIA
Corabia
BULGARIA

Provocarea actuala pentru cultivatori:
dezvoltarea unor tehnologii care sa asigure
prelucrarea integrala a plantei

Verigi tehnologice de cultivare a canepei industriale pentru cresterea
profitabilitatii culturii:
• Asolamentul, lucrarile de baza ale solului si pregatirea patului germinativ;
• Fertilizarea organica si minerala (fertilizanti solizi, lichizi, cu aplicare la sol sau foliara,
stimulatori de crestere si fructificare, nanofertilizanti etc);
• Samanta, semanatul si protectia fitosanitara a culturilor de canepa;
• Alcatuirea sortimentului de soiuri cu calitati superioare pentru prelucrarea integrala;
• Optimizarea recoltarii mecanizate si adaptarea acesteia la prelucrarea in camp a

tulpinilor pentru obtinerea fibrelor de calitate;
• Reducerea impactului asupra mediului (fertilizarea si protectia).

Tehnologia de cultivare în fermă
• Asolament: grau, mazare, porumb;
• Lucrarile solului: dezmiristit, scarificare, aratura la 25 cm,

nivelare;
• Pregatirea patului germinativ: combinator la 4-5 cm adancime;
• Fertilizare de baza:
- 180 kg ingr. complex NPK 12/52/0 sub arătura de baza;
- 100 kg azotat de amoniu la semănat;

Tehnologia de cultivare in ferma
• Soiuri: Silvana, Zenit, Finola, Felina, Fedora, KC Dora,

Carmagnola, Fibror, Futura;
• Data semanatului: 1-30 aprilie;
• Norma de samanta: 8-10 kg/ha;

• Distanta intre randuri: 37, 45 si 70 cm, adancime de semanat 3-
4 cm;
• Desimea culturii dupa rasarire: 40-45 plante/mp.

• Stimulatori: ASFAC, ATONIK, TERASORB, AMINOSOL,

AMALGEROL (SUPERFIFTY) etc;
• Fertilizanti foliari pe baza de: bor, sulf, cupru, mangan etc;
• Taierea plantelor: in faza de 5-6 noduri, lasandu-se 3-4

noduri/planta;
• Fertilizare faziala: 100 kg uree in vegetatie, dupa taierea
plantelor;
• Prasit mecanic;

• Combaterea buruienilor: Dual Gold 1,2 l/ha ppg, Lontrel 0,5

l/ha si Fusilade Forte 1 l/ha in vegetatie;
• Combaterea agentilor patogeni: zeama bordoleza 0,5%, dupa
taiere;
• Combaterea daunatorilor: Sumi Alpha 150 ml/ha, dupa
rasarire;
• Optimizarea recoltarii mecanizate: combine speciale pentru
canepa.

Ioan Puiu, Asociatia Nationala a
Producatorilor de Canepa Industriala
FITOTEHNIE
Ioan PUIU
1
Cartoful (Solanum tuberosum)
Importanţa
•Cartoful prezintă o deosebită importanţă în alimentaţia
oamenilor, în furajarea animalelor şi pentru industrie

•Din punct de vedere agrofitotehnic cartoful este o plantă
care valorifică solurile uşoare, nisipo-lutoase (chiar
nisipoase la cartoful destinat consumului timpuriu) din
zonele mai umede şi răcoroase
2
Cartoful (Solanum tuberosum)
Importanţa agronomică
•Având numeroase soiuri cu perioadă de vegetaţie diferită, recoltându-se de la sfârşitul
lunii mai până în octombrie, cartoful favorizează eşalonarea lucrărilor agricole, fiind
folosit şi ca plantă premergătoare a grâului de toamnă (după cartof terenul rămâne afânat,
curat de buruieni, într-o bună stare de fertilitate)
3
Răspândire și origine
•Cartoful ocupă locul al 13-lea în rândul plantelor cultivate cu o suprafață de 18,1 mil. ha
•Este planta cu cea mai mare plasticitate ecologică, fiind întâlnită în peste 140 de țari
•Cartofii sunt originari din America de Sud, din regiunea Munților Anzi
•În perioada precolumbiană, în zonele aflate azi în Chile, Peru, Ecuador și Columbia, se
cultivau circa 200 de cultivare de cartof
•După grâu, porumb și orez, cartofii reprezintă a patra sursă de energie alimentară
Răspândire și origine
•Țările cu cele mai mari suprafețe cultivate cu cartof sunt: China (5,780 mil. ha), India
(2,248 mil. ha) si Uniunea Europeana (1,401 mil. ha)
•România are o suprafață de cca. 75.000 ha și a obținut o producție de 1,187 mil. to
(15,8 to/ha) în 2022
7
8
Sistematică. Soiuri
• Cartoful aparţine fam. Solanaceae
• Cultivăm soiuri de cartof autohtone şi soiuri de import, grupate în funcţie de lungimea

perioadei de vegetaţie, de întrebuinţări etc
• Importanţa soiului în producţia de cartof se materializează prin participarea lui cu 40 -
60% din nivelul recoltei de tuberculi
9
Soiuri
• Din punct de vedere al perioadei de vegetaţie, soiurile de cartof se împart în:
 timpurii, cu perioada de vegetaţie sub 90 zile
 semitimpurii cu perioada de vegetaţie între 90 şi 110 zile
 semitârzii, cu perioada de vegetaţie între 110 şi 130 zile
 târzii, cu perioada de vegetaţie mai mare de 130 zile
10
Soiuri
După calitatea tuberculilor:

•Clasa A – puțin făinoși, folosiți la salată, nu se sfărâmă la fierbere și au consistenţă tare
•Clasa B – tuberculi puţin făinoşi, nu se sfărâmă la fierbere sau crapă puţin uneori, sunt
consistenţi
•Clasa C – tuberculi făinoşi, cu o consistenţă redusă, care crapă în timpul fierberii
•Clasa D – foarte făinoşi, se sfărâmă complet în timpul fierberii şi au consistenţă redusă, sunt
utilizați în industria amidonului
11
Soiuri
• Ţinând seama de modul de utilizare, soiurile de cartof se grupează în:
 - soiuri de masă, cu un conţinut mai redus în amidon (14 - 17%), periderma fină, netedă, ochi
superficiali şi gust plăcut
 - soiuri industriale, foarte productive, cu un conţinut ridicat în amidon (20 - 25%)
 - soiuri furajere, bogate în amidon şi proteine
 - soiuri mixte, care pot fi folosite în scop culinar, furajer şi pentru prelucrări industriale
12
Soiuri
• În România, 28 de soiuri de cartof au fost omologate şi autorizate și sunt cuprinse în

Catalogul oficial al soiurilor din România din anul 2023:
Albata, Asinaria, Azaria, Brasovia, Castrum, Cezarina, Cosiana, Darilena, Ervant Escalade,
Marvis, Productiv, Sarmis, Secuiana, Sevastia, Temerar, etc
13
Cerinţe faţă de climă şi sol
Răspândit astăzi în întreaga lume, până la aproape 70° latitudine nordică, cartoful se
caracterizează printr-o mare varietate de soiuri, adaptate la diferite condiţii de climă şi sol (mare
plasticitate ecologică)
Temperatura
•Cele mai mari suprafeţe cultivate cu cartof se găsesc între 40 şi 60° latitudine nordică, la
altitudini ce variază între 500 şi 900 m în climatul temperat şi 300 - 600 m în climatul nordic
•Cartoful este considerat o plantă a climatului temperat, dar care se diferenţiază mult faţă de
zona de origine
14
• Suma temperaturilor medii zilnice la care diferite soiuri de cartof realizează producţii
normale oscilează între 1.500 - 3.000°C
• Temperatura minimă pentru germinarea tuberculilor este de circa 7°C, iar cea optimă pentru
răsărire este de 12 - 15°C
• Temperatura optimă pentru formarea şi creşterea tuberculilor este de circa 17°C
15
Cerinţe faţă de umiditate
• Între producţia de cartof şi umiditatea solului există o corelaţie pozitivă
• Seceta chiar de scurtă durată ca şi excesul de apă fie el chiar temporar au repercusiuni
negative asupra creşterii plantelor, asupra nivelului producţiei şi calităţii acesteia
• În perioada de la plantare la răsărire (15 - 30 de zile) cartoful este mai puţin pretenţios,
folosind rezervele de apă din tubercul
16
Cerinţe faţă de umiditate
• Consumul specific de apă oscilează între 167 şi 659 (250 - 550 mm), în funcţie de soi
condiţiile climatice, cartoful fiind considerat ca plantă de umiditate moderată
• Uniformitatea repartizării precipitaţiilor are o importanţă majoră, comparativ cu cantităţile
înregistrate în cursul anului în timpul perioadei de vegetaţie (lunar 90 - 130 mm
precipitaţii)
17
Cerinţe faţă de lumină şi sol
Cerinţe faţă de lumină

•Cartoful realizează cele mai mari producţii la lumină intensă
•Lungimea zilei de 10 - 12 ore este socotită ca optimă pentru formarea tuberculilor
Cerinţe faţă de sol

•Cartoful este o plantă foarte pretenţioasă faţă de sol, deoarece stolonii şi tuberculii sunt
tulpini subterane, iar sistemul radicular este slab dezvoltat
•Solul trebuie să asigure o bună aerisire a stolonilor şi tuberculilor, să prezinte rezistenţă mică la
creşterea acestora şi să pună la dispoziţia plantelor substanţele nutritive necesare
18
Cerinţe faţă de sol
• Trebuie să fie bine aprovizionat cu humus, azot, fosfor, potasiu, precum şi cu

microelemente, el participând cu 77% la producţia de cartof când toţi ceilalţi factori
tehnologici sunt optimi
• Textura solului pentru cartof, în ordine descrescândă, este nisipo-lutoasă şi lutoasă
• Faţă de reacţia solului cartoful nu este prea pretenţios, obţinându-se rezultate bune pe
solurile cu pH-ul între 4,5 - 7,5 (pH optim 6 - 6,5)
19
Zone ecologice
20
Rotaţia
•Rezultatele cele mai bune se obţin după graminee şi leguminoase perene furajere (lucerna
în zona de câmpie, trifoiul roşu în zonele umede), leguminoase anuale (dacă nu se folosesc
pentru grâu), cereale păioase (grâu, secară, orzoaică, orz)
•Rotaţia cea mai corespunzătoare este de 4 ani, dacă nu s-a manifestat atac de Globodera
rostochiensis (nematodul auriu)
21
Rotaţia
• Cartoful nu se cultivă după plante din familia Solanaceae şi nici în monocultură
• După cartoful destinat consumului timpuriu, se pot cultiva plante succesive: porumb
pentru siloz, porumb pentru boabe, fasole, castraveţi şi varză de toamnă
• După cartoful pentru consum de vară se obţin rezultate foarte bune la grâu, secară, orz
de toamnă, triticale, rapiţă
22
Fertilizarea
• Pentru o producţie de 1.000 kg tuberculi şi părţile aferente de biomasă, după diferiţi autori,
este de 5,6 kg azot, 1,8 kg P2O5 7,5 kg K2O, 3,1 kg CaO şi 1,6 kg MgO
• Azotul se foloseşte în cantităţi mai mari la cartoful timpuriu, la care este necesară o creştere
mai rapidă a plantei şi, pe această bază, a tuberculilor, pentru a obţine o recoltă cât mai
timpurie
• Azotul este elementul determinant asupra producţiei de cartof. La 1 kg azot se obţin în ţara
noastră, între 40 şi 110 kg tuberculi
23
Fertilizarea
• Fosforul determină sporuri de producţie mai mici decât azotul, până la 40 - 50 kg tuberculi
la 1 kg substanţă activă (P2O5)
• Potasiul determină sporuri de producţie cuprinse între 10 - 15 kg tuberculi pentru 1 kg

potasiu substanţă activă (K2O)
• Potasiul trebuie utilizat în primul rând la soiurile semitardive şi tardive, deoarece menţine
foliajul în stare de funcţionare în intervalele de secetă
24
Fertilizarea
• Fertilizarea organică asigură importante sporuri de producţie prin aportul în elemente

nutritive şi prin îmbunătăţirea însuşirilor fizice, microbiologice şi hidrofizice ale solurilor
• Gunoiul de grajd este folosit cu precădere pentru fertilizarea culturilor de cartof, realizându-
se sporuri de producţie de 4.000 - 10.000 kg tuberculi la ha
• În experienţe executate în zona Făgăraş, s-au realizat sporuri de 370 kg tuberculi la tona de
gunoi
• Gunoiul de grajd se administrează la cartof în cantităţi de 30 - 40 t/ha
25
Fertilizarea
• Pe solurile nisipoase îngrăşămintele verzi (lupin, lucernă mazăre, trifoi) pot substitui
gunoiul de grajd în anii cu condiţii climatice favorabile
• Gunoiul de grajd, fosforul şi potasiu se aplică, de regulă, sub arătura de bază
• Îngrăşămintele cu azot se administrează numai primăvara la pregătirea patului germinativ

sau în două etape: la pregătirea patului germinativ şi în vegetaţie, odată cu lucrările de
îngrijire (prăşit mecanic) sau după tuberizare (10 - 35 zile după răsărire)
26
Lucrările solului
• Au menirea de a asigura un substrat cât mai afânat cu un regim aero-hidric corespunzător

biologiei cartofului, prin acumularea apei şi elementelor nutritive în sol şi distrugerea
buruienilor
• Solul se mobilizează la adâncimea de 28 - 30 cm pe majoritatea tipurilor de sol, dovedindu-
se superioară arătura cu subsolaj suplimentar de 10 - 15 cm, făcând posibilă o bună
dezvoltare a plantei, mai ales a tuberculilor în cuib, facilitându-se executarea unui bilon
mare la plantare, cu posibilităţi mai bune de executare a lucrărilor de îngrijire în timpul
perioadei de vegetaţie şi pentru recoltarea mecanizată
27
Lucrările solului
• Pe solurile mai grele, scarificarea terenului (afânarea adâncă) a dat rezultate bune
• Importanţă deosebită prezintă momentul optim de executare a arăturii, pentru a preîntâmpina

formarea bulgărilor
• Lipsa bulgărilor permite plantatul corect cu bilon uniform, o eficacitate mai bună a
erbicidelor, uşurează recoltarea mecanizată, reduce rănirea tuberculilor, costurile de curăţire,
transport şi păstrare a tuberculilor
• Arătura se efectuează imediat după recoltarea plantei premergătoare, administrarea
îngrăşămintelor organice şi celor chimice cu fosfat şi potasiu, tocarea eventualelor resturi
vegetale
28
Lucrările solului
• Nivelarea solului (înainte sau după arat) este extrem de importantă în cultura mecanizată a
cartofului, influenţând pozitiv uniformitatea adâncimii de plantare, forma bilonului,
erbicidarea şi recoltarea
• În primăvară, patul germinativ se pregăteşte numai după ce solul s-a zvântat, evitând
formarea viitorilor bulgări (cultivator, combinator)
• Se realizează o adâncime de lucru până la 16 -18 cm şi un grad de mărunţire de 92 - 95%
29
Materialul de plantat şi plantarea
• Materialul de plantat trebuie să aparţină soiului şi categoriei biologice stabilite pentru zonă,
să fie sănătos, iar mărimea tuberculilor să fie de 40-60 g (35-55 g)
• Calitatea materialului de plantare este hotărâtoare în realizarea producţiilor mari la cartof
• La cartoful extratimpuriu şi timpuriu se obţin sporuri de producţie de 3,5 - 7 t/ha prin

încolţirea tuberculilor înainte de plantare
• Încolţirea tuberculilor începe cu 30 - 40 zile
înainte de plantare
30
• În producerea cartofilor de consum extratimpurii şi timpurii se practică sistemul de

înrădăcinare a tuberculilor preîncolţiţi la lumină
• Imediat ce s-a terminat încolţirea la lumină, tuberculii se stratifică în coşuri de nuiele cu
mraniţă sau turbă, rumeguş de lemn sau cu nisip, sau mraniţă şi nisip în proporţii egale
31
• Tuberculii încolţiţi se ţin pentru înrădăcinare 8 - 10 zile, timp în care colţii cresc puternic şi
la baza lor apar şi se dezvoltă rădăcinile
• În momentul plantării tuberculii se transportă în câmp în lădiţele sau coşurile de înrădăcinare,
plantându-se cu multă grijă, pentru a nu se rupe colţii şi rădăcinile
32
Epoca de plantare
• Pentru plantarea tuberculilor neîncolţiţi epoca optimă de plantare este determinată de

zvântarea solului până la adâncimea de plantare, plus încă 3 - 4 cm, în aşa fel încât să se
poată efectua lucrările de pregătire a solului fără tasări puternice
• Nu trebuie să se aştepte realizarea în sol a 7°C, la care începe pornirea colţilor, deoarece pot
interveni ploi care să întârzie lucrarea de plantare
• Calendaristic cartoful extratimpuriu şi timpuriu se plantează între 5 şi 15 martie în zona
nisipurilor din Oltenia şi între 5 - 25 martie în restul zonelor de cultură
33
Epoca de plantare
• Tuberculii neîncolţiţi trebuie plantaţi până la 20 martie în zona de câmpie, până la 10 - 15

aprilie în zona favorabilă şi până la sfârşitul lunii aprilie în zonele cu climă foarte
favorabilă
• Densitatea plantatului: cercetările efectuate în ultimii ani arată că producţiile la cultura
cartofului oscilează relativ puţin la desimi cuprinse între 45 mii şi 70 mii de tuberculi
(cuiburi) la ha, iar planta îşi autoreglează numărul de tulpini iniţiale, care se dezvoltă
viguros, în funcţie de condiţiile de mediu (3.000-4.000 kg/ha)
• Costul materialului de plantare poate reprezenta 25 - 40% din cheltuielile de producţie
34
Plantarea cartofului
• La aceeaşi normă de plantare se preferă tuberculi mai mici faţă de cei mari, deoarece se
formează un număr mai mare de tulpini principale la hectar, un număr mai mare de tuberculi
şi producţie mai mare
• Pentru cartoful ce se recoltează la maturitate, asigurarea unui număr de 220 - 240 mii
tulpini la ha este suficient pentru a realiza producţii la nivelul potenţialului soiului, în
condiţii tehnologice corespunzătoare
35
• Această densitate se asigură cu 45 - 55 mii de tuberculi plantaţi la hectar, cu mărimea de 30

- 45 mm (diametrul transversal), respectiv 40 - 60 g fiecare, considerând că un tubercul
asigură pornirea în vegetaţie a 4 - 5 tulpini iniţiale viguroase
• Pentru culturile de cartof extratimpurii şi timpurii se plantează un număr de 65 - 75 mii
tuberculi sau porţiuni de tuberculi a câte 3 - 4 colţi, ceea ce înseamnă 240 - 280 mii de
tulpini la ha
36
• Distanţa între rânduri este de 70 cm, ceea ce uşurează mult lucrările de îngrijire, fără a se în
registra diferenţe semnificative de producţie la hectar faţă de distanţa de 60 cm între rânduri
• Adâncimea de plantare: cartoful se plantează mecanizat, de regulă la 7-9 cm adâncime
37
• Discurile de la maşinile de plantat trebuie să fie astfel reglate încât să rezulte un bilon
uniform încheiat simetric faţă de coamă, lat la bază de circa 38 - 42 cm şi înalt de 12 - 15 cm
deasupra părţii superioare a tuberculilor
• Distanţa între tuberculi pe rând este cuprinsă între 19 și 27 cm
• De regulă, plantarea se face mecanizat în biloane
38
Combaterea buruienilor
•Toate ţările europene şi americane cu agricultură avansată practică combaterea integrată o
buruienilor, bazată pe metode preventive, agrotehnice, chimice şi biologice
•Metodele chimice se bazează pe folosirea unui sortiment diversificat de erbicide:
1.Erbicide cu aplicare în preemergenţă: Challenge - 4 l/ha, Clomate – 0,25 l/ha, Racer - 3-4
l/ha, Proman -3-4 l/ha, Surdone (As Super) - 0,7-1,2 kg/ha, Sencor liquid - 0,9 l/ha (max. 1,5
l/ha total), Stomp Aqua – 2-4 l/ha, Boxer 3-5 l/ha, Dual Gold 1-1,5 l/ha, Metric 1,2 l/ha, Arcade
4-5 l/ha etc
39
2. Erbicide cu aplicare în postemergenţă: Basagran (Benta) – 2 l/ha, Pledge – 90-120

gr./ha, Titus (Rincon) – 40-60 gr./ha, Pantera -1-2 l/ha, Targa Super - 1-2 l/ha, Agil - 0,7-1 l/ha,
etc
Pentru completarea acţiunii erbicidelor se mai execută 1 - 2 lucrări mecanice de

distrugere a buruienilor dintre rânduri şi de refacere a bilonului
40
Combaterea patogenilor
• Dintre numeroşii agenţi patogeni care produc boli amintim:

• Ervinia carotovora var. atroseptica - înnegrirea bazei tulpinii;
• Erwinia carotovora var. carotovora - putregaiul umed;
• Rhizoctonia solani - rizoctonioza;
• Phytophtora infestans - mana;
• Fusarium sp. - putregaiul uscat;
• Alternaria solani - alternarioza;
• Corynebacterium sepedonicum - putregaiul inelar;
• Synchytrium endobioticum - râia neagră;
• Streptomyces scabies - râia comună
41
Combaterea bolilor
• Momentul aplicării tratamentelor este indicat prin buletine de avertizare
• Întârzierea cu 4 - 5 zile a tratamentului faţă de momentul avertizat, diminuează cu 70 -

80% eficacitatea protejării foliajului la mană, prin faptul că această intervenţie nu mai este
preventivă
• Fungicide folosite:
1. Tratament tuberculi: Maxim - 50 – 100 ml/to, Proradix (biologic - Pseudomonas sp.) 20

g/to
42
Combaterea bolilor
2. Tratamente în vegetație cu fungicide simple: Amistar – 0,5-3 l/ha, Curzate – 0,20-0,25

kg/ha, Bravo – 1,5-2 l/ha, Alcupral – 3 kg/ha, Funguran 2-3 kg/ha, Banjo (Nandu) – 0,3-0,4 l/ha,
Folpan - 1,5 -2 kg/ha, Serenade (biologic-Bacillus subtilis) - 5 l/ha, etc
3. Tratamente în vegetație cu fungicide compuse: Acrobat - 2 kg/ha, Armetil - 2,5 kg/ha, Banjo
Forte – 1 l/ha, Curzate Manox -2,5 kg/ha, Drago – 2 kg/ha, Equation Pro – 0,4 kg/ha, Fanion –
2,5 kg/ha, Infinito -1,4 l/ha, Ortiva Opti – 2-2,5 l/ha, Ridomil Gold Plus - 3 kg/ha etc
43
Combaterea dăunatorilor
• Gândacul din Colorado - Leptinotarsa decemlineata
• Alți daunatori: afide, buha semănăturilor, cărăbuși, viermi sârmă, lăcuste, cosași etc
• Insecticide simple folosite în vegetație: Mospilan – 0,1 kg/ha, Faster (Fastac, Alfametrin) – 0,1
l/ha, Bactospeine (Bacillus thuringiensis) – 0,6 – 1 kg/ha, Fury - 0,2 l/ha, Trika Expert – 10 -15
kg/ha, Coragen – 50 ml/ha, Decis 30-40 gr/ha, Vantex 0,12 l/ha, etc
• Insecticide compuse folosite în vegetație: Nurelle (Daskor) – 0,75 l/ha, Pyrinex Quick – 1 l/ha
• Se fac 4 - 8 tratamente pentru combaterea bolilor şi 2 - 4 tratamente pentru combaterea

gândacului din Colorado
• Pentru combaterea nematozilor (Meloidogyne spp.): Vellum Prime 0,625 l/ha
44
Irigarea
• Cercetările au evidenţiat că cea mai mare nevoie de apă se manifestă de la tuberizare până
la maturitate
• În anii cu primăveri secetoase se recomandă să se facă o udare de aprovizionare sau o
udare imediat după răsărire
• Umiditatea solului trebuie să se menţină în tot timpul perioadei de vegetaţie la minimum 70
- 80% din capacitatea pentru apă a solului
45
Irigarea
• Consumul total de apă la cartof are valori de 3.500 – 7.000 m 3/ha, 60 - 70% din acest
consum realizându-se în perioada de formare şi creştere intensă a tuberculilor (iunie, iulie,
august)
• Pentru realizarea acestor consumuri de apă, umiditatea solului nu trebuie să scadă sub
valoarea plafonului minim de 50 - 70% din I.U.A. (intervalul umidităţii active) pe
adâncimea de 40 - 70 cm
46
Recoltarea
• Cartoful pentru consum extratimpuriu şi timpuriu se recoltează începând din luna mai,
atunci când greutatea tuberculilor a depăşit 30 g
• Cartoful pentru consumul de toamnă-iarnă şi pentru industrializare se recoltează când 2/3
din tulpini (vreji) s-au uscat, restul de 1/3 având încă culoarea galbenă
• Recoltarea se face numai pe vreme bună şi la umiditatea corespunzătoare a solului
• Cele mai bune rezultate se obţin cu combinele pentru cartof (ex. Grimme, Ploeger etc), dar
în practică sunt și mașini de recoltat tractate pe 1-2 rânduri
47
Recoltarea
• Vrejii se distrug cu 7 - 8 zile mai înainte de recoltare, pe cale chimică la îngălbenire totală,
folosind Reglone 5 l/ha sau pe cale mecanică cu maşini de tocat resturi vegetale
• Combinele de recoltat dislocă pământul cu tuberculi, separă pământul şi resturile vegetale,
încarcă tuberculii în remorca de transport, staţionar, din buncărul combinei sau din mers în
remorca tractată paralel cu combina
• În ţara noastră se obţin producţii de 10 - 25 t/ha la soiurile extratimpurii, 15 - 25 t/ha la
soiurile timpurii şi semitimpurii şi 25 - 50 t/ha la soiurile semitârzii şi târzii
48
Păstrarea tuberculilor
• Se păstrează cantităţi mari de tuberculi: o parte ca material de plantare, altă parte pentru
consum curent sau pentru industrializare
• Păstrarea tuberculilor se poate realiza fără pierderi dacă au o stare fitosanitară bună,
recoltarea s-a făcut la maturitatea deplină, pe vreme fără ploi şi relativ caldă, s-au îndepărtat
impurităţile, iar eventualele răni s-au vindecat în totalitate
• Totuşi datorită conţinutului ridicat în apă, pierderile în timpul păstrării sunt relativ mari, cele
mai bune rezultate obţinându-se în depozite frigorifice cu ventilaţie mecanică
49
Păstrarea tuberculilor
• În condiţii ideale păstrare pierderile au oscilat între 4,53 şi 8,23%, în funcţie de soi şi pentru
o perioadă de 6 luni
• În tuberculii de cartof supuşi procesului de păstrare au loc: respiraţia, transpiraţia şi activităţi
microbiologice
• Depozitele permanente cu ventilaţie mecanică sunt prevăzute cu canale principale şi
secundare de aerisire, care să asigure ventilarea sub presiune pentru un strat de tuberculi de
4-6 m
50
FITOTEHNIE
Ioan PUIU
1
Sfecla pentru zahar (Beta vulgaris)
Importanţa
• Sfecla pentru zahăr este utilizată în primul rând ca materie primă în industria zahărului,
asigurând circa 20-25% din producţia mondială de zahăr
• La o producţie medie de rădăcini de 40 t/ha, rezultă ca produse secundare 15 - 30 t colete şi
frunze
• Melasa reprezintă 4 - 5% din greutatea sfeclei prelucrate şi conţine circa 50% zaharoză; este
valorificată în industria alimentară şi a produselor alcoolice
• “Nămolul” rezultat de la filtrele prese, având un conţinut mediu de 92,50% CaCO3, şi 2,15%
Mg(OH)2, din substanţa uscată, este folosit cu bune rezultate pentru corectarea reacţiei solurilor
acide 2
Compoziţia chimică
• Compoziţia chimică a sfeclei pentru zahăr este mult influenţată de soi,
condiţiile pedoclimatice şi tehnologia de cultivare.

• Soiurile zonate în prezent conţin la maturitatea tehnologică din primul
an circa 75% apă şi 25% s.u., în componenţa căreia cca.
20% revin zaharozei şi 5% substanţelor nezaharoase

• Repartizarea zahărului în rădăcina sfeclei pentru zahăr,
pe profil şi transversal şi longitudinal
3
Sistematică. Hibrizi
• Sfecla aparţine familiei Cheonopodiaceae

• Aspect exterior al rădăcinilor sfeclei pentru zahăr din cele patru tipuri:
• A – tipul E
• B – tipul N
• C – tipul Z
• D – tipul ZZ
4
Hibrizi
 KWS: Smart Rossada (Conviso), Smart Belamia (Conviso), Melinda, Vandana, Gilberta
 Strube: Damian, Goldoni, Tesla, Fischer, Pintea, Zeppelin, Benon, Livius
 Maribo: Balaton, Brandon, Ilias, Marino, Vanilla
 SES Vanderhave: Amulet, Gorilla, Bukovia, Tatry, Darvas. Deseda
5
Temperatura
•Sfecla pentru zahăr este o plantă mezotermă, care necesită de-a lungul primului an de vegetaţie
o sumă de grade de temperatură de 2.400 – 2.900°C
•Temperatura minimă de germinaţie este de 3 - 4°C, însă durata de răsărire la această
temperatură este lungă de 20 - 30 zile (15 - 16°C în 4 - 7 zile)
•Temperaturile de -2°C până la -4°C produc distrugerea cotiledoanelor prin degerare
6
Umiditatea
•Sfecla de zahăr este o plantă pretenţioasă faţă de umiditate, producţii mari şi stabile
obţinându-se în zonele unde se înregistrează 500 - 600 mm precipitaţii anuale
•Seceta din iunie, iulie şi august, pe lângă micşorarea recoltelor, înrăutăţeşte şi calităţile
tehnologice de prelucrare
7
Lumina
•Sfecla pentru zahăr este o plantă de zi lungă, cu foliaj bogat, care valorifică bine energia
luminoasă
•Importanţă deosebită prezintă intensitatea luminii şi insolaţia din lunile august - septembrie,
când se acumulează mari cantităţi de zahăr
8
Solul
•Sfecla pentru zahăr este foarte pretenţioasă faţă de sol datorită sistemului radicular profund
•Solurile favorabile culturii sunt cele cu textura luto-nisipoasă, profunde, bine structurate, cu
capacitate mare de reţinere a apei, permeabile pentru apă şi aer, bogate în substanţe nutritive cu
pânză de apă freatică la adâncimea de 2 - 4 m şi cu reacţie slab acidă - slab alcalină (pH = 6,5 -
8)
•Cele mai favorabile soluri sunt cernoziomurile, aluviunile luto-nisipoase, solurile brune şi
brune-roşcate de pădure
9
Zone ecologice
10
Rotaţia
• Sfecla pentru zahăr trebuie sa urmeze după culturi care părăsesc terenul devreme, astfel încât
să rămână timp pentru efectuarea lucrărilor solului şi a fertilizării organo-minerale
• În aceste condiţii se asigură acumularea apei în sol, combaterea buruienilor şi valorificarea
eficientă a îngrăşămintelor
• Cele mai bune premergătoare sunt cerealele de toamnă, leguminoasele anuale şi cartoful
11
Rotaţia
• Sunt contraindicate ca premergătoare pentru sfeclă cruciferele şi ovăzul din cauza
dăunătorilor comuni (nematozi), floarea-soarelui şi cânepa, din cauza consumului mare de
apă şi potasiu
• Sfecla poate reveni pe acelaşi teren după 4 ani, dacă solul nu a fost infestat cu nematozi
• La rândul ei sfecla este bună premergătoare pentru orzoaică, orz, grâu, porumb şi alte culturi
cu care nu are dăunători comuni
12
Fertilizarea
• Pentru o tonă de rădăcini, sunt următoarele: N - 4,0 - 5,0; P - 1,7 - 2,9; K - 5,8 - 8,2
• Pentru o producţie de 40 t/ha rădăcini şi 36 tone/ha frunze, sfecla extrage din sol circa 165
kg azot, 70 kg P2O5 şi 250 kg K2O
• Microelemente: importanţă deosebită prezintă borul
• Carenţa de bor determină îngălbenirea frunzelor din centrul rozetei şi putrezirea “inimii
sfeclei”
13
Fertilizarea
• Gunoiul de grajd, principalul îngrăşământ organic, asigură importante sporuri de recoltă

pe toate tipurile de sol, deoarece ritmul de descompunere al gunoiului coincide, în mare
măsură, cu nevoia de substanţe nutritive ale plantei
• Îngrăşămintele verzi prezintă importanţă în regiunile unde, datorită condiţiilor climatice,
leguminoasele pot fi cultivate în mirişte sau în regim irigat
• Aplicarea îngrăşămintelor complexe foliare la cultura sfeclei pentru zahăr constituie un
important factor de sporire a producţiei de rădăcini cu până la 29%, fără a diminua
conţinutul de zahăr
14
Lucrările solului
• Afânarea solului pe adâncimea de creştere a părţii recoltabile a rădăcinii, mărunţirea şi

nivelarea lui constituie verigi de bază pentru germinarea, răsărirea şi reglarea regimului
aerohidric necesar creşterii şi dezvoltării plantelor
• După plantele care părăsesc terenul în vară (cerealele păioase), se execută imediat
dezmiriştirea cu grape cu discuri la adâncimea maximă de lucru a agregatului
• Arătura se execută la adâncimea de 28 - 30 cm cu scormonitor în agregat cu grapa
15
Lucrările solului
• Pregătirea patului germinativ se efectuează cu combinatorul la 4 cm adâncime
16
• Pentru semănat se utilizează sămânţă provenită din loturi semincere certificate, din categoria
biologică înmulţirea I, cu puritatea minimă de 99% şi germinaţia minimă de 90%
• Pentru prevenirea atacului de dăunători (Agriotes sp., Tanymecus sp., Bothynoderes
punctiventris, Cheatocnema tibialis), sămânţa se tratează cu insecticide (Nuprid, Force
Magna)
• Pentru a preveni atacul ciupercilor Pythium, Phoma, Peronospora, Aphanomyces, Fusarium,
Mucor, Aspergillus, sămânţa se tratează cu fungicide (Vibrance Duo, Buteo Start)
17
• Sămânţa se livrează fermelor cultivatoare sub formă de glomerule şlefuite drajate,

respectiv acoperite cu un liant în care se adaugă substanţe nutritive, insecticide, fungicide şi
biostimulatori sub forma de “unități germinative”-100.000 semințe/UG (1,0-1,1 UG/ha)
• Sămânţa drajată şi calibrată asigură realizarea unui semănat de mare precizie
• Epoca de semănat: semănatul să fie executat primăvara timpuriu, când temperatura solului
la adâncimea de încorporare se stabilizează (2 - 3 zile) la 3 - 4°C, iar terenul este zvântat
18
• Desimea: cele mai mari producţii se obţin când se asigură la recoltare 80 - 90 mii plante/ha
în culturile neirigate şi 100 - 120 mii plante/ha la culturile irigate
• Rezultatele experimentale dovedesc că, la densităţi mici, se obţin rădăcini cu greutate mare,
cu conţinut de zahăr mai redus
19
• Pe suprafeţele unde recoltarea se face mecanizat, sfecla pentru zahăr se seamănă la distanţe
între rânduri de 45 cm (foarte rar la 50 cm)
• Adâncimea de încorporare a seminţei va fi de 3 - 4 cm
• Semănatul se face cu semănători de precizie: Monosem, Kleine, Kuhn etc
20
•Întreţinerea culturii de sfeclă pentru zahăr se face permanent, de la semănat până la recoltare,
pentru a menţine cultura curată de buruieni, terenul fără crustă şi o stare fitosanitară
corespunzătoare
•Ritmul lent de creştere din primele săptămâni măreşte pericolul de îmburuienare a culturii de
sfeclă pentru zahăr
•Metodele chimice au un rol hotărâtor în combaterea buruienilor din cultura sfeclei pentru zahăr
21
•Pentru combaterea buruienilor se vor folosi erbicide antigramineice:
•preemergent (Dual Gold 1,2-1,5 l/ha, Frontier Forte 0,8-1 l/ha);
•postemergent (Agil 1-1,2 l/ha, Stratos Ultra 1-2 l/ha, Fusilade Forte 0,8-1,3 l/ha, Buster 1-1,5
l/ha);
•Pentru combaterea buruienilor dicotiledonate: Betanal Tandem 3-4 l/ha, Goltix (Monogra)
2,0-4,5 l/ha, Safari 30 gr./ha, Venzar 0,5-1,0 l/ha, Lontrel 0,3-0,5 l/ha, etc
22
• BETANAL TANDEM 390 SC se aplică postemergent într-un program de 3 tratamente secvenţiale:
• Primul tratament (1 l/ha) se face începând cu fenofaza BBCH10 a plantei de cultură, când
cotiledoanele sunt bine vizibile și când buruienile au răsărit și sunt în faza cotiledonală, maxim 2
frunze adevărate;
• Al doilea tratament (1,5 l/ha) se aplică când buruienile nou apărute sunt în faza cotiledonală (după
aproximativ 6 - 7 zile de la primul tratament);
• Al treilea tratament (1,5 l/ha) se aplică când buruienile nou răsărite sunt în faza de cotiledoane (după
aprox. 1 săptămână de la cel de-al doilea tratament)

23
• Sistemul de protecţie inovativ CONVISO SMART: cu erbicidul CONVISO ONE

(tiencarbazon-metil 30 gr./l + foramsulfuron 50 gr/l) pentru hibrizii de sfecla “SMART”
• CONVISO® ONE se aplică la în următoarele doze:
• 1,0 l/ha, un tratament pe an (primăvara), în intervalul BBCH10-18 al sfeclei (de la prima frunză
vizibilă până la 8 frunze), iar buruienile nu au depășit stadiul BBCH14 (2-4 frunze);
• 0,5 l/ha, maxim 2 tratamente pe an, postemergent (primăvara), în intervalul BBCH10-14; tratamentul
2 se efectuează în intervalul BBCH12-18 al sfeclei;
• Buruienile nu trebuie să depășească stadiul de 2-4 frunze;
• Interval între cele două tratamente 10 - 14 zile.
24
Tehnologii generale vegetale 25
26
• Folosirea hibrizilor toleranţi la boli (RZ, CR, RT);
• Tratament la sămânță;
• Boli importante:
 Cercosporioza (Cercospora beticola)
 Făinarea (Erysiphe betae)
 Rugina (Uromyces betae)
27
• Se combat in vegetație cu fungicide:
• Score (Dafne) 0,3-0,4 l/ha, Impact 0,5 l/ha, Eminent 0,75 l/ha, Amistar Gold 1 l/ha, Sfera 0,35
l/ha etc (două-trei tratamente/an)
• Pierderile provocate de Cercospora pot ajunge la 30% la producţia de rădăcini şi 40% la
conținutul de zahăr
28
Combaterea dăunătorilor
• Dăunătorii din sol (Bothynoderes punctiventris, Agriotes sp., Atomaris linearis, Tanymecus
sp:, Chaetocnema tibialis) si larvele defoliatoare (Mamestra brassicae, Plusia gamma) se
combat prin tratamente la sămânţă şi în vegetaţie cu:
• Fastac Active 0,1 l/ha, Decis Expert 75 ml/ha, Vantex 80 ml/ha, Karate Zeon 0,15 l/ha, etc
29
Irigarea
• Obţinerea unor producţii mari de sfeclă pentru zahăr este posibilă în zonele cu deficit de
umiditate, numai prin irigaţii
• Satisfacerea necesarului de apă prin irigare începe, în anii normali, la mijlocul lunii iunie,
când rădăcinile încep să se îngroaşe, iar rezerva de apă din sol ajunge la 50% din i.u.a. în
stepă şi silvostepă şi la 70% din i.u.a în zona de câmpie, pe adâncimea de 0 - 80 cm
• Norma de udare de 400 - 600 m3/ha, revenirea pe aceeaşi parcelă fiind necesară la intervale
de 10 - 15 zile, în funcţie de textura solurilor
• Irigatul se sisteaza cu 30 de zile înainte de recoltare
30
Recoltarea
• Epoca de recoltare este atunci când sfecla a ajuns la maturitate, când rădăcinile au atins
greutatea maximă şi au conţinutul mai ridicat de zahăr
• Calendaristic, maturitatea sfeclei se realizează în jur de 15 - 20 septembrie în zonele din
sudul ţării şi 1 - 5 octombrie în zona mai rece din nord
• Ştiinţific, determinarea stadiului de maturitate se realizează cu ajutorul aparaturii de
laborator prin care determinăm procentul de zahăr din rădăcini
• Recoltarea mecanizată se execută cu combine autopropulsate HOLMER, ROPA,
GRIMME
31
FITOTEHNIE
Ioan PUIU
1
Tutunul (Nicotiana tabacum)
Răspândire
• În Europa primele seminţe de tutun se presupune că au fost aduse de călugărul Ramon Pane
în Spania (1518), iar mai târziu de Francesco Hernandez de Toledo, la întoarcerea din
America în anul 1559, sub numele de “Tabaco” (după numele instrumentului cu care se
fuma în insulele Caraibe)
•Ca produs industrial, tutunul a fost cunoscut în Europa numai după descoperirea Americii
de către Cristofor Columb (1492) în Cuba și San Salvador, iar ca plantă cultivată a fost
descoperit în Mexic, în anul 1519, cu ocazia explorării acestei zone
2
Răspândire
• Ambasadorul Franței în Portugalia, Jean Nicot este cel care a introdus tutunul la curtea regală din
Paris, în anul 1585, ca un așa-zis remediu pentru: tratarea rănilor, formelor de cancer, astmului,
migrenelor, distrugerea păduchilor, tratarea mușcăturilor de șarpe etc.
• Datorită aportului lui Jean Nicot la popularizarea acestei tutunului, planta a fost denumită ani mai
târziu “Nicotiana”
• Într-o primă etapă, Nicotiana tabacum a fost cultivată în Anglia cu rol de plantă decorativă și abia mai
târziu, ca plantă utilizată consumului, însă doar până în anul 1600, atunci când mai multe țări de pe
întinsul întregului continent au interzis tabacul.
• Începând cu jumătatea secolului al XIX-lea, produsele pentru fumat tutun au început să fie produse la
scară industrială
3
Răspândire
Răspândire
•Suprafaţa cultivată în lume: 3,23 mil. ha (Romania – 903 ha cu 1.308 kg/ha, 1.182 to
total)
•Cei mai mari producători:
China – 2,13 mil. to (1,01 mil. ha)
India – 761 mii to (445 mii ha)
Brazilia – 702 mii to (354 mii ha)
4
Răspândire
• În Uniunea Europeană, producția de tutun a scăzut în mod constant începând din 1991.
• În 2018, culturile de tutun din UE au ocupat o suprafață de 66 000 ha (jumătate față de

2001), iar numărul de producători specializați a fost de 26 000.
• Tutunul se cultivă în prezent în 12 țări din UE.
• Principalii producători sunt Italia, Spania, Polonia, Grecia, Croația, Franța, Ungaria și
Bulgaria, reprezentând 99 % din producția de tutun a UE.
• Zonele de culturi tind să se micșoreze, în principal din cauza scăderii consumului de
produse din tutun.
5
Răspândire
• Producția variază între 1 și 3 tone la ha, în funcție de soi.
• Soiurile de tutun Virginia uscat cu aer cald (flue-cured) reprezintă 71 % din producție,
soiurile de tutun uscat cu aer (light-air-cured) de tip Burley, 16 %, tutunul uscat la soare sau
oriental, 7 % și alte soiuri, adică tutunul brun uscat la aer (dark-air-cured) și uscat prin foc
(fire-cured), 6 %.
• UE produce mai puțin de 2 % din producția mondială anuală de tutun brut.
• În 2018, UE a importat aproximativ 420.000 de tone (tendință ascendentă) și a exportat

120.000 de tone (tendință descendentă) de tutun brut.
6
Importanţa
• Tutunul se cultivă pentru frunzele sale utilizate în obţinerea produselor de fumat şi prizat:
ţigarete, tutun de pipă, ţigări de foi, tutun pentru prizat, tutun pentru mestecat
• Din frunzele bogate în nicotină se prepară praful de tutun şi apoi soluţia de tutun folosită ca
insecticid, sau, se extrage acidul nicotinic (vitamina PP) utilizat în industria farmaceutică,
pentru tratamentul unor afecţiuni, printre care şi pelagra
• Tot din frunze se extrage acidul citric, care la „mahorcă” se găseşte în proporţie mare (10 -
15%)
7
Importanţa
• Seminţele de tutun conţin 35 - 45% ulei semisicativ, care poate fi extras şi folosit în
alimentaţia oamenilor sau în industria vopselelor
• Valorificând economic unele soluri cu potenţial productiv mai redus (soluri nisipoase,
erodate), tutunul asigură venituri deosebit de mari, ceea ce îi măreşte importanţa
agrofitotehnică
8
CONSUMUL DE TUTUN LA NIVEL MONDIAL
•Tutunul ucide până la jumătate dintre utilizatorii săi.
•Tutunul ucide peste 8 milioane de oameni în fiecare an.
•Peste 7 milioane dintre decese sunt rezultatul consumului direct de tutun, în
timp ce aproximativ 1,2 milioane sunt rezultatul expunerii nefumătorilor la fumatul pasiv.
•Peste 80% dintre cei 1,3 miliarde de consumatori de tutun din lume trăiesc în țări cu venituri
mici și medii.
•În 2020, 22,3% din populația globală a consumat tutun.
9
CONSUMUL DE TUTUN ÎN EUROPA
•Aproximativ 186 milioane adulți în Regiunea Europeană consumă produse din tutun.
•În România, 30,7% (5,63 de milioane) dintre adulții cu vârsta de minimum 15 ani (40,4%
bărbați și 21,7% femei) consumă curent o formă de tutun (fumat, tutun fără fum și produse cu
tutun încălzit).
•În România 3 din 10 adulți consumă tutun (Studiul GATS 2018)
10
Curiozități despre tutun
 Țigările fumate într-un singur an în SUA cântăresc cât 350.000 de mașini Volkswagen Beetle, adică
aproximativ 420.000 de tone.
 În fiecare minut, în lume sunt vândute aproximativ 10 milioane de tigari.
 În fiecare an, în India se vând aproximativ 200 miliarde de tigari.
 Philip Morris nu mai este cel mai mare producător de țigări din lume. Celebru (și, de altfel, istoricul)
producător de țigări american a fost detronat de China National Tobacco, un monopol de stat
responsabil în prezent de producerea a 4 din 10 țigări, la nivel mondial.
 Un miliard de bărbați și aproximativ 250 de milioane de femei din întreaga lume fumează.
11
Compoziţia chimică a frunzelor de tutun
• Substanţa uscată a frunzelor de tutun este formată din 75 - 92% compuşi organici şi 8 - 25%
compuşi minerali
• Compuşii organici sunt alcătuiţi din hidraţi de carbon solubili şi insolubili, compuşi azotaţi,
acizi organici, răşini şi uleiuri eterice, iar cei minerali din compuşii calciului şi potasiului
• Prin arderea hidraţilor de carbon solubili se formează acizi organici, aldehide, fenoli şi alte
substanţe care îmbunătăţesc aroma şi gustul tutunului
12
• Pentru calitatea tutunului prezintă o deosebită importanţă raportul între hidraţii de carbon
solubili şi substanţele albuminoide, exprimat în valori procentuale din substanţa uscată,
raport denumit coeficientul Smuk
• Cu cât acest coeficient este mai mare, cu atât calitatea tutunului este mai bună
• La soiurile de calitate superioară coeficientul Smuk este de 1,8 - 3, pe când la cele de calitate
inferioară se situează sub cifra 1
13
• Nicotina (C10H14N2) este principalul alcaloid din frunzele de tutun, influenţând, în cea mai
mare măsură, calitatea tutunului şi sănătatea organismului uman. Mahorca (Nicotiana rustica)
conţine 8 - 16% nicotină, în timp ce tutunul (N. tabacum) numai 0,3 - 5,0%
• Exemple:
 0,3 - 1,0% la tipul oriental;
 1 - 2% la tipul semioriental şi Virginia;
 1,5 - 2,5% la tipul de mare consum;
 2,5 - 5% la tutunul pentru ţigări de foi
• 14
• Conţinutul în nicotină este mai mare în condiţii de climă umedă, pe soluri mai grele şi mai
reci, pe cele fertilizate abundent cu azot şi mai mic în condiţii de climă secetoasă şi pe soluri
slab aprovizionate cu azot
• Alături de nicotină se mai găseşte nornicotina şi anabasina
15
Sistematică. Origine. Soiuri
Tutunul aparţine familiei Solanaceae, genul Nicotiana L., cu circa 60 de specii, din care
numai două prezintă interes din punct de vedere agricol şi industrial:
•Nicotiana tabacum L. - tutunul cu frunze sesile sau scurt peţiolate
•Nicotiana rustica L. - “mahorca”, cu frunze peţiolate, ambele specii fiind anuale,

polimorfe
16
Tutunul are centrul de origine situat în Centrul Americii de Sud (Peru, Ecuador, Bolivia),
iar „mahorca” (N. rustica) provine din Centrul Sud - Mexican şi Central American
Soiurile de tutun au rezultat din hibridarea a două sau mai multe varietăţi, având
particularităţi morfologice, biologice şi calitative care le grupează în tipuri de tutun:
oriental, semioriental, Virginia, Burley, de mare consum, pentru ţigări de foi
17
Talia Frunza Rezistent la:
Period. Veget.
Tipul Soiul plantei Nr. pe Lungimea Raport % nicotină Putrez. Zonele de cultură
Forma Mană Plant.-recolt.
(cm) plantă (cm) diametral rădăcini.
Centrul Olteniei,
Djebel 123 130 34-36 18-20 eliptică 0,33 F.B. B. 80
Valea Jiului
Djebel 212 160-170 32-34 24,1 eliptic-ovală B. 73-102
Djebel 252 150-160 - 23,3 eliptic-ovală 1,7 0,60 B. B. 75-85 Sudul ţării
Oriental
Moldova, Dobrogea,
Molovata 94 100-120 32-34 20-23 eliptic 1,9 0,24 B. B. 104-122
Muntenia, Zone colin.
Moldova, Dobrogea,
Molovata 178 100-102 25-30 18-20 eliptic 1,9 0,50 B. B. 75-80
Muntenia
Semi- Colinele di Muntenia,
Ghimpaţi 55 150-170 26-28 25-28 eliptic - 0,80 F.B. B. 96-100
oriental Moldova şi Dobrogea
Virginia 1.173 180-185 25-28 45-50 eliptic 2,1 1-1,5 B. B. 100-120 Centrul şi sudul Olteniei
Virginia 196 130 19 45-50 eliptic 2,0 1,1 F.B. M. 99-100 Nisipurile din Oltenia
Virginia
Virginia 207 180-200 - 40-50 eliptic-lanciol. 2,0 1,5 F.B. B. 129 Sudul ţării
Virginia 180 165-175 28-30 - - - - T. B. 84-120 Sudul ţării
Burley 114 175-199 22-24 - eliptic - 1,5 B. - 120-132 -
Burley 235 160-180 17 45-50 eliptic-lanciol. 2 1,2 B. M. 116 Pe soluri nisipoase
Burley
Tenessee 86 170-190 27-30 - eliptic - 1,54-1,85 S. - 98-131 Câmpia de vest şi sud
Burley 224 207-212 24-25 67-72 - - 1,58 T. B. 103-149 Zone favorabile
Banat 125 160-180 25-30 40-50 ovală 1,5 1,2-1,6 F.B. M. 95-100 Câmpia de vest
Banat 13 170-190 20-25 40-50 lat-ovală 1,5 1,2-1,8 S. S. 95-100 -
De mare
Banat 95 175-185 24-26 - ovală - 1,4 S. - 119
consum
Bărăgan 132 170-180 25-30 45-50 ovală 1,5 1,2-1,5 B. B. 100-105 Câmpia Bărăganului
Bărăgan 133 180 24-27 - eliptică - 1,2 B. - 85-100
18
Temperatura
•Tutunul este o plantă termofilă, însă de mult timp se cultivă în zona temperată, datorită
faptului că o parte din perioada de vegetaţie o parcurge în spaţiu protejat (răsadniţă, tunel, solar,
seră etc.)
•Cerinţele mari faţă de căldură fac ca sămânţa de tutun să germineze la minimum 12°C (10 -
18°C)
19
Umiditatea
•Faţă de umiditate, tutunul nu este o plantă extrem de pretenţioasă
•Dacă umiditatea este în exces, producţia scade cantitativ şi calitativ (soluri mai greu
permeabile), se prelungeşte perioada de vegetaţie şi se sensibilizează plantele la boli
•Consumul de apă specific al tutunului oscilează între 300 – 500 l/kg su
•Tutunul vegetează bine când se realizează în lunile mai, iunie şi iulie câte 70 - 80 mm
precipitaţii (lunar), cât mai uniform repartizate
20
Lumina
•Influenţează producţia şi calitatea tutunului, prin dezvoltarea unor frunze fine, subţiri, elastice
şi rezistente, aşa cum se cere tipului pentru ţigări de foi la lumină mai redusă
Solul
•Sunt favorabile solurile uşoare şi lutoase, calde, permeabile, cu pH-ul cuprins între 6,4 - 7,3
•În România s-au identificat peste 560 mii ha de teren cu condiţii favorabile şi peste 360 mii ha
cu condiţii foarte favorabile
•Dispunem de un potenţial natural extrem de favorabil tutunului, atât pentru producţii mari, cât
şi de calitate 21
Rotaţia
• Tutunul suportă monocultura mai mulţi ani fără să se înregistreze fenomenul de
“oboseală” a solului, dar se distruge structura solului şi se înmulţesc patogenii şi dăunătorii
• Asolamentul contribuie la obţinerea unor recolte mari de tutun, superioare calitativ şi
rentabile, făcând ca soiurile să-şi păstreze însuşirile normale bio-productive, reducându-se
gradul de infestare a solului cu seminţe de buruieni, boli şi dăunători specifici
22
Rotaţia
• Cele mai bune premergătoare sunt leguminoasele şi cerealele păioase
• Nu se recomandă ca plantă premergătoare tutunului speciile din familia Solanaceae (cartofi,

tomate, ardei)
• Tutunul este o bună premergătoare pentru toate culturile, cu excepţia celor care au
dăunători comuni, a solanaceelor, întrucât eliberează terenul destul de timpuriu şi-l lasă curat
de buruieni şi în bună stare de fertilitate
23
Fertilizarea
• Tutunul are cerinţe mari faţă de elementele fertilizante atât, cantitativ, cât şi a raportului
dintre ele, în funcţie de tipul şi soiul cultivat, de sol, precum şi de zona ecologică de cultură
• La o producţie de 1.000 kg frunze uscate tutunul consumă 75,5 kg azot, 16,3 kg P2O5,
124,2 kg K2O şi 104 CaO
• Tutunul valorifică bine gunoiul de grajd în doze de 20 - 40 t/ha
• Pe terenurile slab fertile şi, mai ales, pe cele nisipoase, îngrăşămintele verzi (trifoi roşu,
lupin, secară etc.) pot folosi ca sursă de materie organică pentru tutun, mărind gradul de
fertilitate a solului, conservând umiditatea şi sporind afânarea solurilor compacte
24
Lucrările solului
• Terenul ce urmează a fi plantat cu tutun trebuie pregătit cu multă atenţie
• Solul trebuie să fie afânat profund, mărunţit corespunzător, pentru a acumula şi păstra
umiditatea şi pentru a se combate buruienile
• Experienţele din ţara noastră au scos în evidenţă că arăturile executate la 22 - 25 cm
adâncime dau rezultatele cele mai bune
• În solurile uşoare se lucrează mai superficial decât pe cele mijlocii şi grele
25
Lucrările solului
• Este necesar ca, prin arătură, să se evite formarea hardpanului
• Arătura se lucrează cu grapa/combinatorul cât mai de timpuriu, apoi terenul se întreţine curat
de buruieni şi afânat cu ajutorul combinatorului
• Se efectuează 1 - 3 afânări până la plantare şi se evită pulverizarea solului
• Adâncimea de afânare cu cultivatorul/combinatorul este de 10 - 12 cm
26
Producerea şi plantarea răsadului
• Tutunul nu se seamănă direct în câmp, deoarece are o mare sensibilitate la temperaturile

joase
• Germinaţia lui la cel puţin 12°C şi o perioadă de vegetaţie relativ lungă determină ca tutunul
să se însămânţeze şi să crească o anumită perioadă de timp în răsadniţe
• În condiţiile din ţara noastră, cele mai indicate pentru producerea răsadului sunt răsadniţele
încălzite cu biocombustibili si răsadniţele încălzite cu aburi sau apă caldă
• Amestecul nutritiv este format din o parte pământ de ţelină sau grădină, două părţi mraniţă şi
o parte nisip, dezinfectat cu insecto-fungicide
27
• Răsadniţele se înfiinţează cu 60 - 65 de zile înainte de plantarea tutunului
• Sămânţa destinată semănatului este produsă în unităţi specializate pentru fiecare soi ce se
cultivă şi se expediază la producători tratată cu insecto-fungicide
• În răsadniţele calde se obţin 2.200 – 2.500 fire de răsad la m2, din care 2.000 fire sunt bune
de plantat
28
• Semănatul se face manual prin împrăştiere, după ce în prealabil, sămânţa (mică) de tutun se
amestecă cu nisip uscat: 1 kg nisip pentru cantitatea de sămânţă necesară la 6 m2
• Cantitatea de sămânţă pentru 1 m2 de răsadniţă este de 0,5 g
• MMB este de 70 - 250 mg
29
• După semănat se împrăştie deasupra seminţei un strat de mraniţă foarte bine mărunţită şi
cernută, în grosime de 3 - 4 mm, se presează uniform cu o scândură, pentru a pune în contact
intim sămânţa cu pământul, apoi se udă cu apă călduţă (cu stropitoarea cu sită fină) şi se
acoperă tocul de răsadniţă cu geamuri
• Sămânţa germinează şi planta răsare într-o perioadă cu 7 - 9 zile
30
• Îngrijirea răsadului constă din: asigurarea şi reglarea temperaturii în răsadniţei, aerisirea;

udarea, combaterea buruienilor, rărirea, terotatul, fertilizarea suplimentară, combaterea
bolilor şi dăunătorilor şi călirea răsadului etc
• În ultimele două decenii s-a trecut la folosirea unor sisteme neconvenţionale de producere a
răsadului, sisteme care au ca avantaje principale faţă de sistemul convenţional obţinerea unui
răsad sănătos viguros, produs într-un timp scurt şi pretabil la plantarea mecanizată (sistemul
flotant cu casete celulare -plantulele de tutun se produc în casete de poliester expandat,
care plutesc în bazine cu apă, adăpostite în sere sau solarii acoperite cu folie de polietilenă)
31
Plantarea tutunului
• Răsadul de tutun pentru plantare, fără a se scutura de pământ, se aşează în cutii şi se acoperă
cu o pânză udă, transportându-se în câmp la locul de plantare
• Plantatul se face în orele de dimineaţă şi după amiază, iar dacă este înnorat, plantatul se
poate face pe parcursul întregii zile
• Epoca plantării se stabileşte în funcţie de condiţiile climatice ale zonei şi perioada de
vegetaţie a soiurilor
• Pentru toate soiurile şi în toate zonele plantarea între 1 şi 10 mai a realizat cele mai mari
producţii
32
Plantarea tutunului
• Întârzierea plantării peste data de 25 mai determină scăderi de producţie deosebit de mari
• Densitatea plantatului are o deosebită importanţă la tutun pentru realizarea unor producţii
mari şi de calitate
• Desimile cele mai mari se asigură la soiurile din tipul oriental/semioriental
• Soiurile din tipul Virginia, Burley, de mare consum şi ţigări de foi se plantează la desimi mai
mici
33
Epoci şi desimi la tutun
Distanţa (cm)
Epoca
Tipul de Nr. pl. Modul de
de % din suprafaţă Perioada de plantare
tutun mii/ha Între rânduri Pe rând plantare; soiuri
plantare
Estul ţării zone
Sudul ţării Manual
reci
Oriental I 20 15.04-30.04 25.04-5.05 200-240 35-40 12-15 Djebel
II 70 1.05-15.05 6.05-20.05
160-200 35-40 15-18 Molovata
III 10 16.05-20.05 21.05-30.05
Sud Sudul Moldovei Manual
Semi- I 10 25.04-30.04 1.05-5.05
oriental II 70 1.05-10.05 6.05-15.05 80-100 50 20-25 Ghimpaţi
III 20 11.05-15.05 16.05-25.05
Sudul ţării Nord-vestul ţării 22-28 70 40-60 Manual*
I 20 20.04-5.05 1.05-10.05 23 110 40 Mecanizat*
Virginia II 70 6.05-15.05 11.05-25.05 28-29 70 50 Manual**
III 10 16.05-25.05 26.05-30.05 27-28 90 40 Mecanizat**
Centrul şi N-V
Câmpia Română
ţării 31-42 70 35-45 Manual
Burley I 10 20.04-30.04 25.04-5.05
II 70 1.05-15.05 6.05-20.05
31-42 105-110 40 Mecanizat
III 20 16.05-20.05 21.05-25.05
Sudul ţării Vestul ţării
38-46 60-65 35-40 Manual
Mare I 10 20.04-30.04 25.04-30.04 34
consum II 70 1.05-15.05 1.05-10.05
22-24 100-110 40 Mecanizat
III 20 16.05-20.05 11.05-20.05
 completarea golurilor (trebuie realizată fără întârziere, la 3 - 4 zile de la plantare)
 combaterea buruienilor
 combaterea bolilor şi dăunătorilor
 politul (înlăturarea frunzelor de la bază, care se dezvoltă, în condiţii necorespunzătoare de

lumină şi hrană, sunt lovite în timpul lucrărilor de îngrijire)
35
 cârnitul (operaţiunea de înlăturare a inflorescenţelor)
 copilitul (înlăturarea lăstarilor)
 recepatul (plantele afectate de grindină se retează la cel de al doilea internod)
 irigarea
36
• Buruienile consumă apa şi substanţele nutritive necesare plantelor, fiind, totodată, gazde ale
unor boli şi dăunători cum sunt: Pseudomonas tabaci (focul sălbatic) Thieloviopsis basicola
(putrezirea neagră a rădăcinilor), Thrips tabaci (tripsul)
• Buruienile se combat prin praşile mecanice şi manuale sau cu ajutorul erbicidelor,
completate cu praşile
37
• Pentru combaterea buruienilor monocotiledonate se utilizează în preemergenţă erbicidele:

Dual Gold (1,2 l/ha) si Stomp Aqua (2-3 l/ha), iar în postemergenţă Fusilade Super (1,2 l/ha)
si Agil (1 l/ha)
• Pentru combaterea buruienilor dicotiledonate se utilizează în preemergenţă erbicidul:
Challenge (2,5 l/ha)
38
Combaterea bolilor
• Micozele – înnegrirea tulpinii (Phytophtora nicotiana), mana (Peronospora tabacina),

făinarea (Erysiphe cichoracearum), putregaiul tulpinii (Sclerotinia sclerotiorum)
• Se combat prin tratarea seminţelor, plantarea la epocă optimă, politul de timpuriu şi
tratamente cu produse chimice (Ridomil 72 WP – 0,25%, Ridomil Plus Gold 42,5 EP – 3
kg/ha, Dithane M-45 – 0,2%, Turdacupral 50 PV – 0,3 – 0,4% în 600 l apă/ha pentru mană,
iar pentru făinare sulf muiabil PU – 0,4 – 0,5%, Karathane EC 0,3 l/ha, Thiovit PU – 0,3 –
0,4%)
39
Combaterea bolilor
• Bacteriozele – focul sălbatic (Pseudomonas tabaci), pătarea unghiulară (Pseudomonas

angulata), vestejirea şi ofilirea (Pseudomonas solanacearum), se combat prin dezinfectarea
seminţelor şi amestecului nutritiv, asolamente de 4 ani, distrugerea buruienilor solanaceae,
corectarea pH-ului şi utilizarea de produse pe baza de cupru
• Virozele tutunului – mozaicul tutunului (Nicotiana virus 1), boala petelor de bronz
(Lycopersicum virus 3), răsucirea frunzelor (Nicotiana virus 4) etc. se previn şi combat prin
distrugerea insectelor cu Mospilan 20 SP 0,13 kg/ha, plantarea în epoca optimă, culturi
curate de buruieni, politul timpuriu, îndepărtarea şi arderea plantelor virozate
40
• Dintre dăunători, cel mai periculos este tripsul (Thrips tabaci), care atacă plantele pe tot
timpul vegetaţiei
• Se combat prin prin tratamente în vegetaţie cu: Mospilan 0,15 kg/ha, Fastac 0,1 l/ha, Decis
Expert 75 ml/ha
• Alţi dăunători sunt: nematozii tutunului (Meloidogyne sp., Ditylenchus sp., etc.), buha
semănăturilor (Euxoa segetum), viermii sârmă (Agriotes sp.), afidele (Myzodes persicae),
omizile defoliatoare (Autographa gamma), omida capsulelor (Heliothis oboleta)
41
Irigarea
• Irigarea tutunului se poate realiza în multe zone de cultură, cu consecinţe pozitive asupra
producţiei, fără diminuarea calităţii
• La o cantitate mai mare de apă se reduce conţinutul în nicotină, se îmbunătăţeşte culoarea şi
consistenţa frunzelor
• Pe solurile nisipoase tutunul se irigă de 6 - 8 ori în funcţie de precipitaţiile înregistrate:
prima udare se aplică înainte de plantare, a doua udare după ce plantele s-au prins, adică s-
au înrădăcinat şi au pornit în creştere
42
Irigarea
• Până la înflorire, se mai udă de 2 - 3 ori, iar după înflorire de 2 - 3 ori
• Plantele se dezvoltă foarte bine când umiditatea solului se menţine la 60 - 80% din
capacitatea de câmp
• Normele de udare sunt de 200 - 300 m3/ha
• Pe solurile zonale sau pe aluviuni numărul udărilor este de 3 - 6, cu norme de udare de 400 -
500 m3/ha apă
43
Recoltarea
• Recoltatul se face manual sau mecanizat
• Frunzele de tutun se recoltează la maturitatea tehnică, adică atunci când au ajuns la

dezvoltarea maximă şi au cel mai ridicat conţinut de substanţe organice şi minerale
• Maturarea frunzelor se face treptat şi recoltarea este eşalonată, înregistrându-se o diferenţă
de 20 - 23 zile între maturarea frunzelor de la bază şi a celor din vârful plantei
• La soiurile de tutun cultivate în ţara noastră se deosebesc pe tulpină cinci etaje de frunze
44
Recoltarea
• Mai mult de 60% din recoltă este asigurată de frunzele dispuse în etajul de mijloc şi în
vârf
• Zona de vârf asigură numai 12% din recoltă, iar zona de la bază numai 10%
• Maturarea tehnică a frunzelor se evidenţiază, din punct de vedere morfologic, prin culoarea
verde mai deschisă a lor, prin pierderea luciului, apariţia de pete de culoare gălbuie spre vârf
şi pe margini, căderea perişorilor, răsfrângerea marginilor limbului, suprafaţa limbului
lipicioasă, iar uneori se produce băşicarea acestuia
• La maturitea tehnică frunzele se rup cu uşurinţă de pe tulpină
45
Repartizarea frunzelor de tutun pe etaje
Etajele Nr. de frunze pe etaj Recolta/etaj (%)
Frunze de la bază 3-4 10

Frunze de la 4-5 15
submijloc
Frunze de mijloc 5-7 35
Frunze de sub vârf 5-6 28
Frunze de vârf 4-5 12
Total 21-27 100
46
FITOTEHNIE
Ioan PUIU
1
Hameiul (Humulus lupulus)
Răspândire
•Suprafaţa cultivată în lume: circa 45.000 ha (România – 280 ha cu 1.308 kg/ha, 1.182 to
total, iar UE-26.500 ha)
•Cei mai mari producători:
Germania (17.000 ha)
SUA (14.000 ha)
China (5.000 ha)
Cehia (5.000 ha)
Polonia, Slovenia
2
Importanţa
• Reprezintă o materie primă indispensabilă fabricării berii conferindu-i acesteia gust amar şi
o aromă specifică (conuri, lupulina 8-25%)
• Valoarea sa constă în faptul că are un conţinut ridicat de substanţe amare (acizi si răşini),
taninuri şi uleiuri esenţiale
• Consumul de hamei este de max. 100 g conuri uscate/100 litri bere
• Conurile de hamei au și acțiune sedativă, hipotensivă, tonică etc
3
Compoziţia chimică
• Conurile de hamei conțin: 75-80% apa, 20-25% subst. uscată (10-20% compuși azotați, 20-
25% glucide, 8-12% celuloza, 5-10% minerale, 2-8% taninuri, 8-25% substanțe amare si
0,2-2,5% uleiuri volatile)
• Acizii amari (cinci grupe):
 acizi amari alfa (humulon, cohumulon etc)
 acizi amari beta (lupulon, colupulon etc)
4
Hameiul aparţine familiei Canabaceae, genul Humulus, cu 3specii:
1.Humulus lupulus L. (hamei european, comun), perenă
2.Humulus japonicus (hamei japonez), anuală
3.Humulus scandens (hamei agitator), anuală
5
Soiuri
După durată:
soiuri timpurii (100-120 zile)
soiuri semitimpurii (121-130 zile)
soiuri semitardive (131-140 zile)
soiuri tardive (141-150 zile)
În catalogul oficial al soiurilor de plante în 2023: Ardeal, Arduus si Transilvania M.
6
Particularități biologice
• Planta perenă (15-25 ani)
• Este unisexaut dioică (în plantații sunt doar plante femele cu conuri)
• Înmulțire vegetativă prin butași (din coarde, stoloni sau lăstari)
• Este o plantă a climatului umed (600 mm annual) și răcoros
• Perioada de vegetație activă: aprilie (pornire muguri) - septembrie (recoltare)
• Organele subterane rezistă la temperatura de minus 25-35 grade C
7
Amplasarea culturii
• În cele mai bune locații, deoarece investiția este foarte mare (Cluj, Huedin, Gherla,
Sighișoara, Sibiu, Simeria, Aiud)
• Terenuri fertile, profunde, plane sau ușor înclinate, ferite de vânturi etc
• Se recomandă o premergatoare leguminoasă
8
Fertilizarea
• Hameiul are cerinţe mari faţă de elementele fertilizante
• La o producţie de 1.000 kg conuri uscate hameiul consumă 90-100 kg azot, 30-40 kg P2O5,
80-90 kg K2O şi 130-150 kg. CaO

• Valorifică foarte bine îngrășămintele verzi și gunoiul de grajd
9
Amenajarea terenului
• Teren: nivelat, terasat, drenat, etc
• Delimitare parcele (1-10 ha)
• Drumuri de exploatare
• Liniile tehnologice de cules, uscare, climatizare si depozitare trebuie sa fie amplasate central
• Sistemul de susținere: șpalieri din lemn, metal sau beton (3-8 m inaltime)
• Șpalierul se compune din: stălpi, ancore, rețeaua de sărme (orizontale și verticale)
10
11
12
Lucrările solului
• După instalarea șpalierului, se execută desfundarea terenului (50-80 cm)
• Nivelarea terenului desfundat prin discuire
• Arătura adânca la 30 cm pentru încorporarea îngrășămintelor
13
Producerea butașilor
• Hameiul se înmulțește vegetativ prin butași obținuti din coarde, drajoni sau lăstari (mai rar
prin culturi de meristeme)
• Butasii se înrădăcinează timp de un an
• În pepinieră trebuie acordată o deosebită atenţie combaterii dăunătorilor din sol (viermi-
sârmă, cărăbuşul de mai, coropişniţa etc.)
• Condiții:
 să aparțină unui soi omologat
 să provină din plantații mamă
 să posede document de certificare (prebaza, baza și certificat)

14
Plantarea
• Se face toamna (15.10-15.11) sau primavara (15.03-15.04)
• Distanța de plantare 3 m între rânduri x 1 m pe rând
• Gropi de 40-45 cm adâncime și 30 cm diametru
• Butașii se asează în gropi, după pichetare, cu rădăcinile răsfirate și cu partea superioară la

10-12 cm sub nivelul solului sau în rigole
• Plantatul se face manual sau mecanizat
• Se acoperă butașii cu pamant și se tratează solul cu un fungicid
15
Lucrările de îngrijire în primul an
 completarea golurilor cu butași
 întinderea sforilor sau sârmelor verticale
 combaterea buruienilor prin prașile
 combaterea bolilor şi dăunătorilor
 recoltarea conurilor (400-500 kg/ha)
 nu se fac tăieri la butuc
 eliberarea terenului, aplicarea îngrășămintelor cu fosfor și arătura de acoperire a butucilor
16
Lucrările de îngrijire în plantațiile pe rod
 Grăparea terenului primavara devreme
 Descoperirea/dezgroparea butucilor (arătură sau discuire)
 Tăierea la butuc (menținerea capului butucului în sol la 10-15 cm adâncime, tăierea

lăstarilor, drajonilor și rădăcinilor adventive)
 Protecția chimica a butucului
17
Lucrările de îngrijire în plantațiile pe rod
 Tăierile se fac toamna sau primavara, manual sau mecanizat
 Întinderea sârmelor/sforilor verticale, manual sau semimecanizat
 Îndrumarea coardelor în sensul acelor de ceasornic (2-4 lastari/butuc), în forma de V sau V

alternativ
18
• Buruienile se combat prin praşile mecanice (3-4) şi manuale (1-2) sau cu ajutorul
erbicidelor:
 SDMA, Basagran Forte pentru buruienile dicotile
 Fusilade Forte pentru monocotile
19
Combaterea bolilor
• Mana (Pseudopereronopora humuli)
• Făinarea (Sphaerotheca humuli)
• Putregai cenusiu (Botrytis cinerea)
• Se combat prin tratamente cu produse chimice (Ridomil 72 WP – 0,25%, Ridomil Plus Gold
42,5 EP – 3 kg/ha, Funguran 0,4%, Antracol 0,2% ,Dithane M-45 – 0,2%, în 1.000-2.000 l
apă/ha
20
• Păduchele verde (Phorodon humuli)
• Paianjenul roșu comun (Tetranychus urticae)
• Puricele (Psylliodes attenuata)
• Se combat prin prin tratamente în vegetaţie cu insecticide: Mospilan 0,15 kg/ha, Fastac 0,1
l/ha, Decis Expert 75 ml/ha
21
Recoltarea și uscarea conurilor
• Recoltatul se face la maturitatea tehnologică (conuri verzi-galbui)
• Se face manual, semimecanizat și mecanizat
• După recoltare coardele se înfășoara lângă butuc, iar după uscare se taie la 30-50 cm inaltime
• Pentru păstrare umiditate de 11-13%
• Uscare cu aer cald:
• Clase de calitate: superioara, I, II
• Conurile se ambaleaza în baloți de 50-150 kg
• Hameiul se poate și peletiza (granule-saci 10 kg) sau se poate folosi sub formă de pulberi și
extracte 22
Producții
• Soiuri timpurii: 1.000-1.500 kg/ha
• Soiuri tardive: 2.000-3.500 kg/ha
23

Pdf24 Merged

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Pdf24 Merged

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

FITOTEHNIE

10.6 Standard minim de performanţă

1. Sisteme de cultură clasic vs minimum till vs no-till

2. Cover crops- covoare vegetale, culturi de acoperire

3. Producere de samanță la principalele plante de interes fitotehnic (porumb, floarea-soarelui,

4. Agricultura intensivă vs ecologică

5. Fertilizarea culturilor: ingrasaminte clasice, cu eliberare lenta, cu eliberare controlata,

1. Fertilizare foliară si biostimulatori

2. Noutăti in combaterea buruienilor, bolilor si dăunatorilor - sisteme de control a acestora

3. Tipuri de acțiune a erbicidelor - totale, ALS, inhibitori de clorofilă, hormonale si culturi cu

5. Istoria Agronomiei romanesti si international - personalitati marcante

• Importanţă mai mică prezintă cânepa de Manila, teişo­rul, ramia, chenaful

După locul unde se formează fibrele textile, speciile se clasifică astfel:

2.Specii de plante la care fibrele textile se formează în frunze

• plante cultivate în zone nordice (inul pentru fibre)

• plante ce se cultivă în zona temperată (cânepa, teişorul)

• Suprafaţa mondială: 36,5-39,2 milioane ha, din care:

- 91,36% a fost ocupată cu bumbac

- 93,7 mii ha în perioada 1985 – 1991

o mare rezistenţă la rupere şi putrezire, luciu mătăsos,

bună conductibilitate la căldură, fabricându-se din ele lenjerie

de corp şi pat, feţe de masă, haine de vară, pânză pentru pictură,

pânze pentru iahturi, paraşute, feţe de încălţăminte, curele

de transmisie, aţă de cizmărie, impermeabile, dantele fine etc.

• Pleava rezultată de la treieratul capsulelor de in se foloseşte în furajarea ovinelor cu lână fină

• Celuloza este componenta principală a fibrei de in, determinând calitatea acesteia

• Suprafata cultivata cu in pentru fibre în lume: 241,1 mii ha

• Productia în UE-27 reprezintă peste 53% din producția mondială de fibre de in

• Se efectuează o arătură adâncă la 23 - 25 cm după plante premergătoare ce eliberează

• Sămânţa se tratează împotriva antracnozei (Colletotrichum lini) şi fuzariozei (Fusarium lini)

• Pentru combaterea buruienilor dicotiledonate, se utilizează unul din următoarele erbicide:

• Făinarea - Oidium lini, rugina - Melampsora lini, putrezirea plăntuţelor de in - Pythium

• Fazele de maturare ale inului pentru fibre sunt următoarele:

• Maturarea galbenă-timpurie se recunoaşte prin culoarea galbenă a plantelor, la care rămân

• Maturarea galbenă-deplină (tehnică) se caracterizează prin cu­loarea plantei galbenă-închis,

 În această fază se recoltează plantele de in prin smulgere.

 Tulpinile şi capsulele au culoarea castanie-brună, seminţele se desprind de pe pereţii

• Recoltarea inului se face la maturitatea tehnică, prin smulgere cu mijloace mecanizate

• Topit direct în câmp: topitul la rouă

• Producţiile soiurilor actuale, în condiţii favorabile şi cu tehnologii corecte, oscilează între

Ioan Puiu, Asociatia Nationala a Producatorilor de Canepa Industriala

• Piata bună si profitabilitate excelentă;

• Fermierii din zona au cunostiinte tehnologice avansate, sunt foarte

Ioan Puiu, Asociatia Nationala a Producatorilor de Canepa Industriala

28/02/2023 Presentation for the Committee on [insert name] 7

2021 (000 ha)

28/02/2023 Presentation for the Committee on [insert name] 8

Ioan Puiu, Asociatia Nationala a Producatorilor de Canepa Industriala

Ioan Puiu, Asociatia Nationala a Producatorilor de Canepa Industriala

• Asolamentul, lucrarile de baza ale solului si pregatirea patului germinativ;

• Optimizarea recoltarii mecanizate si adaptarea acesteia la prelucrarea in camp a

Ioan Puiu, Asociatia Nationala a Producatorilor de Canepa Industriala

• Asolament: grau, mazare, porumb;

• Lucrarile solului: dezmiristit, scarificare, aratura la 25 cm,

- 180 kg ingr. complex NPK 12/52/0 sub arătura de baza;

- 100 kg azotat de amoniu la semănat;

Ioan Puiu, Asociatia Nationala a Producatorilor de Canepa Industriala

• Soiuri: Silvana, Zenit, Finola, Felina, Fedora, KC Dora,

• Norma de samanta: 8-10 kg/ha;

Ioan Puiu, Asociatia Nationala a Producatorilor de Canepa Industriala

• Stimulatori: ASFAC, ATONIK, TERASORB, AMINOSOL,

• Taierea plantelor: in faza de 5-6 noduri, lasandu-se 3-4

Ioan Puiu, Asociatia Nationala a Producatorilor de Canepa Industriala

• Importanţă mai mică prezintă cânepa de Manila, teişorul, ramia, chenaful

• Maturarea galbenă-deplină (tehnică) se caracterizează prin culoarea plantei galbenă-închis,

oamenilor, în furajarea animalelor şi pentru industrie

• Ţinând seama de modul de utilizare, soiurile de cartof se grupează în:

rostochiensis (nematodul auriu)

• Importanţă deosebită prezintă momentul optim de executare a arăturii, pentru a preîntâmpina

• Tuberculii neîncolţiţi trebuie plantaţi până la 20 martie în zona de câmpie, până la 10 - 15

• Gunoiul de grajd, principalul îngrăşământ organic, asigură importante sporuri de recoltă