FITOTEHNIE

Ioan PUIU

1
 Tutunul (Nicotiana tabacum)

Răspândire
• În Europa primele seminţe de tutun se presupune că au fost aduse de călugărul Ramon Pane
în Spania (1518), iar mai târziu de Francesco Hernandez de Toledo, la întoarcerea din
America în anul 1559, sub numele de “Tabaco” (după numele instrumentului cu care se
fuma în insulele Caraibe)
•Ca produs industrial, tutunul a fost cunoscut în Europa numai după descoperirea Americii
de către Cristofor Columb (1492) în Cuba și San Salvador, iar ca plantă cultivată a fost
descoperit în Mexic, în anul 1519, cu ocazia explorării acestei zone

2
 Răspândire

• Ambasadorul Franței în Portugalia, Jean Nicot este cel care a introdus tutunul la curtea regală din
Paris, în anul 1585, ca un așa-zis remediu pentru: tratarea rănilor, formelor de cancer, astmului,
migrenelor, distrugerea păduchilor, tratarea mușcăturilor de șarpe etc.
• Datorită aportului lui Jean Nicot la popularizarea acestei tutunului, planta a fost denumită ani mai
târziu “Nicotiana”
• Într-o primă etapă, Nicotiana tabacum a fost cultivată în Anglia cu rol de plantă decorativă și abia mai
târziu, ca plantă utilizată consumului, însă doar până în anul 1600, atunci când mai multe țări de pe
întinsul întregului continent au interzis tabacul.
• Începând cu jumătatea secolului al XIX-lea, produsele pentru fumat tutun au început să fie produse la
scară industrială

3
 Răspândire

Răspândire
•Suprafaţa cultivată în lume: 3,23 mil. ha (Romania – 903 ha cu 1.308 kg/ha, 1.182 to
total)
•Cei mai mari producători:

China – 2,13 mil. to (1,01 mil. ha)

India – 761 mii to (445 mii ha)

Brazilia – 702 mii to (354 mii ha)

4
 Răspândire

• În Uniunea Europeană, producția de tutun a scăzut în mod constant începând din 1991.

• În 2018, culturile de tutun din UE au ocupat o suprafață de 66 000 ha (jumătate față de

2001), iar numărul de producători specializați a fost de 26 000.
• Tutunul se cultivă în prezent în 12 țări din UE.

• Principalii producători sunt Italia, Spania, Polonia, Grecia, Croația, Franța, Ungaria și
Bulgaria, reprezentând 99 % din producția de tutun a UE.
• Zonele de culturi tind să se micșoreze, în principal din cauza scăderii consumului de
produse din tutun.

5
 Răspândire

• Producția variază între 1 și 3 tone la ha, în funcție de soi.

• Soiurile de tutun Virginia uscat cu aer cald (flue-cured) reprezintă 71 % din producție,
soiurile de tutun uscat cu aer (light-air-cured) de tip Burley, 16 %, tutunul uscat la soare sau
oriental, 7 % și alte soiuri, adică tutunul brun uscat la aer (dark-air-cured) și uscat prin foc
(fire-cured), 6 %.
• UE produce mai puțin de 2 % din producția mondială anuală de tutun brut.

• În 2018, UE a importat aproximativ 420.000 de tone (tendință ascendentă) și a exportat

120.000 de tone (tendință descendentă) de tutun brut.

6
 Importanţa

• Tutunul se cultivă pentru frunzele sale utilizate în obţinerea produselor de fumat şi prizat:
ţigarete, tutun de pipă, ţigări de foi, tutun pentru prizat, tutun pentru mestecat
• Din frunzele bogate în nicotină se prepară praful de tutun şi apoi soluţia de tutun folosită ca
insecticid, sau, se extrage acidul nico­tinic (vitamina PP) utilizat în industria farmaceutică,
pentru tratamentul unor afecţiuni, printre care şi pelagra
• Tot din frunze se extrage acidul citric, care la „mahorcă” se găseşte în proporţie mare (10 -
15%)

7
 Importanţa

• Seminţele de tutun conţin 35 - 45% ulei semisicativ, care poate fi extras şi folosit în
alimentaţia oamenilor sau în industria vopselelor
• Valorificând economic unele soluri cu potenţial productiv mai redus (soluri nisipoase,
erodate), tutunul asigură venituri deosebit de mari, ceea ce îi măreşte importanţa
agrofitotehnică

8
 CONSUMUL DE TUTUN LA NIVEL MONDIAL

•Tutunul ucide până la jumătate dintre utilizatorii săi.

•Tutunul ucide peste 8 milioane de oameni în fiecare an.

•Peste 7 milioane dintre decese sunt rezultatul consumului direct de tutun, în

timp ce aproximativ 1,2 milioane sunt rezultatul expunerii nefumătorilor la fumatul pasiv.
•Peste 80% dintre cei 1,3 miliarde de consumatori de tutun din lume trăiesc în țări cu venituri
mici și medii.
•În 2020, 22,3% din populația globală a consumat tutun.

9
 CONSUMUL DE TUTUN ÎN EUROPA

•Aproximativ 186 milioane adulți în Regiunea Europeană consumă produse din tutun.

•În România, 30,7% (5,63 de milioane) dintre adulții cu vârsta de minimum 15 ani (40,4%
bărbați și 21,7% femei) consumă curent o formă de tutun (fumat, tutun fără fum și produse cu
tutun încălzit).
•În România 3 din 10 adulți consumă tutun (Studiul GATS 2018)

10
 Curiozități despre tutun

 Țigările fumate într-un singur an în SUA cântăresc cât 350.000 de mașini Volkswagen Beetle, adică
aproximativ 420.000 de tone.

 În fiecare minut, în lume sunt vândute aproximativ 10 milioane de tigari.

 În fiecare an, în India se vând aproximativ 200 miliarde de tigari.

 Philip Morris nu mai este cel mai mare producător de țigări din lume. Celebru (și, de altfel, istoricul)
producător de țigări american a fost detronat de China National Tobacco, un monopol de stat
responsabil în prezent de producerea a 4 din 10 țigări, la nivel mondial.

 Un miliard de bărbați și aproximativ 250 de milioane de femei din întreaga lume fumează.

11
 Compoziţia chimică a frunzelor de tutun

• Substanţa uscată a frunzelor de tutun este formată din 75 - 92% compuşi organici şi 8 - 25%
compuşi minerali
• Compuşii organici sunt alcătuiţi din hidraţi de carbon solubili şi insolubili, compuşi azotaţi,
acizi organici, răşini şi uleiuri eterice, iar cei minerali din compuşii calciului şi potasiului
• Prin arderea hidraţilor de carbon solubili se formează acizi organici, aldehide, fenoli şi alte
substanţe care îmbunătăţesc aroma şi gustul tutunu­lui

12
 Compoziţia chimică a frunzelor de tutun

• Pentru calitatea tutunului prezintă o deosebită importanţă raportul între hidraţii de carbon
solubili şi substanţele albuminoide, exprimat în valori procentuale din substanţa uscată,
raport denumit coeficientul Smuk
• Cu cât acest coeficient este mai mare, cu atât calitatea tutunului este mai bună

• La soiurile de calitate superioară coeficientul Smuk este de 1,8 - 3, pe când la cele de calitate
inferioară se situează sub cifra 1

13
 Compoziţia chimică a frunzelor de tutun

• Nicotina (C10H14N2) este principalul alcaloid din frunzele de tutun, influenţând, în cea mai
mare măsură, calitatea tutunului şi sănătatea organismului uman. Mahorca (Nicotiana rustica)
conţine 8 - 16% nicotină, în timp ce tutunul (N. tabacum) numai 0,3 - 5,0%
• Exemple:

 0,3 - 1,0% la tipul oriental;

 1 - 2% la tipul semioriental şi Virginia;

 1,5 - 2,5% la tipul de mare consum;

 2,5 - 5% la tutunul pentru ţigări de foi

• 14
 Compoziţia chimică a frunzelor de tutun

• Conţinutul în nicotină este mai mare în condiţii de climă umedă, pe soluri mai grele şi mai
reci, pe cele fertili­zate abundent cu azot şi mai mic în condiţii de climă secetoasă şi pe soluri
slab aprovizionate cu azot
• Alături de nicotină se mai găseşte nornicotina şi anabasina

15
 Sistematică. Origine. Soiuri

Tutunul aparţine familiei Solanaceae, genul Nicotiana L., cu circa 60 de specii, din care
numai două prezintă interes din punct de vedere agricol şi industrial:
•Nicotiana tabacum L. - tutunul cu frunze sesile sau scurt peţiolate

•Nicotiana rustica L. - “mahorca”, cu frunze peţiolate, ambele specii fiind anuale,

polimorfe

16
 Sistematică. Origine. Soiuri

Tutunul are centrul de origine situat în Centrul Americii de Sud (Peru, Ecuador, Bolivia),
iar „mahorca” (N. rustica) provine din Centrul Sud - Mexican şi Central American

Soiurile de tutun au rezultat din hibridarea a două sau mai multe varietăţi, având
particularităţi morfologice, biologice şi calitative care le grupează în tipuri de tutun:
oriental, semioriental, Vir­ginia, Burley, de mare consum, pentru ţigări de foi

17
 Talia Frunza Rezistent la:
Period. Veget.
Tipul Soiul plantei Nr. pe Lungimea Raport % nicotină Putrez. Zonele de cultură
Forma Mană Plant.-recolt.
(cm) plantă (cm) diametral rădăcini.
Centrul Olteniei,
Djebel 123 130 34-36 18-20 eliptică 0,33 F.B. B. 80
Valea Jiului
Djebel 212 160-170 32-34 24,1 eliptic-ovală B. 73-102
Djebel 252 150-160 - 23,3 eliptic-ovală 1,7 0,60 B. B. 75-85 Sudul ţării
Oriental
Moldova, Dobrogea,
Molovata 94 100-120 32-34 20-23 eliptic 1,9 0,24 B. B. 104-122
Muntenia, Zone colin.
Moldova, Dobrogea,
Molovata 178 100-102 25-30 18-20 eliptic 1,9 0,50 B. B. 75-80
Muntenia
Semi- Colinele di Muntenia,
Ghimpaţi 55 150-170 26-28 25-28 eliptic - 0,80 F.B. B. 96-100
oriental Moldova şi Dobrogea
Virginia 1.173 180-185 25-28 45-50 eliptic 2,1 1-1,5 B. B. 100-120 Centrul şi sudul Olteniei
Virginia 196 130 19 45-50 eliptic 2,0 1,1 F.B. M. 99-100 Nisipurile din Oltenia
Virginia
Virginia 207 180-200 - 40-50 eliptic-lanciol. 2,0 1,5 F.B. B. 129 Sudul ţării
Virginia 180 165-175 28-30 - - - - T. B. 84-120 Sudul ţării
Burley 114 175-199 22-24 - eliptic - 1,5 B. - 120-132 -
Burley 235 160-180 17 45-50 eliptic-lanciol. 2 1,2 B. M. 116 Pe soluri nisipoase
Burley
Tenessee 86 170-190 27-30 - eliptic - 1,54-1,85 S. - 98-131 Câmpia de vest şi sud
Burley 224 207-212 24-25 67-72 - - 1,58 T. B. 103-149 Zone favorabile
Banat 125 160-180 25-30 40-50 ovală 1,5 1,2-1,6 F.B. M. 95-100 Câmpia de vest
Banat 13 170-190 20-25 40-50 lat-ovală 1,5 1,2-1,8 S. S. 95-100 -
De mare
Banat 95 175-185 24-26 - ovală - 1,4 S. - 119
consum
Bărăgan 132 170-180 25-30 45-50 ovală 1,5 1,2-1,5 B. B. 100-105 Câmpia Bărăganului
Bărăgan 133 180 24-27 - eliptică - 1,2 B. - 85-100

18
 Cerinţe faţă de climă şi sol

Temperatura
•Tutunul este o plantă termofilă, însă de mult timp se cultivă în zona temperată, datorită
faptului că o parte din perioada de vegetaţie o parcurge în spaţiu protejat (răsadniţă, tunel, solar,
seră etc.)
•Cerinţele mari faţă de căldură fac ca sămânţa de tutun să germineze la minimum 12°C (10 -
18°C)

19
 Cerinţe faţă de climă şi sol

Umiditatea
•Faţă de umiditate, tutunul nu este o plantă extrem de pretenţioasă

•Dacă umiditatea este în exces, producţia scade cantitativ şi cali­tativ (soluri mai greu
permeabile), se prelungeşte perioada de vegetaţie şi se sensibilizează plantele la boli
•Consumul de apă specific al tutunului oscilează între 300 – 500 l/kg su

•Tutunul vegetează bine când se realizează în lunile mai, iunie şi iulie câte 70 - 80 mm
precipitaţii (lunar), cât mai uniform repartizate

20
 Cerinţe faţă de climă şi sol

Lumina
•Influenţează producţia şi calitatea tutunului, prin dezvoltarea unor frunze fine, subţiri, elastice
şi rezistente, aşa cum se cere tipului pentru ţigări de foi la lumină mai redusă

Solul
•Sunt favorabile solurile uşoare şi lutoase, calde, permeabile, cu pH-ul cuprins între 6,4 - 7,3

•În România s-au identificat peste 560 mii ha de teren cu condiţii favorabile şi peste 360 mii ha
cu condiţii foarte favorabile
•Dispunem de un potenţial natural extrem de favorabil tutunului, atât pentru producţii mari, cât
şi de calitate 21
 Tehnologia de cultivare

Rotaţia
• Tutunul suportă monocultura mai mulţi ani fără să se înregistreze fenomenul de
“oboseală” a solului, dar se distruge structura solului şi se înmulţesc patogenii şi dăunătorii
• Asolamentul contribuie la obţinerea unor recolte mari de tutun, superioare calitativ şi
rentabile, făcând ca soiurile să-şi păstreze însuşirile normale bio-productive, reducându-se
gradul de infestare a solului cu seminţe de buruieni, boli şi dăunători specifici

22
 Tehnologia de cultivare

Rotaţia
• Cele mai bune premergătoare sunt leguminoasele şi cerealele păioase

• Nu se recomandă ca plantă premergătoare tutunului speciile din familia Solanaceae (cartofi,

tomate, ardei)
• Tutunul este o bună premergătoare pentru toate culturile, cu excepţia celor care au
dăunători comuni, a solanaceelor, întrucât eliberează terenul destul de timpu­riu şi-l lasă curat
de buruieni şi în bună stare de fertilitate

23
 Fertilizarea

• Tutunul are cerinţe mari faţă de elementele fertilizante atât, cantitativ, cât şi a raportului
dintre ele, în funcţie de tipul şi soiul cul­tivat, de sol, precum şi de zona ecologică de cultură

• La o producţie de 1.000 kg frunze uscate tutunul consumă 75,5 kg azot, 16,3 kg P2O5,

124,2 kg K2O şi 104 CaO

• Tutunul valorifică bine gunoiul de grajd în doze de 20 - 40 t/ha

• Pe terenurile slab fertile şi, mai ales, pe cele nisipoase, îngrăşămintele verzi (trifoi roşu,
lupin, secară etc.) pot folosi ca sursă de materie organică pentru tutun, mărind gradul de
fertilitate a solului, conservând umiditatea şi sporind afânarea solurilor compacte

24
 Lucrările solului

• Terenul ce urmează a fi plantat cu tutun trebuie pregătit cu multă atenţie

• Solul trebuie să fie afânat profund, mărunţit corespunzător, pentru a acumula şi păstra
umiditatea şi pentru a se combate buruienile
• Experienţele din ţara noastră au scos în evidenţă că arăturile exe­cutate la 22 - 25 cm
adâncime dau rezultatele cele mai bune
• În solu­rile uşoare se lucrează mai superficial decât pe cele mijlocii şi grele

25
 Lucrările solului

• Este necesar ca, prin arătură, să se evite formarea hardpanului

• Arătura se lucrează cu grapa/combinatorul cât mai de timpuriu, apoi terenul se întreţine curat
de buruieni şi afânat cu ajutorul combinatorului
• Se efectuează 1 - 3 afânări până la plantare şi se evită pulverizarea solului

• Adâncimea de afânare cu cultivatorul/combinatorul este de 10 - 12 cm

26
 Producerea şi plantarea răsadului

• Tutunul nu se seamănă direct în câmp, deoarece are o mare sensibilitate la temperaturile

joase
• Germinaţia lui la cel puţin 12°C şi o perioadă de vegetaţie relativ lungă determină ca tutunul
să se însămânţeze şi să crească o anumită perioadă de timp în răsadniţe
• În condiţiile din ţara noastră, cele mai indicate pentru producerea răsadului sunt răsadniţele
încălzite cu biocombustibili si răsadniţele încălzite cu aburi sau apă caldă
• Amestecul nutritiv este format din o parte pământ de ţelină sau grădină, două părţi mraniţă şi
o parte nisip, dezinfectat cu insecto-fungicide

27
 Producerea şi plantarea răsadului

• Răsadniţele se înfiinţează cu 60 - 65 de zile înainte de plantarea tutunului

• Sămânţa destinată semănatului este produsă în unităţi specializate pentru fiecare soi ce se
cultivă şi se expediază la producători tratată cu insecto-fungicide
• În răsadniţele calde se obţin 2.200 – 2.500 fire de răsad la m2, din care 2.000 fire sunt bune
de plantat

28
 Producerea şi plantarea răsadului

• Semănatul se face manual prin împrăştiere, după ce în prealabil, sămânţa (mică) de tutun se
amestecă cu nisip uscat: 1 kg nisip pentru cantitatea de sămânţă necesară la 6 m2
• Cantitatea de sămânţă pentru 1 m2 de răsadniţă este de 0,5 g

• MMB este de 70 - 250 mg

29
 Producerea şi plantarea răsadului

• După semănat se împrăştie dea­supra seminţei un strat de mraniţă foarte bine mărunţită şi
cernută, în grosime de 3 - 4 mm, se presează uniform cu o scândură, pentru a pune în contact
intim sămânţa cu pământul, apoi se udă cu apă călduţă (cu stropitoarea cu sită fină) şi se
acoperă tocul de răsadniţă cu geamuri
• Sămânţa germinează şi planta răsare într-o perioadă cu 7 - 9 zile

30
 Producerea şi plantarea răsadului

• Îngrijirea răsadului constă din: asigurarea şi reglarea temperaturii în răsadniţei, aerisirea;

udarea, combaterea buruienilor, rărirea, terotatul, fertilizarea suplimentară, combaterea
bolilor şi dăunătorilor şi călirea răsadului etc
• În ultimele două decenii s-a trecut la folosirea unor sisteme neconvenţionale de producere a
răsadului, sisteme care au ca avantaje principale faţă de sistemul convenţional obţinerea unui
răsad sănătos viguros, produs într-un timp scurt şi pretabil la plantarea mecanizată (sistemul
flotant cu casete celulare -plantulele de tutun se produc în casete de poliester expandat,
care plutesc în bazine cu apă, adăpostite în sere sau solarii acoperite cu folie de polietilenă)

31
 Plantarea tutunului

• Răsadul de tutun pentru plantare, fără a se scutura de pământ, se aşează în cutii şi se acoperă
cu o pânză udă, transportându-se în câmp la locul de plantare
• Plantatul se face în orele de dimineaţă şi după amiază, iar dacă este înnorat, plantatul se
poate face pe parcursul întregii zile
• Epoca plantării se stabileşte în funcţie de condiţiile climatice ale zonei şi perioada de
vegetaţie a soiurilor
• Pentru toate soiurile şi în toate zonele plantarea între 1 şi 10 mai a realizat cele mai mari
producţii

32
 Plantarea tutunului

• Întârzierea plantării peste data de 25 mai determină ­scăderi de producţie deosebit de mari

• Densitatea plantatului are o deosebită importanţă la tutun pentru realizarea unor producţii
mari şi de calitate
• Desimile cele mai mari se asigură la soiurile din tipul oriental/semioriental

• Soiurile din tipul Virginia, Burley, de mare consum şi ţigări de foi se plantează la desimi mai
mici

33
 Epoci şi desimi la tutun
Distanţa (cm)
Epoca
Tipul de Nr. pl. Modul de
de % din suprafaţă Perioada de plantare
tutun mii/ha Între rânduri Pe rând plantare; soiuri
plantare
Estul ţării zone
Sudul ţării Manual
reci
Oriental I 20 15.04-30.04 25.04-5.05 200-240 35-40 12-15 Djebel
II 70 1.05-15.05 6.05-20.05
160-200 35-40 15-18 Molovata
III 10 16.05-20.05 21.05-30.05
Sud Sudul Moldovei Manual
Semi- I 10 25.04-30.04 1.05-5.05
oriental II 70 1.05-10.05 6.05-15.05 80-100 50 20-25 Ghimpaţi
III 20 11.05-15.05 16.05-25.05
Sudul ţării Nord-vestul ţării 22-28 70 40-60 Manual*
I 20 20.04-5.05 1.05-10.05 23 110 40 Mecanizat*
Virginia II 70 6.05-15.05 11.05-25.05 28-29 70 50 Manual**
III 10 16.05-25.05 26.05-30.05 27-28 90 40 Mecanizat**
Centrul şi N-V
Câmpia Română
ţării 31-42 70 35-45 Manual
Burley I 10 20.04-30.04 25.04-5.05
II 70 1.05-15.05 6.05-20.05
31-42 105-110 40 Mecanizat
III 20 16.05-20.05 21.05-25.05
Sudul ţării Vestul ţării
38-46 60-65 35-40 Manual
Mare I 10 20.04-30.04 25.04-30.04 34
consum II 70 1.05-15.05 1.05-10.05
22-24 100-110 40 Mecanizat
III 20 16.05-20.05 11.05-20.05
 Lucrările de îngrijire

 completarea golurilor (trebuie realizată fără întârziere, la 3 - 4 zile de la plantare)

 combaterea buruienilor

 combaterea bolilor şi dăunătorilor

 politul (înlăturarea frunzelor de la bază, care se dezvoltă, în condiţii necorespunzătoare de

lumină şi hrană, sunt lovite în timpul lucrărilor de îngrijire)

35
 Lucrările de îngrijire

 cârnitul (operaţiunea de înlăturare a inflorescenţelor)

 copilitul (înlăturarea lăstarilor)

 recepatul (plantele afectate de grindină se retează la cel de al doilea internod)

 irigarea

36
 Combaterea buruienilor

• Buruienile consumă apa şi substanţele nutritive necesare plantelor, fiind, totodată, gazde ale
unor boli şi dăunători cum sunt: Pseudomonas tabaci (focul sălbatic) Thieloviopsis basicola
(putrezirea neagră a rădăcinilor), Thrips tabaci (tripsul)
• Buruienile se combat prin praşile mecanice şi manuale sau cu ajutorul erbicidelor,
completate cu praşile

37
 Combaterea buruienilor

• Pentru combaterea buruienilor monocotiledonate se utilizează în preemergenţă erbicidele:

Dual Gold (1,2 l/ha) si Stomp Aqua (2-3 l/ha), iar în postemergenţă Fusilade Super (1,2 l/ha)
si Agil (1 l/ha)
• Pentru combaterea buruienilor dicotiledonate se utilizează în preemergenţă erbicidul:
Challenge (2,5 l/ha)

38
 Combaterea bolilor

• Micozele – înnegrirea tulpinii (Phytophtora nicotiana), mana (Peronospora tabacina),

făinarea (Erysiphe cichoracearum), putregaiul tulpinii (Sclerotinia sclerotiorum)
• Se combat prin tratarea seminţelor, plantarea la epocă optimă, politul de timpuriu şi
tratamente cu produse chimice (Ridomil 72 WP – 0,25%, Ridomil Plus Gold 42,5 EP – 3
kg/ha, Dithane M-45 – 0,2%, Turdacupral 50 PV – 0,3 – 0,4% în 600 l apă/ha pentru mană,
iar pentru făinare sulf muiabil PU – 0,4 – 0,5%, Karathane EC 0,3 l/ha, Thiovit PU – 0,3 –
0,4%)

39
 Combaterea bolilor

• Bacteriozele – focul sălbatic (Pseudomonas tabaci), pătarea unghiulară (Pseudomonas

angulata), vestejirea şi ofilirea (Pseudomonas solanacearum), se combat prin dezinfectarea
seminţelor şi amestecului nutritiv, asolamente de 4 ani, distrugerea buruienilor solanaceae,
corectarea pH-ului şi utilizarea de produse pe baza de cupru
• Virozele tutunului – mozaicul tutunului (Nicotiana virus 1), boala petelor de bronz
(Lycopersicum virus 3), răsucirea frunzelor (Nicotiana virus 4) etc. se previn şi combat prin
distrugerea insectelor cu Mospilan 20 SP 0,13 kg/ha, plantarea în epoca optimă, culturi
curate de buruieni, politul timpuriu, îndepărtarea şi arderea plantelor virozate

40
 Combaterea dăunatorilor

• Dintre dăunători, cel mai periculos este tripsul (Thrips tabaci), care atacă plantele pe tot
timpul vegetaţiei
• Se combat prin prin tratamente în vegetaţie cu: Mospilan 0,15 kg/ha, Fastac 0,1 l/ha, Decis
Expert 75 ml/ha
• Alţi dăunători sunt: nematozii tutunului (Meloidogyne sp., Ditylenchus sp., etc.), buha
semănăturilor (Euxoa segetum), viermii sârmă (Agriotes sp.), afidele (Myzodes persicae),
omizile defoliatoare (Autographa gamma), omida capsulelor (Heliothis oboleta)

41
 Irigarea

• Irigarea tutunului se poate realiza în multe zone de cultură, cu consecinţe pozitive asupra
producţiei, fără diminuarea calităţii
• La o cantitate mai mare de apă se reduce conţinutul în nicotină, se îmbunătăţeşte culoarea şi
consistenţa frunzelor
• Pe solurile nisipoase tutunul se irigă de 6 - 8 ori în funcţie de precipitaţiile înregistrate:
prima udare se aplică înainte de plantare, a doua udare după ce plantele s-au prins, adică s-
au înrădăcinat şi au pornit în creştere

42
 Irigarea

• Până la înflorire, se mai udă de 2 - 3 ori, iar după înflorire de 2 - 3 ori

• Plantele se dezvoltă foarte bine când umiditatea solului se menţine la 60 - 80% din
capacitatea de câmp
• Normele de udare sunt de 200 - 300 m3/ha

• Pe solurile zonale sau pe aluviuni numărul udărilor este de 3 - 6, cu norme de udare de 400 -
500 m3/ha apă

43
 Recoltarea

• Recoltatul se face manual sau mecanizat

• Frunzele de tutun se recoltează la maturitatea tehnică, adică atunci când au ajuns la

dezvoltarea maximă şi au cel mai ridicat conţinut de substanţe organice şi minerale
• Maturarea frunzelor se face treptat şi recoltarea este eşalonată, înregistrându-se o diferenţă
de 20 - 23 zile între maturarea frunzelor de la bază şi a celor din vârful plantei
• La soiurile de tutun cultivate în ţara noastră se deosebesc pe tulpină cinci etaje de frunze

44
 Recoltarea

• Mai mult de 60% din recoltă este asigurată de frunzele dispuse în etajul de mijloc şi în
vârf
• Zona de vârf asigură numai 12% din recoltă, iar zona de la bază numai 10%

• Maturarea tehnică a frunzelor se evidenţiază, din punct de vedere morfologic, prin culoarea
verde mai deschisă a lor, prin pierderea luciului, apariţia de pete de culoare gălbuie spre vârf
şi pe margini, căderea perişorilor, răsfrângerea marginilor limbului, suprafaţa limbului
lipicioasă, iar uneori se produce băşicarea acestuia
• La maturitea tehnică frunzele se rup cu uşurinţă de pe tulpină

45
 Repartizarea frunzelor de tutun pe etaje

Etajele Nr. de frunze pe etaj Recolta/etaj (%)

Frunze de la bază 3-4 10

Frunze de la 4-5 15
submijloc
Frunze de mijloc 5-7 35
Frunze de sub vârf 5-6 28
Frunze de vârf 4-5 12
Total 21-27 100

46