LISTA CARTI

Eliade:

 Maitreyi
 La țigănci
 Romanul adolescentului miop

Preda:

 Moromeții

Rebreanu:

 Ion
 Pădurea spânzuraților
 Adam si Eva

Calinescu

 Enigma Otiliei

Camil Petrescu

 Ultima noapte de dragoste…

Mihail Sebastian

 Accidentul
 Jocul de-a vacanța

Mihail Drumes

 Elevul Dima dintr-a șaptea

 Invitație la vals

Grigore Bajenaru

 Cișmigiu&Comp
 Bună dimineața, băieți!

Cella Serghi
  Pânza de paianjen

Ion Agârbiceanu

 Fefeleaga

Mihail Sadoveanu

 Baltagul
 Hanu Ancuței – Iapa lui Voda

Victor Ion Popa

 Take, Ianke si Cadâr

Ion Luca Caragiale

 O scrisoare pierduta
 Doua loturi

Ioan Slavici

 Pădureanca
 Moara cu noroc

Vasile Voiculescu

 Lostrița
Mihail Bulgakov

 Maestrul si Margareta

T. D. Mostowicz

 Vraciul
 Profesorul Wilczur

Oscar Wilde

 Portretul lui Dorian Gray

Harper Lee

 …Sa ucizi o pasăre cântătoare

 Du-te și pune un străjer

Harriet Beecher Stowe

 Coliba unchiului Tom

Margaret Mitchell

 Pe aripile vântului

Emily Brontë

 La răscruce de vânturi

Jane Austen

 Mândrie și prejudecată

Lois Lowry

 Darul lui Jonas

Agatha Christie

 Zece negri mititei

  Crima din Orient Express

Jules Verne

 Steaua Sudului
 Ocolul Pământului în 80 de zile
 Castelul din Carpați

Elif Shafak

 Cum să rămâi lucid într-o epocă a dezbinării

Jurnalul Annei Frank

J. D. Salinger

 De veghe în lanul de secară

Rui Zink

 Cititorul din peșteră

Markus Zusak

 Hoțul de cărți

Jerry Spinelli

 Copila-Stea

Nicola Yoon

 Și soarele e o stea

V. Szpilman

 Pianistul

William Golding

 Împăratul muștelor

Miguel de Cervantes Saavedra

  Don Quijote de La Mancha

Michael Ende

 Poveste fără sfârșit

Scott Fitzgerald

 Marele Gatsby

Maitreyi Devi

 Dragostea nu moare

Kurt Vonnegut

 Pianul mecanic

Homer

 Iliada
 Odiseea

Lucy Maud Montgomecy

 Anne de la Green Gables

Hector Malot

 Singur pe lume
 PĂDUREA SPÂNZURAȚILOR
Romanul se deschide cu tabloul tragic al unei spanzuratori. Aflam ca va fi
spanzurat un sublocotenent ceh, Svoboda, pentru ca a incercat sa dezerteze.
Printre juratii curtii martiale se afla si Apostol Bologa. El supravegheaza
executia pedepsei capitale.
Dupa terminarea spanzuratorii in sufletul lui Bologa incolteste o idee care-i
da sentimentul indoielii, daca a facut bine condamnandu-l la moarte sau daca
a facut rau. Totusi el incearca sa se apere, sa-si apere propria-i constiinta,
agatandu-se de justificarea ca nu si-a facut decat datoria.
Dupa venirea de la spanzuratoare,Bologa isi aminteste anii copilariei cand
a fost educat de mama sa in spiritul credintei in Dumnezeu si totodata isi
aminteste spusele tatalui sau care il considera barbat, capabil de a-si castiga
singur o paine si sa dobandeasca mereu stima oamenilor si mai ales sa aiba
sentimentul datoriei fata de popor.
Apoi aflam despre viata sa sentimentala si despre constiinciozitatea si
curajul de care da dovada in cadrul armatei. Aflam ca va fi trimis pe frontal
romanesc, dar el incearca sa obtina o permisiune de la comandament pentru a
cere generalului de a ramane pe acest front sau de a fi trimis in Italia. Nu
obtine acest lucru astfel incearca sa dezerteze, dar este ranit si spitalizat. Dupa
iesirea din spital primeste o luna de concediu in care se intoarce acasa. Aici
rupe legatura cu Marta sub pretextul ca a stat de vorba in ungureste cu un
ofiter, dar adevaratul motiv era faptul ca nu o iubea. Dupa venirea din
concediu, pentru a nu fi trimis direct in lupta, este mutat la o coloana de nemti
unde Bologa sta in gazda la un gospodar a carui fata, Ilona, se indragosteste de
el si pana la urma se logodesc. Intr-o zi primeste o scrisoare pentru a se
prezenta la comandament. Aici afla ca este numit in curtea de justitie pentru a
judecarea unor tarani din zona frontului considerati spioni. Din nou incepe o
grea confruntare intre sentimentul datoriei fata de ordinea de stat si
sentimentul datoriei fata de neam.
Dar totusi constiinta datoriei fata de popor invinge, determinandu-l pe
Bologa sa incerce trecerea la romani pentru a iesi din necaz dar nu reuseste
fiind prins de un coleg de-al sau, Varga, care il preda regimentului. Aici este
perchizitionat si i se gaseste harta cu liniile frontului inamic. Apostol este
condamnat la moarte prin spanzuratoare.
Romanul analizeaza drama nehotararii unui individ fata de care
determinarile obiective se dovedesc mai tari si asistam la drama neputintei de
a alege intre doua solutii contradictorii.
Bologa reprezinta tipul intelectualului ofiter in armata austro-ungara. El
reprezinta tipul inadadptarii, tipul omului revoltat . Drama presonajului
rezulta din incapacitatea de a se supune regulilor noii lumi in care
traieste.Bologa moare ca un erou. Prin destinul sau tragic dezvaluie conditia
intelectualului dinTransilvania in perioada ocupatiei.
JOCUL DE-A VACANȚA
Locul unde se petrece actiuea este casa Weber, iar personajele principale
sunt: domnul Bogoiu, Stefan Valeriu, Madame Vintila, maiorul, Corina, Jeff,
alaturi de cele secundare: Agnes, un mecaniv, un calator si nevasta lui. Tema
principala a piesii este creearea unui "joc" prin intermediul caruia personajele
se rup de lumea cotidiana si de toare grijile care implica existent intr-o astfel
de lume.
In prima scena, Bogoiu, Maiorul, Madame Vintila si Corina observa ca
radioul si telefonul s- au defectat, iar ziarul si corespondenta au fost
suspendate din motive necunoscute. Ulterior, Bogoiu reuseste sa afle ca cel
responsabil de aceste actiuni este de fapt, Stefan Valeiu. Acesta isi dorea o
deconectare totala de societate, iar el considera ca toate aceste mijloace de
comunicare cu societatea pot perturba linistea pensiunii. Astefel, Stefan
Valeriu este cel care vine cu idea de a crea "jocul de-a vacanta" in mica
pensiune aflata intr-o pustietate dintr-o zona muntoasa.
La inceput, nimeni nu parea sa fie de accord cu aceasta idea, afirmand ca ei
nu pot trai fara sa stie ce se intampla in lumea sau sa fie cu exactitudine in ce
zi sunt, care este temperatura si presiunea atmosferica din ziua respectiva.
Ulterior, dupa ce Corina poarta discutii cu Stefan privind acest subiect, iar in
final accepta sa intre in acest joc sis a se supuna regulilor propuse de Stefan.
Ceea ce este foarte probabil sa o fi convins pe Corina sa intre in acest joc este
modul lui Stefan de a percepe fericirea :
"Corina:.. Inca nu mi-ai spus cum procedezi sa fii fericit.
Stefan: Pai nu mai am mult de spus Un sezlong. Un pantalon alb. O camasa
ca asta. O carte pe care n-o termini... Nici o amintire, nici o nostalgie, si o
mare, mare indifernta. Cam asta e tot."
Corina este cea care accepta jocul cel mai repede. Insa Bogoiu nu se da prea
repede batut, in primele zile neacceptand lipsa tablei pe care il nota in fiecare
zi in ce zi din saptamana se aflau, data, temperatura si presiunea atmosferica
din ziua respectiva. Un alt lucru de care nu se putea desparti erau cravatele pe
care el le purta in fiecare zi. "Eu nu pot sa traiesc asa. Cu ziua asta care nu stii
de unde incepe si unde se termina... Parca-i o singura zi, una singura, lunga,
lunga, lunga. (...) Ai vrea s-o prinzi din zbor, s-o iei de gat si s-o intrebi: cum te
cheama? Te cheama luni ? Te cheama marti? Spune!"
Intr-un final, Corina reuseste sa-l convinga sa ia parte la acest joc prin
creare unei iluzii prin care il face pe Bogoiu sa creaza ca, de fapt, pensiunea
este un vas, iar el se poate considera capitanul acestui vapor. Aceasta idea il
incanta pe Bogoiu, acesta fiind visul lui de-o viata, sa devina capitan pe un
vapor.
 Astfel, actiunea continua, toti cei sase petrecandu-si zilele fara a avea vreun
contact cu lumea exterioara, incepand sa fie din ce in ce mai convinsi de
aceasta iluzie create de Corina si Bogoiu, ca se afla la bordul unui vapor. Insa
intr-o zi, isi face aparitia la pensiunea doua personaje, considerate de ceilalti
intrusi. Cuplul sustine ca au venit la pensiune pentru a se relaxa si cer sa
vorbeasca neaparat cu doamna Weber. Persoajele devin speriate de faptul ca
acest cuplu le-ar putea fura intimitatea si le-ar distruge acest joc. Intr-un final,
personajele reusesc sa-i convinga pe acesti vizitatori nepoftiti sa paraseasca
pensiunea, prin modul lor diferit si ciudat de comportament, spunandu-le ca
nu pot folosi biletele de tren pe un vapor.
Dupa plecarea acestora. Jocul continua, pana in momentul in care Corina
isi da seama ca s-a indragostit de Stefan si decide sa paraseasca pensiunea si a
se intoarca in lumea cotidiana, decizie care dupa la incheierea jocului. Bogoiu,
Jeff si Stefan sunt indragostiti de Corina, iar vestea plecarii ii distuge pe toti
trei. Corina decide ca vrea sa ramana doar un mister pentru Stefan si o simpla
calatoare pe un vapor: "Lasa-ma sa fiu necunoscuta care se rupe de langa tine,
pentru a se intoarce intr-o viata de mister. Lasa-ma sa fiu marea dansatoare
care douazeci de zile, pe coverta unui vapor, s-a amuzat sa treaca drept o mica
fata sentimentala. Si tu ramai... printul meu de Galles. ". Asadar, prin plecarea
Corinei piesa ia sfarsit, impreuna cu jocul acestora.
 PÂNZA DE PĂIANJEN
Personajul principal al cărții, Diana Slavu, o adolescentă cu suflet de copil,
un caracter complex, modelat intr-o măsură signifiantă de împrejurările în
care trăiește (neajunsuri materiale şi financiare), de o excesiva feminitate, se
dovedește a fi un personaj tragic, chinuit de emoții și mici necazuri cotidiene,
dar şi de dureri ascunse ale adolescenței, o adolescență trăită în timpul
războiului.
Prietena sa cea mai buna, Ilinca Dima, pe care a cunoscut-o la 14 ani, este
cea căreia îi scria adesea pentru a-i povesti și a-i împărtăşi trăirile şi
sentimentele, plecată fiind o vară la Mangalia, perioadă imortalizată într-un
jurnal pe care Diana l-a păstrat de-a lungul timpului. La începutul romanului,
aceasta decide să plece la Paris, fără a-i spune Ilincăi motivul, şi-i lasă ei
jurnalul pe care începe să-l citească după primirea scrisorii de rămas-bun a
Dianei.
Sub formă de caiete, amintirile Dianei Slavu îi urmăresc copilăria,
adolescența și tinerețea, până la vârsta de 20 de ani. Aflăm că Diana provine
dintr-o familie modestă, că poartă povara unei copilării nefericite, fara
jucării", însă reuşeşte, prin frumusețea și felul ei de a fi, să se afle mereu în
centrul atenţiei, încă de la vârsta de 14 ani, lucru ce îi oferă o oarecare evadare
din sărăcia în care era nevoită să trăiască alături de familia sa. Un eveniment
important din viața sa are loc la vârsta de 16 ani, când, aflându-se in Mangalia,
îl întâlnește, iar mai apoi, se îndrăgostește de pictorul Petre Barbu, alături de
care petrece fiecare zi a vacanței. Atrasă de mare încă din copilărie, pe când
locuia la Constanta, şederea la Mangalia îi trezeşte amintiri îndepărtate: Un
vânt sărat, care mi-a amintit iar de Constanţa".
Pe parcursul verii, realizează că, în ciuda sentimentelor puternice pentru
Petre, iubirea nu-i este împărtăşită de acesta. Chiar si după ce fata părăseşte
Mangalia, ea continuă să-l caute pe pictor în fiecare din bărbații pe care-i
întâlneşte, în comportamentul, gesturile, cuvintele lor, readucându-l la viață
în scrisorile pentru prietena sa de suflet, Ilinca.
Cu timpul, sentimentele ei pentru Petre se diminuează, iar in perioada care
urmează, îl cunoaşte pe Tomi Ionescu, căruia îi spune „Michi", student la
Paris, venit sa-si petreacă vacanța la Ocna-Sibiului. Relația dintre cei doi
devine curând de prietenie, urmând ca Diana să se căsătorească cu el ,,nu din
interes, nici din dragoste", crezând că, în acest fel, va reuşi să scape de destinul
său cenuşiu, de viața sa de acasă, de ,,<< pânza de păianjen>>", despre care
mărturiseşte la un moment dat:,,Vezi, aşa îmi închipui viața, ca o pânză de
păianjen imensă, cenuşie, lipicioasă, în care omul se zbate ca o muscă. Undeva
păzeşte carnivorul: păianjenul...".
Desi il accepta pe Michi ca sot, avand o influenta linistitoare asupra
temperamentului Dianei, aceasta se va pierde curand, facand-o pe Diana sa se
reintoarca la Balcic unde il va cunoaste pe Alex Dobrescu si de care se va
indragosti. Astfel Diana se va vedea prinsa ca intr-o panza de paianjen intre
iubirea pentru Alex, teama de a-l rani si de a-l pierde pe Michi si imaginea inca
prezenta in sufletul sau a lui Patre Barbu. Dorind sa se indeparteze de tot acest
zbucium, renunta si la Alex si la Michi prin plecare la Paris, unde nu va
ajunge, intorcandu-se peste 10 zile si infruntand singuratatea si dorinta de a-l
avea din nou alaturi pe Michi.
La începutul romanului, când acțiunea are loc după povestirea din jurnal,
Ilinca este invitata la un vernisaj al pictorului Petre Barbu. După ce-l
întâlnește în persoană pentru prima dată, decide să-i dea acestuia câteva
dintre scrisorile Dianei spre a le citi. Când află despre frământările, insomniile
și sentimentele Dianei, ii înapoiază scrisorile Ilincăi si pleacă: „M-a privit
aiurit, apoi mi-a dat scrisorile şi a plecat fără să mai spună nimic. Cred că nu
putea vorbi.” Nici măcar Ilinca nu va cunoaște toate frământările Dianei si
furtunile din sufletul ei, decât târziu, prin intermediul jurnalului ce-i
oglindeşte viața plină de suișuri și coborâșuri, de minciuni si dezamăgiri.
Sfarsitul roamnului nu este unul neaparat clasic si fericit, dar este incarcat de
optimismul unui nou inceput.
 COLIBA UNCHIULUI TOM
Coliba unchiului Tom redă povestea tragică a unor negri ținuți drept sclavi
pe plantaţiile din America. Personajul principal este un om de culoare plin de
calități, ascultător şi foarte credincios. Probabil, credința a moştenit-o de la
autoare. Domnul Shelby, stăpânul plantației pe care trăia Tom împreună cu
familia sa, este nevoit să vândă câţiva din sclavi pentru a scăpa de datorii.
Acesta decide ca Tom şi băiețelul unei sclave pe nume Eliza să fie vânduți unui
negustor. Femeia hotărăște să fugă pentru a nu fi nevoită să se despartă de
copil, dar Tom se supune voinței stăpânilor şi merge cu negustorul.
Pe un vapor Tom este observat de o fetiţă pe nume Eva, bărbatul îi salvează
viața fetiței la un moment dat când aceasta cade în apă. Drept recunoştinţă,
dar şi datorită insistențelor copilei, Tom este cumpărat de tatăl Evei-Saint
Clare- şi merge împreună cu aceştia la reședința lor din New Orleans.
În această etapă emoționantă a vieții sale, Tom devine o pildă pentru
stăpânul său şi un adevărat companion pentru micuţa Eva, o fetiţă foarte
credincioasă şi plină de bunătate. Aş putea spune că autoarea se transpune în
pielea acestui mic înger pentru a-i proteja pe cei oropsiți.
Ceilalţi sclavi şi chiar şi stăpânul sunt adesea uimiți de pasiunea Evei și a
lui Tom pentru studiul Bibliei, chiar dacă Tom nu știe a citi prea bine, Eva îl
ajută. Mama Evei este o cucoană arogantă şi egoistă care se gândește doar la
propria persoană şi inventează diferite boli pentru a-i atrage atenţia lui Saint
Clare. Aceasteia nu-i pasă că propria ei fiică se îmbolnăvește și până la urmă
moare.
Problema sclaviei este adesea dezbătută în roman prin prisma personajelor
Saint Clare şi a verișoarei acestuia, mătușa Ophelia, o englezoaică în vârstă
chemată să conducă treburile în casă.
Planurile sunt alternante și destul de alerte, pe lângă soarta unchiului Tom
suntem înștiințați și de soarta Elizei, care se refugiază în diferite locuri pentru
a scăpa de sclavie şi pentru a-şi putea crește copilul. Se reîntâlnește cu soțul ei,
George, un sclav fugit și el de pe o altă plantație. Cei trei reușesc să ajungă în
Canada unde devin oameni liberi şi responsabili de propria lor soartă.
Între timp, unchiul Tom are parte de noi probleme, după moartea Evei,
Saint Clare zdruncinat de pierderea singurului copil, este și el ucis într-o
încăierare. Din cauză că actele pentru eliberarea unchiului Tom n-au fost
făcute de Saint Clare cât încă era în viață, Tom este din nou vândut...
Noul stăpân al lui Tom, Simon Legree, este un om brutal și nemilos. Eroul
nostru ajunge în Louisiana pe o plantație unde este însărcinat să supravegheze
munca sclavilor şi chiar să biciuiască alți negri, sarcină pe care Tom nu o
îndeplineşte.
De asemenea Legree încearcă să-l determine pe Tom să-şi renege credinţa.
 Soarta lui va fi una tragică, asta aflăm peste câțiva ani în momentul în care
soția lui Tom, eliberată din sclavie şi-ar dori să-şi răscumprere soţul.
Acțiunea romanului este una foarte complexă, viața sclavilor şi încercarea
aboliţioniştilor de a-i elibera este larg relatată, pe lângă asta, acțiunea este de
asemenea împresărată cu pasaje biblice şi versuri din cântece metodiste. Din
aceste pasaje și din credința oarecum exacerbată a Evei și a unchiului Tom ne
putem da seama de convingerile religioase ale autoarei.
Soarta lui Tom este pusă în antiteză cu soarta sclavei fugare, Eliza, care se
salvează din robie împreună cu soțul și fiul ei.
LA RASCRUCE DE VANTURI
Romanul debuteaza cu intalnirea dintre chiriasul Lockwood, venit de la
Londra ca sa se detaseze de forfota orasului, si proprietarul mosiei inchiriate,
Thrusscross Grange, un om inchis la culoare, malitios si neospitalier, dar care
totodata avea un aer de gentleman. Intr-o zi, venind in vizita la acesta, o iarna
strasnica il obliga sa ramana peste noapte la Wutering Heights. Noaptea si-o
petrece chiar in fosta camera a lui Catherine, un loc bizar in care da peste
jurnalul din copilarie al acesteia. Intrigat de misterul locului si al familiei,
Locwood o roaga pe chelareasa lui, doamna Dean, sa ii spuna istoria casei de
la rascruce de vanturi (Wutering Heights).
Cu mult timp in urma, mama lui Ellen Dean era chelareasa familiei
Earnshaw de la Wutering Heights, iar ea se bucura neincetat de compania
celor doi copii ai stapanului, Cathy si Hindley. Dupa o vizita de trei saptamani
a dlui Earnshaw la Londra, se intoarce insotit de un copil abandonat, negru ca
un tigan si taciturn,pe care il va numi Heathcliff si pe care il va iubi mai presus
decat propriul lui fiu. Intre Hindley si Heathcliff se naste o ura permanenta, in
schimb intre Heathcliff si Catherine se naste o relatie de prietenie - dupa care
de iubire, nemaivazuta, sufletele lor fiind facute din aceeasi substanta
materiala.
La doi ani dupa aducerea lui Heathcliff stapana moare, iar cand Cathy
implineste 13 ani moare si dl Earnshaw. Stapanul casei ramane Hindley si
sotia sa, Francesca. Cathy si Heathcliff nu sunt tratati asa cum se cuvine, dar
nu ii deranjeaza atat timp cat se au unul pe altul. Cei doi tovarasi, zglobii si
obraznici de altfel, se duc intr-o seara sa admire mosia spectaculoasa de la
Thruscross Grange, unde locuiau fratii Edgar si Isabella Linton. Din neatentie,
Cathy este muscata de cainele familiei de picior. Cei ai casei, auzind zarva si
recunoscandu-i pe cei doi, se ofera sa aiba grija de frumoasa domnisoara.
Dupa trei saptamani petrecute la Thrusscross Grange, Cathy se intoarce
total transformata: o domnisoara eleganta, cumpatata si civilizata, urmand ca
fratii Linton sa o viziteze adesea spre necazul lui Heatcliff, care nu ii putea
suferi pe cei doi copii instariti si firavi, mai mult din cauza ca ii furau atentia
idolului sau,Catherine, decat pentru plăpânzeala cu care au fost crescuti. Intre
timp, Francesca ii da nastere lui Henton si la scurt timp moare, fiind rapusa de
o boala de plamani. Hindley se schimba radical din cauza suferintei cauzate de
pierderea sotiei, innecandu-si amarul in bautura. Edgar si cu Cathy se
indragostesc si urmeaza sa se casatoreasca, moment in care Heathcliff
parasește Wutering Heights fara nicio vorba. La noua mosie, Ellen va deveni
chelareasa tinerilor.
Heathcliff revine abia dupa trei ani, cu foarte multi bani, a caror
provenienta nu o stia nimeni, hotarat sa se razbune. Se intoarce la Wutering
Heights, unde il santajeaza pe Hindley Earnshaw. Profitand de starea lui
Earnshaw, acesta ipotecheaza mosia si astfel Heathcliff obtine Wutering
Heights. De asemenea, ii face o vizita si lui Catherine la Thruscross Grange,
tulburand-o profund, spre disperarea lui Edgar. In tot acest timp ii face si
avansuri Isabellei, iar tanara fuge si se marita cu el, fiind supusa ulterior unui
supliciu de neimaginat, desi atat cumnata cat si Ellen o avertizasera de firea
capricioasa si diabolica a lui Heathcliff. Cuprinsa de un nou episod de febra
nervoasa, starea lui Catherine se inrautateste, iar in ziua in care ii da nastere
prematur fetitei sale moare. Mostenitoara lui Linton va fi botezata Catherine,
in amintirea mult iubitei sale sotii. Isabella reuseste sa fuga de la Wuthering
Heights si se refugiaza la Londra, unde da nastere unicului ei copil - Linton
Heatcliff.
13 ani mai tarziu, sora lui Edgar moare si il incredinteaza pe Linton
fratelui sau. Catherine se arata extraordinar de entuziasmata de verisorul ei,
care nu se putea compara in veci cu verisorul grosolan Hareton, dar bucuria ii
este in scurt timp curmata, caci Heathcliff vine sa isi ia fiul cu forta. Desi nu
este cuprins de niciun sentiment patern fata de Linton, fiind chiar scarbit de
firea lui bolnavicioasa, il foloseste ca pe o arma in planul lui diabolic de a pune
mana pe mosia de la Thruscross Grange. Incapatanata si curioasa, intr-una
dintre aventurile ei calare, Catherine descopera ca de fapt verisorul Linton nu
era plecat la multi km departare, ci statea la mosia lui Hethcliff. Desi
avertizata in repetate randuri, Catherine continua sa il viziteze pe Linton -
total schimbat sub influentea paterna negativa, care zambea fortat si se arata
interesat de domnisoara, pentru a o atarage pe Cathy intr-o cursa. Dupa mai
multe vizite la convalescentul si afurisitul de Linton, ultima este cruciala.
Heatcliff le inchide pe Ellen si pe Cathrine la Wutering Heights, obligand-o pe
tanara domnisoara sa se casatoreasca cu verisorul ei.
Starea lui Edgar se inrautateste pe zi ce trece si in cele din urma moare,
urmat la scurt timp de nepotul lui mult prea plapand, Linton. Heathcliff pune
mana pe mosia de la Thruscross Grange si o inchiriaza dlui Lockwood. Dupa
un an de la aceasta sedere, Lockwood se intoarce din nou pe aceste taramuri si
face o vizita celor de la Wutering Heights, unde afla de la buna doamna Dean
ca nemilosul Heatcliff s-a stins. Peste mosia de la Wutering Heights s-a
asternut linistea si pacea, iar Cathy si Hareton se indragostesc, urmand sa se
casatoreasca si sa se reintoarca la fosta mosie a tinerei.
CASTELUL DIN CARPATI

Cu luneta proaspăt cumpărată, Ciobanul Frik observă că din donjonul

castelului de pe munte iese fum. Acest lucru îl sperie nespus. Castelul datează
de prin sec. XII-XIII și a aparținut familiei de Gorj. Dar acum este abandonat
în ruine și chiar considerat bântuit de spirite rele. Ultimul descendent al
familiei, baronul Radu Gorj, a dispărut demult fără urmă.

Ciobanul merge în satul Wortz aflat alături de castel și îi-i arată judecătorului
și altor curioși că probabil este cineva în castel. Satul Wortz e un sat izolat din
Transilvania, cu vreo 500 de locutori. Printre ei se găseau judecătorul Colț,
fiica sa Miorița ce urma să se căsătorească cu Nicu Deac, pădurarul, dascălul
Homrod. Toți cu excepția doctorului Patak credeau în superstiții și legende
locale despre spirite ce bântuie ruinele castelului.

După multe discuţii aprinse, el se dispune să meargă la castel împreună cu

Nicu Deac pentru a demonstra că există o explicație rațională. A doua zi
pornesc spre castel, străbătând cu greu pădurea deasă şi terenul accidentat.
Ajung seara târziu și decid să înnopteze afară. Petrec o noapte
înspăimântătoare plină de momente paranormale. La miezul nopții o lumină
puternică izbucneşte din donjon și un urlet asurzitor răsună.

În ciuda experiențelor îngrozitoare dimineața totuși decid să continue să intre

în castel. Ajunși la zidul castelului, Nicu Deac încearcă să se cațere pentru a
intra printr-o ferestruică, dar este electrocutat îndată ce atinge zidul şi cade
leşinat jos. Doctorul Patak rămâne paralizat de frică.

Locuitorii satului stau îngrijorați că cei doi încă nu s-au întors. Tatăl Mioriței,
jupânul Colț, ciobanul Frik și hangiul Ionas pornesc în căutarea lor. Spre
surpriza tuturor a doua zi se întorc cu Nicu Deac inconştient pe o targă și cu
doctorul Patak în stare de şoc.

Nicu rămâne paralizat parţial iar doctorul le povestește despre întâmplările

înspăimântătoare și e convins că doar diavolul îl poate vindeca. Locuitorii
satului Werst sunt cuprinși de panică și vor să părăsească zona. Dar sosirea la
han tânărului nobil Francisc de Telec și a companionului său Roșca aduce
speranța unei explicații raționale. Când aude că ultimul proprietar al castelului
a fost baronul Radu de Gorj, Francisc de Telec plin de uimire decide să
investigheze mai îndeaproape situația.

Francisc Telec, provine din zona Craiovei iar la 23 de ani pleacă în Europa.
Locuind 4 ani în Italia se îndrăgosteşte de cântăreaţa de operă Stilla. Ei decid
să se căsătorească, însă în ultimul ei spectacol la Napoli, Stilla moare
neașteptat pe scenă. Iar baronul Radu de Gorj ce era un admirator înrăit al ei e
bănuitul principal al morții, pentru că înainte să dispară fără urmă lasă o
scrisoare amenințătoare lui Francisc.

După moartea Stillei, Francisc se retrage timp de 5 ani în castelul familiei din
Craiova devastat de durere. În cele din urmă acceptă insistența lui Roșca să
călătorească prin Transilvania. Francisc ascultă cu atenție povestirile
locuitorilor dar e convins că totul are o explicaţie logică. Seara totuși aude
vocea Stillei cântând în han, inițial crede că visează dar şi restul aud aceeași
melodie.

Copleșit de amintiri dureroase și confuz de vocea Stillei decide împreună cu

Roșca să facă un ocol castelului înainte să plece. Ajungând acolo pe la amurg,
Francisc vede deodată o femeie ce seamănă izbitor cu Stilla ieșind pe terasa
castelului. Deși dispare instantaneu după câteva momente el e convins că e
chiar Stilla. Roșca abia reușește să-l oprească să nu alerge spre castel. Francisc
pare înnebunit și strigă "Trăiește... trăiește!"

El e convins că Stilla a fost ținută captivă în castel timp de 5 ani și e decis să o

salveze. Îl trimite pe Roșca să plece şi porneşte singur spre castel. Rătăcind
prin întuneric este ghidat de o lumină care apare la una din ferestrele
donjonului central. Ajunge la o poartă secretă din zidul de sud și găsește o
poartă deschisă, după ce intră poarta se închide brusc în urma lui.

Interiorul castelului e plin de galerii labirintice, cripte și tuneluri secrete. El

petrece ore în șir rătăcind prin ele dar nu găsește donjonul central unde a
văzut-o pe Stilla. Extenuat ajunge într-o criptă unde aude aceeași melodie
auzită la han, îi strigă iar ea nu răspunde înapoi. Când încearcă să iasă din
criptă uşa e închisă iar el devine prizonier.

După ore în șir de încercări, reușește să deschidă ușa destul ca să se strecoare

prin ea, motivat de eliberarea Stillei. Iese într-o curte mică și își dă seama că a
dormit cel puți 48 de ore, probabil după administrarea unui somnifer. Fără
cale de scăpare se întoarce în tunelurile castelului. Într-o capelă ruinată
printr-o gaură îl vede pe Orfanik, asociatul baronului lucrând la o instalație
misterioasă. Apoi apare şi însuşi baronul Radu de Gorj.

Se dezvăluie o serie de dispozitive electrice din castel construite de

inventatorul Orfanik. Chiar şi o linie telefonică ce duce spre hanul din sat,
pentru a asculta discuțiile de acolo. De asemena tot felul de iluzii pentru a
alunga intrușii. Acum aflând că vine poliția decid să detoneze castelul cu
explozibilul instalat, asigurându-le timp să fugă printr-un tunel. Francisc nu
intervine pentru a nu a fi descoperit.

Baronul de Gorj merge să o asculte pe Stilla pentru o ultimă oară în donjonul

central, iar Francisc îl urmăreşte pe ascuns. După ce se așează pe fotoliu și ia o
cutie în mâini, Stilla apare pe o scenă. Contele Francisc îl atacă pe baron dar
acesta fuge cu cutia, iar Stilla dispare brusc de pe scenă. Peste câteva momente
este împușcat de Roșca iar castelul explodează.

După explozie Roșca și Nicu Deac găsesc trupul baronului de Gorj și pe

Francisc încă în viață dar complet nebun murmurând versurile melodiei
cântate de Stilla. Când Orfanik a fost prins el a explicat că de fapt Stilla era și
ea o iluzie și construcție de-a lui.

Locuitorii satului își continuă viața mai departe și sărbătoresc la nunta fericită
a lui Nicu Deac şi Miorița, dar superstițiile locale continuă.

Romanul explorează teme variate, inclusiv pasiunea și obsesia în

dragoste, puterea și manipularea asupra celorlalți, tehnologia avansată și
misticismul. Autorul abordează și ideea că aparențele pot fi înșelătoare și că
realitatea poate fi mult mai complexă decât pare la prima vedere.

O altă temă importantă a romanului este ideea morţii vii, care apare și în alte
opere ale lui Jules Verne. Faptul că unul dintre personaje principale, Stilla,
este văzută ca o "moartă vie" în ochii altora, adaugă un element supranatural
și misterios la poveste.

De asemenea, romanul prezintă elemente de vampirism și legende ale

Transilvaniei, aducând în discuție similitudini cu alte opere precum "Dracula"
de Bram Stoker. Aceste elemente contribuie la crearea unei atmosfere
înfricoşătoare şi misterioase în poveste.
 HOTUL DE CARTI
Protagonista romanului este Liesel Meminger, o fetiță de 9 ani care este
dată în adopție unei familii germane, familia Hubermann, după ce mama ei nu
mai poate avea grijă de ea. Tatăl adoptiv al lui Liesel, Hans Hubermann, îi
dezvăluie tânărei fete dragostea pentru cărți, învățând-o să citească dintr-o
carte pe care a găsit-o la înmormântarea fratelui ei mai mic: “Manualul
muncitorului”.
Liesel începe să fure cărți de la incendierile de cărți naziste, precum și de
la biblioteca soției primarului. Fiecare furt este un act de rezistență și curaj în
fața regimului nazist. În același timp, familia Hubermann ascunde în casa lor
un tânăr evreu pe nume Max Vandenburg. Liesel și Max dezvoltă o prietenie
puternică, legată prin dragostea lor comună pentru povești.
În timp ce războiul continuă și bombele încep să cadă asupra orașului
lor, Himmel Street, Liesel citește povești comunității din adăpostul anti-
aerian, oferind un fel de evadare și consolare prin puterea cuvintelor.
În cele din urmă, casa Hubermann este distrusă de un bombardament,
iar toată familia, cu excepția Liesel, moare. Max supraviețuiește războiului și
se reîntâlnește cu Liesel după încheierea acestuia, într-un moment plin de
emoție.
După moartea familiei sale adoptive, Liesel este preluată de poliție și
duce o viață mai tradițională cu familia primarului. Ea continuă să fure cărți și
să își îmbogățească înțelegerea lumii prin puterea cuvintelor.
Liesel își continuă viața după război, ducând o viață plină, dar niciodată
nu își uită familia Hubermann, prietenia cu Max și puterea cărților care i-au
fost tovarășe în timpurile întunecate. În ciuda tragediilor pe care le-a trăit,
Liesel își păstrează umanitatea și speranța, demonstrând reziliența spiritului
uman.
În cele din urmă, Liesel își găsește alinarea în scris. Scrie despre
experiențele sale într-un jurnal, care ajunge să fie citit de Moartea însăși, cea
care ne povestește această istorie. Moartea, care a fost martoră la multă
suferință și pierdere, găsește o oarecare mângâiere în poveștile lui Liesel.
Romanul “Hoțul de cărți” se încheie cu o reflecție asupra puterii
poveștilor și a cuvintelor, precum și asupra durității și frumuseții vieții. Este o
poveste despre cum cărțile pot oferi speranță și confort în cele mai întunecate
momente, și despre cum o fetiță a reușit să găsească lumina într-o perioadă
întunecată a istoriei.

PUTEREA CUVINTELOR ȘI A CĂRȚILOR

O temă centrală în roman este puterea cuvintelor și a literaturii de a
inspira, de a oferi consolare și de a schimba vieți. Personajul principal, Liesel
Meminger, descoperă magia cărților și devine o hoață de cărți în timpul celui
de-al Doilea Război Mondial.
Într-o perioadă marcată de violență și teroare, literatura devine o formă
de evadare și o sursă de lumină în viața lui Liesel și a celor din jurul ei.
Romanul subliniază puterea vindecătoare a cuvintelor și arată cum literatura
poate fi o armă împotriva nedreptății și a opresiunii.
PRIETENIA ȘI COMPASIUNEA ÎN VREMURI DIFICILE
“Hoțul de cărți” explorează tema prieteniei și a compasiunii în mijlocul
războiului și a adversităților. Liesel dezvoltă o legătură puternică cu Max
Vandenburg, un evreu care se ascunde în casa sa. Prietenia lor se bazează pe
încredere, empatie și sprijin reciproc în fața pericolelor și a dificultăților.
Romanul rezumat evidențiază importanța legăturilor umane în mijlocul
tragediei și subliniază capacitatea oamenilor de a se îngriji unii pe alții și de a
găsi lumina în întuneric.
REZISTENȚA FAȚĂ DE INTOLERANȚĂ ȘI IDEOLOGIE
“Hoțul de cărți” explorează tema rezistenței față de intoleranță și față de
ideologia nazistă în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Personajele se
confruntă cu presiunea sistemului opresiv și cu riscurile asociate cu opoziția
față de regimul nazist. Romanul subliniază importanța luptei împotriva
nedreptății și a discriminării și arată cum individualitatea și vocea umană pot
rămâne puternice chiar și în cele mai întunecate momente ale istoriei.
 COPILA-STEA
În această poveste emoţionantă, cu o încărcătură profundă, se prezinta
viața unei adolescente, elevă în clasa a unsprezecea, pe numele ei adevarat
Susan Calaway, care îl cucereşte pe Leo Borlock doar cu un surâs.
Într-un liceu banal, liceul Mica, dintr-un orăşel banal construit în jurul
unei fabrici din mijlocul deşertului Arizona, alături de cactuşi gigantici şi un
peisaj arid, "aterizează" într-o zi Copila-Stea( Susan Calaway). Aparent o fată
banală, dar care nu se machiază şi nu îcearcă în niciun fel să urmeze codurile
sociale după care oamenii se ghidează.
Lumea crede că este venită de pe o altă planetă, sau ca părinții ei sunt
acrobaţi la circ. În ziua în care a venit la liceul din Mica, Copila- Stea Calaway
surprinde printr-o feerie de sunete şi culoare, îmbracă rochii lungi şi
chimonouri, cantă la ukulele(cu ajutorul căruia cântă „La mulţi ani!", în sala
de mese sărbatoriților zilei), râde şi dansează. Întreaga şcoală este cucerită de
apariția exotică ce sparge tiparele. Ea este diferită, specială... oare este reală?
În geantă are un animal de companie botezat Scorțișoară- pe care îl
poartă cu ea tot timpul, simpatic foc, de alfel. Este o fată cu bune maniere,
care face lucruri nemaipomenite de bună voie, de exemplu: pune în fiecare
dimineață bomboane pe mesele colegilor ei. Ea chiar trăieşte fiecare clipă şi se
bucară de aceasta ca şi cum ar fi ultima, lucru pe care l-am „furat" de la ea.
Inițial, excentricitatea ei îi cucereşte pe toti, dar cum toți ceilalți sunt
bazați pe principii comune, adică toți ascultă acelaşi tip de muzică, toți au
discuții comune şi păreri comune, nu durează mult pană când Copila-Stea
devine cea mai detestată persona din şcoală.
Leo Borlock, care este naratorul romanului se apropie cel mai mult de
Susan, deşi nici el nu reuşeşte să o înteleagă foarte bine, şi mai ales, nu
reuşeşte să se hotărască ce vrea: atenția celorlalți colegi sau iubirea Copilei-
Stea. El încearcă să o covingă că trebuie să se schimbe pentru că nu tot timpul
poate să facă ce îi dictează inima. Aşa că el reuşeşte să o transforme pentru
ceva timp în doar Susan. În timp ce dragostea pentru ea începe să crească şi el
află tot mai multe lucruri despre ea, Leo începe să se simtă vinovat. Simte că
distruge tot cei mai bun în ea.
După balul de la sfârşitul anului, unde Copila-Stea a uimit pe toată
lumea cu frumusețea ei, Leo nu a mai putut să o găsească. A disparut pentru
totdeauna! Dar în inima lui Leo, ea a rămas pentru o veşnicie, pană şi în
obiceiuri. Nu există zi în care să nu se gândească: „Oare este ea acolo?".
 POVESTE FARA SFARSIT
Povestea începe când Bastian, un băiat timid, găsește o carte veche și
misterioasă numită “Povestea Fără Sfârșit” într-o librărie. Intrigat de carte, el
începe să o citească și se pierde cu totul în povestea ei. Cartea îl transportă
într-o lume magică numită “Țara Fanteziei”.
În Țara Fanteziei, Bastian descoperă că lumea este amenințată de o forță
întunecată. Această forță amenință să înghită toate poveștile și să aducă
haosul și uitarea asupra Țării Fanteziei. Bastian devine conștient de faptul că
el este singurul care poate salva acest tărâm.
Pe măsură ce citeste cartea, Bastian se implică tot mai mult în poveste și
descoperă că lumea fanteziei și cea reală se împletesc în mod misterios. El
descoperă că numele său este menționat în poveste și că poate influența
evenimentele și destinele personajelor.
Bastian întâlnește o serie de personaje remarcabile în Țara Fanteziei,
cum ar fi Atreu, un tânăr războinic, și Fuchur, un dragon norocos. Împreună,
ei se angajează într-o călătorie periculoasă și palpitantă pentru a găsi soluția
salvatoare pentru Țara Fanteziei și pentru a învinge puterea malefică a
Nenumitului.
Pe măsură ce Bastian continuă să citească și să se identifice cu
personajele din “Poveste Fără Sfârșit”, el rdescoperă că imaginile și ideile pe
care le găsește în carte pot deveni reale în lumea sa și că acțiunile sale au
consecințe profunde în ambele lumi.
Bastian se confruntă cu propriile sale slăbiciuni și frici interioare.
Descoperă că încrederea în sine și curajul sunt esențiale pentru a-și îndeplini
destinul și a-și salva atât propria lume, cât și Țara Fanteziei.
Cu toate acestea, pe măsură ce puterea și influența lui Bastian cresc, el
trebuie să fie atent să nu cadă pradă vanității și egoismului. În timp ce își
dorește să devină stăpânul absolut al poveștii, Bastian înțelege că adevărata
putere constă în înțelegere, compasiune și capacitatea de a împărtăși această
putere cu ceilalți.
Povestea atinge un punct culminant când Bastian se confruntă cu
Nenumitul într-o bătălie finală pentru supremație. El înțelege că secretul
pentru a învinge întunericul constă în a-i oferi Nenumitului numele și, astfel,
puterea asupra sa. Prin acceptarea propriei identități și prin recunoașterea
conexiunii sale cu lumea poveștilor, Bastian găsește puterea de a-și depăși
temerile și de a aduce lumină și echilibru în Țara Fanteziei.
La sfârșitul cărții, Bastian se întoarce în lumea reală, dar cu o
înțelepciune și o maturitate nou descoperite. El înțelege că fiecare persoană
deține puterea de a crea și de a influența propriile sale povești și că imaginația
și curajul pot da naștere la aventuri neașteptate și transformări personale
profunde.
 “Povestea Fără Sfârșit” este o călătorie magică și filozofică, care
explorează puterea poveștilor și a imaginației în viața noastră. Prin
intermediul personajului Bastian, cititorii sunt invitați să reflecteze asupra
propriei lor căutări interioare, asupra puterii cuvintelor și a modului în care
fiecare individ poate deveni autorul propriilor sale povești.

PUTEREA IMAGINAȚIEI ȘI A POVEȘTILOR

Una dintre temele centrale ale cărții este puterea imaginației și a
poveștilor în viața noastră. Personajul principal, Bastian, se pierde într-o lume
magică prin intermediul unei cărți și descoperă că propria sa imaginație poate
influența și schimba povestea. Cartea subliniază importanța poveștilor și a
creativității în explorarea lumii și în dezvoltarea personală.
Michael Ende ne îndeamnă să ne folosim imaginația pentru a ne
construi propriile povești și pentru a influența cursul vieții noastre.
CĂLĂTORIA INIȚIATICĂ ȘI DESCOPERIREA SINELUI
“Povestea Fără Sfârșit” prezintă o călătorie inițiatică în care personajul
principal, Bastian, se confruntă cu provocări și întâlnește personaje fantastice
în căutarea sinelui său. Cartea explorează căutarea identității și a adevărului
interior, iar călătoria lui Bastian este o oportunitate de autodescoperire și
creștere personală. Astfel subliniază importanța explorării interioare și a
acceptării de sine în procesul de maturizare.
MAGIA ȘI PUTEREA CUVINTELOR
Cartea “Povestea Fără Sfârșit” evidențiază puterea cuvintelor și a
limbajului în crearea și modificarea lumilor. Personajele din carte realizează
că poveștile și cuvintele au puteri magice și pot influența realitatea. Romanul
ne amintește de puterea pe care o au cuvintele noastre în viața de zi cu zi,
invitându-ne să fim conștienți de impactul lor și să le folosim cu grijă și
înțelepciune.
Aceste teme fascinante din “Povestea Fără Sfârșit” ne provoacă să ne
întoarcem la puterea creativității și imaginației noastre, să ne explorăm și să
ne acceptăm pe noi înșine și să fim conștienți de impactul cuvintelor noastre.
Romanul ne încurajează să ne bucurăm de magia poveștilor și să recunoaștem
că noi înșine suntem autorii propriilor noastre povești.
EXPLORAREA PUTERII IMAGINAȚIEI
“Povestea Fără Sfârșit” este o călătorie captivantă în lumea magiei și a
poveștilor. Cartea explorează puterea poveștilor și a imaginației de a crea și
transforma lumi fantastice. Personajul principal, Bastian Balthazar Bux, intră
într-o aventură epică într-o lume magică numită Fantasia, unde descoperă că
destinul lumii depinde de puterea și încrederea cititorului.
Prin intermediul romanului rezumat, vei fi inspirat să-ți folosești
propria imaginație și să îți explorezi creativitatea, iar lectura te va transporta
într-o călătorie magică și plină de descoperiri.
 MESAJELE PROFUNDE ȘI FILOZOFICE
“Povestea Fără Sfârșit” abordează teme profunde și filozofice, precum
moartea, identitatea, dorința de a fi iubit și acceptat, și puterea de a-ți urma
propriile vise. Cartea provoacă cititorul să reflecteze asupra propriei sale
existențe și căutării sensului în viață. Romanul își propune să transmită
mesaje despre importanța călătoriei interioare, acceptarea de sine și curajul de
a explora necunoscutul.
Prin lectura romanului “Povestea Fără Sfârșit”, vei fi prins în vraja unei
aventuri fantastice și vei fi încurajat să-ți folosești imaginația și creativitatea.
Cartea oferă o incursiune în lumea magică a poveștilor și te provoacă să
reflectezi asupra mesajelor profunde și filozofice. Este o lectură care îți va trezi
curiozitatea și te va inspira să îți explorezi propria călătorie interioară.
“Povestea Fără Sfârșit” este o carte clasică a literaturii fantastice, care
continuă să fascineze și să inspire cititorii de-a lungul generațiilor.
MARELE GATSBY
“Marele Gatsby” de F. Scott Fitzgerald este o examinare profundă a
visului american și a societății americane în anii 1920, adesea considerată una
dintre cele mai mari romane ale literaturii americane. Povestea se desfășoară
în jurul unui tânăr misterios și bogat, Jay Gatsby, a cărui opulență și petreceri
extravagante ascund o dorință arzătoare și o obsesie profundă.
Naratorul cărții, Nick Carraway, se mută în Long Island, New York,
unde devine vecin cu Gatsby și observator al lumii în care acesta trăiește.
Acesta îi introduce într-un cerc social strălucitor, dar superficial, populat de
figuri precum Daisy Buchanan, verișoara lui Nick și vechea iubire a lui Gatsby,
soțul ei bogat dar infidel, Tom Buchanan, și prietena lui Daisy, Jordan Baker.
Pe măsură ce povestea avansează, se dezvăluie treptat că Gatsby s-a
îmbogățit în încercarea de a-și recâștiga iubirea lui Daisy, pe care a cunoscut-o
cu ani în urmă, înainte de a pleca să lupte în Primul Război Mondial. Relația
dintre Gatsby și Daisy se reaprinde, ducând la un lanț de evenimente tragice
care culminează cu moartea lui Gatsby și cu deziluzia lui Nick față de lumea în
care trăia.
Dincolo de povestea principală, “Marele Gatsby” aduce în prim-plan
detalii subtile care ilustrează contrastele societății anilor 1920.
Zona West Egg, unde locuiesc atât Nick cât și Gatsby, este plină de
oameni deveniți recent bogați care nu provin din familii vechi și instaurate.
Aceasta se contrastează cu East Egg, unde locuiesc Daisy și Tom, o zonă a
aristocraților cu bani vechi, care privesc cu condescendență pe cei din West
Egg. Această diviziune scoate în evidență tensiunea dintre noii bogați și elita
tradițională.
Pe măsură ce se desfășoară evenimentele cărții, aflăm și de aventura lui
Tom cu Myrtle Wilson, soția unui proprietar de garaj sărac. Relația lor
adulterină subliniază o altă formă de ipocrizie și moralitate dublă în acea
societate. De asemenea, zona cunoscută sub numele de “Valea Cenușii”, unde
locuiesc soții Wilson, este prezentată ca un loc sumbru și mohorât, un simbol
al degradării visului american.
Finalul cărții este la fel de tragic precum povestea de dragoste
neîmplinită dintre Gatsby și Daisy. Gatsby este ucis în mod eronat de soțul
Myrtle, George Wilson, care crede că Gatsby a fost cel care a ucis-o pe Myrtle
într-un accident de mașină. De fapt, mașina era condusă de Daisy. Această
răsturnare tragică demonstrează că, deși Gatsby a reușit să acumuleze o avere
impresionantă și să organizeze petreceri extravagante, nu a putut niciodată să
câștige ceea ce și-a dorit cel mai mult: dragostea lui Daisy și recunoașterea
societății în care trăia.
Nick, dezgustat de tot ceea ce a văzut și experimentat, decide să
părăsească East Coast-ul și să se întoarcă în Midwest. El rămâne cu o viziune
cinică și deziluzionată asupra visului american și a societății care l-a distrus pe
Gatsby.
Romanul încheie cu cuvintele memorabile ale lui Nick, reflectând asupra
naturii trecătoare a timpului și a aspirațiilor umane: “Așa că ne chinuim să
avansăm, barcă împotriva curentului, împinși înapoi în trecut neîncetat.”
Aceasta subliniază ideea că, indiferent de toate eforturile noastre, suntem
întotdeauna atrași de trecut și de visele și regretele care ne definesc.
“Marele Gatsby” este o poveste despre iluzii pierdute, corupție morală, și
dezamăgire, într-un timp marcat de prosperitate și decadentism. Fitzgerald
explorează teme precum corupția visului american, fragilitatea idealurilor și
pericolul obsesiilor. Stilul său de scriere este remarcabil pentru imagini
poetice, simbolism evocativ și o profundă sensibilitate față de caracterul
efemer al visurilor și al vieții însăși.
“Marele Gatsby” de F. Scott Fitzgerald este un roman emblematic al
perioadei Jazz Age, surprinzând esența visului american și decadența morală a
societății americane din anii 1920. Situat în Long Island și New York City,
romanul povestește viața misterioasă și tragică a bogatului Jay Gatsby și
obsesia sa pentru fosta iubită, Daisy Buchanan. Temele principale sunt:

VISUL AMERICAN DIN MARELE GATSBY

Romanul explorează visul american, reprezentat prin dorința lui Gatsby
de a-și depăși originea umilă și de a ajunge bogat și respectat. Însă, parcursul
său subliniază iluzoritatea și corupția care se pot ascunde în spatele acestui
vis, în special când este urmărit prin mijloace discutabile și se bazează pe
valorile materiale.
SUPERFICIALITATEA
Fitzgerald critică societatea anilor ’20 pentru superficialitatea și
decadența morală, reprezentată prin petrecerile extravagante ale lui Gatsby și
atitudinea frivola a elitelor bogate. Personajele, prin acțiunile și relațiile lor,
ilustrează pierderea valorilor morale și spirituale, predându-se unui stil de
viață hedonist și lipsit de scop.
ILUZIA ȘI REALITATEA
Romanul se joacă frecvent cu contrastul dintre iluzie și realitate,
concentrându-se pe cum personajele se înșală singure sau sunt înșelate de
alții. Gatsby însuși este un personaj construit în jurul unei iluzii,
transformându-se într-un idealist prins între visul său despre Daisy și
realitatea dureroasă a acestei relații.
“Marele Gatsby” rămâne una dintre cele mai studiate și apreciate opere
literare, fiind adesea considerat o descriere măiestrită a visului american și a
efectelor sale asupra individului. Fitzgerald reușește să creeze o lucrare
profundă, care captează nu doar spiritul unei epoci, dar și dilemele etice și
emoționale universale.
 O REFLECTARE A VISULUI AMERICAN
“Marele Gatsby” este adesea considerat o explorare a Visului American,
dezvăluindu-ne aspectele sale mai întunecate, cum ar fi corupția,
deșertăciunea și iluziile false de grandiozitate. Personajul principal, Jay
Gatsby, este un simbol al acestei urmăriri obsesive și, în final, nefericite a
fericirii și prosperității.
SIMBOLISM ȘI STIL NARATIV MARELE GATSBY
Stilul narativ al lui Fitzgerald, bogat în simbolism și imagini evocative,
crează o atmosferă memorabilă și sugestivă, care se împletește cu tema
centrală a romanului. Simboluri precum lumina verde de la capătul docului
sau tabloul lui Doctor T.J. Eckleburg aduc adâncime și complexitate poveștii.
DECADENTA ȘI MORALITATE
Romanul oferă o privire asupra societății anilor 1920, cu petrecerile sale
extravagante, luxul excesiv și o anumită lipsă de moralitate. “Marele Gatsby”
explorează decadența și superficialitatea elitei bogate, relevând goliciunea și
deziluzia ce se ascund în spatele fațadei strălucitoare.
În concluzie, “Marele Gatsby” de Francis Scott Fitzgerald rămâne o
capodoperă a literaturii americane, o poveste atemporală despre dragoste, vise
spulberate și realitatea dură ascunsă sub strălucirea superficială. Este o
lectură esențială, care ne poartă într-o călătorie memorabilă prin visurile și
decepțiile vieții umane.
 DRAGOSTEA NU MOARE
1930. Acesta este anul când cei doi scriitori au trăit cea mai frumoasă şi
tulburătoare poveste de dragoste. La vârsta de 23 de ani Eliade primeşte o
bursă pentru studii în India. Aici o cunoaşte pe fiica profesorului Dasgupta –
Maitreyi, de care se îndrăgosteşte. Tatăl fetei îl izgoneşte pe Eliade din casă
după ce află despre relaţia acestuia cu Maitreyi. Trei ani mai târziu apare
romanul „Maitreyi”, pe care Eliade îl dedică frumoasei indience. Romanul
câştigase un concurs de manuscrise pentru care poetul a fost premiat cu un
cec în valoare de 20.000 lei. Primul mare succes al poetului şi cartea despre
care Eliade va scrie apoi, în Memoriile sale, că nicio altă carte a sa n-a atins
popularitatea de care se bucurase „Maitreyi”.
Maitreyi Devi a aflat despre romanul lui Eliade 42 de ani mai târziu, din
spusele unui prieten al acestuia cu care se întâlneşte la Calcuta. Exasperată că
Eliade a scris în cartea sa că a avut relaţii intime cu indianca, Mitreyi Devi se
hotărăşte să scrie propria versiune a poveştii lor în romanul „Dragostea nu
moare”.
Cei doi (Mircea Eliade şi Maitreyi Devi) se reîntâlnesc în 1973 la Cicago.
„Mircea si-a ridicat fata. Ochii ii erau opaci. Oh, nu, cele mai rele temeri
ale mele s-au adeverit: ochii lui au devenit de piatra. El nu va mai putea sa ma
vada niciodata. Ce trebuie sa fac? Nu mai am puterea sa aduc lumina in ochii
aceia, nu mai am lampa in mana, cine stie cand i s-a irosit uleiul si cand i s-a
stins palpairea, tot purtata de-a lungul acestui drum. Spaima m-a schimbat,
nu mai sunt Amrita. Am redevenit o faptura muritoare, acum gandesc ca el:
patruzeci de ani! Patruzeci! E intr-adevar prea tarziu.”