TEORIA GENERALA A DREPTULUI Nicolae Popa, TGD, ed CHB, 2008 Simona Cristea, Caiet de seminar, ed.

Universul Juridic, 2010 Test decembrie: 3 subiecte: 1 de sinteza, 2 o problema de tratat, 3 o intrebare scurta (Definitii de 3-4 randuri) 21 ianuarie examen TGD I. DREPTUL CA STIINTA Capitolul 1 : Ce este Dreptul? 1. Etimologie 2. Drept obiectiv. Drept subiectiv 3. Dreptul ca fenomen juridic. Coordonatele fenomenului juridic. a. Relatia dintre Drept si societate b. Relatie dintre Drept si norme sociale c. Relatia dintre Drept si Justitie 4. Sistemul stiintelor sociale 5. Sistemul stiintelor juridice 6. Teoria generala a Dreptului. Locului si rolul acesteia in sistemul stiintelor juridice

1. Etimologie Termenul drept vine de la latinescu directus si de la verbul dirigere care inseamna cale dreapta, nemijlocita, dar si a conduce. De la aceasta semnificatie antica s-a ajuns in timp ca termenului drept sa i se atribuie si alte sensuri. Astfel, pe de o parte, dreptul a fost vazut ca un ansamblu de reguli stabilite intre oameni intr-un cadru statal. Concret, este vorba despre reguli de conduita (norme) ce guverneaza relatiile dintre oameni. Pe de alta parte, dreptul a fost vazut ca o prerogativa speciala acordata unei persoane. Aceste 2 intelesuri ale termenului drept au dus la cristalizarea a 2 concepte: Conceptul de drept obiectiv

2.

Conceptul de drept subiectiv

Dreptul obiectiv = reprezinta un ansamblu de norme (reguli) de conduita / comportament care reglementeaza organizarea si functionarea societatii intr-un cadru statal. In literatura de specialitate, s-a subliniat ca DO mai reprezinta si totalitatea normelor juridice dintr-un stat. Dreptul apare odata cu statul (Antichitate). Dreptul este aparat de Stat. Statul restabileste ordinea in urma incalcarii normelor. Dreptul subiectiv = reprezinta posibilitatea recunoscuta de lege unei persoane de a pretinde unui tert de a avea o anumita conduita (de a da, a face, a nu face ceva abstentiune) si de a apela in caz de nevoie la forta de constrangere a statului. DS este legat de titular (subiect de drept subiecte de drept ex. PF, PJ, Statul etc). 3. Dreptul nu trebuie studiat numai ca stiinta, ci el este si un fenomen in societate. Unii autori, din aceasta cauza, denumesc fenomen juridic (complex, amplu). Fenomenul juridic are 3 coordonate prin care il putem intelege: a. Relatia dintre Drept si societate. Care este rolul lui in societate? Dreptul are un profund caracter social si aceasta a determinat cristalizarea a 2 principii fundamentale: Nu exista societate fara drept ; Unde exista Drept, exista si societate;

Dreptul reglementeaza relatiile sociale cele mai importante pt organizarea si functionarea societatii. Dreptul nu poate acoperi toate relatiile sociale, nici nu este firesc acest lucru, pentru ca nu se poate reglementa normativ orice aspect din viata noastra. Pana unde poate interveni legiuitorul cu reglementarea acestor relatii? b. Relatia dintre Drept si norme sociale Ca sa il intelegem, trebuie plasat fenomenul juridic in societate, iar apoi in sistemul de norme sociale. Orice norma juridica este si sociala. De aceea, s-a spus ca tot ceea ce este juridic este si social, reciproca nefiind insa valabila (nu tot ceea ce este social nu este obligatoriu si juridic).

Normele juridice reprezinta doar un element al sistemului normelor sociale. Pe langa acestea, exista si alte categorii de norme, cum sunt normele etice sau morale, religioase, care coexista cu normele juridice. Ceea ce distinge, insa, normele juridice de celelalte categorii de norme este caracterul lor obligatoriu. In cazul celorlalte norme, statul nu intervine prin aparatul sau specializat in apararea lor. Normele juridice sunt manifestari de vointa care produc valabil efecte juridice admise de altii. Faptul ca schimbarile pe care le produc normele sunt admise de altii, inseamna recunoasterea faptului ca ele sunt obligatorii. Caracterul obligatoriu al unei norme juridice este insa asigurat de Stat care intervine de fiecare data atunci cand o norma juridica este incalcata, aparand valorile sociale pe care aceasta le ocroteste. Aceasta interventie a statului se realizeaza prin intermediul unui aparat specializat. c. Relatia dintre Drept si Justitie Intotdeauna, viziunea fundamentala a dreptului a fost aceea nu numai de a reglementa relatiile de organizare a societatii, ci de a asigura justitia, de a da fiecaruia ceea ce este al sau (suum cuique tribuerunt). Dreptul este marcat de o permanenta exigenta a justitiei si o constanta revolta contra injustitiei. O a 2-a misiune funamentala a dreptului s-a considerat a fi aceea de a organiza societatea in asa fel incat sa asigure continuitate, supravietuirea ei. Aceasta a 2-a misiune a dreptului a dezvoltat o gandire, o abordare economica asupra acestuia, ajungandu-se la formularea unei conceptii utilitariste. Acest lucru a fost determinat de faptul ca, printre valorile sociale ocrotite de normele de drept, se afla nu numai cele nepatrimoniale ci si cele patrimoniale / comerciale (dreptul de proprietate), ceea ce a impus necesitatea unei abordari pragmatice si strict economice. Acest lucru a avut consecinte asupra sistemelor de drept, atat in Europa, cat si in SUA. De exemplu, in SUA, hotararile judecatoresti solutioneaza litigiile in baza unei motivatii economice. In Europa, in special in Franta, acest lucru nu e permis, pt ca motivarea economica a fost inclusa in argumentarea juridica a solutiei, adica a fost impusa in considerentele hotararii judecatoresti conceptia utilitarista. Problema relatiei dintre drept si justitie si includerii motivatiei economice in solutia juridica, a dus la apritia unor concepte noi de drept in sistem european (de ex. conceptul clauzelor abuzive sau obligatia precontractuala de informare, sau taxe fiscale ce sanctioneaza o anumita conduita a destinatarilor normei). Relatia dintre drept si norme pune problema de fapt, a relatiei dintre drept si non-drept, pt ca dreptul nu trebuie confundat cu celelalte categorii de norme.

Totusi, unii autori folosesc termenul de reguli, in loc de norme (notiuni echivalente). 4. 5. Pentru a putea intelege mai bine misiunile dreptului si fenomenului juridic, e necesar sa studiem tabloul stiintelor sociale si sa incadram stiinta dreptului in acest sistem. E totusi necesar sa analizam relatia dintre fapt si drept. Stiinta analizeaza faptele. Juristul spune dreptul, adica ceea ce trebuie sa fie, sa guverneze societatea. Faptele nu sunt drept, pentru ca dreptul nu poate lua nastere prin simpla existenta a faptelor. Dreptul ajunge sa se confunde cu obiectul sau, care nu este numai acela de a emite reguli de conduita obligatorii (norme juridice), ci este si de a masura caracterul just sau injust al valorii socale pe care dreptul le apara. Acest lucru pune problema ierarhizarii valorilor sociale, pentru ca dreptul nu poate reglementa totul, orice valoare sociala. (social <> drept) => dreptul reglementeaza cele mai importante relatii sociale, relatii care ocrotesc / apara valori fundamentale. Sistemul stiintelor sociale e format din subsisteme: Stiinte de tip nomotetic: care au ca obiect de studiu stiintele umane (economie, filosofie, sociologie) Stiinte istorice Stiinte juridice - acest subsistem are ca obiect de studiu aspectul normativ Cercetarea epistemologica a stiintei ca disciplina socio-umana, filozofica

Sistemul stiintelor juridice TGD Stiinte juridice de ramura ramurile dreptului: drept civil, penal, constitutional, muncii, international etc Stiinte juridice istorice (istoria dreptului) Stiinte ajutatoare / participative = stiinte nejuridice, desprinse din disciplinele-mama, care studiaza fenomenul juridic si ajuta la cunoasterea lui: psihologia juridica, medicina legala, criminalistica, criminologie etc.

[2 cursuri lipsa]

TIPOLOGIE

Dpdv al evolutiei istorice: 1. Dreptul sclavagist corespunde Antichitatii 2. Dreptul feudal 3. Dreptul modern 4. Dreptul contemporan / pozitiv (Actualmente in vigoare)

Dpdv al bazinului de civilizatie juridica, dreptul se poate clasifica in familii sau sisteme: 1. Familia dreptului anglo-saxon 2. Familia dreptului romano-germanic 3. Sistemul musulman / islamic 4. Sistemul hindus 5. Sisteme atipice

Exista mai multe sisteme de drept, iar coexistenta lor este fireasca pentru ca nu poate exista un sistem de drept identic pt toate statele. Dreptul este national. Cu toate acestea, exista anumite modele care au influentat alte state. De ex Japonia pt Coreea de Sud, Franta pt o parte din statele europene si N-ul Africii. Nu urmarim, insa, sa ierarhizam sistemele de drept, adica de a stabili daca un sistem e mai bun ca altul, dar vom folosi metoda comparativa pentru ca studiul unui sistem de drept inseamna a intelege structura lui, sistemul lui politic, institutiile sale fundamentale.

Familia dreptului anglo-saxon

In cadrul acestei familii: Dreptul englez Dreptul american

Dreptul englez a. Structura sistemului b. Sistemul jurisdictional c. Izvoarele sistemului

a. Structura este tripartita: Common law Equity law Status law

Common law (dreptul comun) este un adevarat sistem juridic pt ca el cuprinde normele cutumiare si solutiile jurisprudentiale. Are 3 elemente constitutive: a. Un ansamblu de reguli de procedura; procedura precede fondul, intotdeauna. Ex. Foarte multe litigii se solutioneaza pe exceptii de procedura; Procedura trebuie verificata prima pentru ca daca exista un incident de procedura, atunci litigiul e respins din start. Primul lucru pe care il fac magistratii este sa verifice competenta (sunt sau nu competent sa judec acest litigiu?) b. Un ansamblu de solutii de fond. Solutiile sunt pronuntate de judecator. Atunci cand exista un vid juridic, judecatorul englez pronunta solutia

considerata cea mai rezonabila. El apeleaza la normele cutumiare locale, referindu-se si la solutii canonice, retinand ceea ce este rezonabil. Dreptul roman a patruns foarte putin in Marea Britanie, dar a exercitat o anumita influenta. De aceea, common law reprezinta c. O metoda de lucru pentru ca judecatorul cauta in precedente solutiile pe care sa le aplice in spetele deduse judecatii. Acest lucru este practicat din dorinta de a evita pronuntarea unor solutii arbitrare.

Equity law este un corp de solutii complementare sistemului de common law. Prin urmare, rolul central revine tot lui common law, de aceea, s-a spus equity follows the law. De exemplu, daca se cere executarea unei obligatii contractuale, executarea se poate face dupa regulile lui equity, daca obligatia este, insa, prevazuta de common law. Daca sistemul de common law nu recunoaste existenta obligatiei, equity nu o poate executa.

Status law inseamna legea scrisa. Aceasta a 3-a parte a sistemului englez de drept rezulta din structura statala, din forma de guvernamant a Marii Britanii, respectiv monarhie constitutionala, precum si prin faptul ca Parlamentul britanic este preocupat de adoptare in permanenta a unor masuri de modernizare a statului, de reforma. Unele legi scrise (statute) au reluat solutii din common law (partea cutumiara, nescrisa). Altele au reformat institutiile traditionale britanice, iar altele au creat reguli noi de drept, asigurand progresul. Au fost adoptate legi in materia dreptului muncii, a dreptului social, in materia sanatatii, in materia cooperarii internationale. La ei Parlamentul e preocupat in permanenta sa adopte legi scrise. Cu toate acestea, desi exista un pachet de legi scrise, legile scrise sunt facute pentru a se integra in sistemul de common law, adica intr-un sistem juridic unde solutiile si notiunile de baza provin din hotararile judecatoresti.

b. Exista 2 categorii de jurisdictii: A. Curtile supreme: Supreme Court of UK : creata prin Constitutional Reform Act in 2005 ea inlocuieste Camera Lorzilor care era instanta suprema pana atunci.

High Court of Justice 3 camere / sectii Queens Bench Division Chancelors division Family Division

Rezolva litigii civile

Crown Court rezolva litigii penale (specializate)

Courts of Appeal al 2lea grad de juris dictii; are competente atat in materie civila, cat si penala; Comitetul judiciar al consiliului privat al reginei care judeca recursurile formulate impotriva hotararilor judecatoresti pronuntate de Curtile supreme din statele supreme ale Commonwealthului (Australia, Noua Zeelanda) B. Jurisdictii inferioare (ordinare)

In materie civila: County Courts (prime instante) litigii simple, considerate minore bunuri, cadastru, imobile a caror valoare este sub 5000 lire sterline

In materie penala: Litigiile considerate simple, delictele minore sunt judecate de un judecator de pace (Justice of the Peace); acestia nu sunt juristi, sunt voluntari care se bucura de o mare reputatie sociala. Pentru litigiile considerate grave, competenta apartine magistratilor profesionisti (Stipendiary Magistrates). Acestia decid daca litigiul respectiv se trimite la curtile superioare (de ex la Crown Court).

In materie administrativa

Este un contencios cvasijudiciar = nu e juridic 100%,este administrativojudiciar.

RULES OF PRECEDENT a impus mai multe principii funamentale 1. Toti trebuie sa respecte regulile de drept formulate de judecatori 2. Precedentul judiciar (law precedent) se impune prin simpla lui existenta 3. Orice jurisdictie este legata de deciziile pronuntate anterior de o curte ierarhic superioara, dar 4. doar precedentele stabilite de curtile superioare (Supreme Court) sunt obligatorii si imperative in acest caz vorbindu-se de binding procedure 5. deciziile altor curti nu sunt imperative, au valoare persuasiva, adica trebuie sa se tina seama de ele (poti pleca de la ele, dar poti aduce usoare modificari) 6. forma hotararii judecatoresti: a. dispozitivul = concentrat sub forma unei propozitii care contine solutia litigiului [ Se admite solutia litigiului...] b. absenta motivelor deciziei sau solutiei luate = judecatorul nu e obligat sa justifice, sa motiveze propria decizia pentru orice litigiu (decizii usoare); de ex: se poate anula un recurs in baza art cutare...nu e obligata sa justifice tot. c. (pentru litigiile grave) reasons = motivarea (la noi considerente); trebuie facuta o distinctie intre ratio decidendi = regula jurisprudentiala fundamentala = formata din motive (argumentare juridica) + regula de drept aplicata = are valoare de legi; .. si obiter dicta = comentariile judecatorilor, insa nu au caracter imperativ (ceilalti judecatori nu sunt obligati sa se conformeze sunt permise incidental, sub forma digresiunii Sunt introduse prin formula By the way

RAPORTUL DINTRE DREPTUL SCRIS NESCRIS

Dreptul scris (status law) are rol de lege speciala (lex specialia), adica tot common law primeaza, e izvorul principal de drept. Insa, legea scrisa nu e total exclusa, nu e nici neaparat pe un loc secundar, este mai degraba, o lex specialia (inlatura norma cutumiara).

Sistemul american

Un sistem care a creat reguli diferite de cel englez, reguli diferite de common law, reguli care il apropie de sistemul romano-germanic, fara insa a-l confunda cu acesta. O deosebire de sistemul englez, SUA au o Constitutie scrisa, au fost adoptate coduri in materie comerciala, penala, civila etc si exista o distinctie clara intre sistemul federal de drept si cel al statelor federatiei. Exista si asemanari cu sistemul englez. Ambele au aceeasi conceptie asupra dreptului si rolului pe care acesta il joaca in societate, au aceleasi ramuri, aceleasi concepte atat in sistemul englez, cat si in cel american.

Structura dreptului american Trebuie analizat raportul dintre dreptul federal si dreptul statelor membre. Izvorul principal de drept il constituie Constitutia federala, constitutiile statelor avand un rol secundar. Competenta legislativa generala apartine statelor membre, iar competenta statului federal reprezinta exceptia. Pe de alta parte, statele au urmatoarele competente de legiferare: In materie civila: materia contractelor, succesiunilor, familiei In materie penala: reglementeaza definitia crimelor si delictelor si a sanctiunilor

In dreptul federal, aceste materii sunt reglementate numai in mod exceptional, numai crimele considerate f grave (ex traficul de stupefiante). Statul federal are competente in: Stabilirea si perceperea taxelor (Reglementare unitara nediscriminatorie in materie de taxa ideea impozitelor uniforme pt toate cele 50 de state) Relatiile comerciale intre state, dar si cu strainatatea

Se pune in executare amendamentele aduse Constitutiei federale Bate moneda Reglementeaza naturalizarea / adoptarea cetateniei americane Reglementeaza falimentul (tot ceea ce inseamna comert este de competenta federala) Creeaza tribunale federale, subordonate Curtii Supreme a SUA

Prin aceasta competenta partajata, s-au cristalizat 2 principii: a. Cand statul federal este competent intr-o anumita materie, statele nu au decat o competenta reziduala si complementara (completeaza o anumita lacuna legislativa federala) b. Statele nu pot legifera / reglementa impotriva spiritului Constitutiei federale si nu pot sa impuna restrictii comertului interstatal; constitutiile statelor si legislatia din statul respectiv au putere numai asupra teritoriului acelui stat.

Curtile supreme ale statelor nu trebuie sa se supuna decat Constitutiei si legislatiei statului respectiv, precum si Constitutiei si legilor federale, cu excluderea legislatiei celorlalte state membre ale federatiei. Invocarea dreptului / legislatiei altui stat membru al federatiei se poate face de catre parti printr-un litigiu, dar trebuie facuta si proba existentei legii si a continutului ei. Ex officio (din oficiu), judecatorul investit sa judece cauza nu poate face acest lucru.

Raportul dintre legea scrisa si common law in sistemul american

In sistemul american, common law nu mai ocupa un loc central. Acest lucru se explica prin structura in Stat. Numai legile federale asigura uniformitatea legislativa pentru ca legile statelor sunt diferite, chiar daca au acelasi obiect de reglementare. In ceea ce priveste constitutionalitatea legilor federale, fiecare curte federala (US Supreme Court, US Court of Appeal) are un procuror general (general attorney), care are misiunea sa verifice si sa intervina in cazul neconstitutionalitatii. Procurorul general este membru al cabinetului presedintelui SUA fiind numit de presedinte, insa cu acordul Senatul. In ceea ce priveste sistemul de common si equity law, acestea au fuzionat in 1938 (dpdv procedural).

US Supreme Court (rol de curte constitutionala) a stabilit faptul ca nu exista un common law general valabil pentru toate statele. Atunci cand nu exista un precedent aplicabil la o problema de drept dintr-un stat membru, judecatorul trebuie sa tina cont de precedentele judiciare din toate celelalte 49 de state. De asemenea, a decis ca, chiar daca nu exista un common law federal, sistemele de common law din diferitele state sunt apropiate.

Izvoarele dreptului american