Curs TGD (1-11) Facultatea de Drept, Bucuresti

Curs 1 Ce este dreptul ?

Etimologie

Termenul drept provine din latinescul directus sau verbul dirigo, dirigere, cu sensul de cale dreapt, nemijlocit, a conduce. Dreptul are misiunea de a stabili nite norme care conduc societatea. Aceast semnificaie antic a evoluat n timp, astfel c termenului drept i s-au adugat alte 2 sensuri. - dreptul a fost vzut ca un ansamblu de reguli stabilite n cadrul statului, care guverneaz ntreaga societate. - dreptul a fost considerat o prerogativ special, aparinnd unei anumite persoane. Aceste 2 sensuri s-au cristalizat sub forma a 2 concepte conceptul de drept obiectiv i conceptul de drept subiectiv. Distincia dintre drept obiectiv i drept subiectiv

Dreptul obiectiv reprezint un ansamblu de reguli/norme cu privire la organizarea i funciile societii, stabilite ntr-un cadru statal. n opinia altor autori, dreptul obiectiv mai cuprinde totalitatea normelor juridice dintr-un stat. Dreptul subiectiv reprezint posibilitatea recunoscut de lege unei persoane de a pretinde unui ter s aib o anumit conduit (care poate consta n a da, a face sau a nu face ceva) i de a apela, n caz de nevoie, la fora de constrngere a statului. Dreptul subiectiv este legat de titular, denumit subiect de drept (subiect-subiecte). Dreptul este considerat un adevrat fenomen social, el nu trebuie vzut doar ca o simpl tiin. Muli autori consider c n societate se manifest un adevrat fenomen juridic, care disciplineaz relaiile umane (rol civilizator). Fenomenul juridic. Coordonate (drept-societate, drept-norme sociale, dreptjustiie)

Fenomenul juridic trebuie analizat sub 3 aspecte: relaia DREPT - SOCIETATE: Dreptul are un profund caracter social, iar acest aspect s-a concretizat sub forma a 2 principii:

-NU EXIST SOCIETATE FR DREPT (Ubi societas, ibi jus) -UNDE EXIST DREPT, EXIST SOCIETATE (Ubi jus, ibi societas) Aceste principii au aprut nc din Antichitate, deoarece dreptul apare odat cu statul. relaia DREPT NORME/REGULI SOCIALE: Dreptul reprezint un ansamblu de norme juridice. Norma juridic reprezint o regul de conduit care, n cazul nclcrii ei, este adus la ndeplinire prin fora de constrngere a statului, cu ajutorul unui aparat propriu, specializat (justitia). Normele juridice reprezint doar un element al sistemului normelor sociale, pentru c ele coexist cu alte categorii de norme, de exemplu: normele etice, morale i religioase. Acest lucru pune problema distinciei dintre drept i nondrept. Ceea ce difereniaz normele juridice de celelalte norme sociale este caracterul lor obligatoriu. Numai normele juridice din cadrul sistemului normelor sociale sunt obligatorii. n fapt, normele juridice sunt manifestri de voin, destinate s produc valabil efecte juridice, efecte admise de alii. Faptul c sunt admise de alii nseamn o recunoatere a obligativitii lor. Oamenii se conformeaz normelor de drept pentru c le accept i le recunosc ca fiind obligatorii. n cazul n care exist nclcri ale normelor juridice, statul intervine prin aparatul su specializat, folosind fora de constrngere pentru a restabili regula prescris de norme. Numai n cazul normelor juridice statul intervine, folosind constrngerea, pentru c celelalte norme au caracter facultativ. Dreptul nu este amoral, normele sale conin un minim de morala, dar acest lucru nu trebuie s conduc la confundarea dreptului cu morala. n Antichitate, dreptul se confunda cu morala iar dreptul era definit: Ius est ars boni et aequi. relaia DREPT - JUSTIIE Dintotdeauna s-a considerat c misiunea principal a dreptului este aceea de a asigura justiia, ceea ce s-a fundamentat prin adagiul suum cuique tribuere (a da fiecruia ceea ce este al su). O alt misiune este i aceea de a asigura organizarea i funciile societii. Aceast misiune, n timp, a ajuns s fie asigurat prin argumente de ordin economic, printr-o motivaie economic. Astfel, s-a ajuns ca, n drept, s se aplice concepia utilitaris, pragmatic. Acest aspect a determinat ca i n soluiile judectoresti s se regseasc considerente de ordin economic. n S.U.A., hotrrile judectoreti, n funcie de natura litigiului, pot fi pronunate i pe baza doar a unor motive economice. Explicaia provine din faptul c, n sistemul anglosaxon de drept, din care fac parte i S.U.A., judectorul are libertate mult mai mare, n sensul c el poate fi i creator de drept. Hotrrile judectoreti pe care el le pronun stabilesc adevrate reguli pentru soluionarea litigiilor. n sistemul anglo-saxon, Judge made law.

n Europa, n special Frana, motivaia economic a fost inclus n argumentarea juridic. n sistemul romano-germanic, din care fac parte Frana i Romnia, judectorul are doar rolul de a interpreta i a aplica legea la litigiul supus judecii, pentru c, n acest sistem, el este doar gura care spune legea (Le juge est la bouche de la loi, Montesquieu).

Sistemul tiinelor sociale

Dreptul ca tiin nu are o existen izolat, separat, el se ncadreaz n sistemul tiinelor sociale. Tabloul tiinelor sociale este: tiine sociale de tip nomotetic sociologie, psihologie (au ca obiect de studiu activitile umane) tiine istorice tiine juridice cercetarea epistemologic a tiinei

5. Sistemul tiinelor juridice. tiinele juridice reprezint un subsistem compus din: TGD tiine juridice de ramur (dreptul civil/penal/al muncii etc) tiine juridice istorice (ISDR, drept roman, doctrinele juridice) tiine ajuttoare/nejuridice (sociologie juridic, medicin legal, criminalistic, criminologie, psihologie judiciar, informatic juridic, statistic judiciar).

TGD

TGD este o disciplin de sintez, care ofer o viziune de ansamblu asupra dreptului i care are scop de a generaliza i de a abstractiza conceptele. Numai n cadrul acestei discipline se formeaz constantele sau pilonii dreptului (dreptul ca tiin), pentru c aici se formuleaz noiunile, conceptele, principiile i categoriile fundamentale ale dreptului. Disciplinele de ramur au rolul de a aprofunda studiul relaiilor sociale de care se ocup fiecare. Relaia dintre TGD i disciplinele de ramur const n faptul c TGD este o magna mater pentru celelalte discipline, intrucat ofer genul proxim, iar disciplinele de ramur ofer diferena specific.

Curs 2 Metodologia juridic Precizri terminologice Consideraii generale privind metoda de cercetare Noiunea de metodologie juridic Diferitele metode de cercetare: a) metoda logic b) metoda comparativ c) metoda istoric d) metoda sociologic e) metoda cantitativ

Precizri terminologice: n limba greac, meta = deasupra i hodos = drum. Are ca sensuri: parcurs (drum, n mod figurativ) sau mod de expunere. O metod este determinat de nsui obiectul cercetrii tiinifice; ea trebuie s corespund legilor obiective pe care acesta le impune.

Metodologia = sistemul principiilor generale de investigaie deduse din nivelul general al legilor obiective.

Consideraii generale privind metoda de cercetare:

Metoda este dpdv formal instrumentul epistemologic care permite cunoaterea tiinific. Metoda se constituie ca un demers intelectual adaptat reprezentrii i analizrii obiectului cunoaterii. Istoric, analiza metodei o regsim n cadrul filosofiei antice, cu precdere sub forma unor reflecii generale asupra adevrului i a posibilitii cunoaterii, dezvoltat de ctre primele forme de cunoatere matematica (Euclid i Thales) i n cadrul analizei logice (Aristotel, Organon). La Rene Descartes, gndirea este postulat ca fundament al cunoaterii; subiectul uman este postulat ca fiind garant al realitii. Cel care fundamenteaz metoda pe baze raionale, Rene Descartes, exprim faptul c metoda reprezint condiia de posibilitate a ancorrii n adevr. n lipsa metodei, subiectul este constrns s se afle n eroare. Autori precum Immanuel Kant i neokantieni aduc o rafinare a analizei epistemologice n sensul n care formele cunoaterii sunt fundamentale, pentru c lucrul n sine rmne inaccesibil subiectului. Reflecii n planul fenomenologic: Martin Heidegger i Edmond Husserl pun n eviden relaii stabile ntre subiect i obiect. Adevrul este o construcie social. Acesta determin spaiul tiinelor sociale, un sincretism metodologic, o dimensiune construit social, cultural i politic (vezi cartea La ce bun adevrul?, de Pascal Engel i Richard Rorty).

Noiunea de metodologie juridic: Metodologia juridic reprezint acel sistem al unor factori de relativ invarian, ntr-un numr suficient de mare de metode, factori care au ca obiect raporturile care se stabilesc ntre diferite metode n procesul cunoaterii. Factori de relativ invarian: Principii Criterii metodologice Concepte CONINUT METODOLOGIC

Raporturile care se stabilesc ntre diferite metode reprezint OBIECTUL metodologiei juridice.

Extremismul metodologic: orict am stpni metodologia, ea nu ne ofer o cunoatere absolut.

Diferitele metode de cercetare: a) Metoda logic n aplicarea raionamentelor specifice logicii formale n cunoaterea fenomenului juridic. Ea utilizeaz 3 criterii metodologice: Deducia - Inducia - Experiena (n spaiul juridic mai puin) Logica juridic = analiza enunurilor normative ct i a elementelor constructive de argumentare juridic, utiliznd principiile logicii formale. Logica judiciar presupune o practic, care const n utilizarea raionamentelor logice, n procesul de aflare a adevrului din cadrul unui litigiu. Ex: Interpretarea Constituiei Metoda logic este utilizat cu precdere n interpretarea dreptului. ***SCHEMA DEONTIC A FUNCIONRII NORMEI*** Fie enunul normativ n. Norma impune o conduit (negativ sau pozitiv). n baza acestei conduite se creeaz pentru subiectul normei un raport normativ. Coninutul raportului normativ const n o variabil pentru agentul aciunii, o variabil proporional pentru analizarea condiiilor, impactul deontic. Ex: La curs, este interzis studenilor s vorbeasc n timp ce profesorul dicteaz. n condiiile la curs este interzis agentului s ntreprind aciunea de a vorbi. b) Metoda comparativ: n contemporaneitate, a devenit important att datorit creterii mobilitii demografice, precum i datorit existenei unei pluraliti de sisteme juridice. Metoda comparativ const n analiza fenomenului juridic din diferite sisteme de drept, prin evidenierea similitudinilor i a diferenelor existente ntre acestea. Dea lungul timpului s-au cristalizat n cunoaterea juridic o serie de principii metodologice care permit realizarea unei comparaii relevante. Acestea constau: Se compar doar ceea ce este comparat (= principiul similia similibus) i presupune faptul c, pentru a putea analiza comparativ 2

sisteme de drept, acestea trebuie s aib n comun un numr minim de elemente. n al doilea rnd, acest principiu presupune c n lipsa unor elemente comune, 2 sisteme de drept vor putea fi analizate comparativ doar prin evidenierea diferenelor. n analiza comparativ este necesar s fie luat n considerare contextul social, politic i cultural n care se afl situate sistemele de drept. Pentru realizarea de comparaii relevante, este necesara n analiza conceptelor, instituiilor i a normelor de drept din 2 sau mai multe sisteme normative, s se realizeze luarea n considerare a sistemului izvoarelor dreptului. Analiza dinamicii istorice, a evoluiei normelor sau instituiilor analizate n fiecare dintre ordinile juridice comparate.

c) Metoda istoric: Dreptul este rezultatul unei dinamici istorice. Discursul juridic preia injonciuni i i valori din trecut i asigur supravieuirea acestuia. Presupune analiza fenomenului juridic dintr-o perspectiv evolutiv. d) Metoda sociologic const n utilizarea instrumentelor metodologice specifice tiinelor sociale n analiza realitii juridice. Este relevant cu precdere n cadrul interogrii procesului de aplicare a dreptului, precum i n cadrul politicilor legislative. Metodele calitative urmresc evidenierea rolului structurilor sociale i culturale active n cadrul proceselor sociale, utiliznd procedee de investigare precum: interviul, focus-grupul sau analiza de discurs. Metodele cantitative recurg la analiza tendinelor sociale prin utilizarea unor procedee traductibile n termeni cantitativi (sondajul de opinie). Ele presupun aplicarea procedeelor euristice (care duc prin ntrebri la descoperirea unor adevruri noi) specifice tiinelor exacte n analiza fenomenului juridic i practica judiciar. Curs 3 Originile i apariia dreptului Dimensiunea social a dreptului Factorii de configuraie a dreptului Esena, coninutul i forma dreptului Sistemul dreptului Funciile dreptului

Sistemul normativ social Principiile generale de drept Originile i apariia dreptului

Studiul conceptului dreptului implic cu necesitate viziunea istoric ce caut s descifreze originile dreptului. Odat cu dezvoltarea tiintelor sociale, la sfritul secolului al XIX-lea, studiile antropologice realizate de cercettori precum James Frazer sau Andrey Malinowski au evideniat faptul c n cadrul societilor aa zis primitive exist forme de normativitate care se exprim prin tabuuri i interdicte. n spaiul juridic, aceste cercetri antropologice au fost la originea concepiei conform creia dreptul i gsete originile n forme de organizare social prestatal. Opus acestei teze s-a conturat poziia etatist. Aceasta susine faptul c dreptul nu poate s apar dect n interiorul formei de organizare statal. Asemenea poziie i are originile n filozofia lui Hegel i nelege c statul este singurul creator de norme juridice.

Dimensiunea social a dreptului

Dreptul este un produs al societii. Normele sale intervin n procesele sociale stabilind reguli generale cu privire la producerea, la repartiia i la schimbul de bunuri cu o relevan social precum i la organizarea activitilor comunitii. Dreptul nu poate deveni o realitate dect n interiorul unui cadru instituional fundamentat pe coexistena libertilor individuale i nu pe afirmarea unor interese personale sau de grup. n acest sens, dreptul reflect relaia dintre libertate i necesitate. Realitatea juridic este o dimensiune inalienabil a realitii sociale, n condiii istorice determinate. Existena ei nu poate fi desprins de dinamica celorlalte discursuri sociale. Realitatea juridic suport influena acestora i exercit la rndul ei influen asupra lor. Realitatea juridic nu se reduce la fenomenul normativ juridic. Ea implic, de asemenea, contiina juridic, precum i relaiile i raporturile juridice. Avem 3 dimensiuni ale realitii juridice : contiina juridic dreptul stricto sensu ca fenomen normativ raporturile juridice

Contiina juridic reprezint o premis a fenomenului normativ i se constituie ca o interaciune ntre 3 ipostaze ale dimensiunii contiente a subiectivitii umane. Astfel, ea reunete ipostaza cognitiv, acionar (activ) i cultural-axiologic. Contiinta juridic e reprezentarea fenomenului juridic la nivelul contiintei umane. Dreptul stricto sensu constituie o dimensiune instituional. Normele de drept aparin categoriei prescriptive, altfel spus, ele construiesc spaiul a ceea ce trebuie s fie(Sollen) - dimensiunea prescriptiv - dar n acelai timp sunt determinate n construcia lor social de ceea ce este (Sein) - dimensiune descriptiv. Raporturile juridice, o alt dimensiune a realitii juridice, sunt relaii sociale reglementate de norme de drept. Factorii de configurare a dreptului

Dreptul suport influene din partea elementelor componente cadrului fizic i din partea componentelor sistemului social. n ansamblu, aceste elemente poart denumirea de factori de configurare a dreptului. Cadrul NATURAL - n toate componentele sale (mediul geografic, factorii biologici, fiziologici, demografici), cadrul natural influeneaz discursul juridic att din perspectiva construciei normelor de drept, precum i din perspectiva aplicrii acestora. Ex : modul n care mediul influeneaz msurile legislative pentru combaterea polurii Diversele mprejurri naturale care nu depind de voina omului pot constitui cazuri de natere, modificare sau stingere a raporturilor juridice. Cadrul natural, dei influeneaz sistemul de drept, aceast influen este, nainte de toate, MEDIAT SOCIAL. Cadrul SOCIAL-POLITIC - Elementele componente ale acestui factor sunt: a) economicul b) ideologia sau ideologiile c) structurile organizaionale. Economicul se constituie ca fiind structura relaiilor de producie i de schimb existente ntr-o societate. El influeneaz dreptul n ceea ce privete coninutul normelor.

Ideologia, neleas att ca set de idei politice care configureaz valorile substaniale ale diferitelor grupuri sociale, ct i ca mod de reprezentare a valorilor specifice unei societi. Structurile organizaionale sunt constituite din : grupuri de interese societate civila sindicate partide politice. Rolul acestora n configurarea dreptului este pregnant n etapa legiferrii, n momentul de construcie a normelor de drept. Cadrul UMAN Dreptul privete aciunea omului ntr-un sistem de relaii dat. Dimensiunea uman a dreptului este exprimat, inainte de orice, de drepturile eseniale ale individului. Norma juridic constituie un factor important de socializare, modelnd subiectul uman n raport cu valorile la care subscrie comunitatea. 4. Esena, coninutul i forma dreptului Esena unui fenomen reflect unitatea raporturilor necesare relativ stabile care constituie dimensiunea intern a fenomenului i l fixeaz ntr-o clas de fenomene adiacente. Din multitudinea determinrilor calitative ale dreptului, se desprinde o calitate principal care exprim determinarea sa intern. Aceasta este reprezentat de calitatea juridic a voinei i a interesului care determin apariia normelor juridice. Acestea asigur un anumit echilibru n evoluia raporturilor interumane. Calitatea juridic presupune generalitate i obiectivitate. Astfel, voina juridic exprimat prin normele de drept este o expresie a voinei generale n sensul decelat de Rousseau n Contractul Social , acela de voin autonom, distinct de o sum a voinelor individuale. Voina general este expresia unei comuniti care nelege s i eternalizeze valorile. Dreptul se deosebete de alte sisteme normative sociale prin calitatea juridic a voinei ce se exprim n integralitatea normelor. Coninutul dreptului l constituie ansamblul elementelor care dau expresie concret voinei i intereselor sociale ce reclam oficializarea i garantarea pe cale statal. Coninutul dreptului are o latur component dominant, i anume sistemul normelor juridice. Orice sistem de drept i realizeaz funciile prin intermediul normei de drept. Mecanismul influenei sale asupra relaiilor sociale este esenial legat de modul n care conduita impus de ctre o norm de drept structureaz relaiile sociale. Normele de drept ne apar ca premise i condiii, precum i ca forme ale controlului social.

Forma dreptului reprezint modul n care se organizeaz elementele care compun coninutul dreptului. Forma intern a dreptului este exprimat de interaciunea ramurilor dreptului, de gruparea normelor juridice pe instituii i pe ramuri de drept. Forma extern a dreptului poate fi analizat din mai multe puncte de vedere. din prisma modalitilor de exprimare a voinei legiuitorului din prisma modalitilor de sistematizare a legislaiei din prisma modalitilor de exprimare a normelor de drept n diferite acte emise de ctre autoritile publice, i anume: legi, ordonane, hotrri ale Guvernului, decrete. n forma dreptului sunt coninute i procedeele specifice tehnicii juridice, cum ar fi conceptele, clasificrile i, mai ales, tiparele logice ale normei juridice. 5. Principiile generale de drept Principiile de drept sunt idei centrale ale coninutului tuturor normelor juridice. Ele au un rol constructiv si valorizator. Un principiu general de drept este rezultatul unei experiene sociale i reprezinta o reflectare a unor cerine obiective ale evoluiei societii. Primul set de principii de drept - asigurarea bazelor legale de funcionare a statului. Acesta constituie premisa existenei statului de drept. Caracteristica fundamental a statului de drept o constituie cucerirea legal a puterii i apoi exercitarea sa, n conformitate cu cerinele legalitii. Principiul libertii i egalitii - ntr-o societate democratic, statul - i anume organismul politic care dispune de for i decide cu privire la ntrebuinarea ei - garanteaz juridic i efectiv libertatea i egalitatea indivizilor n faa legii, procednd astfel la propria sa limitare. Principiul responsabilitii - responsabilitatea se afl ntr-o strns legtur cu libertatea individului. Ea reprezint o premis a acesteia precum i o condiie a garantrii juridice a libertii. Principiul echitii i al justiiei - reprezint un principiu prin care dreptul se autolegitimeaz, asigurnd organizarea mecanismului de aplicare a normelor de drept. 6. Funciile dreptului

Funciile dreptului sunt acele direcii fundamentale ale aciunii mecanismului juridic, la ndeplinirea crora participa ntregul sistem de drept precum i instanele sociale cu atribuii in domeniul realizrii dreptului. Funcia de instituionalizare / de formalizare juridic a organizrii social-politice. Dreptul, prin Constituie i prin legile organice asigur cadrul legal de funcionare a forei statale. Funcia de conservare, aprare i garantare a valorilor fundamentale ale societtii. Prin aceast funcie dreptul garanteaz i ocrotete ordinea constituional, valorile fundamentale ale statului, precum i libertile indivizilor. Fiind un instrument al controlului social, dreptul organizeaz relaiile dintre indivizi, previne dezordinea i asigur coeziunea colectivitilor. El definete cadrul general de desfurare a proceselor sociale i sactioneaz conduitele pe care comunitatea le definete a fi deviante. Funcia de conducere a societii. Norma juridic reprezint un act de conducere a societii. Legea este o form universal de exprimare a dezideratelor sociale majore. Fora statului se legitimeaz n exerciiul ei prin drept. Funcia normativ. Dreptul implic o dimensiune normativ de limitare a conduitei indivizilor. 7. Sistemul normativ social Sistemul normativ social este alctuit din urmtoarele categorii de norme : norme etice i norme juridice n procesul de apariie a dreptului, acesta s-a desprins treptat de normele de moral. Influena moralei asupra dreptului privete att procesul de creare a acestuia, ct i cel de aplicare. Morala apare ca un criteriu de verificare a relaiei dintre drept i dreptate. n contemporaneitate, dreptul este conceput ca fiind un sistem autonom separat de moral. Cu toate acestea, exist direcii de analiz, teorii ale dreptului care subliniaz de pe poziii prescriptive faptul c dreptul pozitiv trebuie s se fundamenteze in scopul moralei. Normele juridice reglementeaz acele relaii sociale care asigur fundamentul ordinii colective. norme cutumiare/obinuielnice - Dreptul s-a dezvoltat pe obicei (obiceiul = regul de conduit prezent n cadrul convieuirii umane, instituit printr-un uz ndelungat) norme tehnice - Normele tehnice sunt reguli care au aprut cu precdere n cadrul proceselor productive i care vizeaz eficacitatea, precum i

sigurana diferitelor activiti ce prezint o relevan social. Ele nu sunt sancionate de ctre fora coercitiv a statului. norme religioase norme politice decurg n spaiul activitii politice 8. Sistemul dreptului Sistemul dreptului ne apare sub 3 forme: sistem juridic - n acest sens nelegem o parte component a realitii sociale sistem legislativ - presupune un mod de organizare a legislaiei sistem al dreptului stricto sensu - nelegem organizarea dreptului pe ramuri i instituii astfel: sistemul este rezultatul unitii ramurilor i al instituiilor dreptului. El ne apare ca o unitate obiectiv-determinat, n vreme ce sistemul legislativ reprezint o organizare a legislaiei pe baza unor criterii alese de legiuitor. Normele juridice nu exist izolate. Ele sunt grupate pe instituii i ramuri. Norma juridic reprezint elementul de baza al sistemului dreptului. Ramura de drept reprezint ansamblul normelor juridice care reglementeaz relaiile sociale dintr-un anumit domeniu, n baza unor metode specifice de reglementare i a unor principii comune. Criteriile dup care sunt structurate ramurile dreptului sunt: obiectul reglementrii juridice - relaiile sociale care stau sub incidena normelor juridice metoda reglementrii - modalitatea concret de influenare a conduitei n cadrul acelor relaii sociale principiile comune Instituia juridic reprezint ansamblul normelor care reglementeaz relaii sociale adiacente, utiliznd metoda de reglementare specific acelei ramuri .

9.Diviziunea dreptului in drept public si drept privat Dreptul pozitiv se imparte in drept public si drept privat (origine in dreptul roman). Dreptul roman cunostea o atare impartire in : jus publicum si jus privatum. Potrivit unui text din Ulpian, dreptul public se refera la organizarea statului, iar dreptul privat se refera la interesul fiecaruia. Aceasta mare diviziune a dreptului priveste atat dreptul intern, cat si dreptul international.

In dreptul public intern intra: dreptul constitutional, dreptul administrativ, dreptul penal, dreptul muncii si al securitatii sociale, dreptul financiar, dreptul procesual. In dreptul privat intern intra: dreptul civil, dreptul familiei. Ramurile dreptului ce intra in component dreptului public au ca obiect de reglementare: -relatiile sociale din domeniul organizarii puterilor publice (dreptul constitutional); -organizarea puterii executive la nivel central si local (dreptul administrativ); -apararea sociala impotriva faptelor infractionale (dreptul penal); -relatiile de munca si de protectie sociala (dreptul muncii si al securitatii sociale) ; -relatiile financiare, fiscale (dreptul financiar si fiscal); -relatiile ce privesc buna desfasurare a procesului judiciar (dreptul procesual). Ramurile ce intra in competenta dreptului privat reglementeaza relatiile sociale, patrimoniale si personale nepatrimoniale la care participa particularii. Se califica uneori dreptul civil ca drept privat general. Criteriile traditionale ce prezideaza aceasta diviziune a dreptului- interesul general, statal, in cazul dreptului public si interesul personal, privat, in cazul dreptului privat, au fost completate ulterior (sau chiar abandonate) in teoria juridica. Distinctia intre dreptul public si cel privat: criteriul utilitatii sociale (utilitatea delimitarii domaniului public si a domeniului privat), Criterii noi care guverneaza azi aceasta dihotomie: se propune in locul interesului (general sau particular) modul specific fiecarei diviziuni de aparare a dreptului subiectiv. In cazul dreptului public: autoritatile statale apara drepturile subiective din oficiu (ex officio), iar in cazul dreptului privat, apararea acestor drepturi se face la sesizarea partii interesate. Bunurile care apartin domeniului public sunt supuse unui regim de drept public( un regim exorbitant), derogatoriu de la dreptul comun. Bunurile sunt : inalienabile imprescriptibile , nu sunt supuse niciunui termen de prescriptie insesizabile, nu pot fi urmarite pe calea unei actiuni in justitie nefungibile (nu se pot schimba/inlocui cu altele) Contestarea traditionalei dihotomii a dreptului: - procesul de constitutionalizare a dreptului, in care dreptul constitutional ar urma sa asigure, prin principii si norme constitutionale egale in cele doua categorii de ramuri, o adevarata unificare normative

-aparitia unor ramuri noi, mult mai tehnice si neutre fata de sistemul de drept in care se integreaza fara dificultate, ca discipline autonome (dreptul spatial, dreptul energiei nucleare) -caracterul dinamic al sistemului de drept: pe fondul unor profunde mutatii economice, sociale, culturale, se produce un fenomen de innoire a continutului si a formei dreptului (schimbari ale institutiilor sale clasice si aparitia unor directii noi de reglementare) -schimbari in functiile traditionale ale unor institutii: un declin al acestora, incepand cu proprietatea individuala si continuand cu libertatea contractuala -redefinirea scopului, a obiectului si a metodelor unor institutii juridice, pe fondul aparitiei unor ramuri noi ale stiintei dreptului stiinta dreptului industrial, dreptul afacerilor etc. Evolutia sistemului de drept a fost marcata de mai multe definitii. In Antichitate dreptul era definit de catre romani ca arta binelui si a echitatii=> dreptul se confunda cu morala. La sfarsitul Antichitatii si inceputul Evului Mediu, o evolutie a conceptului de drept s-a datorat crestinismului. Crestinismul a sustinut ca exista un drept divin sau de origine divina fundamentat pe Vechiul si Noul Testament. Dar exista si un drept creat de om (dreptul pozitiv). Ulterior, dreptul a dobandit noi definitii, vorbindu-se despre existenta unui drept natural, bazat pe legile naturii. Curs 4

TIPOLOGIA DREPTULUI:

Dpdv al evolutiei istorice: 1. Dreptul sclavagist corespunde Antichitatii 2. Dreptul feudal 3. Dreptul modern
4. Dreptul contemporan / pozitiv (Actualmente in vigoare)

Dpdv al bazinului de civilizatie juridica, dreptul se poate clasifica in familii sau sisteme:

1. Familia dreptului anglo-saxon 2. Familia dreptului romano-germanic 3. Sistemul musulman / islamic 4. Sistemul hindus 5. Sisteme atipice

Exista mai multe sisteme de drept, iar coexistenta lor este fireasca pentru ca nu poate exista un sistem de drept identic pt toate statele. Dreptul este national. Cu toate acestea, exista anumite modele care au influentat alte state. De ex Japonia pt Coreea de Sud, Franta pt o parte din statele europene si N-ul Africii. Nu urmarim, insa, sa ierarhizam sistemele de drept, adica de a stabili daca un sistem e mai bun ca altul, dar vom folosi metoda comparativa pentru ca studiul unui sistem de drept inseamna a intelege structura lui, sistemul lui politic, institutiile sale fundamentale.

Familia dreptului anglo-saxon

In cadrul acestei familii: Dreptul englez Dreptul american

Dreptul englez a. Structura sistemului b. Sistemul jurisdictional c. Izvoarele sistemului

a.

Structura este tripartita: -

Common law Equity law Statute law

Common law (dreptul comun) este un adevarat sistem juridic pt ca el cuprinde normele cutumiare si solutiile jurisprudentiale. Are 3 elemente constitutive:
a. Un ansamblu de reguli de procedura; procedura precede fondul,

intotdeauna. Ex. Foarte multe litigii se solutioneaza pe exceptii de procedura; Procedura trebuie verificata prima pentru ca daca exista un incident de procedura, atunci litigiul e respins din start. Primul lucru pe care il fac magistratii este sa verifice competenta (sunt sau nu competent sa judec acest litigiu?)
b. Un ansamblu de solutii de fond. Solutiile sunt pronuntate de

judecator. Atunci cand exista un vid juridic, judecatorul englez pronunta solutia considerata cea mai rezonabila. El apeleaza la normele cutumiare locale, referindu-se si la solutii canonice, retinand ceea ce este rezonabil. Dreptul roman a patruns foarte putin in Marea Britanie, dar a exercitat o anumita influenta. De aceea, common law reprezinta
c. O metoda de lucru pentru ca judecatorul cauta in precedente solutiile

pe care sa le aplice in spetele deduse judecatii. Acest lucru este practicat din dorinta de a evita pronuntarea unor solutii arbitrare.

Equity law este un corp de solutii complementare sistemului de common law. Prin urmare, rolul central revine tot lui common law, de aceea, s-a spus equity follows the law. De exemplu, daca se cere executarea unei obligatii contractuale, executarea se poate face dupa regulile lui equity, daca obligatia este prevazuta de common law. Daca sistemul de common law nu recunoaste existenta obligatiei, equity nu o poate executa.

Statute law inseamna legea scrisa. Aceasta a 3-a parte a sistemului englez de drept rezulta din structura statala, din forma de guvernamant a Marii Britanii, respectiv monarhie constitutionala, precum si prin faptul ca Parlamentul britanic este preocupat de adoptare in permanenta a unor masuri de modernizare a statului, de reforma. Unele legi scrise (statute) au reluat solutii din common law (partea cutumiara, nescrisa). Altele au reformat institutiile traditionale britanice, iar altele au creat reguli noi de drept, asigurand progresul. Au fost adoptate legi in materia dreptului muncii, a dreptului social, in materia sanatatii, in materia cooperarii internationale. La ei Parlamentul e preocupat in permanenta sa adopte legi scrise. Cu toate acestea, desi exista un pachet de legi scrise, legile scrise sunt facute pentru a se integra in sistemul de common law, adica intr-un sistem juridic unde solutiile si notiunile de baza provin din hotararile judecatoresti.

b. Exista 2 categorii de jurisdictii: A. Curtile supreme: Supreme Court of UK : creata prin Constitutional Reform Act in 2005 ea inlocuieste Camera Lorzilor care era instanta suprema pana atunci. High Court of Justice 3 camere / sectii Queens Bench Division Chancelors division Family Division

Rezolva litigii civile

Crown Court rezolva litigii penale (specializate) Courts of Appeal al 2lea grad de juris dictii; are competente atat in materie civila, cat si penala;

Comitetul judiciar al consiliului privat al reginei care judeca recursurile formulate impotriva hotararilor judecatoresti pronuntate de Curtile supreme din statele supreme ale Commonwealthului (Australia, Noua Zeelanda) B. Jurisdictii inferioare (ordinare)

In materie civila: County Courts (prime instante) litigii simple, considerate minore bunuri, cadastru, imobile a caror valoare este sub 5000 lire sterline

In materie penala: Litigiile considerate simple, delictele minore sunt judecate de un judecator de pace (Justice of the Peace); acestia nu sunt juristi, sunt voluntari care se bucura de o mare reputatie sociala. Pentru litigiile considerate grave, competenta apartine magistratilor profesionisti (Stipendiary Magistrates). Acestia decid daca litigiul respectiv se trimite la curtile superioare (de ex la Crown Court).

In materie administrativa Este un contencios cvasijudiciar = nu e juridic 100%,este administrativojudiciar.

RULES OF PRECEDENT a impus mai multe principii funamentale 1. Toti trebuie sa respecte regulile de drept formulate de judecatori
2. Precedentul judiciar (law precedent) se impune prin simpla lui

existenta 3. Orice jurisdictie este legata de deciziile pronuntate anterior de o curte ierarhic superioara, dar

4. doar precedentele stabilite de curtile superioare (Supreme Court) sunt

obligatorii si imperative in acest caz vorbindu-se de binding procedure 5. deciziile altor curti nu sunt imperative, au valoare persuasiva, adica trebuie sa se tina seama de ele (poti pleca de la ele, dar poti aduce usoare modificari) 6. forma hotararii judecatoresti: a. dispozitivul = concentrat sub forma unei propozitii care contine solutia litigiului [ Se admite solutia litigiului...] b. absenta motivelor deciziei sau solutiei luate = judecatorul nu e obligat sa justifice, sa motiveze propria decizia pentru orice litigiu (decizii usoare); de ex: se poate anula un recurs in baza art cutare...nu e obligata sa justifice tot.
c. (pentru

litigiile grave) reasons = motivarea (la noi considerente); trebuie facuta o distinctie intre ratio decidendi = regula jurisprudentiala fundamentala = formata din motive (argumentare juridica) + regula de drept aplicata = are valoare de legi; .. si obiter dicta = comentariile judecatorilor, insa nu au caracter imperativ (ceilalti judecatori nu sunt obligati sa se conformeze sunt permise incidental, sub forma digresiunii; sunt introduse prin formula By the way

RAPORTUL DINTRE DREPTUL SCRIS NESCRIS

Dreptul scris (statute law) are rol de lege speciala (lex specialia), adica tot common law primeaza, e izvorul principal de drept. Insa, legea scrisa nu e total exclusa, nu e nici neaparat pe un loc secundar, este mai degraba, o lex specialia (inlatura norma cutumiara).

Sistemul american

Un sistem care a creat reguli diferite de cel englez, reguli diferite de common law, reguli care il apropie de sistemul romano-germanic, fara insa a-l confunda cu acesta. O deosebire de sistemul englez, SUA au o Constitutie scrisa, au fost adoptate coduri in materie comerciala, penala, civila etc si exista o distinctie clara intre sistemul federal de drept si cel al statelor federatiei. Exista si asemanari cu sistemul englez. Ambele au aceeasi conceptie asupra dreptului si rolului pe care acesta il joaca in societate, au aceleasi ramuri, aceleasi concepte atat in sistemul englez, cat si in cel american.

Structura dreptului american Trebuie analizat raportul dintre dreptul federal si dreptul statelor membre. Izvorul principal de drept il constituie Constitutia federala, constitutiile statelor avand un rol secundar. Competenta legislativa generala apartine statelor membre, iar competenta statului federal reprezinta exceptia. Pe de alta parte, statele au urmatoarele competente de legiferare: In materie civila: materia contractelor, succesiunilor, familiei In materie penala: reglementeaza definitia crimelor si delictelor si a sanctiunilor

In dreptul federal, aceste materii sunt reglementate numai in mod exceptional, numai crimele considerate f grave (ex traficul de stupefiante). Statul federal are competente in:
-

Stabilirea si perceperea taxelor (Reglementare unitara nediscriminatorie in materie de taxa ideea impozitelor uniforme pt toate cele 50 de state) Relatiile comerciale intre state, dar si cu strainatatea Se pune in executare amendamentele aduse Constitutiei federale Bate moneda Reglementeaza naturalizarea / adoptarea cetateniei americane

Reglementeaza falimentul (tot ceea ce inseamna comert este de competenta federala) Creeaza tribunale federale, subordonate Curtii Supreme a SUA

Prin aceasta competenta partajata, s-au cristalizat 2 principii:

a. Cand statul federal este competent intr-o anumita materie, statele nu

au decat o competenta reziduala si complementara (completeaza o anumita lacuna legislativa federala)

b. Statele nu pot legifera / reglementa impotriva spiritului Constitutiei

federale si nu pot sa impuna restrictii comertului interstatal; constitutiile statelor si legislatia din statul respectiv au putere numai asupra teritoriului acelui stat.

Curtile supreme ale statelor nu trebuie sa se supuna decat Constitutiei si legislatiei statului respectiv, precum si Constitutiei si legilor federale, cu excluderea legislatiei celorlalte state membre ale federatiei. Invocarea dreptului / legislatiei altui stat membru al federatiei se poate face de catre parti printr-un litigiu, dar trebuie facuta si proba existentei legii si a continutului ei. Ex officio (din oficiu), judecatorul investit sa judece cauza nu poate face acest lucru.

Raportul dintre legea scrisa si common law in sistemul american

In sistemul american, common law nu mai ocupa un loc central. Acest lucru se explica prin structura in Stat. Numai legile federale asigura uniformitatea legislativa pentru ca legile statelor sunt diferite, chiar daca au acelasi obiect de reglementare. In ceea ce priveste constitutionalitatea legilor federale, fiecare curte federala (US Supreme Court, US Court of Appeal) are un procuror general (general attorney), care are misiunea sa verifice si sa intervina in cazul neconstitutionalitatii. Procurorul general este membru al cabinetului presedintelui SUA fiind numit de presedinte, insa cu acordul Senatul. In ceea ce priveste sistemul de common si equity law, acestea au fuzionat in 1938 (dpdv procedural). US Supreme Court (rol de curte constitutionala) a stabilit faptul ca nu exista un common law general valabil pentru toate statele. Atunci cand nu exista un precedent aplicabil la o problema de drept dintr-un stat membru, judecatorul

trebuie sa tina cont de precedentele judiciare din toate celelalte 49 de state. De asemenea, a decis ca, chiar daca nu exista un common law federal, sistemele de common law din diferitele state sunt apropiate. Organizarea judiciar: Are un caracter dual, adic este att la nivel federal, ct i la nivel statal, fiecare stat avnd o organizare juridic proprie. La nivel bazic, de prim grad de jurisdicie, ntlnim multe judectorii i tribunale de I instan, care adeseori se confund cu cele la nivel federal. Pentru 2/3 din state exist 3 grade de jurisdicie iar 1/3 au doar 2 grade, deoarece fiecare are libertatea s decid organizarea judiciar (state mici). n vrful ierarhiei se afl Curtea Suprem din statele membre (Supreme Court of...) iar deasupra tuturor Curilor Supreme din state se afl US Supreme Court (la nivel federal). Denumirile curilor supreme ale statelor difer; n 10 state: Court of Errors, of Connecticut spre exemplu. Judectorii din tribunalele statale nu sunt judectori de carier; exist 3 sisteme de numire a judectorilor: judectorii pot fi alei de ceteni (Texas, Michigan, Louisiana) sunt numii de guvernatorul statului, cu aprobarea Parlamentului statului respectiv (New Jersey) pot fi cooptai pe baz de voluntariat, pe baza respectului celorlali (Alaska) Calificarea profesional a judectorilor este inegal n cadrul statal, ceea ce determin diferena de salarizare, uneori avnd salarii mai mici dect avocaii (lawyers nivel bazic de avocatur). Exist mai multe grade de jurisdicie, cu mai multe instituii: Trials Courts (judectorii) Tribunale Superioare (grad II, dar numai pentru 2/3 din state) Supreme Court (grad III, sau grad II pentru 1/3 din state) ! NB: Grad de jurisdicie: ca parte, te poi judeca pe fond, pe ci: fond, apel i recurs.

Jurisdiciile federale:

a) Jurisdiciile de drept comun:

- au competene generale (civil, penal etc) - 94 de curi federale de district (US District Courts), cel puin 1/stat - judectorii sunt numii pe via b) Curi federale de Apel (US Courts of Appeal) gr II - completele de judectori sunt formate din 3 judectori - au competen inclusiv n materie constituional c) Jurisdicii specializate (Curi Legislative): - judec litigii n diverse materii, n special n materie administrativ - au denumiri diferite (ex: US Tax Court) - sunt atipice, nu au grade de organizare d) US Supreme Court (gradul III): - judectorii sunt numii pe via de ctre Preedinte cu aprobarea Senatului - sunt judectori de carier - are competene multiple, inclusiv n materie constituional

Juriile: Exist 2 categorii: Trial Jury: listele electorale - format din ceteni americani electori, trai la sori din

- nr lor poate varia, 6-12, n funcie de natura cauzei sau dup nivel (federal sau statal) - juraii nu au voie s ia notie pe durata procesului - delibereaz doar n ceea ce privete faptele, doar dup ce l ascult pe judectorul cauzei care arat problema de drept ce se ridic n spe - dup deliberri, pronun verdictul, iar judectorul aplic dreptul/legea n conformitate cu verdictul factual al juriului - dac verdictul nu este unanim, atunci se constituie un nou juriu

Grand Jury (Marele Juriu): - 23 de jurai cnd este la nivel federal - decide dac exist sau nu probe suficiente pentru a trimite inculpatul n faa instanei - pronun n acest sens fie un act de acuzare (indictment/true bill) fie un act de renunare la orice urmrire penal (no bill/ignoramus)

Izvoarele dreptului american: 1. Jurisprudena 2. Legea scris (Statute Law)

1. Jurisprudena = totalitatea soluiilor pronunate de judector prin

hotrrile judectoreti. Jurisprudena a determinat cristalizarea urmtorului principiu: judectorul american este legat/inut (obligat) s respecte propria lui jurispruden, precum i jurisprudena curilor ierarhic superioare. n acest scop, judectorul american are grij s citeze precedentele jurisdiciilor superioare. Cu timpul, acest principiu s-a estompat, s-a ameliorat, astfel c acum judectorul american are libertatea de a limita domeniul de aplicare a propriilor sale precedente, dar i de a reforma propriile precedente, n sensul de a le modifica (are dreptul s-i schimbe propria jurispruden). Acest lucru se explic prin faptul c sistemul judiciar american este descentralizat, iar nevoia

de adaptare a instituiilor juridice i a regulilor de conduit n societate este permanent.

Hotrrea judectoreasc american STRUCTUR:

a) Starea de fapt = un rezumat n ordine cronologic al unor ntmplri care b) c) d) e)

pun o problem de drept. Expozeu al problemei de drept ridicate (starea de drept din sistemul romano-germanic) Analiza motivelor (considerentelor din sistemul romano-germanic) judectoreti cu referire la izvoarele de drept Holding = norma, regula concis pe care tribunalul sau judectoria o invoc, n replic la problema de drept ridicat Soluia/decizia (dispozitivul din sistemul romano-germanic) = o simpl propoziie care conine dispoziia judectoreasc. Soluii posibile, prin care judectorul: confirm modific instanei inferioare caseaz anuleaz hotrrile

Hotrrea judectoreasc este semnat de judectorul care a pronunat (el are calitate de autor al deciziei) i este co-semnat de ceilali colegi ai si care o aprob. n cazul n care unul din judectorii care co-semneaz nu este de acord cu autorul, se pot formula 2 categorii de opinii: opinie separat (dissenting opinion) format atunci cnd 1 sau mai muli judectori nu sunt de acord cu fondul soluiei; ex: autorul hotrte o anumit sanciune, iar ceilali nu sunt de acord cu ea. opinie personal (concurring opinion) se formeaz atunci cnd judectorul este de acord cu fondul soluiei, dar pentru alte motive dect cele prezentate de judectorul autor.

2. Statute Law = ansamblu de acte normative adoptate de Congresul SUA

i de parlamentul statelor membre ale federaiei; alturi de jurispruden, este un izvor principal de drept.

Curs 5 Familia romano-germanic de drept Consideraii generale Sistemul francez Sistemul german Consideraii generale:

Apariia sistemului romano-germanic a fost n secolul XIII, prin receptarea dreptului roman i prin crearea unor principii noi de drept, prin interpretarea digestelor lui Justinian. Recepionarea dreptului roman: coala glosatorilor i coala postglosatorilor metoda exegetic. S-au conturat n cadrul familiei 3 mari subsisteme: - SISTEMUL DE DREPT FRANCEZ - SISTEMUL DE DREPT GERMANO-ITALIANO-ELVEIAN - SISTEMUL DE DREPT AL RILOR NORDICE ALE EUROPEI Sistemul francez : Formarea sistemului francez a avut loc n mai multe etape : Perioada de dinaintea Revoluiei Franceze, cnd dreptul avea un caracter dual.

pe de o parte, n N Franei exista un drept cutumiar, nescris pe de alt parte, n S Franei exista un drespt scris, de influen roman. Dreptul public s-a dezvoltat abia la sfritul secolului XVII ; francezii au pus bazele acestei ramuri de drept. Atunci s-a observat o tendin de unificare a dreptului francez se adopt Marea Ordonan Civil i Marea Ordonan Penal care, alturi de alte legi scrise ale Regatului, au unificat importante norme de drept. Revoluia Francez i Imperiul Revoluia Francez a creat ceea ce se numete un drept intermediar, pentru c s-a ajuns la o ruptur total fa de sistemul juridic anterior, fiind adoptate noi principii de drept ; De exemplu : - numai legea poate limita libertatea cetenilor,i nu monarhul - egalitatea trebuie consacrat n toate instanele civile, ea trebuie s se regseasc att n statutul persoanelor ct i n dreptul bunurilor.

 Perioada Directoratului i a Imperiului se caracterizeaz prin acceantuarea necesitii unificrii ntregului drept, soluia aleas fiind cea a codificrii dreptului. Exist 2 posibiliti de unificare : - ncorporarea actelor normative - codificarea (cea mai profund, pentru c se topesc toate actele ntr-unul singur Codul de dimensiune ampl ; se sistematizeaz toate normele, se nltur paralelismele n reglementare, modificndu-se sau abrogndu-se normele ineficiente) 1804: Codul Civil 1807: Codul de Procedur Civil 1808: Codul de Instrucie Penal 1809: Codul de Comer 1810: Codul Penal Noul drept francez s-a caracterizat prin 2 trsturi : O nou filosofie i o nou politic legislativ, n sensul c dreptul este vzut ca o tehnic de protecie a libertii cetenilor, ncercnd s armonizeze interesul statului cu interesul cetenilor. Caracterul predominant al legii toate normele de drept sunt create esenialmente de legea scris, cu nlturarea cutumelor (normele nescrise) i cu limitarea rolului judectorului. Evoluia dreptului francez dup Imperiu

Dreptul civil juca rolul de drept fundamental pentru ntreg sistemul de drept. S-a dezvoltat i dreptul penal, care s-a fundamentat pe Declaraia Drepturilor Omului i Ceteanului (1789). Se afirm i dreptul public, cu dezvoltare din ce n ce mai mare a ramurii dreptului administrativ. Dup 1880 i pn la al II-lea Rzboi Mondial se dezvolt dreptul comercial i dreptul social i apar noi instane judiciare : Consiliul de Stat Francez (Curtea Suprem Administrativ) i Tribunalul de Conflict. Aceste instane confer un caracter original. Dup al II-lea Rzboi Mondial, dreptul constituional este cel care ocup locul central de drept fundamental al sistemului de drept. Recenta modificare constituional din 2003 din Frana, care a reglementat o organizare descentralizat a Republicii Franceze, a determinat evoluii importante ale sistemului dreptului. Astfel, din dreptul civil s-au desprins noi ramuri : dreptul imobiliar, dreptul mediului, dreptul bunurilor etc., din dreptul social a luat natere dreptul muncii, dar i dreptul proteciei sociale, din dreptul penal dreptul penal al minorilor.

Dreptul francez contemporan este marcat de 2 trsturi : noi fundamente ale dreptului intern ; astfel, principiile generale de drept (pilonii) au fost extinse n toate ramurile dreptului, se vorbete despre fenomenul de constituionalizare a ramurilor dreptului. A luat natere un concept nou : blocul de constituionalitate (ansamblu de norme constituionale considerate eseniale pentru orice ramur de drept). noi baze transnaionale integrarea dreptului european/comunitar n dreptul intern. Ordinea juridic comunitar a schimbat raporturile de drept privat. De asemenea, aderarea Franei la CEDO i condamnarea ei de ctre CEDO a determinat schimbarea jurisprudenei franceze prin intermediul Curii de Casaie.

Dreptul civil a rmas n continuare un drept creat de legea scris (drept legal), pe cnd dreptul constituional, considerat un drept fundamental al sistemului, este un drept jurisprudenial, creat prin soluiile judectorilor. CC. Organizarea judiciar :

Jurisdicii de ordin judiciar jurisdicii de fond. gradul I : I. Tribunalele de Mare Instan (Tribunaux de Grande Instance) - sunt departamentale (pe jude) - completul este colegial (2-3) sau unic Civil - 1 sau mai multe secii civile (camere chambres ) - competen - judec n materie civil (toate cazurile, cu excepia acelora date prin lege n competena altor tribunale) - Tribunalul de I Instan se ntlnete la nivelul arondismentelor i judec cauzele civile simple ; Penal - secii corecionale n materie penal - Tribunalele corecionare, n materie penal, judec delictele (= infraciuni de gravitate medie, fiind sancionate cu nchisoare sau cu amend). - Camera de Instrucie (gradul II) - judectorii de instrucie sunt ca procurorii ; ataai pe lng Tribunalele de Mare Instan ; intervin pe lng delicte dac au materie penal i pentru crime dac necesit instrucie (urmrire penal) de I grad mare

- Tribunalul de contravenii ; judector unic.

Poliie,

care

face

urmriri

penale

pentru

II. Ministerul Public cuprinde procurorul republicii, 1 sau mai muli adjunci care reprezint Ministerul Public pe lng Tribunalul de Mare Instan. Ministerul Public cuprinde toi procurorii, nu neaprat ataai. Este o creaie abstrac ; nu aparine puterii executive, ci puterii judectoreti. administer = a servi ; Ministerul Public servete interesul public n Frana. tribunalele au create (acolo unde este cazul) parchete pe lng ele sau pot avea detaai procurori individuali care s participe la cauze penale sau civile. n materie civil, procurorul particip excepional pentru protecia incapabililor. Procurorul aprea i pe lng Tribunalul de Mare Instan, chiar dac nu face parte dintr-un Parchet. Jurisdicii specializate i judectorii : - Tribunalul de Comer (Tribunal de Commerce) - litigiile dintre comerciani sau litigiile privind acte de comer - Tribunale paritare des baux ruraux - judec litigiile dintre proprietarii de bunuri i fermieri. - Conseils de Prudhommes tribunale de munc ; judec litigiile dintre angajatori i salariai

- Comisiile de securitate social ( I instan ) litigii privind cotizaiile, indemnizaiile i prestaiile n general - judectorii de proximitate (complet special de magistrai )- judec mici litigii i contravenii. gradul 2 de jurisdictie:

I. Curtile de Apel - organizate la nivel regional - judeca atat pentru starea de fapt cat si pentru motive de drept (judeca atat in fapt, cat si in drept) - judeca apelurile impotriva tribunalelor de mare instanta dar si contra hotararilor jurisdictiilor specializate - Camera corectionala (in materie penala ) care judeca apelurile impotriva hotararilor tribunalelor de politie si corectionale - Camera de instructie care judeca infractiunile atunci cand acestea sunt crime de gradul 1 ( crima = infractiune cu cea mai mare gravitate, nu doar omor) - procuror general ( pe langa Curtile de Apel) - depinde ierarhic de ministrul justitiei

II. Curtile cu jurati ( Cours dassises) - sunt element preluat din sistemul anglo-saxon - functioneaza numai in materie penala - nu sunt permanente, sedintele de judecata sunt trimestriale, in cadrul fiecarui department - completul e format din 3 magistrati + 9 jurati (sunt fara pregatire juridica, persoane cu o buna reputatie sociala)

III. Curtile militare - formate exclusiv din magistrati

IV Juges denfants (pentru minori )

grad 3 de jurisdictie

Curtea de Casatie (aflata in varful ierarhiei) - judeca doar in drept, faptele sunt stabilite de instantele ierarhic inferioare, Curtea de Casatie verifica legalitatea hotararilor Curtilor de Apel, dar are si misiunea de a asigura unitatea interpretativa a legii. B. Jurisdictii specializate Exista, de asemenea, pentru litigiile administrative, jurisdictii administrate separat de cele de drept comun. Dreptul administrativ francez este mai mult un drept al judecatorilor, ceea ce a impus ca necesara si organizarea unor tribunale separate => Tribunal administrativ, grad 1; Curti Administrative de Apel, grad 2 ; Conseil dEtat ( Curtea Suprema Administrativa a Frantei), in varful ierarhiei Conseil dEtat judeca recursurile contra Curtilor Administrative De Apel (verifica legalitatea hotararilor pronuntate), fie recursurile pentru exces de putere. Recursul pentru exces de putere este o cale extraordinara de atac prin care se contureaza legalitatea actelor emise de autoritatile publice/statale, pentru a vedea daca acestea nu au emis acte cu exces de putere, profitand de pozitia lor privilegiata. Exista 38 Tribunale Administrative + 8 Curti Administrative de Apel. Exemplu de recurs pentru exces de putere: recursul contra unui decret c. Tribunale de conflict - create pt conflictele de competenta intre jurisdictiile inferioare si cele administrative; - este compus din membri ai Consiliului de Stat + membri ai Curtii de Casatie; - sedintele sunt prezidate de Ministrul Justitiei, in realitate el vine in mod exceptional, in caz de paritate a voturilor. Daca o procedura este inceputa in fata

jurisdictiilor de drept comun, prefectul declina competenta si aceasta apartine jurisdictiei administrative.

Izvoarele dreptului francez 1. Legea scrisa este principalul izvor de drept 2. Jurisprudenta este izvor de drept in doua cazuri: - Jurisprudenta Consiliului Constitutional care se publica in jurnalul oficial si este obligatorie erga omnes - Jurisprudenta Curtii de Casatie in materia unitatii interpretarii legii Curs 6 Sistemul german de drept

I. Formarea dreptului german - dreptul german s-a format in mai multe etape Prima etapa: pana la sf. secolului al 19-lea Dreptul german a fost influentat de Imperiul Romano-Germanic (incepe in 843, inainte de a avea acest nume si a rezistat pe timpul catorva secole; dreptul din aceasta perioada este un drept feudal). Regatul devine imperiu in 962 cand incep sa se afirme noi state (ex. Prusia). Imperiul dispare formal abia in anul 1806. Pana in aceasta perioada dreptul era mai mult cutumiar, legea scrisa fiind un izvor secundar de drept. Etapa a II-a: secolul 19 - secol ce conduce la unitatea nationala ( 1867-1871) - dreptul evolueaza in aceasta perioada de la un drept tipic feudal cu puterea concentrata in mainile monarhului la un drept divizat, intai dupa ducate, apoi state; - dreptul penal are un caracter neunitar, initial cutumiar, apoi a devenit un drept cu caracter preponderent scris - initial adaptat Constitutiei Criminale caroliene

( Const. criminalis/penala)- pentru ca mai apoi sa se ajunga la un proces de codificare mai ampla; Constitutia criminalis avea doua categorii de dispozitii: de fond si de procedura (penala) - in ceea ce priveste dreptul privat, a fost si el, initial, un drept cutumiar, germanii formuland adagiul : cutuma este sacra; acest fenomen s-a manifestat pana la mijlocul sec 18 cand apare ca necesara codificarea=> in Bavaria a fost adoptat Codul Civil (1756) - cutuma a avut un loc important in izvoarele dr. german pt ca a fost considerata dreptul care a fost experimentat; - dreptul roman a fost si el receptat de sistemul german si a ocupat si el un loc important in formarea dreptului german, dar rolul sau se accentueaza din sec 16; - dupa Codul Civil din Bavaria a fost adoptat un Cod General de Drept (Allgemeines Landrecht)-Prusia, 1794. El acoperea intregul sistem de drept, insa fara procedura si organizarea judiciara; - unificarea politica a dus la unificarea dreptului. Astfel, a fost creata Confederatia Germaniei de Nord (era un stat federal, unde autoritatile imperiale aveau competente de legiferare, astfel ca, in timp, si statele din Germania de Sud au aderat la Confederatie. Acest lucru a determinat un amplu proces de codificare a dreptului.) - dupa adoptarea Codului de Comert in 1871, a a fost adoptat un nou Cod de Comert, in 1897, pentru ca s-a dorit ca acest nou cod sa fie in armonie cu noul Cod Civil. - Codul Penal a fost transpus in Codul Penal al Confederatiei Germaniei de Nord (1870) apoi, dupa aderarea statelor Germaniei de Sud, a devenit Cod Imperial (1871). A fost urmat de noi legi privind procedura si organizarea judiciara, in 1877. - 1874 a fost creata o comisie pentru redactarea Codului Civil German (BGB Brgerliches Gesetzbuch) care a luat decizia sa nu urmareasca niciun model prestabilit, ci sa compare sistemul juridic din statele germane astfel incat sa gaseasca cea mai buna solutie; aceasta comisie a fost inlocuita de o alta comisie=> 1896, Codul civil a fost votat, a fost promulgat, dar nu a intrat in vigoare decat de la 1 ianuarie 1900. - BGB este total diferit de Codul Civil Francez; are cinci carti si cuprinde o parte speciala si una generala; partea generala este dezvoltata si reprezinta ansamblul institutiilor de drept civil; partea speciala are 4 carti din cele 5

- exista diferente de fond: - imprumuta principiul individualismului liberal din sec 19, nu principiile politice si sociale inovatoare ale epocii sale -are dispozitii originale in ceea ce priveste actele juridice precum si obligatiile civile - dupa Codul Civil, o amploare deosebita a luat-o Dreptul Constitutional => se vorbeste despre un constitutionalism german ( statul este un stat de drept in care legea se aplica in mod egal nu numai cetatenilor, dar si aut. statale. De asemenea, in viz. germana, statul de drept trebuie sa fie in acelasi timp si un stat social ( asigura protectia cetateanului=> s-a dezvoltat ramura de drept social, diferit fata de blocul de constitutionalitate de la francezi) In perioada dintre cele doua Razboaie Mondiale se obsv. un fenomen de criza a dreptului, aceasta criza a avut doua cauze principale: Falimentul monetar determinat de rigiditatea BGB, care a incercat sa fie corectat de jurisprudenta si alte legi Nazismul care a pervertit intreg sist. de drept german

Dupa cel de-al doilea Razboi Mondial, Germania s-a divizat in doua state: RFG si RDG. - in RFG dr. a incercat sa se integreze spiritului European, adica a fost un sist. ce a avut la baza eco. de piata si doctrina liberala; - in RDG a existat un drept socialist; Dupa 1990, unificarea politica a Ger. a determinat si unificarea dr. german, unificare facuta sub egida Constitutiei din 1949,ce a restabilit statul de drept pe intreg ter. Ger.=> 3 consecinte majore: Promovarea d.const->a insemnat si promovarea dr. supranational, adica aplicarea dr. European ( mai ales a tratatelor fondatoare a U.E. + Conventia europeana a drepturilor omului) - toate dispozitiile din ramurile de drept (in special civil) sunt aliniate dr. const

2. Au avut loc reforme tehnice importante in dr. penal si procedura penala, pornindu-se de la principiul legalitatii ( nullum crimen sine lege=nimeni nu poate fi tras la raspundere juridica daca fapta comisa nu este reglementata intr-o norma de drept) - procedura releva un sist. intermediar intre familia anglo-saxona si sist. francez de drept

- este un sistem acuzatorial, dar care este imbunatatit sau atenuat prin inst. precum dreptul la aparare, detentia provizorie sau preventive etc. 3. Reformarea dreptului privat - au aparut noi ramuri: dr. familiei, dr pers. handicapate - s-a reformat falimentul si dr. obligatiilor II. Organizarea judiciara - exista jurisdictii ordinare si specializate a. ordinare sau de dr. comun - Trib. Cantonal (grad 1), prima instanta, , judecatorul e unic, judeca litigii a caror valoare patrimoniala nu depaseste 5000 de euro; - Trib. Regional (grad 2) de la 5000 euro +, complete de 3 judecatori, judeca litigii atat in materie civila cat si in materie penala. In materie penala exista urmatoarea structura: Marea Camera Penala ( judeca in prima faza, judeca grosul) si Mica Sectie Penala - Tribunalul Regional Superior- (grad 2) 3 judecatori in complet, echivalentul Curtilor de Apel de la noi, judeca in materie civila, mai prcis apelurile impotriva hot. pronuntate de Tribunalul Regional - Curtea Federala de Justitie= Curtea Suprema Federala( grad 3) -judeca atat in civil, cat si in federal b. administrative: Tribunalul adm + Curti Adm. De Apel + Curti federale adm, analog in dreptul muncii si materie financiar-fiscala (diferenta e ca nu sunt administrative ci de munca sau financiar-fiscale) c. constitutionala - Curtea Constitutionala, creata in 1949, 16 judecatori, doua camere, in fiecare camera sunt cate 8 judecatori ( are sediul la Karlsruhe). Desi nu face parte din jurisdictiile ordinare, totusi, face parte din puterea judecatoreasca=> orice judecator poate sesiza C.Constitutionala

III. Izvoarele dr. german

- legea scrisa; - jurisprudenta are valoare persuasiva; - exista autoritate de lucru judecat ( nu se poate judeca de doua ori aceeasi speta), dar nu exista o hotarare judec. unica, in sensul ca singura nu poate determina crearea unei norme de drept pt ca formarea dr. de catre jsp. ger. se poate realiza doar in urma hot. judec. succesive, din care sa fie deduse reguli de drept ) - contributia jurisprudentei la crearea dreptului este globala, generala; Curs 7 Dreptul musulman sau islamic I.Formarea si izvoarele - un drept de inspiratie religioasa - exista trei izvoare religioase: Coranul, Sounnah, Ijma; - exista si surse laice de drept; a. Coranul - cuprinde revelatii ale profetului Mohamed, facute de Arh. Gavril, pe care profetul le-a transmis oamenilor; - doar 500 de versete priversc dreptul; - in ceea ce priveste dr penal sunt 6 fapte care sunt retinute, def. ca infractiuni sau crime; - in ceea ce priveste dr civil sunt reglem relatiile de familie + statutul persoanei + poligamia + repudierea + succesiunile; - 70 de versete din Coran sunt ref. la statutul persoanei, 30- dr penal, din care 13 se refera la procedura judiciara, 10- dr const, 10- eco. + finante, 25- dr international, 70- dr civil propriu-zis ( proprietate si obligatii, in special); b. Sounnah - cuprinde trad. desprinse din comportamentul lui Mohamed, trad. concretizate intr-un ansamblu de hadithuri. Un hadith reprezinta o propozitie sau un vers cu privire la viata profetului Mohamed, vb sale, obic. sale, atitudinea avuta in fata vietii; - exista trei categorii de hadithuri ( n. cutumiare religioase) - autentice: doar ele pot fi invocate si aplicate ca norme de drept;singurele care stau la baza crearii concrete a unei reguli - bune - false - exista 8000 de hadithuri; unele sunt contradictorii; - s-a considerat ca un hadith poate abroga un altul care a fost considerat fals; - multe hadithuri au fost eliminate;

c. Ijma - cuprinde acordul unanim al doctrinarilor - dogma sa este urmatoarea: caracterul infailibil al vb profetului *Concordanta opiinilor cu privire la normele religioase promovate de Ijma - s-a considerat ca nu este necesar sa existe unanimitate, astfel au aparut rituri diferite de Ijma, care nu au fost considerate obstacole in calea aplicarii Ijma; - se face o distinctie intre cele corecte ( apartin sumitilor, care considera ca pot exista rituri religioase dif, dar trebuie sa fie compatibile cu Coranul si Sounnah) si cele eretice ( apartin siitilor, considera ca seful musulmanilor trebuie obligatoriu sa apartina familiei profetului; pentru sumiti, califul trebuie sa fie arab, dar poate fi orice musulman); - Ijma este folosita pt interpretarea legala a surselor scrise ( ex. Coranul); - pt ca o regula de drept sa fie admisa de ijma nu este suficienta credinta poporului sau aderarea unanima la aceasta *- a nu se face confuzie cu cutuma - unanimitatea se cere doar din partea specialistilor, a jurisconsultilor - acc. reg. de drept confera solutii juridice/ efecte juridice, inseamna o admitere unanima ( admitere unanima= prioritate fata de lege pt ca regula respectiva are forta legii) Cele trei surse religioase nu au o valoare egala in tabloul izvoarelor dreptului; numai Coranul si Sounnah sunt considerate cele mai importante izvoare, Ijma este considerata un izvor provenit din ratiunea umana, ratiune ce nu a beneficiat de revelatii divine; - exista consacrat un concept aparte-ijdihad; - juristii musulmani au incercat sa explice sol. juridice pornind de la Coran si Sounnah. Ei nu au fost preocupati de teoretizarea dr, ci de sistematizarea unui mecanism intelectual pt a legitima o practica care sa gaseasca solutii la cazurile noi, dar autorii nu au avut rol creator de drept pt ca s-au limitat la a avea doar rolul de a interpreta si de a preciza sol. continute in sursele initiale ( Coran si Sounnah) - interpretarea lor s-a impus erga omnes Sursele laice sunt complementare si compatibile cu sursele religioase,. Cutuma a fost retinuta ca izvor de drept daca nu a fost contrara legilo scrise si regulilor religioase Legea scrisa trebuie sa respecte conditia si sa nu fie in contradictie cu regulile religioase. Judecatorul poate dezvolta un rationament prin analogia surselor religioasa, elaborand solutii proprii. Are libertatea de a crea norme de drept numai daca nu gaseste solutii in coran/ sounah. Nu are liberatea de a crea precedente. Sursele laice ale sistemului musulman Sursele sau izvoarele laice sunt complementare surselor religioase, sunt compatibile cu acestea. In ceea ce priveste cutuma, ea trebuie sa fie compatibila cu sursele

religioase : cu Coranul si cu Sounnah. De asemenea, nu trebuie sa fie contrara legilor scrise. La randul ei, legea scrisa nu trebuie sa fie contrara surselor religioase. Jurisprudenta, la randul ei, poate fi creatoare de drept (diferenta fata de sistemul anglo-saxon). Judecatorul poate dezvolta un sistem prin analogie (qiyas) dupa sursele religioase, elaborand solutii proprii. Are aceasta libertate numai daca nu gaseste solutii direct aplicabile din Coran si Sounnah, din sursele religioase. Nu poate crea precedente judiciare ca in sistemul anglo-saxon, care sa fie obligatorii ulterior. Organizarea judiciara si statutul judecatorului In dreptul musulman, in dreptul public, un rol central il are Califul (seful religios la suniti) iar la siiti Imam. Califul sau Imamul delega atributiile sultanului sau pasei (conducator de provincie), care prin deciziile lor nu trebuie sa incalce regulile religioase stabilite de Coran si de Sounnah, De regula, Guvernul se numea consiliu, format din ministri. Exista un divan care il reprezenta pe sultan, care era reprezentat de guvernator in fiecare provincie. Rezulta ca in materia dreptului public autoritatea centrala este dubla, find reprezentata atat de seful religios cat si de seful statului. Dreptul public = relatiile dintre autoritatile statului In ceea ce priveste dreptul privat si dreptul penal, rolul important este al judecatorului devenit cadiu. Puterea judecatoreasca apartinea guvernatorului, care o delega cadiului. Mai tarziu, cadiul devine judecator. Cadiul judeca singur atat in prima cat si in ultima instanta - complet unic. Judeca toate litigiile indiferent de materie. Aplica dreptul musulman utilizand rationamentul prin analogie. Procedura cuprindea reguli simple, iar probatoriul se reducea la proba cu martori (declaratiile martorilor). In ceea ce priveste dreptul penal - infractiunile sunt clasificate in 3 categorii: 1) crimele de sange - de gravitate maxima ex : omorul deosebit de grav, loviri si vatamari corporale grave, urmari moartea sau sinuciderea victimei; 2) cele 6 infractiuni luate din Coran : a) omorul - reglementat in Coran b) adulterul femeii c) diverse vatamari corporale d) furt e) infractiunea de a bea vin f) renegarea (sau abjurarea) islamului; la crestini apostazia 3) infractiuni lasate la puterea discretionara a cadiului (a judecatorului) - faptele cu gravitatea cea mai mica ; de regula, infractiunile care pot aduce atingere ordinii publice - comportament indecent in public, orice fapta contrara legii savarsita in public.

Dreptul privat este impartit in : 1) dreptul persoanelor = barbatul si femeia sunt egali in ceea ce priveste capacitatea de folosinta si capacitate de exercitiu; Capacitatea de folosinta se dobandeste din momentul nasterii (= aptitudinea de a dobandi drepturi si de a avea obligatii, dreptul la viata, la scoala, libertatea de circulatie). Capacitatea de exercitiu = posibilitatea de a exercita drepturi si obligatii. Dupa 18 ani - subiecte de drept cu capacitate deplina, putem semna orice fel de acte juridice, ne poate fi angajata raspunderea civila, penala. Pe timpul minoritatii, sub 14 ani, nu exista raspundere penala . Exista diferente intre barbat si femeie in ceea ce priveste casatoria si proba in justitie. 2) dreptul familiei = barbatul este seful familiei iar tatal sau inlocuitorul acestuia isi poate casatori copiii minori fara consimtamantul acestora Sotul se poate casatori cu mai multe femei - Coranul il limiteaza la 4. Are drept de repudiere in cazul sotiilor. Un barbat musulman se poate casatori cu o femeie crestina, dar o femeie musulmana nu are dreptul sa se casatoreasca cu un barbat crestin. In ceea ce priveste copiii rezultati din casatorie, femeia are mai multe drepturi, ea este stapana casei. In afara casei, vorbeste barbatul. Femeia poate acorda educatie si are dreptul de a-i creste. Copiii trebuie crescuti in religia musulmana chiar daca mama este crestina. 3) dreptul patrimonial sau dreptul bunurilor Terenurile pot face obiectul proprietatii individuale, pot fi transmise prin succesiuni si prin contracte, insa dreptul de proprietate este un drept absolut, pentru ca titularul proprietatii este Allah, proprietatea este un dar de la Dumnezeu si are caracter sacru, este sfanta, inviolabila. Noi oamenii nu suntem stapanii proprietatii. Dezmembramintele proprietatii sunt admise/permise - dreptul de uzufruct, dreptul de folosinta si dreptul de utilizare, dreptul de dispozitie (abusus). Fruct juridic - iau bani din chiria apartamentului. In ceea ce priveste categoriile de bunuri, acestea se clasifica: a) Kharagii - cele mai importante bunuri, pentru ca apartin statului, dar pot fi date in detentia persoanelor private b) Waqf - sunt considerate proprietatea lui Allah, sunt inalienabile, perpetuum, se considera ca sunt bunurile afectate unei opere In ceea ce priveste obligatiile - rezulta din acte juridice. Contractele nu au la baza teoria consimtamantului sau a acordului de vointa. Un contract inseamna 2 - act juridic bilateral Testamentul - act juridic unilateral In dreptul nostru sau anglo-saxon contractul este un act care cuprinde

minim 2 vointe. In dreptul musulman este suficient sa existe o declaratie a unei parti care sa cuprinda intentii serioase de a realiza o anumita operatiune juridica. Ex: fie vanzare, fie cumparare, fie de a dona un bun, fie de a accepta donatia unui bun. Exista vanzare-cumparare din momentul in care exista doua declaratii una a vanzatorului si una a cumparatorului, deci 2 declaratii, adica 2 acte juridice care sa aiba concordanta (sa exprime acelasi lucru). Nu exista o teorie a raspunderii juridice civile, cum este in sistemul romano-germanic sau sistemul anglo-saxon. Nu exista raspundere pentru fapta altuia, sau raspundere pentru fapta lucrului. In ceea ce priveste raspunderea persoanei, aceasta este cazuistica, ex este obligatia de a repara in cazul distrugerii lucrului altuia sau in caz de uzurpare. Tendinte actuale ale dr.musulman La ora actuala exista state musulmane, state fidele dreptului musulman clasic, unde Coranul are ponderea majoritara in izvoarele dreptului (ex: Arabia Saudita). - exista state cu tendinte de modernizare, de laicizare ale sistemului de drept (ex: Turcia); - exista state care au ales o intoarcere la dreptul musulman pur, state ale fostului URSS; ele au fost transformate cu forta in republici sovietice, dar erau de traditie musulmana. Dupa caderea comunismului revin la forma lor ancestrala. - state musulmane, foste colonii franceze: Algeria, Tunisia, care au preluat numeroase elemente din dreptul francez, din codul napoleonian, dar dreptul musulman ocupa locul central; - statele cele mai puternic laicizate: Turcia - candidata la UE. Sistemul hindus de drept I - Consideratii generale II - Izvoarele sistemului III - Organizarea judiciara I Consideratii generale Sistemul hindus = sistem religios de drept care nu se fundamenteaza pe texte religioase unice ci pe mai multe carti sacre care claseaza in centrul lor individul, sau omul. Dreptul hindus traditional a reflectat principiul hinduismului care a sustinut ca adevarul si revelatia divina nu sunt accesibile oricui, ci numai claselor superioare sociale, deoarece oamenii nu se nasc egali. Este unul din cele mai vechi sisteme de drept din lume, care a aparut in jurul anului 1700 i Hr . Sistemul hindus traditional este caracterizat insa de principiul discriminarii si al inegalitatii de tratament care se aplica oricarui individ care recunoastea apartenenta la hinduism, indiferent de cetatenie sau nationalitate sau de

domiciliu, de locul unde traia, unde traieste. Hinduismul nu pretinde, asa cum bine stim, credinta intr-un Dumnezeu unic, ci in mai multe zeitati, politeism, ceea ce a determinat aparitia a rituri si ritualuri diferite. Sistemul hindus de drept - bibliografie - vezi articolul din Aub seria drept nr 4 din 2004 paginile 103-105. II Formarea sistemului - Izvoarele dreptului A) Sistemul hindus traditional - fiind un sistem de drept religios, este bazat pe texte sacre denumite SHRUTI (sunt texte revelate de divinitate oamenilor inteleptilor) Este vorba de urmatoarele categorii de texte sacre : 1) VEDAS; care cuprind 3 categorii de texte sacre - RIGVEDAS - VEDANGAS - UPANISADE Vedas cuprinde un ansamblu de principii care stau la baza oricarei cunoasteri, precum si de reguli de conduita, norme pentru viata personala si sociala. 2) DHARMA - cuprinde un ansamblu de traditii hinduse aplicabile in viata de zi cu zi, nu sunt texte sacre, sunt considerate compilatii care cuprind traditiile si operele marilor intelepti (profeti) ai antichitatii hinduse. Aceste compilatii se impart la randul lor : - Dharmasutra - norme de conduita obligatorii, norme juridice; - Dharmasatras - codul lui MANU; - Nibandhas - prin comentarii ale juristilor, ale specialistilor ; 3) CUTUMELE = reprezinta a treia mare sursa a dreptului traditional hindus. Cutumele hinduse modifica sau completeaza Dharma. Sunt foarte numeroase datorita scolilor diferite dar si castelor si datorita apartenentei la casta (fiecare casta cu cutumele ei). Sfera de aplicare a unei cutume este de la o regiune la alta, de la o casta la alta, uneori de la o familie la alta - stricto sensu : mama, tata si copilul - lato sensu : strabunici, bunici, parinti, copii (strabunicul = pater familias). 4) Principiul echitatii = in absenta solutiilor provenite din izvoarele principiilor, din textele sacre, litigiile se solutionau dupa constiinta si echitate. Judecatorul era obligat de textele sacre sa actioneze potrivit constiintei sale - este si un principiu actual de drept. 5) PANCHAYAT - in realitate pot fi considerate tribunale sau curti, structuri locale ale castelor care rezolvau problemele interne de casta, atat religioase cat si juridice. Solutiile PANCHAYAT tineau cont de DHARMA. Sanctiunea maxima ce putea fi pronuntata era aceea a excluderii din casta. Existau 4 caste : 1) Casta brahmanilor - cea mai importanta - faceau parte preotii, inteleptii

comunitatilor ; era cea mai importanta casta deoarece venea in contact direct cu divinitatea. 2) CSHATRIYAS - intrau militarii sau puterea armata si persoanele cu titluri nobiliare, printii. 3) VAYSHYAS - comercianti si agricultori. 4) SHUDRAS - clasa micilor mestesugari, servitori, mici slujbe . In afara celor 4 caste - SHANDALAS sau PARIAS - oamenii care nu apartineau niciuneia dintre caste, orfaniii (includea paturile sarace ale societati hinduse). Specificul izvoarelor dreptului hindus traditional este acela ca nu exista nici legi scrise, nici precedente judiciare, pentru ca filosofia hindusa este aceea ca autoritatile statului sau statul in general nu se pot lega pe viitor sau pentru viitor, mai bine zis, nici de legi, nici de precedente pentru ca este posibil sa apara o solutie mai buna decat cea reglementata la un moment dat de o lege sau definita intr-un precedent . B) Dominatia engleza - o noua etapa in formarea sistemului de drept hindus. Pe langa dreptul hindus traditional bazat pe religie si pe langa dominatia musulmana care a dus la aplicarea dreptului musulman, dominatia engleza sau britanica a avut o contributie importanta la sistemul actual al dreptului hindus. Influenta engleza a inceput in sec al XVII-lea pana la 18 iulie 1847 cand India si-a castigat independenta. Autoritatile engleze coloniale au decis sa respecte dreptul traditional hindus, dar pentru a-l intelege au apelat la expertii denumiti punditi, care aveau rolul sa-i indice judecatorului britanic solutia aplicabila. Punditii au deformat prin interpretarile lor solutiile cutumiare. Pe de alta parte s-a introdus terminologia juridica britanica peste sistemul traditional. De asemenea, au fost introduse solutiile juridice engleze . Dupa 1947, sistemul traditional de drept a continuat sa se aplice, dar numai in anumite materii, cum ar fi : - statutul persoanei (dreptul persoanei); - in materia succesiunilor - adica dreptul de mostenire; - in materia afacerilor sau dreptul afacerilor - daca vrei sa deschizi o afacere; Se vorbeste in aceasta perioada, dupa 1947, de un anglo-hindu law caracterizat prin faptul ca limiteaza dreptul hindus traditional. C) Crearea dreptului modern hindus Formarea acestuia se remarca inca din 1833, din perioada colonialismului, cand incepe un proces de codificare, caracterizat sau marcat de receptarea dreptului englez sau britanic, precum si practicilor sau tehnicilor de common law. In 1860 a fost adoptat Codul penal indian. In 1872 a fost adoptat Indian contract act - act care reglementa regimul

contractelor. In 1908 - Codul de procedura civila. Dupa independenta, desi s-a incercat unificarea dreptului, in special dupa adoptarea constitutiei Indiei. Din cauza sistemului de caste, care ar functiona si astazi, se mentin multe inegalitati intre cetateni, deoarece India este stat federal. Aceasta face greu de realizat unificarea sistemului. Constitutia din 1950 reglementa India ca republica federala, cu 25 de state si 7 teritorii. Puterea legislativa are 2 camere : - Camera poporului (43 de membri cu mandat de 5 ani) - se ocupa de India ca stat federal. - Consiliul statelor format din 245 de membri cu mandat pe 6 ani. In ceea ce priveste puterea executiva, presedintele statului este ales pe 5 ani si are un rol simbolic cu atributii limitate. Primul ministru conduce guvernul si provine din majoritatea aflata in camera poporului. Puterea judecatoreasca este organizata in cadrul statelor membre ale federatiei. Ceea ce este interesant este ca nu exista Curti supreme in fiecare stat, ca in alte state federale. Exista, in schimb, o curte suprema federala a Indiei, condusa de Chief of justice - presedintele curtii federale a Indiei. Atributii ale Curtii supreme federale: - compusa din 13 judecatori numiti de presedintele republicii - are competente largi: control judiciar si control constitutional al legilor - exista recurs pentru incalcarea drepturilor fundamentale prevazute de Constitutie . - judeca apeluri impotriva unor hotarari penale (in cazul pedepsei cu moartea) - exista jurisdictii inferioare specializate in anumite domenii: In materia penala : Sessions courts In materie civila : exista tribunale de district. In civil - primul grad de jurisdictie care judeca in prima instanta este fondul. Gradul 2 este asigurat de High courts - care sunt atat in materie civila, cat si penala. Judeca apelurile impotriva hotararilor pronuntate de jurisdictiile de prim grad. Gradul 3 de jurisdictie - ultimul si cel mai important - aici se asigura jurisprudenta definitiva si irevocabila. Furnizeaza practica judiciara definitiva. Gradul 3 este asigurat de Indian supreme court, deciziile ei fiind considerate precedente obligatorii - marca de familie anglo-saxon - obligatorie pentru instantele inferioare. In ceea ce priveste statutul persoanelor (sau dreptul persoanelor), s-a ameliorat fata de normele cutumiare traditionale. A fost abolita interdictia casatoriei dintre membrii castelor diferite (inainte te puteai casatori numai cu cei din casta ta). Poligamia a fost interzisa, la fel casatoria intre colaterali (casatoria intre frate si sora). Divortul a fost liberalizat, inainte era interzis. 1) Vaduva persoanei decedate - decuius in latina - trebuia si vaduva sa

moara odata cu el. Aceasta norma cutumiara s-a considerat desueta. La indieni se incinereaza, nu exista inmormantare; doar pentru vaduve este valabila aceasta situatie, barbatii putandu-se recasatori. Femeia murea asfixiata prin incinerare. In 1806, intr-un anumit stat federal, s-a descoperit ca inca se mai practica aceasta cutuma. Autoritatile locale executasera aceasta traditie confom normei hinduse. S-a iscat un adevarat scandal - statului indian i-a fost cerut sa adopte o lege care sa desfiinteze acest lucru . 2) In alte provincii exista aceasta norma : cand deceda pater familias, vaduva devenea o straina pentru familie, era scoasa din familie, devenea o paria. Vaduvele erau izgonite la marginea orasului. Comunitatea internationala a atras atentia - se proceda astfel intrucat averea trebuia sa ramana in familie. Femeia nu este capabila sa administreze averea femeile acestea erau obligate sa se imbrace in negru, erau izgonite. Se mai practica si azi in unele comunitati.

Sistemul Hindus de drept Sistemul hindus de drept este unul din cele mai vechi sisteme de drept din lume. Format catre anul 1700 i.Hr, de arieni, triburi de origine indoeuropeana, raspandit nu numai pe teritoriul indiei de astazi, ci sip e teritoriul altor state, precum Iranul sau Pakistanul de azi. Ocupa un loc aparte in tipologia juridical, avand la baza religia hindusa, care nu se fundamenteaza pe texte sacre unice, precum Biblia sau Coranul, ci pe mai multe texte sacre care plaseaza in central lor individual organizat in clase (caste), astfel ca acest system de drept se diferentiaza net de alte sisteme de inspiratie religioasa, cum este de exemplu sistemul de drept musulman. Principalele scripturi hinduse se impart in 2 categorii: shruti (Vedele si Upanisadele) si smriti (Epopeile, Sutrele, Puranele). Shruti se considera a fir elevate divin, iar smriti sunt texte predate de intelepti si transmise de discipoli. Aceste lucrari sunt nu numai religioase, ci si o sursa de drept. Fiind un drept de inspiratie religioasa, sistemul hindus de drept a reflectat principiile hinduismului, care a sustinut ca adevarul si revelatia divina nu sunt accesibile oricui, ci numai claselor sociale superioare, deoarece oamenii nu se nasc egali. Astfel existau 4 clase traditionale (varna), care au fost associate cu parti ale corpului creaturii cosmic, Purusha: clasa brahmanilor (brahmana) erau gura lui Purusha, clasa razboinicilor (kshatriya), bratele; oamenii de rand (vaishya),

coapsele; servitorii (shruda), picioarele. Brahmanii formau casta sacerdotala si a invatatilor, kshatriya clasa printilor si a luptatorilor, casta vaishya era reprezentata de agricultori si comercianti, iar shruda (artizani si servitori). Erau considerate paria comunitatii, inferiori celorlati prin simpla lor nastere in aceasta casta. Cele 4 varna cunosteau principiul organizarii ierarhice: primele 3 clase erau : dublu nascute, in sensul ca numai barbatii nascuti in aceste clase puteau asculta Veda si aveau acces la divinitate. In ceea ce priveste femeile, cel mai important moment din viata lor era casatoria, considerate un adevarat ritual de initiere in responsabilitatile corespunzatoare noului statut, dar si de raspandire a hinduismului in familie. Aceste principia s-au regasit si in sistemul de drept, care era marcat de principiile discriminarii si al inegalitatii de tratament. Cu toate acestea, sistemul hindus de drept are si influente britanice (in special sistemul de common law), dar si influente musulmane. Pe de alta parte, in cadrul sistemului hindus de drept trebuie facuta o distinctive intre vechiul drept al comunitatilor hinduse si dreptul Indian actual. Vechiul sistem creat de comunitatile hinduse Hinduismul nu pretinde credinta intr-un Dzeu unic, un hindus poate avea mai multe zeitati, aderand la mai multe ritualuri hinduse. In ceea ce priveste dreptul hindus, el se aplica oricarui individ care recunoaste o apartenenta, un atasament la Hinduism, fata a tine cont de nationalitatea sa sau de locul unde traieste. In conceptia vechiului sistem de drept, accentual este pus pe comportamentul oamenilor, fiind reglementate 3 tipuri de comportament, appreciate ca veritabile stiinte: stiinta dharmei, care se refera la calitatile umane si se sintetizeaza printr-o conduit justa si echitabila, artha, priveste interesul si inseamna imbogatirea spiritual si modalitatea de a conduce, kama, priveste bucuria, tot ceea ce este agreabil. Este un drept cutumiar, influentat insa in sec. XVI-XVII de faptul ca Imperiul Mongol impune reguli ale dreptului Islamic. Ulterior, coabitarea dintre dinastia de origine turca si sultanul de la Delhi au determinat mentinerea autoritatii hinduismului in plan religios, dar pierderea autoritaii sale pe plan juridic. Pe de alta parte, dominatia britanica a facilitate patrunderea regulilor jurisprudentiale de common law si equity. Dreptul Indian actual

Dupa obtinerea independentei de sub stapanirea britanica, India a cunoscut un process de transformare a sistemului de drept, de cautare a unui drept propriu, corespunzator noilor realitati sociale. Se vorbeste despre anglo-hindu law, caracterizat printr-o limitare a vechiului drept hindus religios. In plus, foarte multe traditii, cutume au fost codificate, mentinandu-se sistemul anglo-saxon, astfel ca se considera ca dreptul Indian face parte din sistemul de common law. India este un stat federal, cu un system parlamentar inspirit de Marea Britanie. Primul-ministru este cel care detine adevarata putere politica, presedintele statului avand un rol decorativ. Camera poporului are 43 de membri alesi prin sufragiu universal pt 5 ani, iar Consiliul statelor are 245 de membri alesi pt 6 ani de catre adunarile legislative ale statelor. Statutul persoanei s-a ameliorat, in special prin Constitutia Indiana, dar si printr-o serie de legi care au abolit interdictia casatoriei intre membrii castelor diferite, poligamia a fost interzisa, la fel si casatoriile intre colaterali, iar divortul a fost liberalizat. In ceea ce priveste organizarea judiciara, exista 2 tipuri de jurisdictii: jurisdictiile statelor si Curtea Suprema Federala. Exista jurisdictii inferioare, specializate in anumite domenii, de exemplu Session Courts, care solutioneaza numai litigii de drept penal, tribunalele de district se ocupa de litigiile civile etc. sentintele acesor instante pot fi atacate in fata unor jurisdictii de al II-lea grad, denumite High Courts. Nu exista o Curte Suprema a statelor federale, deoarece exista recursul la Indian Supreme Court (Curtea Suprema Federala). La randul ei instant suprema are mai multe competente: vegheaza la respectarea Constitutiei, exercitand un control de constitutionalitate a legilor federatiei, precum si a legilor statelor membre; se pronunta in cazul incalcarii unui drept fundamental garantat de constitutie; se pronunta asupra oricarui recurs penal al unei High Court, in special atunci cand este vorba despre pedeapsa cu moartea. Deciziile Curtii constituie precedente judecatoresti obligatorii pt instantele inferioare. Curtea este compusa din presedinte (Chief Justice of India) si 13 magistrati desemnati de Presedintele Indiei. In concluzie, sistemul hindus de drept actual si-a pierdut caracterul religios, devenind un sistem laic, avand la baza modelul englez de common law, dar si cutumele hinduse

Curs 8

Sisteme atipice de drept

Conf. univ. dr. Simona Cristea Diversitatea juridic, grupat, n general, ntr-un ansamblu coerent de mari familii de drept, precum familia dreptului romano-germanic, anglo-saxon sau musulman, prezint i cteva sisteme de drept, ce nu pot face parte din niciuna din familiile clasice, sisteme a cror diferen intrig i pe care, ns, nu trebuie s le respingem sau s ncercm aducerea lor la numitorul comun al uneia dintre marile familii. Sunt sisteme atipice, iar cunoaterea lor este o necesitate, pentru a putea coexista, pentru c diferena nu exclude armonia n diversitatea juridic. S-au evideniat ca fiind atipice sistemul scandinav de drept (I), sistemul japonez (II) i sistemul chinez (III). I. Sistemul scandinav de drept

Dei, iniial, s-a considerat c acest sistem s-ar ncadra n familia dreptului romanogermanic, datorit trsturilor sale diferite, la ora actual, n doctrin1, este recunoscut ca fiind un sistem ce nu poate aparine unei familii de drept. Din acest sistem fac parte urmtoarele state: Finlanda, Danemarca, Suedia i Norvegia. Unii autori includ i Islanda n acest sistem. n acest sistem, diferena provine din istoria acestor state, precum i din modalitatea de recepie a influenelor sistemului romano-germanic, n special, codurile civile francez i german. O puternic influen istoric este reprezentat de trsturile formei de guvernmnt i anume, monarhia constituional, ce a jucat un rol deosebit de important, ncepnd cu secolul al XIV-lea. La ora actual, din cele 4 state scandinave, doar Finlanda este republic, restul fiind monarhii constituionale (Danemarca, Norvegia i Suedia), astfel c sistemele lor juridice au fost marcate de trsturile concepiilor monarhiilor constituionale. Astfel, Danemarca are un regim parlamentar, prim-ministrul avnd rolul esenial n exercitarea puterii politice, monarhul jucnd un rol simbolic. Parlamentul este ales pentru 4 ani, prin vot universal de ctre popor. Acelai regim l are i Norvegia, rolul central revenindu-i primului-ministru, Parlamentul fiind ales tot pentru 4 ani, prin vot universal.
1

Roland Sroussi, Introduction au droit compar, DUNOD, Paris, 2000, p.195.

Singura deosebire este c Norvegia este un stat confesional lutherian. Tot stat lutherian este i Suedia, care are un Parlament ai crui membri sunt alei, o parte, prin scrutin majoritar (310 parlamentari) i o parte prin sistemul proporional (39 parlamentari) pentru 3 ani. Finlanda are un regim prezidenial,2 cu un Preedinte ales pentru 6 ani prin vot universal, ns cu toate acestea, exist i un prim-ministru ce conduce guvernul. Parlamentul (Dieta) este ales pentru 4 ani, prin vot universal. Izvoarele sistemului scandinav de drept sunt, n principal, codurile francez i german care au impus curentul codificrii i n rile Scandinave, lundu-se msura unificrii regulilor de drept privind comerul, mrcile, brevetele de invenie, regimul nmatriculrilor, precum i legislaia financiar-bancar. n ceea ce privete dreptul familiei, acesta reflect tradiiile societii nordice, astfel c regulile privind cstoria, divorul, adopia, obligaia de ntreinere sunt marcate de valorile tradiionale. n privina dreptului penal, concepia acestui sistem const n faptul c trebuie evitate pedepsele lungi. Durata pedepsei nchisorii trebuie s fie ct mai mic i, n consecin, cele mai lungi pedepse sunt de maxim 15 ani.3 n doctrin, se apreciaz, ns c juritii scandinavi au procedat ca cei anglo-saxoni, n sensul c, dei, au introdus cu rapiditate soluii juridice noi, nu au conceptualizat n prealabil regulile de drept propuse.4 II. Sistemul japonez de drept

Acest sistem de drept a suportat dou categorii de influene: influena chinez (1) i influena occidental (2). Influena chinez a determinat preluarea preceptelor budiste i formarea culegerilor juridice. Influena occidental este att european, ct i american i a dus la conturarea dreptului civil, a dreptului constituional, a dreptului familiei, precum i a organizrii judiciare. 1. Influena chinez a nceput s se manifeste n secolul al V-lea i s-a meninut pn n 1868, n timpul mpratului Meiji, care s-a orientat spre valorile occidentale.
2 3 4

Idem, p. 197. Ibidem. Ibidem.

Astfel, monarhia japonez era construit dup modelul Chinei, marcat de confucianism, fiind adoptate coduri ce conineau mai mult dispoziii represive. De fapt, cea mai mare dezvoltare o au dreptul administrativ i dreptul penal. 5 Sistemul de drept cuprindea, ns i o parte cutumiar, de origine chinez, dar normele cutumiare aveau n acea perioad un dublu rol, de norme morale, ct i norme de drept,6 de unde rezult c dreptul nc se confunda cu morala. Treptat, confucianismul pierde din amploare, fiind nlocuit cu budismul, rolul monarhului se estompeaz, el fiind ajutat n treburile statului de un fel de consilier al palatului, numit shogun, precum i de numeroi nobili. Acest lucru a determinat apariia castelor feudale, care au impus principiul dreptului superiorului n faa inferiorului (cel din afara castelor), inegalitatea ntre ceteni fiind considerat fireasc. De fapt, noiunea de drept subiectiv nu se regsete n dreptul japonez din aceast epoc. Nobilii se bucur de anumite privilegii, decurgnd din statutul castei din care fceau parte. 2. Influena occidental se resimte dup 1868 i cunoate dou momente importante, cel de europenizare a dreptului, cnd sunt receptate codurile civile francez i german, fiind schimbat ntreaga legislaie, care se democratizeaz i momentul receptrii modelului american, n special, n ceea ce privete organizarea judiciar. Momentul europenizrii dreptului a avut loc ntre 1868 i 1945 i este caracterizat de cristalizarea dreptului civil, care s-a fcut prin adoptarea codului civil, ce conine att dispoziii din codul civil francez, ns, mai ales, din cel german. Totui, sunt i dispoziii care materializeaz anumite cutume japoneze, n special, n materia familiei, dispoziii ce reflect tradiiile societii japoneze. Codul civil a fost urmat de adoptarea i a altor coduri i anume, codul de procedur civil (1890), codul de comer (1899), codul penal (1907) i codul de procedur penal (1922). Toate sunt nc n vigoare (cu modificrile i completrile necesare), cu excepia codului de procedur penal (care a fost abrogat).7 Constituia japonez din 1898 a avut, de asemenea, ca model Constituia prusac din 1850, fiind marcat de o monarhie limitat. n privina dreptul contractelor, acesta este de influen german, dar se regsesc i cteva elemente de drept francez. Astfel, n cazul neexecutrii contractului, este preluat
5 6 7

Michel Fromont, Grands systmes de droit trangers, Dalloz, Paris, 1997, p. 133. Roland Sroussi, op.cit., p. 162. Michel Fromont, op. cit., p. 134.

teoria german, fiind consacrate trei cazuri: neexcutarea pentru ntrziere, imposibilitatea executrii i nclcarea contractului. De asemenea, rspunderea contractual poate fi cumulat cu cea delictual, spre deosebire de dreptul francez. n schimb, neexecutarea contractului este definit potrivit dreptul francez (dup Codul civil napoleonian), adic, dac debitorul nu-i execut obligaiile, creditorul poate cere daune-interese. Regimul rspunderii civile este ns mixt, germano-francez. Condiiile rspunderii sunt numai dou i anume: existena unei fapte comise cu intenie sau neglijen, ca urmare a nclcrii obligaiei generale de diligen; nclcarea fie a unui drept subiectiv, ca n dreptul german, fie a unei norme coninute ntr-o lege. Sub aspectul reparrii prejudiciului, este reparat att prejudiciul material, ct i cel moral, ca n dreptul francez i contrar dreptului german.8 Al doilea moment al formrii dreptului japonez modern l reprezint receptarea dreptului american, dup capitularea Japoniei n 1945. Prezena american n Japonia, dup rzboi, a exercitat n mod inevitabil o puternic influen asupra sistemului legislativ. Astfel, n 1946 a fost adoptat o nou Constituie, fondat pe principii noi, cum ar fi: principiul suveranitii poporului, principiul egalitii cetenilor, principiul laicitii statului, principiul garantrii drepturilor i libertilor fundamentale ale cetenilor etc. Normele cutumiare care se regseau transpuse n codul civil, n special, n materia familiei sunt abrogate, ceea ce reprezint o etap important de modernizare a dreptului japonez (se renun la dreptul tradiional al familiei). Dar, influena covritoare a dreptului american a avut loc n materia organizrii judiciare i a controlului constituionalitii legilor. n ceea ce privete organizarea judiciar, exist urmtoarele categorii de instane: tribunalele de prim instan, tribunalele regionale, curile de apel i curtea suprem. Dup modelul american, toate instanele au competen de judecat n toate materiile, oricare ar fi natura litigiului dedus judecii. Legea fixeaz un anumit plafon pentru competena material. Astfel, pentru cauzele de mic importan, sunt competente tribunalele de prim instan; n apel, tribunalele regionale; n casare, curile de apel, pentru nclcarea legii; Curtea suprem caseaz hotrrile curilor de apel pentru nclcarea legii sau a Constituiei.
8

Idem, p. 139.

Curtea suprem de justiie este format din preedinte i 15 judectori, numirea fiind fcut de puterea executiv, pentru un mandat de 10 ani, ns cu ocazia alegerilor legislative, numirea trebuie trebuie confirmat de noua putere politic. n ciuda numirii politizate, Curtea are puterea de a emite regulamente pentru intrepretarea normelor de procedur. De asemenea, ntocmete proiectul de buget pentru toate instanele judiciare, pe care l supune adoptrii Parlamentului. Curtea suprem, ca ultim instan, judec: conformitatea hotrrilor judectoreti cu legea, fiind obligat s se pronune asupra tuturor cauzelor cu care este sesizat, aceasta fiind o diferen fa de sistemul anglo-saxon; conformitatea legilor cu Constituia (ca n sistemul american). Aceast competen este mprit, ns, cu instanele inferioare i este exercitat nu cu titlu obinuit, ci ntr-un mod incidental.9 n doctrin, de altfel, se apreciaz c jurisprudena Curii supreme este marcat de un puternic conservatorism, ceea ce se traduce prin numrul mic de declarri de neconstituionalitate a legilor i, de asemenea, prin interpretarea restrictiv a dispoziiilor novatoare ale constituiei sau legii examinate. Acest conservatorism este totui pe cale de atenuare.10 Observm n sistemul judiciar japonez att o influen american, ct i una european, dar, cu toate acestea, concepia tradiional japonez este aceea c orice conflict este mai bine s fie rezolvat pe cale amiabil, necontencioas, astfel, c un proces este privit numa c aun mijloc excepional de soluionare a litigiului. n ceea ce privete procedura necontencioas, aceasta se caracterizeaz prin existena a dou etape: compromisul i concilierea. Compromisul const ntr-o convenie amiabil ncheiat n cursul litigiului, convenie prin care se pune capt procesului aflat pe rol. Este asemntoare tranzaciei din dreptul nostru, doar c este rezultatul medierii fcute fie de autoritile publice, n special, agenii de poliie, fie de ageni privai. Concilierea poate avea loc fie pe durata procesului, fie poate juca rolul de procedur prealabil, fiind obligatorie n cauzele de dreptul familiei. n cadrul fiecrei instane
9

Idem, p. 136. Ibidem.

10

exist comisii de conciliere, formate dintr-un judector i doi particulari. Judectorul nu are ns rolul determinant n aceste comisii, fiind egal cu particularii.

III.

Sistemul chinez

Pn n secolul al XX-lea, dreptul chinez a avut la baz confucianismul, ceea ce a nsemnat un sistem format preponderent din norme cutumiare. Normele scrise se regseau mai ales, n materie penal, avnd forma codurilor dinastice. Noiunea de drept subiectiv este introdus abia la nceputul secolului al XX-lea, fiind preluat din Occidentul european. Trecerea Chinei la comunism i crearea Republicii Populare n 1949 a marcat o nou etap n sistemul de drept, aliniat ideologiei socialiste. Astfel, noiunile de drept subiectiv, stat de drept au fost puternic bulversate, dobndind o semnificaie derizorie. Trecerea la noua form de guvernmnt a avut drept efect reconsiderarea valorii izvoarelor dreptului, legea scris devenind principalul izvor. Celelalte izvoare de drept (cutumele civile, comerciale i jurisprudena, exclusiv a Curii supreme) sunt surse secundare. Totui, jurisprudena Curii supreme ncearc s stabileasc principii de drept11 care s fie direct aplicabile. Legile sunt adoptate de Adunarea popular naional, ce cuprinde 2977 de deputai, alei pentru 5 ani prin sufragiu indirect de ctre reprezentanii adunrilor populare din provincii, regiuni autonome, care aleg i cei 155 de membri ai Comitetului permanent, ce are rolul s suplineasc Adunarea naional, o singur sesiune pe an (n intervalul dintre sesiuni). n doctrin, s-a pus problema dac n sistemul chinez, normele internaionale au prioritate fa de normele interne, atunci cnd sunt n conflict cu acestea. Rspunsul dat este quasipozitiv. Astfel, nu exist nici un text de lege care s prevad superioritatea unui text internaional asupra unei legi interne: Fluxul juridic ca nconjoar aceste importante
11

Roland Sroussi, op. cit., p.152.

probleme permite astfel puterii politice chineze s aduc rspunsuri punctuale i pragmatice, adaptate intereselor proprii de moment.12 n ceea ce privete organizarea judiciar, aceasta cuprinde dou tipuri de jurisdicii. Prima jurisdicie cuprinde tribunalele populare locale i tribunalele populare speciale, iar a doua este reprezentat de Curtea popular suprem. Tribunalele populare locale cuprind 3 categorii de instane: tribunale populare de baz (corespunztoare comunelor i oraelor fr sectoare); tribunale populare mijlocii (corespunztoare judeelor i oraelor cu sectoare); tribunalele populare superioare (pentru provinciile i regiunile autonome). Ceea ce este interesant este c aceste tribunale sunt asistate de un Comitet de judectori, care este competent s judece cazurile dificile. Tribunalele populare speciale sunt, de fapt, instane specializate, fie militare, fie maritime. n ceea ce privete Curtea suprem, aceasta este structurat n mai mult secii (civil, penal, economic, administrativ, de recurs, i de comunicaii de transport), numirea judectorilor avnd caracter politic, fiind fcut de Comitetul permanent al Adunrii populare naionale. Curtea judec att n prim, ct i n ultim instan. Se pronun n drept, astfel c hotrrile sale sunt obligatorii pentru celelalte instane. n ceea ce privete dreptul penal, acesta urmeaz, n mare parte, trsturile legislaiei de tip sovietic, comunist, n sensul reinerii numai a infraciunilor grave. Infraciunile mai uoare sau contraveniile aparin dreptului administrativ. De fapt, n concepia codului penal chinez, infraciunea sancionabil este cea care contravine ordinii publice, adic orice fapt care aduce atingere proprietii colective sau private, suveranitii i integritii teritoriale.13 Pe de alt parte, n materia pedepselor, este reinut, n continuare, pedeapsa cu moartea, aplicat destul de frecvent, din pcate. Dup rapoartele oficiale ale lui Amnesty International, se pare c, anual, exist 2000 de persoane14 crora li se aplic aceast pedeaps, ceea ce a determinat numeroase recomandri i proteste din partea anumitor organizaii internaionale, statul chinez fiind acuzat de nclcarea drepturilor omului.
12 13 14

Ibidem. Idem, p. 154. Idem, p. 155.

Dac n materie penal, se observ nc influena dreptului sovietic asupra dreptului chinez, n materia dreptului privat, se regsesc influene ale dreptului romano-germanic, dar i reminiscene ale cutumelor chineze. Dreptul privat a cunoscut o reform important n 1987, cnd au fost adoptate mai multe legi, grupate ntr-un codex, sub titulatura de Principii generale de drept civil. Prin aceste legi, numeroase cutume au fost codificate, ceea ce a nsemnat implicit i o rsturnare a ponderii izvoarelor dreptului chinez, n sensul c legea scris a devenit principalul izvor, n detrimentul cutumei. Ceea ce este interesant este faptul c fa de sistemul socialist de drept, aplicat pn n 1989 n statele Europei de Est, sistemul chinez a permis dezvoltarea proprietii private i existena ramurii dreptului comercial. Astfel, spre deosebire de celelalte state exsocialiste, n China, prin reforma din 1988, s-au reglementat patru tipuri noi de societi: societatea privat cu rspundere limitat; societatea pe aciuni; societatea cu capital mixt (Equity Joint Venture), ce presupune capital strin i chinez; societatea cooperatist (Cooperative Joint Venture), cu capital mixt, de asemenea, ce este considerat o soluie juridic mult mai flexibil pentru atragerea investitorilor occidentali. Singurul lucru care trebuie amintit este, ns, faptul c legiuitorul cere, totui, ndeplinirea unor condiii pentru nfiinarea acestor societi, precum aprobarea prealabil a guvernului chinez (ceea ce nseamn o serioas birocraie) i precizarea numrului de ani pentru care se dorete nfiinarea societii (durata de via).15 Concluzii Dei n coninutul lor regsim elemente preluate fie din sistemul romano-germanic, fie din sistemul anglo-saxon, sistemele atipice de drept prezint un regim juridic mixt, de tip hibrid, ceea ce determin s nu poat fi ncadrate n niciuna din marile familii de drept. Pe de alt parte, faptul c nu aparin niciuneia din familiile clasice nu nseamn c nu prezint importan i, prin urmare, pot fi ignorate din punct de vedere al cercetrii tiinifice, pentru c fiecare sistem sau familie de drept n parte nu reprezint altceva dect un element al macrosistemului diversitii juridice.

15

Idem, p. 159.

n plus, nu exist sistem juridic pur, mprumutm unii de la alii, adaptm la realitile fiecruia, iar aceast preluare creatoare este o dovad a armonizrii diversitii juridice i a unitii sistemelor de drept, pentru c exist unitate n diversitate. Armonizarea nu trebuie, ns, neleas ca fiind uniformizare juridic, aducerea la numitorul comun a sistemelor naionale, pentru c lumea juridic nu se poate reduce doar la 3-4 sisteme de drept. Iar existena diferenei este fireasc i necesar, chiar n interiorul familiilor de drept, pentru c reprezint un element al identitii naionale a fiecruia.

Sisteme atipice de drept

1. Consideratii generale 2. Sistemul scandinav a fost scos din studiu (controversa doctrinara) 3. Sistemul japonez 4. Sistemul chinez *Articol din AUB, 4/2009, pg. 18-23 pentru completari acestea doua se studiaza si in alte state

1. Consideratii generale Diversitatea juridica prezinta cateva sisteme de drept care nu pot fi incadrate in niciuna din familiile clasice (romano-germanica, anglo-saxona, musulmana), sisteme a caror diferenta intriga, dar diferenta nu exclude armonia in diversitatea juridica. La ora actuala sunt considerate 3 sisteme atipice: sistemul scandinav, sistemul japonez, sistemul chinez.

2. Sistemul scandinav Initial, doctrina a incadrat acest sistem in familia dreptului romanogermanic pentru ca, ulterior, datorita trasaturilor sale, sa recunoasca faptul ca el nu apartine niciunei familii clasice de drept. Apartin sistemului scandinav:

Finlanda, Danemarca, Suedia si Norvegia, iar unii autori considera ca putem include si Islanda. Un rol important in formarea sistemului scandinav de drept a fost reprezentat de receptarea Codurilor civile francez si german. Pe de alta parte, un alt element important il reprezinta istoria/traditia constitutionala a acestor state; toate sunt monarhii constitutionale, mai putin Finlanda care e republica prezidentiala. Danemarca are un regim parlamentar unde rolul central este jucat de primul- ministru, monarhul are rol simbolic. Parlamentul este ales prin vot direct, pe un mandate de 4 ani. Norvegia, idem, cu deosebirea ca este un stat confesional luteran; Suedia e tot un stat luteran cu Parlament ales; o parte din parlamentari prin scrutin (310) si o parte prin sistem proportional (39), pentru 3 ani. In ceea ce priveste Finlanda, are un regim prezidential, dar exista si un prim- ministru care conduce Guvernul. Presedintele e ales pe 6 ani, prin vot universal. In ceea ce priveste izvoarele dreptului scandinav, sursa esentiala o reprezinta Codurile civile francez si ferman, cu ajutorul carora au fost unificate normele de drept privind comertul, brevetele ( in special proprietatea intelectuala), precum si in materie financiar-bancara. In ceea ce priveste dreptul familiei, acesta reflecta valorile traditionale ale societatii scandinave. Dreptul penal este caracterizat de idea ca sanctiunea aplicata sa fie cat mai mica. Astfel, cea mai mare pedeapsa este inchisoarea de maxim 15 ani. Juristii scandinavi au introdus si institutii juridice din sistemul anglo-saxon. Astfel, au aparut solutii juridice noi despre care s-a spus, insa, ca a nu au fost conceptualizate in prealabil ( preluare tale quale).

3. Sistemul japonez a) Dreptul traditional: este marcat de influenta chineza, care a dominat incepand cu secolul 5 pana in 1868 sistemul japonez. Doctrina care a stat la baza sistemul de drept a fost confucianismul.

Au fost adoptate coduri ce contineau dispozitii represive (sanctiuni juridice). S-au dezvoltat in special dreptul administrative si penal. Monarhia japoneza a fost creata dupa modelul Chinei. Treptat, confucianismul a fost inlocuit cu budismul, iar rolul monarhului a devenit decorativ. Apar castele, caracterizate de promovarea inegalitatii si a discriminarii intre membri. b) Dreptul modern: este caracterizat de o influenta occidentala ce surprinde doua momente: 1. Europenizarea dreptului- a presuspus receptarea Codurilor civile francez si german. 2. Receptarea modelului american de drept- in special in ceea ce priveste organizarea judiciara.

1. Europenizarea dreptului: S-a desfasurat intre 1868-1945. Este caracterizat de un puternic proces de codificare, sistematizare a dreptului japonez, astfel ca se adopta: Codul civil japonez (contine dispozitii din codul civil francez si german; mixt), Codul de procedura civila (1890), Codul de Comert ( 1899), Codul penal (1907) si Codul de procedura penala ( 1922). In ceea ce priveste dreptul contractelor, are la baza teoria germane, in special in ceea ce priveste neexecutarea contractelor. Exista si dispozitii din dreptul francez. Raspunderea civila este atat de influenta franceza, cat si germana. Repararea prejudiciilor (civil) are la baza teoria franceza (potrivit careia trebuia reparat nu numai prejudicial material, ci si prejudicial moral; prejudiciu moral= suferinta de natura psihica pe care o suporta victim sau familia victimei si care trebuie reparata). 2. Receptarea modelului american de drept : Acest moment a inceput in 1945, cand trupele americane s-au instalat in Japonia si au exercitat o influenta importanta asupra sistemului de drept => in 1946 a fost adoptata o noua Constitutie, fondata pe principii noi, moderne, cum ar fi principiul suveranitatii poporului, principiul egalitatii ( urmarea suprimarea princ. de caste), principiul laicitatii statului. Normele cutumiare japoneze, care erau transp. in Codul civil japonez, in special cele din material casatoriei au fost abrogate.

In ceea ce priveste organizarea judiciara, aceasta are la baza sistemul american. Au fost create tribunale de prima instanta, tribunal regionale, Curti de Apel si Curtea Suprema a Japoniei. Toate au competente in toate materiile, dupa modelul american. Curtea Suprema are un sistem politizat de numire a judecatorilor. Este formata din presedinte si 15 judecatori. Judeca conformitatea hot. judecatoresti cu legea (control judiciar), se pronunta asupra tuturor cauzelor cu care este sesizata (si pe motive de drept si fapt), spre deosebire de sistemul American (doar motive de drept). De asemenea, are competentw in controlul const. legilor pt. ca, la fel ca in sistemul American, judeca conformitatea legilor cu Constitutia. Exista si o preocedura necontencioasa sau prejudiciara care cuprinde doua faze: compromisul si concilierea, si care reflecta valorile traditionale japoneze (in Europa, mediere). Aceasta procedura e obligatoriu de urmat inainte de a ajunge la judecator.

4. Sistemul chinez Are tot doua etape de formare: Sistemul traditional a fost fundamentat pe confucianism. A fost un sistem ce a cuprins atat norme cutumiare, cat si norme scrise, in special in materie penala, avand forma codurilor dinastice.

Notiunea de drept subiectiv a fost introdusa abia in secolul 20. Sistemul actual: in 1949, China devine republica populara si sistemul de drept se transforma intr-un sistem socialist, dupa model sovietic. Dreptul actual este tot un drept socialist, insa atenuat in materia proprietatii si in materie comerciala, dar, in ceea ce priveste notiunea de drept subiectiv, continutul acesteia a fost complet bulversat. Astfel ca statutul persoanelor sau dreptul persoanelor in China este denaturat.

A avut loc odata cu trecerea la noua forma de guvernamant, reconsiderarea izvoarelor de drept, astfel ca legea scrisa este izvorul principal de drept. Izvoarele secundare sunt reprezentate de cutumele civile si comerciale si de jurisprudenta (exclusiv a Curtii Supreme). In doctrina s-a pus problema daca in sistemul chinez normele internationale au prioritate fata de normele interne in caz de conflict. Raspunsul dat a fost

cvasipozitiv, in sensul ca nu exista o lege/ norma juridica interna care sa prevada superioritatea dreptului international fata de cel chinez. In ceea ce priveste organizarea judiciara, urmareste tot modelul socialist. Exista doua grade de jurisdictie: Grad 1 - Tribunalele populare locale (tribunale locale de baza, sunt comunale si orasenesti) - in micile orase; Tribunale populare mijlocii sau medii- orase mari care au si sectoare (la noi, municipii), Tribunale populare superioare- la nivel de provincie ( Curti de Apel, la noi) si Tribunale special -specializate intr-o anumita materie ( ex. dreptul muncii). Grad 2 - Curtea Suprema, impartita in mai multe sectii. Numirea este politica. Judeca atat in prima, cat si in ultima instanta. Se pronunta in drept. Hotararile ei sunt obligatorii pentru instantele inferioare. Dreptul penal este de tip sovietic. Curprinde infractiuni grave, cea mai grava pedeapsa este cea cu moartea. Dreptul privat, in 1987, a cunoscut o reforma importanta, fiind adoptat un codex: Principii generale de drept civil care a cuprins mai multe legi care au codificat cutumele chineze. Ca urmare a acestui act normativ, s-au dezvoltat dreptul comercial si proprietatea privata. De fapt, intregul drept privat este dominat de influenta romano-germanica.

CONCLUZII sisteme atipice: Sunt sisteme juridice cu un regim mixt, de tip liberal. Fiecare sistem este un element al macrosistemului diversitatii juridice. Nu exisra sistem juridic pur, preluam creator unii de la altii, ceea ce este o dovada a armonizarii diversitatii juridice si a unitatii sistemelor de dept, pentru ca exista unitate in diveristate. Armonizarea nu inseamna, insa, unficare juridica, adica aducerea la un numitor comun a tuturor sistemelor. Lumea juridica nu se poate reduce la 3-4 sisteme de drept. Existenta diferentelor sistemelor este un element al identitatii nationale a fiecaruia.

Izvoarele dreptului

1. Notiunea de izvor 2. Clasificarea izvoarelor 3. Prezentarea analitica

Notiunea de izvor

Notiunea de izvor de drept comporta o distinctie intre notiunea de izvor material/real si notiunea de izvor formal al dreptului. Izvoarele material/reale sunt reprezentate de conditiile material de existenta a unei societati. Unii autori considera ca intra in aceasta categorie si ideologia epocii. Izvoarele formale reprezinta un ansamblu de modalitati prin care continutul unei norme de drept devine o regula de conduita obligatoriu de urmat. Exista, in opinia altor autori, si categoria izvoarelor neformale, cum ar fi politicile statale sau publice in anumite materii, constiinta juridica, anumite convingeri publice sau constiinta sociala. Ceea ce ne intereseaza, insa, este notiunea de izvor de drept in sens formal. In tabloul izvoarelor formale s-au cristalizat 4 categorii: legea scrisa, cutuma sau obiceiul juridic, jurisprudenta sau precedentul judiciar si doctrina.

2. Clasificarea izvoarelor Izvoare scrise: acte normative, jurisprudenta si doctrina; Izvoare nescrise: cutuma sau obiceiul juridic. Izvoare oficiale (emise de autoritatile statale): legea, jurisprudenta Izvoare neoficiale: cutuma si doctrina.

Izvoare directe: legea scrisa, cutuma Izvoare indirecte: doctrina, jurisprudenta. Izvoare creative: cutuma, legea. Izvoare interpretative: doctrina, jurisprudenta.

Prezentarea analitica a izvoarelor

Cutuma precede dreptul, este considerat cel mai vechi izvor de drept. La ora actual, in familia romano-germanica este un izvor secundar, legea scrisa joaca rolul central. In familia anglo-saxona de drept, cutuma ocupa un rol central, sistemul de Common Law e inca in voga. Pentru ca o cutuma sa devina un izvor de drept in familia de drept romanogermanica este necesar ca aceasta sa intruneasca doua conditii sau aspecte. Fie acea cutuma a fost recunoscuta oficial de catre stat prin incorporarea ei intr-o lege scrisa, fie judecatorul recunoaste in cadrul unui litigiu o cutuma invocata de una din parti si o valideaza juridic ( ca regula de drept). In general, pentru ca o cutuma sa devina izvor de drept trebuie indeplinite doua conditii, o conditie obiectiva si una subiectiva. Conditia obiectiva: comportamentul pe care-l consacra trebuie sa aiba un caracter repetat in timp. Conditia subiectiva: consta in convingerea comunitatii respective ca aceea conditie sau acel comportament sunt obligatorii de urmat, de respectat.

Intrunirea acestor conditii se face cumulativ. In general, in familia romano-germanica, este important ca legea scrisa sa faca trimitere la o cutuma locala, adica la norme cutumiare in anumite materii.

Jurisprudenta = totalitatea hotararilor judecatoresti prin care se solutioneaza litigii.

In familia dreptului anglo-saxon, jurisprudenta ocupa un loc central pt ca judecatorul nu face doar o interpretare si aplicare a legii, ci are rolul de a crea noi reguli de drept. Astfel, in familia anglo-saxona, judecatorul este obligat, pe de o parte, sa tina cont de jurisprudenta anterioara considerata precedent judiciar, dar si de propria lui jurisprudenta, pe care nu si-o poate schimba. Deciziile pe care le pronunta sunt obligatorii pentru toti, nu numai fata de partile litigiului si pentru instantele inferioare. In familia romano-germanica, judecatorul nu este obligat sa respecte solutile judecatorilor pronuntate anterior in aceeasi materie. De asemenea, nu este tinut nici fata de propria jurisprudenta. Deciziile pe care le pronunta nu sunt obligatorii erga omnes , ci numai inter partes litiganets. Totusi, exista doua exceptii cand jurisprudenta este izvor principal de drept: 1- jurisprudenta constitutionala, in sistemul romanesc, jurisprudenta Curtii Constitutionale- pronunta decizii cu caracter obligatoriu operabile erga omnes si care se publica in Monitorul Oficial al Romaniei. Curtea Constitutionala exercita un control de conformitate a legilor cu Constitutia; controlul de constitutionalitate poate avea doua forme: a priori- prin obiectie, a posteori- prin exceptie. 2- deciziile pronuntate de instanta suprema, Curtea de Casatie, in materia interpretarii si aplicarii unitare a legii. Curtea de Casatie are prin Constitutie atributii de a veghea la aplicarea unitara a legii. Atunci cand in solutionarea aceleasi probleme de drept si in aplicarea aceluiasi text de lege se pronunta solutii diferite de catre instantele judecatoresti ( jurisprudenta este neunitara) se poate exercita calea extraordinara de atac : recursul in interesul legii de catre Procurolul General sau procurorii generali de pe langa Curtile de Apel, adresat Inaltei Curti de Justitie si Casatie. Aceasta va judeca recursul in interesul legii, facand o interpretare unitara a textului de lege ce a generat solutii diferite, in sensul lamuririi vointei reale a legiuitorului. Scopul este acela de a se ajunge la o aplicare unitara pe intregul teritoriu national al legii. Interpretarea este obligatorie pentru instantele inferioare. Decizia se publica in Monitorul Oficial ( solutie preluata din modelul francez). S-a pus intrebarea daca nu se incalca independenta judecatorilor prin recursul impotriva legii. Curtea Constitutionala a spus ca nu, deoarece doar interpretarea e obligatorie, nu si aplicarea.

Doctrina= totalitatea opiniilor emise de autorii juristi cu privire la problemele de drept si la interpretarea legii. In trecut, acest izvor de drept avea o pondere esentiala. Opinio doctrinorum/ opinia savantilor era considerata etalonul in solutionarea litigiilor, in special in familia anglo-saxona. Treptat, rolul sau s-a diminuat, astfel ca, la ora actuala, este un izvor facultativ/ secundar de drept. Chiar si asa, rolul doctrinei este important pentru ca solutiile pe care le propun autorii (lege feranda) sunt preluate de judecatori si legiuitori. In ambele familii, doctrina sau avizul juristilor este cerut in elaborarea de acte normative.

Actul normativ sau legea scrisa In familia romano-germana, este principalul izvor de drept. Legea scrisa trebuie sa intruneasca trei conditii esentiale: - sa fie adoptata dupa o procedura speciala, de catre Parlament; - legea scrisa intotdeauna reglementeaza relatii sociale primare si originare (Hotararile de guvern si cele emise de organe locale toate sunt acte secundare). - are intotdeauna caracter normativ;

Contractul normativ exista in trei sensuri: drept constitutional, drept international public, dreptul muncii. In dreptul constitutional are forma tratatului de creare a federatiei, in cazul statelor federale. In dreptul international public conventii si tratate internationale. In dreptul muncii - contracte colective de munca.

Sisteme atipice de drept Conf. univ. dr. Simona Cristea Diversitatea juridic, grupat, n general, ntr-un ansamblu coerent de mari familii de drept, precum familia dreptului romano-germanic, anglo-saxon sau musulman, prezint i cteva sisteme de drept, ce nu pot face parte din niciuna din familiile clasice, sisteme a cror diferen intrig i pe care, ns, nu trebuie s le respingem sau s ncercm aducerea lor la numitorul

comun al uneia dintre marile familii. Sunt sisteme atipice, iar cunoaterea lor este o necesitate, pentru a putea coexista, pentru c diferena nu exclude armonia n diversitatea juridic. S-au evideniat ca fiind atipice sistemul scandinav de drept (I), sistemul japonez (II) i sistemul chinez (III).

Sistemul scandinav de drept

Dei, iniial, s-a considerat c acest sistem s-ar ncadra n familia dreptului romano-germanic, datorit trsturilor sale diferite, la ora actual, n doctrin, este recunoscut ca fiind un sistem ce nu poate aparine unei familii de drept. Din acest sistem fac parte urmtoarele state: Finlanda, Danemarca, Suedia i Norvegia. Unii autori includ i Islanda n acest sistem. n acest sistem, diferena provine din istoria acestor state, precum i din modalitatea de recepie a influenelor sistemului romano-germanic, n special, codurile civile francez i german. O puternic influen istoric este reprezentat de trsturile formei de guvernmnt i anume, monarhia constituional, ce a jucat un rol deosebit de important, ncepnd cu secolul al XIV-lea. La ora actual, din cele 4 state scandinave, doar Finlanda este republic, restul fiind monarhii constituionale (Danemarca, Norvegia i Suedia), astfel c sistemele lor juridice au fost marcate de trsturile concepiilor monarhiilor constituionale. Astfel, Danemarca are un regim parlamentar, prim-ministrul avnd rolul esenial n exercitarea puterii politice, monarhul jucnd un rol simbolic. Parlamentul este ales pentru 4 ani, prin vot universal de ctre popor. Acelai regim l are i Norvegia, rolul central revenindu-i primului-ministru, Parlamentul fiind ales tot pentru 4 ani, prin vot universal. Singura deosebire este c Norvegia este un stat confesional lutherian. Tot stat lutherian este i Suedia, care are un Parlament ai crui membri sunt alei, o parte, prin scrutin majoritar (310 parlamentari) i o parte prin sistemul proporional (39 parlamentari) pentru 3 ani. Finlanda are un regim prezidenial, cu un Preedinte ales pentru 6 ani prin vot universal, ns cu toate acestea, exist i un prim-ministru ce conduce guvernul. Parlamentul (Dieta) este ales pentru 4 ani, prin vot universal. Izvoarele sistemului scandinav de drept sunt, n principal, codurile francez i german care au impus curentul codificrii i n rile Scandinave, lundu-se msura unificrii regulilor de drept

privind comerul, mrcile, brevetele de invenie, regimul nmatriculrilor, precum i legislaia financiar-bancar. n ceea ce privete dreptul familiei, acesta reflect tradiiile societii nordice, astfel c regulile privind cstoria, divorul, adopia, obligaia de ntreinere sunt marcate de valorile tradiionale. n privina dreptului penal, concepia acestui sistem const n faptul c trebuie evitate pedepsele lungi. Durata pedepsei nchisorii trebuie s fie ct mai mic i, n consecin, cele mai lungi pedepse sunt de maxim 15 ani. n doctrin, se apreciaz, ns c juritii scandinavi au procedat ca cei anglo-saxoni, n sensul c, dei, au introdus cu rapiditate soluii juridice noi, nu au conceptualizat n prealabil regulile de drept propuse.

Sistemul japonez de drept i formarea

Acest sistem de drept a suportat dou categorii de influene: influena chinez (1) i influena occidental (2). Influena chinez a determinat preluarea preceptelor budiste culegerilor juridice. Influena occidental este att european, ct i american i a dus la conturarea dreptului civil, a dreptului constituional, a dreptului familiei, precum i a organizrii judiciare.

Influena chinez a nceput s se manifeste n secolul al V-lea i s-a meninut pn n

1868, n timpul mpratului Meiji, care s-a orientat spre valorile occidentale. Astfel, monarhia japonez era construit dup modelul Chinei, marcat de confucianism, fiind adoptate coduri ce conineau mai mult dispoziii represive. De fapt, cea mai mare dezvoltare o au dreptul administrativ i dreptul penal. Sistemul de drept cuprindea, ns i o parte cutumiar, de origine chinez, dar normele cutumiare aveau n acea perioad un dublu rol, de norme morale, ct i norme de drept, de unde rezult c dreptul nc se confunda cu morala. Treptat, confucianismul pierde din amploare, fiind nlocuit cu budismul, rolul monarhului se estompeaz, el fiind ajutat n treburile statului de un fel de consilier al palatului, numit shogun, precum i de numeroi nobili. Acest lucru a determinat apariia castelor feudale, care au impus principiul dreptului superiorului n faa inferiorului (cel din afara castelor), inegalitatea ntre ceteni fiind considerat fireasc. De fapt, noiunea de drept subiectiv nu se regsete n dreptul

japonez din aceast epoc. Nobilii se bucur de anumite privilegii, decurgnd din statutul castei din care fceau parte. 2. Influena occidental se resimte dup 1868 i cunoate dou momente importante, cel de europenizare a dreptului, cnd sunt receptate codurile civile francez i german, fiind schimbat ntreaga legislaie, care se democratizeaz i momentul receptrii modelului american, n special, n ceea ce privete organizarea judiciar. Momentul europenizrii dreptului a avut loc ntre 1868 i 1945 i este caracterizat de cristalizarea dreptului civil, care s-a fcut prin adoptarea codului civil, ce conine att dispoziii din codul civil francez, ns, mai ales, din cel german. Totui, sunt i dispoziii care materializeaz anumite cutume japoneze, n special, n materia familiei, dispoziii ce reflect tradiiile societii japoneze. Codul civil a fost urmat de adoptarea i a altor coduri i anume, codul de procedur civil (1890), codul de comer (1899), codul penal (1907) i codul de procedur penal (1922). Toate sunt nc n vigoare (cu modificrile i completrile necesare), cu excepia codului de procedur penal (care a fost abrogat). Constituia japonez din 1898 a avut, de asemenea, ca model Constituia prusac din 1850, fiind marcat de o monarhie limitat. n privina dreptul contractelor, acesta este de influen german, dar se regsesc i cteva elemente de drept francez. Astfel, n cazul neexecutrii contractului, este preluat teoria german, fiind consacrate trei cazuri: neexcutarea pentru ntrziere, imposibilitatea executrii i nclcarea contractului. De asemenea, rspunderea contractual poate fi cumulat cu cea delictual, spre deosebire de dreptul francez. n schimb, neexecutarea contractului este definit potrivit dreptul francez (dup Codul civil napoleonian), adic, dac debitorul nu-i execut obligaiile, creditorul poate cere daune-interese. Regimul rspunderii civile este ns mixt, germano-francez. Condiiile rspunderii sunt numai dou i anume: existena unei fapte comise cu intenie sau neglijen, ca urmare a nclcrii obligaiei generale de diligen; nclcarea fie a unui drept subiectiv, ca n dreptul german, fie a unei norme coninute ntr-o lege. Sub aspectul reparrii prejudiciului, este reparat att prejudiciul material, ct i cel moral, ca n dreptul francez i contrar dreptului german. Al doilea moment al formrii dreptului japonez modern l reprezint receptarea dreptului american, dup capitularea Japoniei n 1945. Prezena american n Japonia, dup rzboi, a exercitat n mod inevitabil o puternic influen asupra sistemului legislativ. Astfel, n 1946 a fost

adoptat o nou Constituie, fondat pe principii noi, cum ar fi: principiul suveranitii poporului, principiul egalitii cetenilor, principiul laicitii statului, principiul garantrii drepturilor i libertilor fundamentale ale cetenilor etc. Normele cutumiare care se regseau transpuse n codul civil, n special, n materia familiei sunt abrogate, ceea ce reprezint o etap important de modernizare a dreptului japonez (se renun la dreptul tradiional al familiei). Dar, influena covritoare a dreptului american a avut loc n materia organizrii judiciare i a controlului constituionalitii legilor. n ceea ce privete organizarea judiciar, exist urmtoarele categorii de instane: tribunalele de prim instan, tribunalele regionale, curile de apel i curtea suprem. Dup modelul american, toate instanele au competen de judecat n toate materiile, oricare ar fi natura litigiului dedus judecii. Legea fixeaz un anumit plafon pentru competena material. Astfel, pentru cauzele de mic importan, sunt competente tribunalele de prim instan; n apel, tribunalele regionale; n casare, curile de apel, pentru nclcarea legii; Curtea suprem caseaz hotrrile curilor de apel pentru nclcarea legii sau a Constituiei. Curtea suprem de justiie este format din preedinte i 15 judectori, numirea fiind fcut de puterea executiv, pentru un mandat de 10 ani, ns cu ocazia alegerilor legislative, numirea trebuie trebuie confirmat de noua putere politic. n ciuda numirii politizate, Curtea are puterea de a emite regulamente pentru intrepretarea normelor de procedur. De asemenea, ntocmete proiectul de buget pentru toate instanele judiciare, pe care l supune adoptrii Parlamentului. Curtea suprem, ca ultim instan, judec: conformitatea hotrrilor judectoreti cu legea, fiind obligat s se pronune asupra tuturor cauzelor cu care este sesizat, aceasta fiind o diferen fa de sistemul anglo-saxon; conformitatea legilor cu Constituia (ca n sistemul american). Aceast competen este mprit, ns, cu instanele inferioare i este exercitat nu cu titlu obinuit, ci ntr-un mod incidental. n doctrin, de altfel, se apreciaz c jurisprudena Curii supreme este marcat de un puternic conservatorism, ceea ce se traduce prin numrul mic de declarri de neconstituionalitate a legilor i, de asemenea, prin interpretarea restrictiv a dispoziiilor novatoare ale constituiei sau legii examinate. Acest conservatorism este totui pe cale de atenuare.

Observm n sistemul judiciar japonez att o influen american, ct i una european, dar, cu toate acestea, concepia tradiional japonez este aceea c orice conflict este mai bine s fie rezolvat pe cale amiabil, necontencioas, astfel, c un proces este privit numa c aun mijloc excepional de soluionare a litigiului. n ceea ce privete procedura necontencioas, aceasta se caracterizeaz prin existena a dou etape: compromisul i concilierea. Compromisul const ntr-o convenie amiabil ncheiat n cursul litigiului, convenie prin care se pune capt procesului aflat pe rol. Este asemntoare tranzaciei din dreptul nostru, doar c este rezultatul medierii fcute fie de autoritile publice, n special, agenii de poliie, fie de ageni privai. Concilierea poate avea loc fie pe durata procesului, fie poate juca rolul de procedur prealabil, fiind obligatorie n cauzele de dreptul familiei. n cadrul fiecrei instane exist comisii de conciliere, formate dintr-un judector i doi particulari. Judectorul nu are ns rolul determinant n aceste comisii, fiind egal cu particularii.

Sistemul chinez

Pn n secolul al XX-lea, dreptul chinez a avut la baz confucianismul, ceea ce a nsemnat un sistem format preponderent din norme cutumiare. Normele scrise se regseau mai ales, n materie penal, avnd forma codurilor dinastice. Noiunea de drept subiectiv este introdus abia la nceputul secolului al XX-lea, fiind preluat din Occidentul european. Trecerea Chinei la comunism i crearea Republicii Populare n 1949 a marcat o nou etap n sistemul de drept, aliniat ideologiei socialiste. Astfel, noiunile de drept subiectiv, stat de drept au fost puternic bulversate, dobndind o semnificaie derizorie. Trecerea la noua form de guvernmnt a avut drept efect reconsiderarea valorii izvoarelor dreptului, legea scris devenind principalul izvor. Celelalte izvoare de drept (cutumele civile, comerciale i jurisprudena, exclusiv a Curii supreme) sunt surse secundare. Totui, jurisprudena Curii supreme ncearc s stabileasc principii de drept care s fie direct aplicabile. Legile sunt adoptate de Adunarea popular naional, ce cuprinde 2977 de deputai, alei pentru 5 ani prin sufragiu indirect de ctre reprezentanii adunrilor populare din provincii, regiuni autonome, care aleg i cei 155 de membri ai Comitetului permanent, ce are rolul s suplineasc Adunarea naional, o singur sesiune pe an (n intervalul dintre sesiuni).

n doctrin, s-a pus problema dac n sistemul chinez, normele internaionale au prioritate fa de normele interne, atunci cnd sunt n conflict cu acestea. Rspunsul dat este quasipozitiv. Astfel, nu exist nici un text de lege care s prevad superioritatea unui text internaional asupra unei legi interne: Fluxul juridic ca nconjoar aceste importante probleme permite astfel puterii politice chineze s aduc rspunsuri punctuale i pragmatice, adaptate intereselor proprii de moment. n ceea ce privete organizarea judiciar, aceasta cuprinde dou tipuri de jurisdicii. Prima jurisdicie cuprinde tribunalele populare locale i tribunalele populare speciale, iar a doua este reprezentat de Curtea popular suprem. Tribunalele populare locale cuprind 3 categorii de instane: tribunale populare de baz (corespunztoare comunelor i oraelor fr sectoare); tribunale populare mijlocii (corespunztoare judeelor i oraelor cu sectoare); tribunalele populare superioare (pentru provinciile i regiunile autonome). Ceea ce este interesant este c aceste tribunale sunt asistate de un Comitet de judectori, care este competent s judece cazurile dificile. Tribunalele populare speciale sunt, de fapt, instane specializate, fie militare, fie maritime. n ceea ce privete Curtea suprem, aceasta este structurat n mai mult secii (civil, penal, economic, administrativ, de recurs, i de comunicaii de transport), numirea judectorilor avnd caracter politic, fiind fcut de Comitetul permanent al Adunrii populare naionale. Curtea judec att n prim, ct i n ultim instan. Se pronun n drept, astfel c hotrrile sale sunt obligatorii pentru celelalte instane. n ceea ce privete dreptul penal, acesta urmeaz, n mare parte, trsturile legislaiei de tip sovietic, comunist, n sensul reinerii numai a infraciunilor grave. Infraciunile mai uoare sau contraveniile aparin dreptului administrativ. De fapt, n concepia codului penal chinez, infraciunea sancionabil este cea care contravine ordinii publice, adic orice fapt care aduce atingere proprietii colective sau private, suveranitii i integritii teritoriale. Pe de alt parte, n materia pedepselor, este reinut, n continuare, pedeapsa cu moartea, aplicat destul de frecvent, din pcate. Dup rapoartele oficiale ale lui Amnesty International, se pare c, anual, exist 2000 de persoane crora li se aplic aceast pedeaps, ceea ce a determinat numeroase recomandri i proteste din partea anumitor organizaii internaionale, statul chinez fiind acuzat de nclcarea drepturilor omului.

Dac n materie penal, se observ nc influena dreptului sovietic asupra dreptului chinez, n materia dreptului privat, se regsesc influene ale dreptului romano-germanic, dar i reminiscene ale cutumelor chineze. Dreptul privat a cunoscut o reform important n 1987, cnd au fost adoptate mai multe legi, grupate ntr-un codex, sub titulatura de Principii generale de drept civil. Prin aceste legi, numeroase cutume au fost codificate, ceea ce a nsemnat implicit i o rsturnare a ponderii izvoarelor dreptului chinez, n sensul c legea scris a devenit principalul izvor, n detrimentul cutumei. Ceea ce este interesant este faptul c fa de sistemul socialist de drept, aplicat pn n 1989 n statele Europei de Est, sistemul chinez a permis dezvoltarea proprietii private i existena ramurii dreptului comercial. Astfel, spre deosebire de celelalte state ex-socialiste, n China, prin reforma din 1988, s-au reglementat patru tipuri noi de societi: societatea privat cu rspundere limitat; societatea pe aciuni; societatea cu capital mixt (Equity Joint Venture), ce presupune capital strin i chinez; societatea cooperatist (Cooperative Joint Venture), cu capital mixt, de asemenea, ce este considerat o soluie juridic mult mai flexibil pentru atragerea investitorilor occidentali. Singurul lucru care trebuie amintit este, ns, faptul c legiuitorul cere, totui, ndeplinirea unor condiii pentru nfiinarea acestor societi, precum aprobarea prealabil a guvernului chinez (ceea ce nseamn o serioas birocraie) i precizarea numrului de ani pentru care se dorete nfiinarea societii (durata de via).

Concluzii Dei n coninutul lor regsim elemente preluate fie din sistemul romano-germanic, fie din sistemul anglo-saxon, sistemele atipice de drept prezint un regim juridic mixt, de tip hibrid, ceea ce determin s nu poat fi ncadrate n niciuna din marile familii de drept. Pe de alt parte, faptul c nu aparin niciuneia din familiile clasice nu nseamn c nu prezint importan i, prin urmare, pot fi ignorate din punct de vedere al cercetrii tiinifice, pentru c fiecare sistem sau familie de drept n parte nu reprezint altceva dect un element al macrosistemului diversitii juridice.

n plus, nu exist sistem juridic pur, mprumutm unii de la alii, adaptm la realitile fiecruia, iar aceast preluare creatoare este o dovad a armonizrii diversitii juridice i a unitii sistemelor de drept, pentru c exist unitate n diversitate. Armonizarea nu trebuie, ns, neleas ca fiind uniformizare juridic, aducerea la numitorul comun a sistemelor naionale, pentru c lumea juridic nu se poate reduce doar la 3-4 sisteme de drept. Iar existena diferenei este fireasc i necesar, chiar n interiorul familiilor de drept, pentru c reprezint un element al identitii naionale a fiecruia.

Curs 9

NORMA JURIDICA Norma juridica reprezinta o determinare universala care trebuie aplicata la cazul concret Hegel Legiuitorul trebuie sa reglementeze nu doar spiritul de supunere ci si spiritul de libertate care exista in oameni Norma = regula Exista mai multe tipuri de norme: sociale, morale, religioase, juridice Norma juridica = regula de conduita pe care societatea ne obliga sa o respectam printr-o presiune exterioara, prin forta coercitiva a statului, exigentele vietii in comun implicand o subordonare neconditionata a indivizilor fata de continutul normei juridice. I.Definitie: Norma juridica = regula generala si obligatorie de conduita al carui scop este acela de a asigura ordinea sociala, regula ce poate fi adusa la indeplinire pe cale statala si, in caz de nevoie, prin constrangere. II.Scopul normei juridice:

Scopul normei juridice

asigurarea ordinii sociale => conditiile pe care trebuie sa le indeplineasca norma

apararea societatii

prevenirea si combaterea comportamentului deviant

Sa corespunda structurii si necesitatilor societatii

sa fie recunoscuta ca obligatorie de majoritatea destinatarilor ei

sa trezeasca in destinatari constiinta caracterului sau necesar

Norma juridica este

norma de baza a dreptului

sistemul juridic elementar

un model de comportament care contine pretentiile societatii fata de conduita membrilor sai in cadrul relatiilor sociale

Important !!! Ordinea de drept = nucleul ordinii sociale => ordinea de drept constituie conditia de baza a echilibrului ordinii sociale, garantia realizarii drepturilor esentiale ale individului si a functionarii corecte a institutiilor

III.Caracteristicile normei juridice:

Caracteristicile normei juridice

Caracter general si impersonal

Caracter tipic

Implica un raport intersubiectiv

Caracter obligatoriu

III.1.Caracter general si impersonal

Caracter general si impersonal

norma trebuie sa se adreseze impersonal destinatarilor sai => dreptul se randuieste nu pentru fiecare om in parte, ci pentru toti

este abstracta si abstractizeaza

este o dispozitie generala

norma juridica nu poate fi pe gustul fiecarui subiect, ci tinde sa fie pe gustul a cat mai multora

nu se randuieste pentru ceea ce se poate produce intamplator intro anumita situatie, ci are in vedere un ansamblu de relatii si o medie de comportament

elimina concretul si particularul

reprezinta abstractizarea unei relatii si devine model pentru o alta relatie

trebuie sa dispuna absolut intr-un mod general.

!!! Caracterul general si impersonal NU inseamna:

 ca norma se aplica pe intregul teritoriu al tarii sau asupra intregii populatii a tarii [exista norme juridice care vizeaza anumite domenii de activitate (activitatea silvica), care privesc anumite categorii de subiecte (studentii)] descrierea tuturor cazurilor si a tuturor situatiilor in care se poate afla un subiect

III.2.Caracter tipic pentru a formula identicul, repetabilul intr-o norma juridica, legiuitorul cauta generalul, adica ceea ce este universal intr-un ansamblu de relatii sociale si in raport cu aceasta caracteristica formuleaza tipul conduitei; conduita tip prevazuta in norma juridica reprezinta o cale de realizarea a socializarii individului si de invatare a convietuirii in societate. III.3Norma juridica implica un raport intersubiectiv norma juridica nu reprezinta doar o norma cu continut abstract, general, ci ea se raporteaza la om ca parte a unei colectivitati; in absenta omului si a societatii din care acesta face parte, norma juridica nu si-a gasit ratiunea de a exista; norma juridica urmareste crearea unui schimb just intre persoanele aflate intro relatie => caracterul bilateral al normei de drept. Important !!! bilateral al normei juridice exista chiar si atunci cand norma reglementeaza acte juridice unilaterale (testamentul), intrucat si in acest caz norma vizeaza diverse relatii intre subiecte. Rezulta: alteritatea normei transformarea subiectivului in obiectiv reciprocitatea normei omul actioneaza in limitele proprii tinand cont de limita celorlalti.
Caracterul

III.4.Caracter obligatoriu

Caracter obligatoriu

contine prevederi care nu sunt lasate la liberul arbitru al subiectului, ci sunt impuse acestuia intr-o varietate de modalitati

obligativitatea normei este determinata de scopul acesteia: necesitatea asigurarii ordinii sociale

norma este obligatorie indiferent de domeniul reglementat, de forta juridica a actului normativ care o cuprinde (legi, hotarari de guvern etc)

obligativitatea normei se asigura prin exigibilitatea ei: exista garantii statale de aplicare a normei, inclusiv prin aplicarea sanctiunilor => norma se impune de catre stat prin forta coercitiva a acestuia, forta eficace in aplicarea normei si legitima

norma = porunca statala => norma se aplica imediat, adica din momentul intrarii in vigoare, continuu si neconditionat

presiunea legii asigura protectia societatii impotriva exceselor individuale

IV.Structura normei Se analizeaza in raport de scopul normei care descrie o anumita conduita solicitata subiectului in anumite imprejurari si in legatura cu care este stabilita o anumita sanctiune aplicabila in cazul nerespectarii normei (norma contine conditii, conduita si sanctiuni)

Structura normei juridice

Structura logica reprezinta partea statica interna si stabila a normei norma juridica este alcatuita din urmatoarele elemente

Structura tehnico-legislativa reprezinta structura externa si dinamica a normei

Ipoteza imprejurarile in care intra in actiune dispozitia sau sanctiunea normei, poate contine definitia subiectului (student)

Dispozitie contine drepturile si obligatiile participantilor la raporturile sociale, conduita acestora

Sanctiune reprezinta raspunsul statului prin forta sa coercitiva impotriva persoanelor care nu respecta ipoteza si dispozitia normei

poate sa ordone o anumita conduita (obligatia societatilor comerciale de a depune declaratie de impunere)

poate sa prevada obligatia de abtinere de la savarsirea unei anumite fapte (a nu conduce autoturismul fara permis)

poate sa contina anumite permisiuni

De retinut !!! utilizate in dispozitia normei: trebuie, are dreptul, este obligat, este indreptatit, poate, este oprit Prin dispozitia normei se trece de la indicativ la imperativ, avand ca scop orientarea conduitei subiectilor intr-o anumita maniera utila societatii
Cuvinte

Sanctiunea normei juridice are rolul de a asigura eficienta normei

este prevazuta in norma asigurandu-se astfel legalitatea tragerii la raspundere

nu are un scop in sine, ci este o prelungire a ipotezei si dispozitiei normei, mijloacele de constrangere apar ca garanti ai existentei si respectarilor normelor juridice, fiind aplicate de organele statului

este un element potential al normei: se aplica doar daca persoana nu respecta norma juridica

Contine urmarile nefavorabile /masurile de stimulare aplicabile destinatarului normei

contine urmarile nefavorabile aplicabile subiectului care nu respecta dispozitia normei (sanctiune negativa)

contine masurile de stimulare,de cointeresare a subiectului in vederea promovarii conduitei dorite (sanctiune pozitiva)

De retinut !!! Creste frecventa pedepsei => creste frica => creste respectul legii => scade frecventa pedepsei => scade frica => scade respectul legii => creste frecventa pedepsei Eugeniu Sperantia, frica de pedeapsa constituie temeiul aplicarii legii

Tipul sanctiunilor

Sanctiunile pot fi

Dupa gradul de determinare

Dupa ramura de drept in care intervin: civile, comerciale, penale

Dupa natura lor

determinate relative determinate

alternative cumulative

privitoare la patrimoniul persoanei (amenzi)

privitoare la drepturile persoanei (restrangerea sau decaderea din drepturi)

privitoare la acte (nulitatea actului)

privitoare la persoane (privarea de libertate)

V.Clasificarea normelor juridice 1. Criteriul ramurii de drept norma de drept civil, de drept penal 2. Criteriul fortei juridice a actului normativ - norme juridce cuprinse in legi, in decrete, in hotarari de guvern si ordonante, in acte normative eliberate de organele administratiei locale

3. Criteriul structurii logice

a. norme complete cuprind toate partile constitutive ale normei ipoteza, dispozitie, sanctiune b. incomplete unele norme fac referiri si se completeaza cu alte norme fie in acelasi act normativ, fie prin trimitere la alte acte normative b1 norme de trimitere se completeaza cu norme din acelasi act normativ sau din alte acte b2 norme in alb se completeaza cu norme din acte normative ce urmeaza sa apara 4. Criteriul sferei de aplicare a. norme generale au sfera cea mai larga de aplicare intr-un domeniu sau ramura de drept dreptul comun b. norme speciale sunt aplicabile unei sfere restranse de relatii, deroga de la dreptul comun (specialia generalibus derogant) c. norme de exceptie completeaza normele generale sau speciale (ex.: varsta minima pentru casatorie este de 18 ani conform Codului familiei, cu exceptia cazului in care casatoria este permisa minorului de 16 ani pentru motive temeinice si in temeiul unui aviz medical) 5. Criteriul gradului si intensitatii incidentei a. normele principii/cardinale sunt cuprinse in constitutii , declaratii sau sunt deduse pe cale de interpretare ca principii generale de drept apar ca adevarate postulate juridice: respectul reciproc al vietii, integritatii b. normele mijloc asigura traducerea in domeniul dreptului a cerintelor fundamentale de reglementare a ordinii sociale (dreptul educatiei reglementat prin acte normative) 6. Criteriul modului de reglementare a conduitei a. onerative obliga persoana sa savarseasca o anumita actiune (parintii sunt obligati sa acorde copiilor ingrijire) b. prohibitive obliga subiectul sa se abtina de la savarsirea unor actiuni (interzicerea casatoriei intre rude colaterale pana la gradul al IV-lea inclusiv) De retinut !!! a+b = norme imperative

c. permisive nici nu interzic, nici nu obliga la o anumita conduita, conduita fiind lasata la aprecierea persoanei. De retinut !!! c. pot deveni in unele cazuri norme imperative => poarta denumirea de norme supletive: persoana nu foloseste libertatea de optiune care i-a fost

acordata, norma juridica suplinind vointa persoanei intr-un anumit mod (ex.: in cazul divortului partile se pot invoi cu privire la numele ce-l poarta dupa desfacerea casatoriei, iar daca nu o fac, instanta este cea care hotaraste cu privire la nume) 7.Normele organizatorice. Privesc organizarea institutiilor statului (mod de infiintare, scop, competenta) 8.Normele punitive si stimulative sanctiunea pozitiva si sanctiunea negativa

VI.Actiunea normei juridice

Norma juridica actioneaza pe timp nedeterminat, pe un anumit teritoriu si asupra unor persoane care participa la circuitul civil in cadrul acestui teritoriu => norma actioneaza in timp, in spatiu si asupra persoanelor

Actiunea normei juridice

actiunea in timp a normei juridice

norma juridica este teritoriala si personala, adica actioneaza asupra teritoriului statului si asupra cetatenilor sai

intrarea in vigoare a normei

actiunea normei

iesirea din vigoare a normei

VI.1.Actiunea in timp a normei juridice a.Intrarea in vigoare a normei se realizeaza prin mecanismele de aducere la cunostinta a normei juridice cetatenilor statului care nu se pot scuza invocand necunoasterea legii => normele juridice se aduc la cunostinta publica (data publicarii lor in Monitorul Oficial) si intra in vigoare conform art. 78 Constitutie : Legea se publica in Monitorul Oficial al Romaniei (MO) si intra in vigoare la 3 zile de la data publicarii sale, sau la o data ulterioara prevazuta in textul ei.

De retinut !!!
OUG- ul si celelalte acte normative intra in vigoare la data publicarii in MO cu exceptia cazului in care in cuprinsul lor nu este prevazuta o data ulterioara PREZUMTIE ABSOLUTA A CUNOASTERII LEGII

VI.2. Actiunea normei caracterul activ al normei: norma juridica este activa de la data intrarii sale in vigoare si actioneaza pentru viitor => NU retroactiveaza, adica nu isi intinde efectele asupra raporturilor juridice nascuta inainte de intrarea sa in vigoare => NU ultraactiveaza, adica nu isi intinde efectele dupa iesirea sa din vigoare actiunea in timp a normei este determinata de necesitatea asigurarii stabilitatii, echitatii si legalitatii aplicarii normei juridice.

Important !!!

Exceptii de la principiul neretroactivitatii normei juridice

Exceptii de la principiul neretroactivitatii normei juridice

norme juridice cu caracter interpretativ: norme juridice care interpreteza norme juridice preexistente cu care fac corp comun

norme juridice penale care prevad dezincriminarea unor fapte, norme penale mai favorabile infractorului si norme contraventionale mai favorabile daca de la desavarsirea infractiunii si pana la judecarea definitiv a cauzei intervin norme noi, se va aplica norma care stabileste un regim sanctionator mai bland

retroactivitatea expresa rezulta din textul normei juridice

VI.3.Iesirea din vigoare a normei

Modalitati: a. ajungerea la termen b. desuetudinea formal, norma este in vigoare dar din cauza conditiilor social-economice care s-au modificat nu mai este de aplicabilitate c. abrogarea presupune interventia legiuitorului si are mai multe forme: expresa directa la data intrarii in vigoare a prezentei legi se abroga legea numarul indirecta pe data intrarii in vigoare a prezentei legi se abroga orice dipozitie legala contrara tacita - nu se prevede in actul normativ nimic in legatura cu actiunea vechilor norme juridice, norma noua dand o reglementare diferita in comparatie cu norma veche, ceea ce inseamna ca in mod tacit, legiuitorul a dorit sa scoata din vigoare norma veche

De retinut !!!
Ultraactivitatea normei juridice presupune continuarea efectelor normei dupa iesirea din vigoare pe timp limitat

VI.4.Actiunea normelor in timp si asupra persoanelor - norma juridica este teritoriala si personala adica actioneaza asupra teritoriului statului si asupra cetatenilor lor

INTERPRETAREA NORMEI JURIDICE

I. Consideratii generale Reprezinta o mijlocire intre drept si realitatea sociala, interpretul trebuind sa aplice norma in contextul social in care ea actioneaza In procesul aplicarii dreptului, organul de aplicare (judecatorul, organ administrativ) trebuie sa : - clarifice textul normei juridice - stabileasca compatibilitatea sa in raport de o anumita situatie de fapt (speta) - selectioneze din ansamblul normelor juridice, norma aplicabila cazului concret Interpretul utilizand o metodologie adecvata de interpretare (inclusiv sa caute spiritul legii dincolo si in spatele literei legii), identifica partile componente ale normei juridice in scopul stabilirii campului de aplicabilitate si a finalitatii normei.

De retinut !!!

Legiuitorul

nu trebuie si nu poate sa prevada totul, nevoile societatii fiind extrem de diversificate

lasa uneori in mod intentionat zone albe in reglementarea relatiilor sociale

foloseste anumite notiuni (bunele moravuri, ordinea publica) fara a le defini, ele putand fi aplicate si interpretate in raport cu evolutia sociala

II. Felurile interpretarii:

Felurile interpretarii

interpretare oficiala este obligatorie, are forta juridica si se realizeaza de organele de stat cu atributii in procesul elaborarii normei sau in procesul aplicarii sale
norma interpretative face copr comun cu norma interpretata

interpretarea neoficiala interpretare doctrinara (literatura de specialitate) este facultativa, fara forta juridica

De retinut !!!
Interpretarea cazuala se realizeaza de instanta sau de organele administratiei si priveste o interpretare de caz (interpretarea normei juridice interpretata la speta in cauza) are caracter obligatoriu pentru cauza si partile acesteia

III. Metodele de interpretare a normei juridice: III.1. Metoda gramaticala stabileste sensul ipotezei si dispozitiei normei prin analiza gramaticala sintactico-morfologica a textului (interpretul stabileste sensul cuvintelor, modul de folosire a acestora in text)
Legiuitorul

defineste de cele mai multe ori in chiar cuprinsul actului anumite

notiuni analizata structura frazei, impartirea in propozitii, utilizarea unor conjunctii (si/sau) III.2.Metoda sistematica stabileste sensul normei prin incadrarea sa in textul actului normativ din care face parte sau prin raportarea sa la economia altor acte normative norma juridica nu exista izolat, ci ea este o componenta a unui sistem (a unei ramuri de drept , a unei institutii) interpretarea normei trebuie sa se faca subiectam materiam adica in conformitate cu sistemul din care face parte
Trebuie

III.3.Metoda istorica explica intelesul normei in raport de imprejurarile social juridice care au stat la baza adoptarii si elaborarii legilor (reactia presei din vremea respectiva) III.4.Metoda logica - implica aprecieri rationale realizate prin operatiuni de generalizare, de analiza logica a textului, prin aplicarea logicii formale

Se utilizeaza argumentele logicii formale:

Argumentele logicii formale

reducerea la absurd = stabilirea adevarului tezei de demonstrat prin infirmarea tezei care o contrazice

per a contrario = teoria tertului exclus: in cazul notiunilor contradictorii care se neaga una pe alta numai una poate fi adevarata, cealalta e falsa , a treia posibilitate nu exista

a majori ad minus (cine poate mai mult poate si mai putin)

a minori ad minus = daca legea interzice mai putin, ea implicit interzice si mai mult

a fortiori = ratiunea aplicarii unei norme este si mai puternica intr-o alta cauza decat cea indicate expres in norma

a pari = pentru situatii identice trebuie sa se pronunte solutii identice

De retinut !!!

de aplicare trebuie sa observe textul legii, litera si spiritul sau, nefiindu-i ingaduit sa distinga acolo unde legea nu distinge III.5.Analogia - se aplica atunci cand judecatorul sesizat cu solutionarea unei cauze nu gaseste o norma corespunzatoare pe care sa o aplice, facand apel fie la o norma asemanatoare fie la principiile de drept Foarte important !!! Legea obliga pe judecator si atunci cand legea este neclara sau tace. Tacerea legii nu poate constitui un obstacol in realizarea justitiei Aplicarea dreptului prin analogie are la baza existenta unei lacune legislative

Organul

Rezultatele interpretarii normei juridice

Din punct de vedere al rezultatelor interpretarii, interpretarea poate fi

literala se realizeaza atunci cand textul normei se muleaza cauzei

extensiva sau restrictiva textul normei este mai larg sau mai restrans in raport cu cauza

IZVOARELE DE DREPT. DOCTRINA SI ACTUL NORMATIV

 Izvoarele de drept = multitudine de aspecte, de modalitati prin care continutul normei se impune ca model de urmat in relatiile dintre oameni

I.

DOCTRINA I.1. Definitie:

Doctrina = stiinta dreptului care cuprinde analizele, investigatiile,interpretarile date de specialistii dreptului, fenomenului juridic. I.2. Caracteristici:

Caracteristici

nu este obligatorie pentru interpret

are rol indirect in interpretarea dreptului, oferind deschideri interesante legiuitorului si organelor care aplica dreptul cu privire la fenomenul juridic

solutiile si interpretarile doctrinei sunt fondate pe cazuri practice, pornesc de la fapte reale, pe cale le generalizeaza, sunt interpretate teoretic si explicate

De retinut !!!

In dreptul european, doctrina este recunoscuta ca izvor de drept si are forta

obligatorie

II.

ACTUL NORMATIV

 Exista un sistem al actelor normative Legea - sens larg ansamblul actelor normative care alcatuiesc dreptul scris, orice regula de drept obligatorie - sens restrans = tip de act normativ II.1.Caracteristici: Caracteristici

este cel mai important izvor de drept

este creat de organe ale autoritatii publice investite cu competente normative

cuprinde norme generale obligatorii

are o pozitie dominanta in sistemul izvoarelor de drept

principiul legalitatii implica subordonarea persoanei fata de norma forma scrisa a actului normativ si publicitatea continutului acestuia (publicarea in MO) = garantii de certitudine a actului normativ actele normative: legi, decrete, hotarari si ordonante ale guvernului, regulamente si ordine ale ministerelor, decizii si hotarari ale organelor administratiei locale.

II.2.Sistemul actelor normative:

Sistemul actelor normative

constitutie fixeaza regulile esentiale de organizare si functionare a ordinii intr-un stat (legea deasupra legilor)

legea are o procedura aparte de elaborare, are intotdeauna caracter normativ, are competenta de reglementare primara si originara (relatiile sociale trebuie sa-si gaseasca oglindirea in lege si nu in alte acte normative, acestea avand rolul de a dezvolta reglementarile primare din lege)

OG Parlamentul poate delega Guvernului dreptul de reglementare primara, domeniul de reglementare neputand face parte din cel al legilor organice. Legea de abilitare stabileste domeniul si data pana la care se pot emite ordonante

OUG sunt adoptate de Guvern in situatii extraordinare a caror reglementare nu poate fi amanata

REALIZAREA DREPTULUI

 Dreptul exista pentru a se realiza Existenta si realizarea dreptului = conditiile ordinii publice. I. Definitie Realizarea dreptului = procesul transpunerii in viata a continutului normelor juridice, in cadrul caruia oamenii, subiecte de drept, respecta si executa dispozitii normative iar organele de stat aplica dreptul in temeiul competentei lor =>realizarea dreptului = implementarea normei juridice in viata sociala

II. Formele realizarii dreptului

Formele realizarii dreptului

realizarea dreptului prin activitatea de executare si respectarea legilor = respectarea de catre destinatarii normei a continutului acesteia => persoana se supune legii.

realizarea dreptului prin aplicarea normelor juridice de catre autoritatile statului

Aplicarea dreptului = elaborarea si realizarea unui sistem de actiuni statale in vederea transpunerii in practica a dispozitiilor si sanctiunilor normelor de drept presupune existenta unui raport juridic in care o parte este intotdeauna organ al statului care isi exercita prerogativele conform competentei atribuite de lege. De retinut !!!
Activitatea de aplicare a dreptului vizeaza si restabilirea ordinii de drept incalcate si aplicarea sanctiunii

III.Trasaturile aplicarii dreptului:

Trasaturile aplicarii dreptului

aplicarea dreptului se concretizeaza printr-un rezultat specific = actul de aplicare care finalizeaza activitatea concreta a organului de stat (procesul verbal de sanctionare a contraventiei);

reprezinta o activitate exercitata de organele statului si in forme reglementate de actele normative

De retinut !!!

Diferenta

dintre activitatea normativa si activitatea de aplicare a normei

juridice:

Diferenta dintre activitatea normativa si activitatea de aplicare a normei juridice

activitatea normativa este strict reglementata in competenta unor organe ale statului, activitatea de aplicare poate fi realizata de orice organ al statului si in anumite situatii si de organizatii nestatale

actele normative au caracter general impersonal, actele de aplicare sunt individuale

activitatea normativa presupune reguli de tehnica legislativa

actele de aplicare a normei sunt elaborate diferit in functie de institutia emitenta

actul normativa actioneaza continuu pana la iesirea sa din vigoare,a actul de aplicare a normei isi epuizeaza efectele in momentul adoptarii sale de organul de abilitate (prin pronuntarea hotararii, instanta se dezinvesteste de cauza)

activitatea normativa da posibilitatea cetatenilor de a incheia raporturi juridice, prin acordul lor de vointa iar actul de aplicare fiind un act unilateral emis de un organ al statului;

actiunea normativa este universala de la data intrarii in vigoare a actului normativ, actul de aplicare devine obligatoriu din momentul comunicarii lui partilor interesate;

controlul egalitatii legii se realizeaza prin control parlamentar sau judecatoresc iar controlul legalitatii actelor de aplicare presupune un control ierarhic sau un control judecatoresc

Aplicarea dreptului

Aplicarea dreptului

Stabilirea starii de fapt presupune cunoasterea minutioasa si in profunzime a circumstantelor cauzei (instanta de judecata efectueaza numeroase activitati in vederea stabilirii imprejurarilor cauzei - asculta martori, verifica inscrisuri, dispune efectuarea expertizelor)

Alegerea normei de drept selectionarea normei juridice in vederea calificarii juridice exacte a starii de fapt; concreta incadrare juridica a starii de fapt

Interpretarea normelor juridice operatiuni de lamurire si concretizare a continutului normei juridice

Elaborarea actului de aplicare intocmirea actului de aplicare (proces verbal, hotarare judecatoreasca) si emiterea sa in forma scrisa

TEHNICA ELABORARII ACTELOR NORMATIVE I.Definitie Tehnica juridica = ansamblul mijloacelor si al procedeelor, prin care necesitatile pe care le infatiseaza viata sociala capata forma juridica, adica se exprima in norma juridica si se realizeaza apoi in procesul convietuirii umane actul normativ = rezultatul activitatii organelor legiuitoare dezvoltarea sociala, complexitatea si volumul activitatilor sociale determina organele legislative sa coopereze cu experti in diverse domenii pentru a intocmi acte normative conforme necesitatilor sociale De retinut !!!

Dreptul este un dat inafara oricarei interventii a omului sau este construit de om?

Datul dreptului este cercetat de stiinta care formuleaza principiile generale ale viitoarei reglementari Construitul este rezultatul tehnicii

Datul = drept natural, reprezinta adevaruri morale si economice, reprezinta baza esentiala a dreptului pozitiv Construitul = presupune aplicarea practica a datului cu ajutorul tehnicii juridice

Important !!! A NU se confunda tehnica juridica cu tehnica legislativa, tehnica legislativa, parte a tehnicii juridice, priveste strict construirea legilor de catre organul legiuitor.

II. Legiferarea A legifera = elementul central si definitoriu al activitatii statului A legifera = a guverna Alegerea procedeelor tehnice de legiferare apartine legiuitorului si se stabileste in baza principiilor deduse din reglementari constitutionale sau inscrise in regulamentele de tehnica legislativa

Legiferarea presupune doua etape

constatarea existentei situatiilor sociale ce necesita reglementare juridica

crearea normei

II.1. Principiile legiferarii 1. Principiul fundamentarii stiintifice a activitatii de elaborare a normei juridice

 decurge din necesitatea cunoasterii aprofundate a realitatii sociale ce urmeaza a fi legiferata presupune apelarea organului legiuitor la organisme juridice specializate care avizeaza proiectele de acte normative (Consiliul legislativ) Fundamentarea stiintifica a unui proiect legislativ cuprinde

Descrierea situatiilor de fapt ce urmeaza a fi transformate in situatii de drept

Analiza judecatilor de valoare cu privire la stabilirea situatiei de fapt ce trebuie reglementata

Determinarea efectelor posibile ale viitoarei reglementari

Costul social al reformei legislative oportunitatea

2. Principiul asigurarii unui raport firesc intre dinamica si statica dreptului schimbarile rapide din societate determina schimbari institutionale, norma juridica avand rolul de a ordona aceste raporturi, de a le garanta securitatea si siguranta juridica legea reglementeaza in general pentru perioade lungi a) in relatia cu politica dreptul este mai conservator b) apara si asigura unitatea dintre norma si realitatea sociala c) autonomia relativa a dreptului determina rezistenta acestuia la presiunile modificatoare d) raportul dintre dinamica si statica dreptului = ratiunea dreptului si menirea sa sociala De retinut !!! Poporul ajunge sa dispretuiasca legile care se schimba in fiecare zi (J.J. Rousseau)

3.Principiul corelarii sistemului actelor normative actele normative intr-un stat se afla intr-o stransa legatura unele cu altele si creaza sistemul actelor normative

De retinut!!!
in momentul aparitiei unei norme noi, se realizeaza o corelare a actelor normative existente cu norma noua, inclusiv prin abrogare

4.Principiul accesibilitatii si al economiei de mijloace in elaborarea actelor normative destinatarii normei juridice = oameni obisnuiti => norma juridica trebuie sa fie clara si accesibila acestora

Cerinte esentiale

Cerinte esentiale:

Alegerea formei exterioare a reglementarii juridice cerinta de tehnica legislativa care determina valoarea, forta juridica si pozitia normei juridice in sistemul actelor normative

Alegerea modalitatii reglementarii juridice se refera la adoptarea de catre legiuitor a unui anumit mod de impunere a conduitei prevazuta prin norma juridica (caracter imperativ, dispozitiv) alegerea metodei depinde de domeniul de reglementare (in materia apararii sociale se folosesc norme imperative, in materie civila, norme permisive)

Alegerea procedeelor de conceptualizare si a limbajului normei = accesibilitatea normei determina alegerea acelor mijloace si limbajului adecvat al normei

Presupune: constructia normei cuprinderea in norma a elementelor structurale fixarea tipului de conduita stilul si limbajul juridic - terminologia legii trebuie sa fie constanta si uniforma, trebuie sa se evite folosirea cuvintelor cu sens ambiguu, nefunctional. - iar limbajul juridic este specializat si institutionalizat

Textul normei juridice trebuie sa fie caracterizat prin

claritate

precizie

concizie

caracter stereotip

De retinut !!! Legea trebuie sa aiba un inteles neindoielnic pentru toata lumea, pentru ca fiecare cetatean sa poata sti dinainte de a savarsi un act care sunt consecintele acestuia

Procedee de tehnica legislativa

Fictiunea juridica = procedeul prin care un anumit fapt este considerat ca existent sau stabilit desi el nu a fost stabilit sau nu exista in realitate => pune in locul unei realitati alta inexistenta (ex.: copilul conceput este socotit ca deja nascut in ceea ce priveste drepturile sale)

Prezumtiile = consecinte pe care legea sau magistratul le trage dintr-un fapt cunoscut catre un fapt necunoscut

Partile constitutive ale actului normativ:

expunerea de motive insoteste actele normative de importanta deosebita si contine o prezentare succinta a conditiilor ce au impus aparitia actului normativ si scopul urmarit prin adoptarea acestuia

titlul

preambulul - scopul reglementarii

formula introductiva - temei constitutional sau legal al reglementarii

dispozitii sau principii generale definirea unor notiuni

dispozitii de continut continutul actului normativ

dispozitii finale si tranzitorii punerea in aplicare a actului, intrarea sa in vigoare, relatiile cu celelalte acte normative

Elementele de structura ale actului normativ:

Elementele de structura ale actului normativ

actul normativ este impartit in articole iar acesta in alineate si paragrafe

articolele au note marginale ce redau continutul articolului, in cazul actelor normative de mare importanta

se folosesc articolele cu indici (ex. art. 18) atunci cand se pastreaza numerotarea veche si nu se doreste numerotarea ei

articolele se grupeaza in sectiuni, capitole, titluri

IV.Sistematizarea actelor normative IV.1.Scop: punerea in ordine a actelor normative prin realizarea unei simplificari, reduceri sau concentrari ale reglementarilor

IV.2.Forme:

Formele sistematizarii actelor normative

incorporarea = forma inferioara de sistematizare presupune simpla asezare a actelor normative in functie de: ordinea alfabetica, ramuri de drept, institutii juridice, aparitie poate fi oficiala (colectii de legi) sau neoficiala in cazul incorporarii nu se procedeaza la prelucrarea legilor

codificarea = forma superioara de sistematizare presupune cuprinderea intr-un cod (act normativ cu forta juridica de lege) a normelor apartinand aceleiasi ramuri de drept (ex.: Codul Civil) = adevarata revolutie legislativa

Curs 10

Subiectul raportului juridic Continutul raportului juridic Obiectul raportului juridic Faptul juridic Institutii judiciare Proba dreptului

Definitie ! Raportul juridic reprezinta acea relatie sau legatura sociala dintre participanti determinati, relatie reglementata de lege, si care, in caz de nevoie, poate fi aparata prin apelul la forta de constrangere a statului. Este vazut ca un acord de vointa intre cel putin 2 participanti. De exemplu, actul de vanzare-cumparare este un raport juridic civil. Norma de drept este o premisa a raportului juridic. Raportul juridic are 3 elemente : subiecte = cine incheie, cine participa la raportul juridic continut = ce rezulta din raportul juridic (drepturi + obligatii) obiect = ce se reglementeaza in raportul juridic

Subiectul raportului juridic conceptul de subiect capacitatea juridica = premisa capacitatii de subiect clasificarea subiectului de drept

a) CONCEPTUL DE SUBIECT Notiunea de subiect de drept a fost amplu dezbatuta in literatura de specialitate, formandu-se conceptia generala potrivit careia oamenii, fie vazuti individuali, fie grupati in diverse organizatii, pot avea calitatea de subiect de drept in orice raport juridic. Prin urmare, pot fi subiecte persoana fizica sau persoanele juridice lato sensu. Persoanele juridice se compun din oameni, reprezinta o creatie abstracta, o fictiune juridica. Subiectul de drept este fie o persoana vazuta individual, fie organizata intr-o anumita structura, care este titulara/purtatoare de drepturi si obligatii izvorate din norma de drept si care poate, prin manifestarea acordului de vointa, sa participe la orice relatie sociala.

b) CAPACITATEA JURIDICA Pentru a putea fi, insa, subiect de drept, este necesara existenta capacitatii juridice. Capacitatea juridica cunoaste manifestari diferite in ramurile dreptului. Astfel, in dreptul civil se face distinctie intre capacitatea de folosinta si capacitatea de exercitiu. Capacitatea de folosinta reprezinta aptitudinea unei persoane de a avea drepturi si obligatii. Ne nastem cu capacitate de folosinta. Capacitatea de exercitiu reprezinta aptitudinea unei persoane de a exercita drepturi si de a executa obligatiile asumate. Capacitatea de exercitiu se imparte in : capacitate de exercitiu restransa - intre 14-18 ani, cand minorul poate incheia acte administrative dar nu de dispozitie, cu privire la patrimoniul sau. capacitate de exercitiu deplina - de la majorat, si presupune faptul ca subiectul de drept poate sta singur in justitie si poate incheia orice fel de acte neasistat, in primul rand acte de dispozitie. In dreptul constitutional, distinctia dintre capacitati nu are relevanta pentru ca se vorbeste despre capacitate electorala, care presupune capacitate deplina de exercitiu. Capacitatea electorala priveste drepturile politice, de a alege si de a fi ales. Dobandirea capacitatii electorale presupune indeplinirea conditiei de varsta, iar in ceea ce priveste dreptul de a fi ales, legiuitorul a prevazut o serie de conditii speciale, precum cea de varsta pentru a accede in anumite functii, sa nu ai cazier judiciar (adica o conditie de buna reputatie sociala). Din punct de vedere al teoriei dreptului, capacitatea juridica reprezinta aptitudinea generala a unei persoane de a dobandi si exercita dreptul, si de a-si asuma si executa obligatii. capacitatea juridica generala = aptitudinea unei persoane/subiect de drept de a intra/incheia orice raport juridic. capacitatea juridica speciala = aptitudinea unei persoane/subiect de drept de a participa la anumite

raporturi juridice pentru care legea prevede/leaga indeplinirea unor conditii speciale (ex : reducere pentru transport pentru studenti calitatea de student).

c) CLASIFICAREA SUBIECTELOR 1. Persoana fizica, individuala cel mai des intalnit subiect de drept 2. Subiecte colective

Persoana poate avea 3 calitati : Cetatean - toate raporturile juridice Strain - cu exceptia drepturilor politice Apatrizi cu exceptia drepturilor politice

In ceea ce priveste categoriile de raporturi juridice in care intra persoana fizica, s-a pus problema determinarii legii aplicabile. Sunt consacrate 2 sisteme : a) Lex patriae - potrivit ei, legea nationala se aplica tuturor cetatenilor aflati pe teritoriul acelui stat dar si cetatenilor aflati in strainatate, in privinta starii civile si capacitatii persoanei. b) Lex domicilii - aplicarea legii locului unde se afla subiectul respectiv. Cu toate acestea, sistemul romanesc permite si aplicarea lui lex domicilii cu caracter de exceptie (de lex specialia). Astfel, legea 105/1992 prevede ca lex patriae se aplica in Romania in acele situatii in care legiuitorul nu prevede alte conditii, de unde rezulta ca in anumite materii se poate aplica si lex domicilii (lex patriae ca lege generala)

Majoritatea statelor au consacrat lex patriae, lex domicilii fiind vazut ca o exceptie (ex : Franta consacra lex domicilii in trecut).

Subiectele colective : Statul Autoritatile statului Persoana juridica

Statul - poate incheia raporturi juridice atat pe plan intern cat si pe plan international. Pe plan intern apare ca purtator de suveranitate, iar acest lucru inseamna ca statul are dreptul de a elabora legile pe cuprinsul intregului teritoriu, de a organiza executarea legii si de a controla respectarea acesteia. Pe plan international, statul este independent, ceea ce inseamna ca este egal in raporturile juridice pe care le incheie cu toate celelalte state. De asemena poate incheia raporturi juridice si cu organizatiile internationale(ONU,Consiliul Europei)

Autoritatile statale corespunzatoare celor 3 puteri : Puterea legislativa - exercitata de Parlament Puterea executiva - exercitata de Guvern si presedinte Puterea judecatoreasca - exercitata de autoritatea judecatoreasca, care e formata din instantele judecatoresti, Ministerul Public (procurorii sunt grupati in parchete, si parchetele in Ministerul Public).

Ministerul Public nu este un organ al Guvernului (ad minister = supus cuiva). Procurorii presteaza un serviciu (CSM). Aceste instante incheie raporturi juridice de putere, fiind titulare de putere publica. c) Persoanele juridice - pentru ca o structura organizata sa fie persoana juridica, trebuie sa indeplineasca 3 conditii : Sa aiba o organizare de sine statatoare, proprie Sa aiba un patrimoniu (bunuri) Patrimoniul sa fie afectat scopului organizarii Persoanele juridice pot participa la orice raport juridic. Statul si autoritatile sale pot incheia raporturi de drept privat, caz in care se comporta ca un simplu particular.

Continutul raportului juridic Continutul raportului juridic = ansamblul drepturilor si obligatiilor ce rezulta din incheierea acestuia, prin manifestarea acordului de vointa al subiectelor de drept. Subiectul de drept = purtator de drepturi subiective si de obligatii juridice. Dreptul subiectiv = posibilitatea recunoscuta de lege unei persoane de a avea o anumita conduita, de a pretinde unei alte persoane sa-i respecte acea conduita si de a apela in caz de nevoie la forta de constrangere a statului. Drepturile subiective se clasifica in mai multe categorii. Cea mai importanta clasificare este aceea in : drepturi absolute = acele drepturi opozabile tuturor (erga omnes) ex : dreptul la educatie, libertatea constiintei, dreptul la circulatie etc drepturi relative = acele drepturi pe care o persoana le are numai fata de anumite persoane (inter partes) ex : dreptul de creanta Obligatia juridica = indatorirea pe care o are o persoana, care poate consta fie intr-o actiune, fie intr-o inactiune. Cea mai importanta clasificare este aceea in :

 obligatii active = indatorirea unei persoane de a a da sau a face ceva obligatii pasive = indatorirea unei persoane de a se abtine de la un anumit comportament (a nu face ceva). III. Obiectul raportului juridic Nu trebuie confundat cu bunurile care formeaza obiectul operatiunilor juridice. Obiectul raportului juridic il reprezinta conduita partilor, care poate consta fie intr-o actiune, fie intr-o inactiune.

IV. Faptul juridic a 3-a premisa a raportului juridic. Se clasifica in : Evenimente = acele imprejurari comise fara vointa oamenilor, dar pentru care legea prevede crearea de efecte juridice, fiind esentiala raportarea la lege (ex : catastrofe naturale, eruptii vulcanice acordare de despagubiri) . In absenta reglementarii legale, in sensul de a se prevedea producerea de efecte juridice, un simplueveniment nu poate fi calificat fapt juridic. A produce efecte juridice inseamna a crea sau a stinge drepturi si obligatii, adica a modifica realitatea preexistenta. Actiunile = imprejurari produse prin vointa oamenilor, fie cu respectarea legii, fie fara respectarea legii. actiuni licite = imprejurari create prin manifestarea de vointa a oamenilor, cu respectarea legii actiuni ilicite = imprejurari create prin vointa oamenilor, cu incalcarea legii

Unii autori considera ca ar trebui adaugata la categoria faptelor juridice si starile. Se considera ca starile sunt imprejurari produse atat prin vointa oamenilor (ex : starea de casatorie, starea de afinitate), fie fara vointa oamenilor (ex : starea de rudenie). ***Stare de afinitate = cumetrie (nasii)

In ceea ce ne priveste, consideram ca trebuie retinute numai primele 2 categorii, pentru ca starile nu pot fi clasificate precis ca fiind fapte juridice.

V. Institutii judiciare 1) Teoria justitiei ca serviciu public. Principii de organizare si functionare a institutiei judiciare 2) Sistemul jurisdictional

JUSTITIA este un serviciu public. Exista 4 principii : Principiul separatiei dubla separatie. Separatia jurisdictiilor judiciare de drept comun de cele administrative (in Romania nu exista aceasta separatie). Separatia functiei de judecator de cea de procuror

Principiul ierarhiei jurisdictionale. Exista 3 grade de jurisdictie. Instantele sunt organizate in mod ierarhic, iar in varful ierarhiei se afla instanta suprema. Instantele trebuie sa se supuna instantelor superioare. Principiul independentei si al impartialitatii. Judecatorii sunt independenti, se supun numai legii, sunt impartiali fata de experti, fata de martori, iar fata de presedintele instantei nu exista decat o subordonare administrativa si dpdv al organizarii activitatii de justitie sunt egali (presedintele instantei nu poata sa impuna solutii). Principiul colegialitatii. Litigiile sunt judecate in complete colegiale, formate din minim 2 judecatori. Exista, insa, exceptia completului unic pentru litigiile usoare.

Principii de functionare Principiul egalitatii. Orice cetatean trebuie sa aiba acces legal la un judecator (CEDO, art 6). Principiul gratuitatii. Justitia este gratuita, oricine trebuie sa aiba acces gratuit la judecator, dar cu toate acestea, pentru litigiile cu o anumita valoare patrimoniala, legiuitorul prevede plata unei taxe de timbru (cele cu contencios administrativ sunt gratuite). Principiul neutralitatii. Judecatorul trebuie sa se abtina de la exprimarea in public a convingerilor si opiniilor sale politice, de asemenea nu trebuie sa fie membru al niciunei formatiuni politice si nu trebuie sa participe la jocuri electorale. Principiul continuitatii. Serviciul public al justitiei se furnizeaza in mod continuu, neintrerupt. Cu toate acestea, este reglementata vacanta judiciara (1 iulie-31 august), dar pentru acele litigii cu o complexitate deosebita se asigura permanenta pe durata vacantei. In Romania este reglementata expres vacanta judiciara, in alte state este prevazut doar concediul de odihna al magistratilor.

2) Sistemul jurisdictional A. Jurisdictii nationale : a) Jurisdictii judiciare de drept comun b) Jurisdictii specializate c)Sistemul inaltelor jurisdictii B. Jurisdictii internationale A. Jurisdictii nationale a) Jurisdictii judiciare de drept comun : - cuprind judecatoriile care asigura gradul 1 de jurisdictie si judeca toate litigiile date de lege in competenta lor.

- apoi, tribunalul (1 pe judet + TMB) ce judeca in fond litigiile date in competenta lor, precum si apelurile sau recursurile dupa caz, declarate impotriva sentintelor judecatoriilor. Tribunalele asigura gradul 2 de jurisdictie. - Curtile de Apel asigura gradul 3 de jurisdictie. Judeca in apel apelurile date impotriva sentintelor tribunalelor si in recurs recursurile declarate impotriva hotararilor pronuntate in apel de tribunale. b) Jurisdictii specializate : - litigii privind minori si familie Tribunalul de la Brasov - tribunalele militare, judecatorii si procurorii fiind militarizati TMB, Curtea Militara Bucuresti c) Sistemul inaltelor jurisdictii - la nivel national, Inalta Curte de Casatie si Justitie (ICCJ), are competenta si in fond (ICCJ) - are 4 sectii : Sectia I civila - litigii civile Sectia II civila - litigii comerciale Sectia penala litigii penale Sectia de contencios administrativ si fiscal - are 4 complete de 5 judecatori : 2 in materie penala celelalte in civil si contencios administrativ si fiscal - are sectiile unite care au competenta de a judeca recursurile in interesul legii (RIL) - Instanta Suprema judeca numai recursuri (gradul 3 de jurisdictie). In materie penala judeca si in fond (particularitate romaneasca) acele infractiuni comise de persoanele cu functii oficiale in stat (ministri, parlamentari, judecatori ICCJ, judecatori ai CC Romania, membri CSM).

B. Jurisdictii internationale judeca litigiile privind incalcarea drepturilor de catre statele membre. - Curtea Internationala de la Haga - Curtea Europeana a Drepturilor Omului de la Strasbourg - In UE a fost creata Curtea de Justitie de la Luxembourg. Cuprinde 3 instante Curtea de Justitie propriu-zisa - judeca litigii privind principiile dreptului comunitar, precum si litigii privind intrebarea preliminara (chestiunea judiciara ; cand au dubii, fac o intrebare cum se interpreteaza acest drept comunitar) Tribunalul Uniunii Europene - judeca litigii privind marca comunitara, precum si dreptul concurentei comunitare Tribunalul functiei publice - judeca functionarii europeni. litigii privind

VI. Proba dreptului Notiune. Importanta. Clasificare. Sisteme probatorii Obiectul probei Sarcina probei Mijloacele de proba

Notiunea de proba a fost definita diferit atat in dreptul civil, cat si in dreptul penal. Opinia majoritara este, insa, ca proba reprezinta posibilitatea de a demonstra existenta unei fapte, imprejurari, precum si rezultatele produse de acestea, prin folosirea mijloacelor specifice care sa conduca la dovedirea lor. Discutia care a starnit controverse a fost aceea daca trebuie sa includem in definitia probei si mijloacele de probe. Opinia majoritara este ca da.

Importanta. Probele sunt esentiale pentru ca stabilesc adevarul in cauza, contribuind astfel la corecta aplicare a legii. Clasificare probe directe care conduc nemijlocit la solutionare sau la dovedire probe indirecte care demonstreaza prin intermediul altor circumstante imprejurarea de dovedit probe pertinente care au legatura cu cauza probe concludente care solutioneaza cauza

Sisteme probatorii sistemul acuzatorial / sistemul probei morale - administrarea probelor se face de catre parti. Judecatorul solutioneaza cauza exclusiv pe baza probelor aduse de parti in fata sa, avand un rol pasiv. Acest sistem se aplica mai mult in familia dreptului anglosaxon. sistemul inchizitorial / sistemul probei legale - administrarea probelor revine judecatorului/procurorului. Judecatorul are un rol activ, este obligat prin lege sa dispuna toate masurile necesare pentru aflarea adevarului in cauza. Dispune efectuarea de expertiza, de comisii rogatorii (compuse din judecatori care se deplaseaza la martori). Acest sistem este aplicabil in familia romano-germanica. Cele 2 sisteme pot fi combinate.

Obiectul probei = ce trebuie dovedit. Reprezinta acele fapte juridice, acte juridice, imprejurari necesare pentru solutionarea cauzei. In dreptul civil se dovedesc fapte juridice si acte juridice.

In dreptul penal se dovedesc fapte juridice. Exista anumite categorii de fapte care nu trebuie dovedite - faptele de notorietate, faptele recunoscute de parti, unanim admise.

Sarcina probei = cine trebuie sa dovedeasca. Revine reclamantului, dar exista si exceptii (de exemplu, daca paratul face o afirmatie, trebuie s-o dovedeasca) - Actori incumbit probatio In dreptul penal, sarcina revine organelor judiciare, iar paratul are prezumtia de nevinovatie.

5) Mijloacele de proba 1. Proba literala inscrisurile : statala electronice semnatura electronica private 2. Proba testimoniala - cu martori - consta in declaratiile acestora 3. Expertize : criminalistice (legata de sange, urme papilare), informatice, balistice, contabile, topografice 4. Constatari tehnico-stiintifice asupra obiectelor de probat. Nu exista o ierarhie a probelor, aplicandu-se principiul coroborarii probelor. cu sauf ara autentice emise de autoritatea

TGD - curs 11

Actul juridic

Notiune si clasificare Caracteristici ale actului juridic in dreptul privat Caracteristici ale actului juridic in dreptul public si in dreptul international

Notiune si clasificare Drepturile subiective ca elemente de continut ale raportului juridic au 2 surse de creare :

actele juridice si faptele juridice. Iccp actele juridice, spre deosebire de alte modele legislative cum ar fi, de exemplu, codul civil german care reglementeaza o teorie generala a actului juridic, legiuitorul roman a preluat modelul francez astfel ca noul cod civil roman intrat in vigoare la 1 oct 2011 se ocupa doar de materia contractelor, insa dispozitiile privitoare la contracte sunt aplicabile si in cazul actelor juridice. In noul cod civil sunt 6 articole (de la 1324-1329) privitoare la actul jur unilteral unde intalnim def acestuia si precizarea ca dispozitiile legale priivitoare la contracte se aplica in mod corespunzator si actelor unilaterale (art 1325 din NCC). Intr o definitie simpla actul juridic inseamna manifestarea de vointa a unei persoane in scopul de a produce efecte juridice. Din aceasta definitie rezulta 2 elemente esentiale : 1.-actul juridic este un act de vointa al uneia sau mai multor persoane (este un act dorit de om) 2.-actul juridic produce efecte juridice , de aceea se numeste juridic. Efectele pe care le produce sunt prevazute de lege. In general aceste efecte constau in crearea unui drept subiectiv sau constatarea, transmiterea sau stingerea unui drept. In cazul actului juridic civil, efectele juridice constau in a da nastere, a modifica sau a stinge un raport juridic. Este ceea ce distinge actul civil de altele din alte ramuri, de exp din dr administrativ. Concret efectele inseamna ca fie se intentioneaza vanzarea-cumparearea unui bun, fie donatia, fie inchirierea, prestarea unui serviciu public, efectuarea de lucrari publice sau efectuarea unei concesiuni (in dr administrativ). Efectul juridic sau efectul de drept este ceea ce urmareste,

doreste in deplina libertate si in mod constient autorul actului. Efectul de drept nu este doar obiectul actului, spune un autor francez, Gerard Cornu, ci scopul pe care il cauta autorul actului, nu doar constiinta obiectiva a actului, spune el, ci finalitatea urmarita de autor. In cazul actelor juridice, efectele se produc cu intentie, pe cand in cazul faptelor juridice, efectele se pot produce si fara intentia omului. Actul juridic este intotdeauna un act intentional. Efectele jur ale actului sunt cunoscute, sunt urmarite, sunt dorite, sunt cautate a se produce prin anticipatie. Notiunea de act juridic comporta insa o distinctie intre negotium, adica operatiunea in sine pe care o persoana doreste sa o faca si din care rezulta consecinte sau efecte juridice in baza legii si instrumentum, adica documentul scris propriu-zis care cuprinde/incorporeaza negotium, operatiunea juridica dorita si care ajuta la proba lui negotium, proba actului operatiunii incheiate. Instrumentum are valoare numai ad probationem , adica din motive de proba si nu tine de valabilitate. Produce efecte jur de la aceasta data. In TGD actele juridice se pot clasifica dupa 3 mari criterii : A. dupa numarul partilor B. dupa gravitatea efectelor pe care le produc C. dupa scopul sau interesul urmarit Dupa numarul parilor

Actele juridice se impart in acte unilaterale sau acte bi/multilaterale Actele unilaterale reprezinta manifestarea de vointa a unei singure persoane, adica sunt rezultatul unei singure vointe. In dr public, in special in dr adm, exista numeroase acte unilaterale, adica acte juridice care emana de la o singura unitate adm (primarul etc, decizii de numire intr o functie, decrete prezidentiale de numire intr o functie, de exp de ambasador, diverse autorizatii cum ar fi certificatul de urbanism, permisul de construire). In dr privat, actele unilaterale suntt de asemenea numeroase, de ex testamentul, recunoasterea unui copil, oferta de vanzare a unui bun sau de cumparare. Actele bi/multilaterale sunt rezultatul vointei a 2 sau mai multe pers. In aceasta ipoteza, aceste acte se numesc contracte sau conventii. (contractele unilaterale sunt acele contracte unde exista obligatii numai pt o singura parte si drepturi pt cealalta parte. Contractele bilaterale sau sinalagmactice sunt acele contracte in care ambele parti au si dr si obligatii). In general au efecte

inter partes (caracter individ), dar exista si contracte normative, al caror continut este reglementat de lege fie total , fie partial, de exemplu, contractele colective de munca sau contractele de licitatie publica. Dupa gravitatea efectelor pe care le produc

Acte de conservare, acte de adm, acte de dispozitie Acte de conservare sunt actele de mentinere, de consolidare si de prevenire a pierderii unui bun (de exp intrerupoerea cursului prescriptiei, inscrierea unei ipoteci, somatia de plata) Acte de administrare sunt acte de gestionare concreta a bunurilor. Intra in aceasta categorie incasarea chiriei bunului, culegerea fructelor juridice, adaugarea de imbunatatiri sau repararea bunului respectiv Acte de dispozitie sunt cele mai grave acte pt ca afecteaza viitorul patrimoniului. Sunt acele acte care fie au ca efect scoaterea bunului din patrimoniu , fie grevarea lui cu o sarcina reala. Prin urmare, actele de dispozitie nu sunt legate obligatoriu de alienarea bunului (instrainarea lui). Acte de dispozitie sunt : vanzarea-cumpararea sau grevarea cu o ipoteca (bun imobil) sau gaj a bunului (bun mobil). Scopul urmarit/ interesul urmarit

actele jur pot fi cu titlu oneros sau titlu gratuit Acest criteriu in literatura franceza se mai numeste si criteriul economiei generale, adica a operatiunii incheiate de autorul actului (negotium). Este vorba despre interesul urmarit de partile actului juridic. Sunt acte cu titlu oneros acele acte in care ambele parti urmaresc obtinerea unui folos patrimonial. (de exp vanzarea-cumpararea). Vanzatorul urmareste sa primeasca pretul, iar cumparatorul sa primeasca proprietatea bunului (contractul de inchiriere, contr de renta viagera). St actele cu titlu gratuit in care doar una din aprti primeste un folos patrimonial, fara a da altceva in schimb celeilalte parti (contractul de donatie) Actele juridice se intalnesc in toatre ramurile dr si vom discuta in mod distinct in dr privat si in dr public si international

II. Caracteristicile actului juridic in dr privat

Noul cod civil prevede la art. 1179 4 conditii esentiale pt incheierea unui contract si deci a unui act juridic in general si anume capacitatea juridica, consimtamantul partilor, obiectul actului sa fie detemrninat si licit si o cauza licita si morala.

Capacitatea juridica inseamna aptitudinea unui subiect de dr de a incheia acte

juridice valabile in dr privat. Este de 2 feluri :capacitatea de folosinta si capacitate de exercitiu. Capacitatea de exercitiu este restransa (14-18 ani) si deplina. Exista 2 categorii de pers care nu au capacitate jur si deci nu pot incheia acte jur : minorii sub 14 ani si interzisul judecatoresc. Minorii de la 14 ani pana la 18 ani adica cei cu capacitate juridica restransa pot incheia acte juridice cu incuviintarea parntilor sau a tutorelui cum ar fi :acte de conservare, de administrare si acte de dispozitie simple care nu angajeaza viitorul patrimoniului sau.

Consimtamantul este a 2-a conditie. Aceasta reprezinta hotararea unei parti de a

incheia un act juridic, hotarare manifestata in exterior sau exteriorizata. La randul lui, trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii : sa existe, sa fie exprimat de o pers cu discernamant (cu capacitate deplina de exercitiu), sa fie exprimat cu intentia de a produce efecte juridice (isi asuma raspunderea actului jur incheiat), sa fie exteriorizat, adus la cunostinta tuturor, sa fie integru (spune doctrina fr), adica sa nu fie viciat. Consimtamatul trebuie sa aiba o existenta reala si nu presupusa , sa nu provina de la terti, sa fie exprimat de o pers care are discernamant. El trb sa provina de la o pers cu capacitate deplina de exercitiu. Minorii cu capacitate jur restransa se considera ca au discernamantul in formare. Nu au deloc discenrmant minorii sub 14 ani si interzisul judecatoresc (persoane bolnave). De asemenea, discernamantul trebuie sa produca efecte juridice(consencinta). Sa fie exprimat, ext, integru Consimtamantul nu produce efecte juridice daca este exprimat in gluma (joc anti causa), sub conditie pur protestativa (ma oblig sa ti vand bunul daca vreau, rezulta ca nu produce efecte

juridice), daca manifestarea de vointa a fost prea slaba, anemica si daca s-a facut cu o anumita rezerva psihologica (reservatio mentalis); se incheie un act fictiv. De fapt e un act de donatie, dar se da impresia de un contract de vanzare-cumparare. Consimtamantul trebuie sa fie exteriorizat. Aceasta trebuie sa fie expresa sau tacita/implicita. Partile au deplina autonomie de vointa sa-si stabileasca operatiunea sau actul juridic (negotium) pe care doresc sa-l incheie, adica sa determine continutul sau fondul actului juridic, dar si forma acestuia, de unde rezulta ca au deplina autonomie de vointa. Este vba de principiul consensualismului in conformitate cu care partile sunt libere sa-si aleaga forma de exteriorizare a manifestarilor de vointa. Prin urmare actele sau contractele pot fi consensuale, atunci cand incheierea lor valabila are lor prin simpla manifestare de vointa sau prin realizarea acordului de vointa, adica a consensului. De asemenea, pot fi solemne atunci cand incheierea lor valabila este supusa indeplinirii conditiei formei autentice.(de exemplu donatia). De asemenea, pot fi reale in care este ceruta remiterea bunului (contractul de imprumut). In cazul actelor solemne, manifestarea trb sa fie expresa exclusiv. Manifestarea tacita/implicita rezulta din anumite fapte sau gesturi ale partii, de exemplu actul de conservare a succesiunii, arata acceptarea tacita sau implicita a mostenirii. Exteriorizarea poate fi facuta verbal sau scris sau prin niste fapte neindoielnice. In literatura de specialitate s a pus problema daca tacerea poate avea valoare juridica. Raspunsul a fost ca NU poate avea valoare juridica, insa exista 3 exceptii: -atunci cand legea prevede expres ca tacerea are valoare juridica -datorita cutumei/obiceiului locului -prin vointa expresa a partilor daca acestea inteleg sa atribuie tacerii o anumita semnificatie juridica Consimtamantul trebuie sa fie integrat sau neviciat (integritatea consimtamantului). Sunt considerate vicii in NCC urmatoarele 4 : 1.-eroarea 2.-dolul sau viclenia

3.-violenta 4.-leziunea 1. Eroarea este falsa reprezentare a realitatii cu ocazia incheierii unui act juridic. Se clasifica in: -error in substantiam - poarta asupra substantei sau asupra calitatilor substantiale esentiale ale obiectului actului. -error in personam - poarta asupra calitatilor personanei contractante. -eroare de fapt (asupra unei imprejurari de fapt existente la incheierea actului) -eroare de drept (poarta asupra continutul normei juridice)

Dolul reprezinta determinarea unei persoane de a incheia un act juridic prin folosirea

unor mijloace viclene sau dolosive. Pers este indusa in eroare, ajungand sa incheie actul. Dolul poate fi :

principal at cand priveste elementele esentiale importante pt incheierea actului secundar sau incident/incidental atunci cand poarta asupra unor elem nedeterminate ale actului juridic.

Violenta inseamna amenintarea cu un rau (care poate consta intr o constrangere fizica sau

psihica/morala) a unei persoane, amenintare care produce o temere ce o determina sa incheie actul juridic pe care altfel nu l-ar fi incheiat. Prin urnmare violenta poate fi fizica sau morala. Fizica-poarta asupra integritatii unei persoane sau bunurilor acestuia. Morala/psihica/psihologica amenintarea sau violenta priveste onoarea/demnitatea persoanei sau familiei acestuia.

Leziunea inseamna dispozitia vadita de valore intre 2 contraprestatii cu ocazia incheierii

actului. Concret, ea inseamna un prejudiciu material pe care il sufera o parte contractanta din cauza valorii disproportionate a contraprestatiilor din cadrul actului juridic existente in momentul incheierii acestuia. Viciile de consimtamant se sanctioneaza cu anularea sau nulitatea absoluta.

Obiectul de incheiere a actului juridic -reprezinta conduita partilor, adica

actiunile sau inactiunile care rezulta din actul juridic pe care l-au incheiat Obiectul potrivit NCC trebuie sa indeplineasca cateva conditii, acestea suntt reglementate in art. 1225. Obiectul trebuie sa existe, sa fie determinat sau determinabil si sa fie licit. Actiunile si inactiunile partilor se raporteaza la drepturile si obligatiile cuprinse in actul juridic si adeseori la un bun care sa fie obiectul lui negotium.

Cauza actului juridic sau scopul urm de parti reprezinta obiectivul urmarit de

parti la incheierea actului. Conditiile cauzei sunt urmatoarele :sa existe (sa nu fie falsa, sa existe in mod real, direct de la parte), sa fie licita si morala (art 1235 din NCC). Toate aceste conditii se cere sa fie respectate in mod cumulativ, astfel ca absenta uneia atrage nevalabilitatea actului. Sanctiunea este nulitatea relativa atunci cand este incalcat un interes privat si nulitatea absoluta atunci cand se incalca un interes general (de exemplu daca am o cauza ilicita, scopul e sa ma imbogatesc din trafic de droguri sau de carne vie)

III. Caracterisiticile actului juridic in dr public si dr international

In dr administrativ, actele juridice au forma actelor administrative unilaterale si a contractelor administrative. In doctrina franceza se considera a fi acte administrative numai cele unilaterale. Doctrina si jurisprudenta franceza au admis ca pot fi acte administrative si cele emise de organisme private care exercita sau presteaza un serviciu public, de exemplu actele emise de federatii sportive sau culturale. Actele administrative pot fi individuale si normative. Cele individuale au efecte inter partes, iar cele normative erga omnes. Actele normative dau expresie vointei generale manifestate intr o norma de drept.

Actele administrative au ca principal scop executarea legii (sunt acte secundum legem). Atunci cand sunt emise de o singura autoritate sunt acte unilaterale sau individuale (numite de unii autori francezi) de exemplu, actele primarului, ale prefectului, ale primuluiministru, ordinal unui ministru in care numeste pe cineva in functie. De asemenea exista si acte administrative colective atunci cand sunt emise de mai multe autoritati, de exemplu anumite acte care sunt contrasemnate si de presedinte si de anumite autoritati guvernamentale. Administratia publica insa nu are drept de optiune intre contractele individuale si contractele administrative. Actele unilaterale se numesc decrete ale presedintelui, ordini ale ministrilor, ordini ale prefectilor, dispozitii ale primarilor. Adoptarea actelor adm unilaterale este caracterizata de absenta formalismului in sensul ca nu este ceruta nicio forma sau procedura speciala (nu trebuie sa te duci la notar). Contractele administrative pot fi bi/multilaterale, pot avea ca obiect realizarea de lucrari publice, de concesiuni, prestarea de servicii publice. Tot printr-un contract, administratia publica poate delega prestarea unui serviciu public de exemplu catre o persoana privata. Astfel, o pers privata poate sa distribuie apa potabila intr o comuna sau sa gestioneze echipamente sportive. In dreptul international public, actele juridice au forma tratatelor internationale incheiate intre 2 sau mai multe state. Obiectul lor este stabilirea de relatii bi sau multilaterale intre state, stabilirea unor reguli intre state, dar si crearea de organizatii internationale, crearea unei ordini juridice internationale (de exemplu ordinea comunitara si crearea UE) Tratatele internationale se mai numesc si acorduri, conventii (cea cu privire la dr copilului de exemplu), carta. De asemenea sunt tratate bilaterale care se incheie ca un acord de parteneriat intre 2 state si tratate multilaterale. In cazul UE sunt tratatele constitutive care au creat o noua ordine juridica si o noua ramura de dr : dr comunitar originar (primordial). Dr originar a dat nastere dr comunitar derivat, ce cuprinde o serie de acte juridice internationale emise de institutiile UE cum ar fi regulamente

(sunt direct aplicabile in dr intern) emise de Parlamentul European sau de Consiliul European , directive (trebuie transpuse in dr national printr-o lege) si recomandari. In dreptul international public exista si acte juridice unilaterale, de exemplu notificarile din partea unui stat a ruperii relatiilor diplomatice, sau de recunoastere a unui stat nou sau a unui guvern nou (vezi dupa caderea comunsmului, fostele state URSS). Exista si alte acte colective.