1 Preliminarii

i) Multimea ∆ = {x0 , x1 , ..., xn }, a = x0 < x1 < ... < xn = b se numeste

diviziune a intervalului [a, b] ; numarul real ||∆|| = max{xi − xi−1 |i ∈ 1, n}, n ∈
N∗ este norma diviziunii ∆. Sa observam ca diviziunea ∆ poate fi precizata si
not
cu ajutorul subintervalelor [xi−1 , xi ] = Ii , i ∈ 1, n. Acestea formeaza o partitie
a lui [a, b] . Multimea diviziunilor lui [a, b] este notata D [a, b] .
not not
ii) un n−uplu ξ = (ξ1 , ..., ξn ) = (ξi )i∈1,n unde ξi ∈ [xi−1 , xi ] , i ∈ 1, n, se
numeste sistem de puncte intermediare corespunzator diviziunii ∆.

Definition 1 Consideram doua functii f : [a, b] → R si g : [a, b] → R . Nu-

marul real
n
P
σg (f, ∆, ξ) = f (ξi ) (g (xi ) − g (xi−1 ))
i=1

se numeste suma Riemann-Stieltjes asociata functiei f , diviziunii ∆ si alegerii

punctelor intermediare ξ, in raport cu functia g.

Definition 2 Spunem ca functia f este integrabila Riemann-Stieltjes in raport

cu functia g, pe intervalul [a, b] , daca exista un numar real I, astfel incat pentru
orice ε > 0, exista δε > 0 a.i. pentru orice ∆ ∈ D [a, b] , ||∆|| < δε si orice alegere
a punctelor intermediare ξ este adevarata inegalitatea |σg (f, ∆, ξ) − I| < ε.

Rb
Numarul real I este unic si notam I = f (x) dg(x); I se numeste integrala
a
Riemann-Stieltjes a functiei f pe intervalul [a, b] , in raport cu g. In acest caz
scriem ca exista

not Rb
lim σg (f, ∆, ξ) = I = f (x) dg (x) ,
||∆||→0 a

pentru orice alegere a punctelor intermediare (ξi )i∈1,n . Notam clasa functiilor
integrabile Riemann-Stieltjes in raport cu o functie g : [a, b] → R cu Rg [a, b].
Drept urmare, la fel ca la integrala Riemann, vom fi interesati, in primul
rand, in stabilirea unor criterii de integrabilitate Riemann-Stieltjes versatile.

1.0.1 Sume Darboux. Integralele Darboux-Stieltjes. Integrabilitate

Darboux-Stieltjes
In cele ce urmeaza consideram f : [a, b] → R o functie marginita, g : [a, b] → R
o functie crescatoare si ∆ = {x0 , x1 , ..., xn } o diviziune a intervalului [a, b] .
Numerele
not not
inf{f (x) |x ∈ [xi−1 , xi ]} = mi si sup{f (x) |x ∈ [xi−1 , xi ]} = Mi , i ∈ 1, n
(1)
not not
inf{f (x) |x ∈ [a, b]} = m si sup{f (x) |x ∈ [a, b]} = M, i ∈ 1, n (2)

sunt bine definite.

1
Definition 3 Numerele reale
n
P
S (f, ∆, g) = mi · (g (xi ) − g (xi−1 )) si
i=1
Pn
S (f, ∆, g) = Mi · (g (xi ) − g (xi−1 )) , i ∈ 1, n,
i=1

se numesc sumele Darboux-Stieltjes inferioara, respectiv Darboux-Stieltjes supe-

rioara asociate functiei f , diviziunii ∆, in raport cu functia g.
Studiul proprietatilor sumelor Darboux este similar cu cel din cazul integralei
Riemann. In mod evident, este adevarata
S (f, ∆, g) ≤ S (f, ∆, g) , ∀∆ ∈ D [a, b] .
Studiem acum comportarea acestor sume in raport cu rafinarea diviziunii ∆.
Definition 4 Fie ∆0 = {I1 , I2 , ..., In }, n ∈ N∗ si ∆00 = {J1 , J2 , ..., Jp }, p ∈ N∗
doua diviziuni intervalului [a, b] ⊆ R. Spunem ca ∆0 este mai putin fina decat
∆00 daca pentru fiecare interval Jj ∈ ∆00 exista un interval Ii ∈ ∆0 , a.i. Ii ⊆ Jj ,
i, j ∈ 1, n. In acest caz scriem ∆0  ∆00 .
Proposition 5 Fie f : [a, b] → R o functie marginita, g : [a, b] → R o functie
crescatoare, iar ∆0 si ∆00 , doua diviziuni ale intervalului [a, b] a.i. ∆0 este mai
putin fina decat ∆00 . Atunci:
a) S (f, ∆0 , g) ≤ S (f, ∆00 , g) i.e., sumele Darboux inferioare cresc atunci cand
diviziunea se rafineaza;
b) S (f, ∆0 , g) ≥ S (f, ∆00 , g) i.e., sumele Darboux superioare descresc atunci
cand diviziunea se rafineaza.
Proof. Dem afirmatia a) in cazul in care diviziunea ∆00 are un singur punct in
plus fata de ∆0 , i.e. ∆00 = ∆0 ∪ {c}, c ∈ [a, b] , c ∈
/ ∆0 . Consideram c ∈ [xi−1 , xi ],
i ∈ 1, n, i fixat si notam
not not
m1i = inf{f (x) |x ∈ [xi−1 , c]} si m2i = inf{f (x) |x ∈ [c, xi ]}
Deoarece mi ≤ m1i si mi ≤ m2i obtinem
S (f, ∆00 , g) − S (f, ∆0 , g) =
= m1i (g (c) − g (xi−1 )) + m2i (g (xi ) − g (c)) − mi (g (xi ) − g (xi−1 )) ≥
≥ mi (g (c) − g (xi−1 )) + mi (g (xi ) − g (c)) − mi (g (xi ) − g (xi−1 )) = 0,
cee ce dem. a). In cazul general, atunci cand ∆00 = ∆0 ∪{c1 , c2, ..., cp }, cj ∈ [a, b],
j ∈ 1, p, notam ∆j = ∆0 ∪ {c1 , c2, ..., cj }. Conform primei parti a demonstratiei
avem:
S (f, ∆0 , g) ≤ S (f, ∆1 , g) ≤ S (f, ∆2 , g) ≤ ... ≤ S (f, ∆p , g) = S (f, ∆00 , g) ,
ceea ce incheie rationamentul. Demonstrarea proprietatii b) se face analog.

2
Proposition 6 Consideram f : [a, b] → R o functie marginita, g : [a, b] → R o
functie crescatoare, iar ∆0 si ∆00 , doua diviziuni oarecare ale intervalului [a, b] .
Atunci
S (f, ∆0 , g) ≤ S (f, ∆00 , g) . (3)
Proof. Avem ∆0 ≺ ∆0 ∪ ∆00 si ∆00 ≺ ∆0 ∪ ∆00 si aplicand propozitia precedenta
deducem:
S (f, ∆0 , g) ≤ S (f, ∆0 ∪ ∆00 , g) ≤ S (f, ∆0 ∪ ∆00 , g) ≤ S (f, ∆00 , g) .

O alta remarca importanta este urmatoarea: deoarece

m ≤ mi ≤ Mi ≤ M, i ∈ 1, n,
pentru orice diviziune ∆, avem
m (b − a) ≤ S (f, ∆, g) ≤ S (f, ∆, g) ≤ M (b − a) .
In consecinta, multimile {S (f, ∆, g) |∆ ∈ D [a, b]} si {S (f, ∆, g) |∆ ∈ D [a, b]}
sunt marginite, ceea ce justifica introducerea urmatoarei notiuni.
Definition 7 Numerele reale
I = sup{S (f, ∆, g) |∆ ∈ D [a, b]},
I = inf{S (f, ∆, g) |∆ ∈ D [a, b]}
se numesc integralele Darboux -Stieltjes inferioara, respectiv superioara ale func-
tiei f in raport cu g pe multimea [a, b] .
Rb Rb
Notam uneori aceste integrale cu a
f (x) dg (x) , resp a
f (x) dg (x) .

Proposition 8 Consideram f : [a, b] → R o functie marginita, g : [a, b] → R o

functie crescatoare. Atunci:
I ≤ I.
Proof. In ineg (3) trecem la supremum in raport cu diviziunea ∆0 :
sup{S (f, ∆0 , g) |∆0 ∈ D [a, b]} ≤ S (f, ∆00 , g) sau I ≤ S (f, ∆00 , g)
pentru orice diviziune ∆00 . In aceasta ultima inegalitate, trecem la infimum
pentru ∆00
I ≤ inf{S (f, ∆00 , g) |∆00 ∈ D [a, b]} sau I ≤ I.

Sa remarcam ca pentru orice ∆ ∈ D [a, b] avem

S (f, ∆, g) ≤ I ≤ I ≤ S (f, ∆, g) . (4)
Definition 9 Fie f : [a, b] → R o functie marginita, g : [a, b] → R o functie
crescatoare. Spunem ca functia f este integrabila Darboux-Stieltjes in raport cu
g daca I = I.

3
1.1 Caracterizarea integrabilitatii Riemann-Stieltjes
Theorem 10 ( criteriul lui Riemann) Consideram f : [a, b] → R o functie
marginita, g : [a, b] → R o functie crescatoare. Atunci urmatoarele afirmatii
sunt echivalente:
Rb
a) functia f este integrabila Riemann S pe [a, b] ; in acest caz a f (x) dx = I =
I;
b) pentru orice ε > 0, exista δε > 0 a.i. pentru orice ∆ ∈ D [a, b] , cu ||∆|| < δε
este adevarata inegalitatea

S (f, ∆ε , g) − S (f, ∆ε , g) < ε. (5)

(conditie care se mai scrie

∃ lim S (f, ∆, g) − S (f, ∆, g) = 0; ).
||∆||→0

Proof. a ⇒ b. Deoarece f este integrabila Riemann pe [a, b], pentru orice

ε/4 > 0, exista δε > 0 a.i. pentru orice ∆ ∈ D [a, b] , ||∆|| < δε si orice alegere a
punctelor intermediare ξ sunt adevarate:

I − ε/4 < σg (f, ∆, ξ) < I + ε/4.

In partea stanga a acestei inegalitati trecem la infimum, pentru ξ sistem de pct

intermediare, si avem:

I − ε/4 ≤ inf σg (f, ∆, ξ) =

ξi ∈[xi−1 ,xi ]
n
P
= mi (g (xi ) − g (xi−1 )) = S (f, ∆, g) .
i=1

In mod analog, trecand la supremum, dupa ξ,in partea dreapta a ineg (1.1)
rezulta ca:
S (f, ∆, g) ≤ I + ε/4.
Prin urmare am dem. ca

∀ε > 0, ∃δε > 0, a.i. ∀∆ ∈ D [a, b] , ||∆|| < δε avem

I − ε/4 ≤ S (f, ∆, g) ≤ S (f, ∆, g) ≤ I + ε/4

prin urmare

S (f, ∆, g) − S (f, ∆, g) ≤ (I + ε/4) − (I − ε/4) = ε/2 < ε.

ceea ce incheie dem.

Reciproc, daca b) este indeplinita, atunci este adevarata conditia 5. Datorita
inegalitatilor 4, rezulta

0 ≤ I − I ≤ S (f, ∆, g) − S (f, ∆, g)

4
prin urmare pentru orice ε > 0, ∀∆ ∈ D [a, b] , cu ||∆|| < δε avem
0 ≤ I − I ≤ S (f, ∆, g) − S (f, ∆, g) < ε,
not
ceea ce implica I = I. Aratam ca valoarea comuna I = I = I satisface conditia
din definitia integrabilitatii RS. Avand in vedere:
S (f, ∆, g) ≤ I ≤ S (f, ∆, g)
si
S (f, ∆, g) ≤ σg (f, ∆, ξ) ≤ S (f, ∆, g) ,
rez ca
|σg (f, ∆, ξ) − I| ≤ S (f, ∆, g) − S (f, ∆, g) .
Prin urmare, folosind ipoteza (5), pentru orice ε > 0, exista δε > 0 a.i. pentru
orice ∆ ∈ D [a, b] , cu ||∆|| < δε avem
|σg (f, ∆, ξ) − I| ≤ ε.

In cazul integralei Riemann, conditiile a) sau b) din teorema ?? si a) sau

b) din teorema 10 sunt echivalente, ceea ce nu se mai intampla in cazul int
Riemann-Stieltjes. Urmatorul rezultat clarifica acest aspect.
Theorem 11 Consideram f : [a, b] → R o functie marginita, g : [a, b] → R
o functie crescatoare. Daca f este integrabila Darboux-Stieltjes, i.e., verifica
conditia b) din teorema ??, iar f si g nu au puncte comune de discontinuitate,
atunci f este integrabila Riemann-Stieltjes in raport cu g pe [a, b] si
Rb
f (x) dg (x) = I = I.
a

1.1.1 Clase de functii integrabile Riemann-Stieltjes

Theorem 12 Daca f : [a, b] → R este o functie continua, iar g : [a, b] → R o
functie crescatoare, atunci f este o integrabila Riemann-Stieltjes in raport cu g,
pe [a, b].
Proof. Avand in vedere criteriul Riemann de integrabilitate 10, sa aratam ca
pentru orice ε > 0, exista δε > 0 a.i. pentru orice ∆ ∈ D [a, b] , cu ||∆|| < δε
este adevarata inegalitatea
S (f, ∆ε , g) − S (f, ∆ε , g) < ε.
Consideram, mai intai, cazul in care functia g este neconstanta. Functia f
este continua pe multimea compacta [a, b] , deci este uniform continua pe [a, b] ,
adica:
∀ε > 0 exista δε > 0 : ∀x0 , x00 ∈ [a, b] ,
a.i. |x0 − x00 | < δε sa avem |f (x0 ) − f (x00 )| < ε/(g(b) − g(a)). (6)

5
Fie ε > 0. Alegem o diviziune ∆ ∈ D [a, b] , cu ||∆|| < δε unde δε > 0 este
numarul din conditia (6). Functia f fiind continua pe [xi−1 , xi ] , i ∈ 1, n, isi
atinge marginile pe fiecare din aceste intervale, prin urmare exista
x0i , x00i ∈ [xi−1 , xi ] , astfel incat mi = f (x0i ) si Mi = f (x00i ), i ∈ 1, n. In mod
evident, avem |x0i − x00i | < δε si
n
P
S (f, ∆, g) − S (f, ∆, g) = (Mi − mi ) · (g (xi ) − g (xi−1 )) =
i=1
n
(f (x00i ) − f (x0i )) · (g (xi ) − g (xi−1 )) <
P
=
i=1
Pn
< ε/(g(b) − g(a)) · (g (xi ) − g (xi−1 ))
i=1
= ε/(g(b) − g(a)) · (g(b) − g(a)) = ε,

prin urmare concluzia este adevarata. In situatia in care functia g este constanta,
atunci conditia din criteriul Riemann este indeplinita in mod evident.

Corollary 13 Daca f : [a, b] → R este o functie continua, iar g : [a, b] →

R o functie cu variatie marginita pe [a, b], atunci f este o functie integrabila
Riemann-Stieltjes pe [a, b].

Proof. Tinand seama de faptul ca g cu variatie marginita pe [a, b] , urmeaza ca

exista doua functii crescatoare g1 , g2 : [a, b] → R a. i. g = g1 − g2 . Conform teo-
remei anterioare, f este integrabila Riemann-Stieltjes in raport cu g1 ,respectiv
g2 , ceea ce implica, aplicand teorema ..., ca f este integrabila Riemann-Stieltjes
in raport cu g1 − g2 = g.

1.2 Metode de calcul pentru integrala Riemann-Stieltjes

Theorem 14 (de calcul sau de reducere la integrala Riemann) Daca f : [a, b] →
R este o functie continua, iar g : [a, b] → R o functie derivabila cu derivata g 0
integrabila Rieman pe [a, b], atunci f este integrabila Riemann-Stieltjes in raport
cu g pe [a, b] si este adevarata formula de reducere (de calcul):
Rb Rb
f (x) dg (x) = f (x) g 0 (x) dx. (7)
a a

Proof. In conditiile date, g este o functie cu variatie marginita, prin urmare

conform Corolarului 13, rezulta ca f este integrabila Riemann-Stieltjes in raport
cu g pe [a, b]. De asemenea, f , g 0 ∈ R[a, b] implica faptul ca f ·g 0 este integrabila
Rb
Riemann ( f (x) g 0 (x) dx exista). Pentru a dem. egalitatea integralelor din (7),
a
scriem sumele integrale corespunzatoare. Deoarece f ∈ Rg [a, b] exista
n
P Rb
lim σg (f, ∆, ξ) = lim f (ξi ) (g (xi ) − g (xi−1 )) = f (x) dg (x) ∈ R , ∀ξ.
||∆||→0 ||∆||→0i=1 a
(8)

6
Aplicand teorema lui Lagrange functiei g pe fiecare subinterval [xi−1 , xi ] rezulta
ca

∃ηi ∈ (xi−1 , xi ) , a.i. g (xi ) − g (xi−1 ) = g 0 (ηi ) (xi − xi−1 ) , i ∈ 1, n.

Deoarece limita (8) este adevarata pentru orice alegere a punctelor intermediare,
in particular consideram ξi = ηi , i ∈ 1, n si va rezulta ca exista:

Rb
lim σg (f, ∆, η) = f (x) dg (x) ,
||∆||→0 a

unde am notat η = (ηi ). Dar:

n
P
σg (f, ∆, η) = f (ηi ) (g (xi ) − g (xi−1 )) = (9)
i=1
n
f (ηi ) g 0 (ηi ) (xi − xi−1 ) = σ (f g 0 , ∆, η) ,
P
= (10)
i=1

σ (f g 0 , ∆, η) fiind suma integrala Riemann a functiei f g 0 corespunzatoare diviz-

iunii ∆ si alegerii punctelor intermediare η. Stim ca exista limita

Rb
lim σ (f g 0 , ∆, η) = f (x) g 0 (x) dx.
||∆||→0 a

Trecand la limita in egalitatea 10, rezulta ca:

lim σg (f, ∆, η) = lim σ (f g 0 , ∆, η) ,

||∆||→0 ||∆||→0

ceea ce inseamna
Rb Rb
f (x) dg (x) = f (x) g 0 (x) dx,
a a

adica concluzia (7).

Example 15 Dem. ca integrala Riemann-Stieltjes

R1
x2 + 2x d (arctgx)


−1

exista si calculati valoarea acesteia.

Solution 16 Functia f : [−1, 1] → R , f (x) = x2 + 2x este continua, iar g :

[−1, 1] → R , g (x) = arctgx este derivabila. Derivata functiei g, g 0 (x) = 1+x
1
2,

x ∈ [−1, 1]este continua, deci integrabile R pe [−1, 1] . Prin urmare, aplicand

7
teorema precedenta rez ca f este integrabila RS in rap cu g pe [−1, 1] si avem:

R1 R1 2 1
x2 + 2x d (arctgx) =



x + 2x · dx =
−1 −1 1 + x2
R1 x2 R1 2x
= 2
dx + 2
dx =
−1 x + 1 −1 x + 1
R1 x2 + 1 − 1
dx + ln x2 + 1 |1−1


= 2+1
−1 x
= x|1−1 − arctgx|1−1 + 0
π
=2− .
2