Sunteți pe pagina 1din 2

Cavitatea bucala sau gura este segmental initial sau facial al canalului alimentar.

Aici au loc procese digestive ca: triturare, insalivatie, deglutitie. Cavitatea bucala mai serveste si la trecerea aerului in timpul respiratiei, cat si articularea sunetelor emise de laringe. In cavitatea bucala se mai gasesc si receptorii gustului, ai simtului ocluzal si ai stereognoziei. Asezare Cavitatea bucala este asezata sub fosele nazale, deasupra diafragmului muscular al gurii si anterior fata de faringe cu care comunica prin istmul gatului. Cavitatea bucala este subdivizata de procesele alveolare si de dinti in vestibulul bucal si cavitatea bucala propriu-zisa. Pereti si continut Cavitatea bucala poate fi comparata cu o camera cu sase pereti: un perete anterior format de buze si arcadele gingivodentare, doi pereti laterali corespunzand obrajilor, un perete superior corespunzand boltei palatine, un perete inferior corespunzand limbii si regiunii sublinguale si un perete posterior format de valul palatin si de istmul buco-faringian. In afara de acesti pereti in cavitatea bucala se mai afla: limba, dintii, amigdalele si glandele salivare anexate. Cavitatii bucale I se descriu doua portiuni si anume: vestibulul bucal si cavitatea bucala propriu-zisa. Cavitatea bucala propriu-zisa Portiunea din cavitatea bucala situate posterior de arcadele dentare formeaza cavitatea bucala propriuzisa. In mod obisnuit cand vorbim de cavitatea bucala ne referim la gura deschisa si putem descrie cei sase pereti ai acestei cavitati enuntati mai sus. Peretele superior al cavitatii bucale In alcatuirea acestui perete intra oasele ce separa cavitatea nazala de cea bucala si se numeste bolta palatine sau palatal dur. Bolta palatine este delimitate anterior si lateral de procesele alveolare ale maxilarului superior, iar posterior se continua cu valul palatin sau palatal moale. Acest perete este concav atat in sens anteroposterior cat si transversal. Este mai lung decat lat. Cand boltirea este mai accentuate, regiunea se numeste bolta ogivala. Cavitatea bucala sau gura este segmental initial sau facial al canalului alimentar. Aici au loc procese digestive ca: triturare, insalivatie, deglutitie. Cavitatea bucala mai serveste si la trecerea aerului in timpul respiratiei, cat si articularea sunetelor emise de laringe. In cavitatea bucala se mai gasesc si receptorii gustului, ai simtului ocluzal si ai stereognoziei. Asezare Cavitatea bucala este asezata sub fosele nazale, deasupra diafragmului muscular al gurii si anterior fata de faringe cu care comunica prin istmul gatului. Cavitatea bucala este subdivizata de procesele alveolare si de dinti in vestibulul bucal si cavitatea bucala propriu-zisa. Pereti si continut Cavitatea bucala poate fi comparata cu o camera cu sase pereti: un perete anterior format de buze si arcadele gingivodentare, doi pereti laterali corespunzand obrajilor, un perete superior corespunzand boltei palatine, un perete inferior corespunzand limbii si regiunii sublinguale si un perete posterior format de valul palatin si de istmul buco-faringian. In afara de acesti pereti in cavitatea bucala se mai afla: limba, dintii, amigdalele si glandele salivare anexate. Cavitatii bucale I se descriu doua portiuni si anume: vestibulul bucal si cavitatea bucala propriu-zisa. Cavitatea bucala propriu-zisa Portiunea din cavitatea bucala situate posterior de arcadele dentare formeaza cavitatea bucala propriuzisa. In mod obisnuit cand vorbim de cavitatea bucala ne referim la gura deschisa si putem descrie cei sase pereti ai acestei cavitati enuntati mai sus. Peretele superior al cavitatii bucale In alcatuirea acestui perete intra oasele ce separa cavitatea nazala de cea bucala si se numeste bolta palatine sau palatal dur. Bolta palatine este delimitate anterior si lateral de procesele alveolare ale maxilarului superior, iar

posterior se continua cu valul palatin sau palatal moale. Acest perete este concav atat in sens anteroposterior cat si transversal. Este mai lung decat lat. Cand boltirea este mai accentuate, regiunea se numeste bolta ogivala. Cavitatea bucal (lat. bucca = obraz), gura, orificiul oral sau orificiul bucal, este segmentul iniial, cranial, al tubului digestiv la mamifere i om. Fiind o deschidere a corpului care este delimitat lateral de obraji, superior de palat, inferior de planeul bucal. Comunic cu exteriorul prin orificiul bucal gura i cu faringele prin istmul faringian, avnd rolul de rezonant sonor pentru vocea produs de coardele vocale, n parte rol n respiraie i funcia cea mai important este calea de introducere a hranei, la psri fiind reprezentat prin cioc iar la mamifere prin gur. Evoluia cavitii bucale Animalele n procesul de evoluie au un sistem de digestie a hranei care este introdus prin gur i care dup procesul de digerare i absorbie la nivelul tractusului digestiv va fi eliminat prin anus (orificiul anal). Gura sau orificiul bucal va suferi diferite transformri n procesul de evoluie ca: Protostomia sau Deuterostomia unele animale ca Cnidarien sau Planaria nu au orificiu anal, resturile nedigerate fiind eliminate prin gur. Brahiopodele nu elimin nimic, diger toat hrana, alte animale ca Platelminii (teniile) nu au gur, absorbia hranei provenit de la organismul parazitat producndu-se prin peretele corpului teniei. Gura la om Gura la om este deschiderea superioar a tractusului digestiv, limitat de buze spre exterior, superior fiind bolta palatin sau palatul dur i moale (cerul gurii), planeul bucal este ocupat m mare parte de limb un organ musculos, la nivelul gurii are loc triturarea hranei cu ajutorul dinilor prin micrile de masticaie (mestecare) i un proces de predigestie prin amestecarea cu ajutorul limbii a bolului alimentar cu saliva (produs de glandele salivare din mucoasa bucal) care conine enzima amilaz. Bolul alimentar trece prin procesul de deglutiie (nghiire) prin faringe n esofag de unde ajunge n stomac. Bolile mucoasei cavitatii orale Sunt: Catarul (inflamaia mucoasei bucale), Candidoza (o micoz), Afte (vezicule), Stomatite infecioase (produse de virusuri, bacterii, ciuperci), Gingivite, Lichen Plan, Tumori benigne i maligne. Bolile gingiei (parodoniului marginal) Sunt caracterizate n funcie de cauz si modul de evoluie n: A. Inflamatorii 1. Acute: gingivostomatite, abces gingival 2. Cronice: parodontite marginale cronice B. Tumorale 1. Benigne: epulisul, 2. Maligne: carcinomul Bolile dinilor Sunt afectri reversibile sau ireversibile (cel mai frecvent) ale structurii i poziiei dinilor. Bolile care afecteaz structura dinilor pot fi ereditare (motenite genetic de la prini), congenitale sau dobndite. Structura dintelui poate fi afectat integral precum n cazul amelodentinogenezei imperfecte; parial: amelogeneza imperfect. n unele cazuri dintele poate lipsi complet iar atunci se vorbete de anodonie (dinii lipsesc pentru c nu s-au format). Aceast situaie este frecvent ntlnit la anumii dini (molarii de minte) datorit procesului de evoluie ca specie a oamenilor: nu mai avem nevoie de foarte muli dini deoarece s-a modificat alimentaia fa de acum 10.000 de ani. Bolile structurale dobndite ale dinilor au cauz traumatic, ex. fracturile dentare, infecioas, ex. caria dentar. Caria dentar n form incipient este o form de afectare reversibil a structurii dinilor. Cazuri particulare Uneori pot fi prezeni la nivelul arcadelor dentare dini supranumerari. n general aceti dini nu sunt funcionali i creeaz probleme de aranjare pe arcad a dinilor normali.