Dezbaterea.

Debate-ul
Dezbaterea reprezinta o discutie in contradictoriu purtata de doua sau mai multe parti asupra unui anumit domeniu. Se pot distinge cateva categorii clare de dezbateri, fie categorie avand trasaturle ei, determinate de finalitatea vizata. Astfel, exista : Dezbateri cotidiene sunt foarte libere, au un grad mic de structurare si urmaresc de obicei atingerea unor beneficii imediate. O astfel de dezbatere este, spre exemplu, discutia in contradictoriu purtata de un elev cu profesorul asupra corectitudinii notei pe care elevul a primit-o. Dezbateri sociale au un grad mai mare de organizare si rigurozitate, ele urmarind punerea in discutie a marilor probleme ale societatii, in vederea intelegerii si solutionarii acestora. O astfel de dezbatere este, spre exemplu, cea purtata de politicieni in cadrul unei emisiuni, de avocati in curtea de justitie, sau de participantii la o intalnire sindicala. Dezbateri educationale se inspira din idealurile dezbaterilor sociale. Ele au o structura clara si riguroasa, sunt competitive si arbitrate. Mai mult, un debater trebuie uneori sa sustina puncte de vedere opuse asupra unei teme. Aceste trasaturi se explica prin rolul acestor dezbateri, care este formativ, vizand pregatirea eficienta a tinerilor pentru activitatile din mediul social.

Motiunea de debate.
Orice debate se poarta asupra unei teme, si mai precis, asupra unei afirmatii, idei fata de care se pot sustine argumente pro si contra. Aceasta se numeste motiune. In dezbaterile Karl Popper exista doua echipe de debateri, a cate 3 membri, una afirmatoare si una negatoare.

Pregatirea cazului si Definirea termenilor.

Pregatirea pentru debate este o activitate foarte importanta a echipei, modul in care se face aceasta determinand in mare parte evolutia debate-lui in sine. Pregatirea urmeaza mai multe etepe, dupa cum urmeaza: Documentarea este etapa in care debaterii aduna informatii despre motiune, pentru a o intelege clar, a gasi dovezi favorabile propriei pozitii (afirmatoare sau negatoare), dar si dovezi ce avantajeaza adversarii si ar putea fi foloste de acestia. Membrii echipei fac shimb de informatii. Brainstorming-ul este etapa in care membrii echipei se implica intr-un proces creativ si liber de identificare a ideilor ce pot fi folosite de echipa in sustinerea punctului de vedere. Toata lumea participa, totul se noteaza, nimic nu se critica.

Selectarea argumentelor consta in analiza critica a ideilor rezultate din brainstorming si alegera celor ce vor fi folosite in sustinerea propriei pozitii, sub forma de argumente. Structurarea cazului reprezinta formularea clara si gruparea argumentelor conform structurii cerute de regulamentul de Karl Popper.

O parte esentiala a sarcinii debater-lui este definirea termenilor ce apar in formularea motiunii. Aceasta sarcina asigura intelegerea clara a conceptelor folosite in debate si gasirea unui teritoriu comun pentru echipe in discutarea motiunii. Definitiile trebuie sa indeplineasca anumite conditii : Claritate si precizie, ele fiind usor de inteles si folosit in debate. Specificitate, definind termenul din motiune si numai pe el. Coerenta logica, neprezentand contradictii interne. Credibilitate, sursele de provenienta avand autoritate in domeniul respectiv. Fair-play, neinclinand balanta in favoarea uneia din echipe.

Principii generale
Formatul de dezbateri Karl Popper (KP) este o forma structurata de dezbatere educationala, care are la baza dialogul dintre doua echipe, numite in mod formal Afirmatori si Negatori. Fiecare dintre cele doua echipe este compusa din 3 membri, ai are la dispozitie o cantitate egala de timp pentru a argumenta in favoarea sau impotriva unei teme. Aceasta din urma poarte numele de motiune, si este cel mai adesea o afirmatie care permite atat sustinere cat si contrazere. Participantii intr-o runda de dezbateri trebuie sa comunice argumente in baza unor rationamente logice si a unor dovezi palpabile, nu in functie de opiniile personale cu privire la tema discutata. Adeseori, vorbitorii cu experienta in dezbateri se vad nevoiti sa sustina idei total opuse convingerilor lor. Un meci de dezbateri KP se desfasoara in fata unui arbitru, care trebuie sa urmareasca argumentele vorbitorilor si sa decida o echipa castigatoare, in functie de principiul Care echipa a fost mai convingatoare in dezbatere?, fara ca decizia sa fie afectata de convingeri personale sau lucruri care nu s-au spus in dezbatere. Luarea acestei decizii se face atat prin judecarea argumentelor facute, cat si prin evaluarea acelor chestiuni care pot fi definite ca elemente de prezentare a discursului. Structura prescurtata a unei runde de dezbateri KP O runda de dezbateri este compusa formal din 10 sectiuni distincte: 6 discursuri si 4 chestionari incrucisate, dupa cum urmeaza:

A1: Prima pledoarie constructive afirmatoare: 5 minute Prima pledoarie a unei runde de dezbateri, in care echipa afirmatoare isi prezinta complet cazul, aratand toate motivele pentru care motiunea in discutie ar trebui acceptata. Se prezinta criteriul ca standard din perpectiva caruia echipa interpreteaza tema. Desi echipa sa isi prezinta de-a lungul dezbaterii extinderi si dezvoltari ale argumentelor din acest prim discurs, membrii echipei trebuie sa pastreze pe tot parcursul rundei definitiile, criteriul si argumentele prezentate. Chestionare incrucisata CX1 N3 pune intrebari lui A1: 2 minute Este folosita pentru a clarifica, a identifica punctele slabe din argumentele oponentilor, cat si pentru a obtine concesii generale. Pentru ca avantajele si concesiile obtinute in CX sa conteze la arbitraj, acestea trebuie sa fie utilizate in urmatoarele discursuri, pentruca arbitrii nu au dreptul sa sesizeze din oficiu importanta rezultatelor obtinute in CX. N1: Pledoaria constructiva negatoare: 5 minute Echipa negatoare prezinta un caz complet impotriva motiunii. Aceasta sectiune este inceputul respingerii argumentelor afirmatoare, care sunt contra-argumentate in ordinea prezentata de afirmatori. Daca definitiile propuse de afirmatori nu sunt contestate in aceasta sectiune, ele raman valabile. Tot astfel, daca negatorii nu avenseaza un criteriu propriu, atunci runda va sta sub emnul cerintelor impuse prin criteriul conceput de afirmatori. CX2: A3 pune intrebari lui N1: 2 minute A2: Pledoaria afirmatoare de reconstructie: 4 minute Al doilea vorbitor al echipei afirmatoare prezinta respingerile aduse de echipa sa impotriva argumentelor prezentate de n1 si raspunde respingerilor aduse cazului afirmator de catre echipa negatoare-reconstructie. Daca nu respinge o anumita idee din cazul negator, acea idee ramane valabila. CX3: N1 pune intrebari lui A2: 2 minute N2: pledoaria negatoare de reconstructie: 4 minute Aceleasi indatoriri ca A2, dar din perspectiva negatoare. CX4: A1 pune intrebari lui N2: 2 minute A3: pledoaria finala a echipei afirmatoare: 4 minute Prezinta, urmarind structura prezentata de la inceputul dezbaterii, argumentele forte ale echipei sale, atragand atentia arbitrilor asupra eficientei propriei echipe, a fisurilor

echipei oponente si asupra celor mai importante zone de controversa:arii de conflict.incearca sa convinga arbitrii ca echipa afirmatoare este cea care a castigat runda, fara sa poate aduce noi argumente sau dovezi. N3: pledoaria finala a echipei negatoare: 4 minute Aceleasi indatoriri ca A3, dar din perspectiva negatoare. Fiecare echipa dispune de 4 minute de gandire pe parcursul dezbaterii. Ea isi poate imparti cele 4 minute cum crede de cuviinta, putand insa sa foloseasca din acest timp numai inaintea rolului unuia dintre proprii sai vorbitori. Depasirea timpului de chestionare si gandire nu este permisa de arbitru. Depasirea inacceptabil de mare a timpului de discurs este sanctionata de arbitru.

Roluri si atributii detaliate ale vorbitorilor

Primul vorbitor al echipei afirmatoare (A1) Este cel care deschide dezbaterea si pune bazele de discutie pentru discursurile ce vor urma, in cadrul unei pledoarii de 5 minute. Cea mai importanta datorie a sa este cea de a prezenta un caz la prima vedere (prima facie case), adica un caz suficient de clar intemeiat pentru a sustine pozitia afirmatoare. Structura generala a unui caz cuprinde: - definirea termenilor motiunii si a termenilor importanti ce vor fi folositi in cadrul dezbaterii; - propunerea unui criteriu pentru luarea unei decizii cu privire la echipa castigatoare; - argumente clar formulate si sprijinite prin dovezi care sustin motiunea si sunt relevante pentru criteriul propus (in general 2-3 argumente sunt suficiente pentru a fi prezentate pe larg in primul discurs). Este important ca maniera de prezentare a primului vorbitor afirmator sa fie una convingatoare si bine structurata. O dezbatere care porneste la drum cu un discurs neclar si un vorbitor nesigur pe sine are toate sansele sa fie o dezbatere neclara sau dezechilibrata. Primul vorbitor are de asemenea datoria de a raspunde intrebarilor din prima runda de chestionare incrucisate, pe durata a 2 minute. El trebuie sa cunoasca in profunzime cazul afirmator, pentru a putea clarifica eventualele intrebari ale negatorilor, si pentru a putea completa cazul cu anumite legaturi logice sau dovezi daca acestea sunt solicitate de echipa negatoare. Totodata, A1 are sansa de a pune intrebari celui de-al doilea vorbitor al echipei negatoare, in cadrul unei runde de chestionare incrucisata, cu scopul de a cere clarificari sau de a pune in evidenta scapari ale cazului negator.

Primul vorbitor al echipei negatoare (N1) Vorbitorul N1 are o sarcina mult mai complexa decat vorbitorul A1. Avand la dispozitie un discurs constructiv de 5 minute, acesta trebuie sa respinga cazul prezentat de echipa afirmatoare si sa introduca totodata continutul propriu al echipei negatoare. Cazul propriu nu necesita acelasi nivel de detaliu ca cel al echipei afirmatoare, dar trebuie sa fie structurat la fel de clar. Este decizia vorbitorului N1 daca prezinta intai cazul propriu, si mai apoi respinge cazul propus de afirmatori, sau viceversa. Important este sa acopere ambele aspecte, si sa acorde cel putin jumatate din timpul sau cazului afirmator. Principala datorie a negatorilor este de a respinge cazul afirmator. Cazul propriu este mai putin important, si uneori poate lipsi cu desavarsire. Primul discurs negator este un moment propice pentru clarificarea aspectelor legate de definitiile si criteriul propus de afirmatori. In cazul in care negatorii doresc sa introduca modificari in cele doua arii, trebuie sa mentioneze motivul (lipsa de fairplay, ambiguitate) si sa propuna noi definitii/un nou criteriu care sa respecte critica adusa definitiilor/criteriului echipei adverse. Daca aceste mentiuni nu se fac la primul negator, de cele mai multe ori arbitrul poate sa nu ia in considerare mentiunile ulterioare referitoare la aceste aspecte. In privinta CX-urilor, datoria primului negator este similara primului afirmator, doar ca din perspectiva echipei sale. Al doilea vorbitor al echipei afirmatoare (A2) Vorbitorul A2 trebuie sa isi foloseasca discursul de 4 minute pentru a acoperi doua indatoriri de baza: - reconstructia cazului afirmator dupa atacul negator; - respingerea ideilor prezentate in cazul negator; Desi trebuie sa aiba in vedere ambele indatoriri, A2 are ca sarcina principala reconstructia cazului propriu. De asemenea, orice discutii referitoare la definitii si criteriu initiate de negatori trebuie continuate si clarificate din perspectiva afirmatoare. Argumentele neacoperite in cadrul discursului sau vor putea fi scoase in evidenta de al treilea vorbitor al echipei negatoare ca fiind acceptate de catre afirmatori. Vorbitorul A2 trebuie totodata sa isi sustina pozitia in cadrul unui CX de 2 minute. Al doilea vorbitor al echipei negatoare (N2) Indatoririle vorbitorului N2 sunt identice cu cele ale vorbitorului A2, numai ca din perspectiva negatoare. Al treilea vorbitor al echipei afirmatoare (A3)

Una dintre cele mai complexe sarcini din cadrul dezbaterii ii revine vorbitorului 3 al fiecareia dintre echipe. Vorbitorul A3 trebuie sa atinga 4 puncte importante in cazul discursului de 4 minute pe care il are la dispozitie: - o ultima respingere a argumentelor aduse in discutie de vorbitorul N2 (de asemenea, acum e momentul propice pentru a mentiona argumentele care au fost pierdute din vedere de negatori pe parcursul dezbaterii); - o balanta a celor doua cazuri si o prezentare a evolutiei dezbaterii; - prezentarea principalelor arii de conflict din cadrul dezbaterii si argumentarea motivelor pentru care afirmatorii au fost mai convingatori pe o anumita arie de conflict; - sugerarea unor arii de vot pentru arbitri; selectarea celor mai importante dintre ariile de conflict si motivarea importantei lor in cadrul dezbaterii in calitate de arii in functie de care arbitrii ar trebui sa voteze. Vorbitorul A3 trebuie sa ofere o imagine de ansamblu asupra intregii dezbateri, si sa se concentreze mai putin pe respingerea punctuala a ideilor negatoare de pana la acel moment. Totodata, al treilea vorbitor al echipei afirmatoare are un rol foarte important in cadrul rundei de chestionare incrucisata cu primul vorbitor al echipei negatoare, in clarificarea chestiunilor care tin de abordarea negatoare. Al treilea vorbitor al echipei negatoare (N3) Indatoririle vorbitorului N3 sunt identice cu cele ale vorbitorului A3, numai ca din perspectiva negatoare.

Argumentarea.
Celula cazului de debate, pe baza careia echipa isi sustine in mod riguros si bine fundamentat pozitia este argumentul. El reprezinta o propozitie orientata spre sustinerea unui anumit punct de vedere. Structura argumentului : Afirmatia reprezinta formularea in sine a argumentului, clara si concisa. Explicatia detaliile oferite pentru a se intelege la ce exact se refera argumentul. Rationamentul structura ce arata corectitudinea logica a argumentului. Dovada structura informationala ce prezinta fapte si opini din surse credibile si actuale (statistici nationale, publicatii recunoscute, carti de specialitate etc.), menite sa sustina argumentul.

Rationamentul este bazat pe doua sau mai multe premise ce sunt puse in relatie logica pentru a se obtine o concluzie. Premisa este o propozitie presupusa ca fiind adevarata. Concluzia este un adevar nou descoperit, in mod logic, rational. Premisa 1 Premisa 2 . Premisa N Relatie Logica Concluzie

Meciul de dezbateri. Criteriul.

In viata de zi cu zi, fiecare om evalueaza si interpreteaza diferite fapte si afirmatii, prin prisma unor valori, a unor principii pe care el le considera ca fiind bune. In mod asemanator, in motiunea de valoare si cea factuala este necesara evidentierea unei valori pe care echipa o considera suprema in analiza motiunii si o foloseste in sustinerea propriului punct de vedere. Aceasta valoare se concretizeaza in debate sub forma unui Criteriu de judecare a motiunii. Criteriul trebuie sa indeplineasca anumite conditii : Sa fie concret. Sa fie posibil de aplicat. Sa fie relevant pentru motiune. Sa aiba legatura cu toate argumentele prezentate.

Cazul de valoare.
Ambele echipe trebuie sa prezinte o serie de idei si informatii pentru sustinerea propriului punct de vedere, grupate intr-o entitate structurala numita caz. Cazul este dinamic, el evolueaza pe parcursul discursurilor, pe masura ce se prezinta detalii si nuante si pe masura ce este reconstruit in urma atacului adversarilor. In acelasi timp, cazul este partinitor, echipa neincluzand in strucutura sa informatii ce o dezavantajeaza, sau interpretand informatiile pentru a arata ca ii sunt favorabile. Cazul are mai multe componente, fiecare avand trasaturile si functiile sale. Astfel, structura cazului este urmatoarea :

Definitiile termenilor este prima etapa din prezentarea cazului. Are rolul de a clarifica semnificatia termenilor, pentru a putea opera adecvat cu ei si a crea un teren comun si clar de discutie pentru cele doua echipe. Criteriul delimiteaza cadrul discutiei, stabilind un filtru pentru analiza motiuni. Criteriul este coloana vertebrala a unui caz, de alegerea si justificarea acestuia depinzand in mare masura succesul echipei. Contentiile (Argumentele majore) sunt structurile prin care echipa trece efectiv la demonstrarea punctului sau de vedere. Un caz are de obicei 2-3 contentii, mai multe fiind dificil de sustinut pentru echipa. Legatura acesotra cu motiunea, prin prisma criteriului trebuie clar evidentiata. Argumentele (Argumentele minore) sunt sub-structuri ce sustin contentiile. Regulamentul de dezbateri Karl Popper indica existenta acestora pentru a evidentia clar structura logica a cazului. Din nou, numarul optim este de 2-3 argumente pentru fiecare contentie.

Primul vorbitor afirmator este obligat sa prezinte definitiile termenilor motiunii precum si criteriul. In lipsa acestei prezentari, echipa afirmatoare este obligata sa accepte definitiile sau criteriul prezentat de negatori. Daca nici acestia nu prezinta definitiile sau criteriul de la primul vorbitor, orice alta prezentare este tardiva. Primul vorbitor al echipei, indiferent daca este afirmator sau negator, este obligat sa prezinte toate contentiile si argumentele cazului propriu. Respingerea definitiilor, criteriului, contentiilor sau argumentelor se face de la primul vorbitor ce are aceasta sansa. In lipsa acesteia, se considera ca respectivele elemente au fost acceptate. Daca negatorii resping criteriul sau anumite definitii, ei vor trebui sa prezinte inlocuitori proprii..

Contraargumentarea.
Pe motiunea de strategie, atacul se poate face la oricare din cele 6 nivele : Restrangere- se poate sustine ca restrangerea favorizeaza vizibil afirmatorii. Stare de fapt se poate sustine identificarea incorecta a acesteia. Problema se poate invoca lipsa problemei sau a gravitatii acesteia. Cauza se poate invoca incorecta identificare a acesteia. Planul poate fi atacat la nivelul eficienteii solutiei in sine, a metodelor, a posibilitatilor agentului, a duratei si costurilor ce pot fi prea mari. Se poate invoca si existenta unei solutii alternative mai eficiente.

Efectele pot fi minimalizate cele pozitive, invocandu-se in schimb efecte negative majore.

Pe motiunea factuala sau de valoare, atacul se poate face din nou la orice nivel : Definitii se poate invoca absenta a minim una din calitaile necesare unei definitii. Se impune propunerea de definitii alternative pentru cele atacate. Criteriul la fel se poate invoca absenta a minim una din calitaile necesare criteriului. Se impune propunerea unui criteriu alternativ. Contentii se poate ataca validitatea lor sau legatura cu motiunea prin prisma criteriului si a intelegerii termenilor. Argumentele se poate ataca validitatea lor sau legatura cu contentia. Rationamente pot fi atacate la nivel de premise, sau la nivelul corectitudinii logice. Dovezi poate fi atacata credibilitatea surselor, actualitatea sau relevanta si semnificatia dovezilor.

Exista unele erori frecvente de rationament, dovedire si argumentare. Ele trebuie speculate de adversari in vederea respingerii cazului. Iata cateva dintre ele: Extremtizarea importantei unui aspect fara o motivatie reala. Suprageneralizarea, aplicarea in mod abuziv a unei generalizari. Tehnica bulgarelui de zapada, cresterea necritica, in mod cauzal, a consecincelor unui fenomen sau eveniment, rezultatul final fiind unul extrem. Schimbarea semnificatiei unui termen in acelasi sir logic. Apelul la exemple personale. Apelul la falsa autoritate, prin invocarea afirmatiilor unei persoane importante dar fara calitati majore in domeniul de referinta.

Structura discursurilor.
Afirmatorul 1 : Prezinta Motiunea si se declara de acord cu ea. Prezinta Cazul afirmator conform structurii acestuia. Negatorul 1 :

Se declara impotriva motiunii. Contraargumenteaza Cazul afirmator, urmand aceeasi structura. Prezinta Cazul negator conform structurii acestuia. Afirmatorul 2 : Resustine Cazul afirmator prin dovezi, exemple, rationamente noi si extinderea argumentelor, tinand cont de atacul lui N1. Este recomandata pastrarea liniei de argumentare a Afirmatorului 1. Contraargumenteaza Cazul negator atacand la orice nivel este posibil si util. Negatorul 2 : Contraargumenteaza Cazul afirmator, tinand cont de reconstructia lui A2. Resustine Cazul afirmator prin dovezi noi, exemple noi, rationamente noi si extinderea argumentelor, tinand cont de atacul lui A2. Se recomanda pastrarea liniei de argumentare si contraargumentare a lui N1. Afirmatorul 3 : Identifica Ariile de conflict, adica punctele in care cele doua cazuri s-au ciocnit in cursul intregului debate si sunt esentiale in luarea deciziei de catre arbitru. Rezolva Arile de conflict in favoarea echipei sale. Face Balanta cazurilor, prezentandu-le si comparandu-le sintetic, pentru a arata superioritatea propriului Caz.. Trage Concluziile finale. Orice idee noua a acestuia nu este luata in considerare de arbitru. Exceptia este atunci cand raspunde direct la idei noi aduse de Negatorul 2. Poate aduce insa exemple, dovezi si exemple noi, pentru clarificare. Negatorul 3 : Identifica Ariile de conflict . Rezolva Arile de conflict in favoarea echipei sale. Face Balanta cazurilor, prezentandu-le si comparandu-le sintetic, pentru a arata superioritatea propriului Caz..

Trage Concluziile finale. Orice idee noua a acestuia nu este luata in considerare de arbitru, fiind considerata tardiva. Poate aduce insa exemple, dovezi si analogii noi, pentru clarificare.

Stilul de prezentare.
In debate, ca si in viata, este importanta forma pe care mesajul ce-l transmitem o imbraca. Stilul de prezentare poate fi manipulat pentru a atrage atentia, a ne face intelesi si usor de urmarit, a convinge publicul si a lasa o impresie generala buna. Prezentarea poate fi imbunatatita actionand la numeroase nivele. Iata cele mai importante : Contactul vizual. Stabiliti clar persoanele carora va adresati (arbitru, membrii ai publicului, intreg publicul etc.), in functie de circumstante. Priviti direct in ochii respectivelor persoane, pentru a capta atentia si a sugera puterea personala, evitand privirea indelungata a notitelor. Vocea. Vorbiti mai repede pentru a comunica caracterul imperios al ideilor, si mai rar cand explicati idei complicate. Vorbiti mai apasat pentru a scoate in evidenta cuvintele importante. Folositi variatii in ritm pentru a nu fi monotoni. Folositi pauze pentru a lasa timp de reflectie si a va aduna ideile ; nu exagerati insa lungimea lor. Vorbiti destul de tare pentru a va face usor auziti. Modulati volumul vocii pentru a va face urmariti usor. Reflectati cat mai multa naturalete.

Vorbirea.
Vorbiti cat mai clar, pentru a fi intelesi. Organizati-va bine ideile. Folositi cuvinte elevate, fara a exagera insa.

Gestica. Sugerati naturalete si deschidere. Folositi un optim in gestica : nici prea ampla, nici reprimata. Nervozitatea. Pentru a invinge nervozitatea, exista o cale simpla : pregatiti-va bine cazul. Luati o clipa pentru a va aduna ideile si a va calma, inainte de discurs. Acceptati emotiile si incercati sa invatati din ele. Incercati sa va concentrati asupra ideilor si nu a emotiilor. Folositi scurte pauze in discurs. Respirati !

Chestionarea incrucisata.
Pe lungimea unui meci de debate exista 4 sectiuni a cate 2 minute de chestionare incrucisata (cross). In timpul acesteia, un vorbitor clar stabilit de regulament adreseaza intrebari si primeste raspunsuri unui vorbitor clar stabilit al celeilalte echipe. Scopul chestionarii incrucisate : Clarificarea argumentelor echipei adverse Obligarea oponentului sa adopte o pozitie Expunerea erorilor din cazul oponentilor si castigarea de teren.

Metode recomandate pentru chestionare: Nu va angajati in dispute. Evitati sa intimidati oponentul Fiti stapani pe perioada de chestionare. Concepeti un plan de chestionare. Ajungeti la raspunsurile dorite treptat, in urma unor serii de intrebari. Puneti intrebari la care se poate raspunde doar cu da sau nu (intrebari inchise).

Folositi informatiile obtinute in timpul perioade de chestionare in pledoarie.

Strategii pentru cei care raspund : Nu va lasati atrasi intr-o disputa. Evitati sa va prefaceti ca nu ati inteles. Pastrati o atitudine calma si increzatoare. Nu permiteti celui care pune intrebari sa formuleze concluzii.