Principii generale
Formatul de dezbateri Karl Popper (KP) este o forma structurata de dezbatere educationala, care are la baza dialogul dintre doua echipe, numite in mod formal Afirmatori si Negatori. Fiecare dintre cele doua echipe este compusa din 3 membri, ai are la dispozitie o cantitate egala de timp pentru a argumenta in favoarea sau impotriva unei teme. Aceasta din urma poarte numele de motiune, si este cel mai adesea o afirmatie care permite atat sustinere cat si contrazere. Participantii intr-o runda de dezbateri trebuie sa comunice argumente in baza unor rationamente logice si a unor dovezi palpabile, nu in functie de opiniile personale cu privire la tema discutata. Adeseori, vorbitorii cu experienta in dezbateri se vad nevoiti sa sustina idei total opuse convingerilor lor. Un meci de dezbateri KP se desfasoara in fata unui arbitru, care trebuie sa urmareasca argumentele vorbitorilor si sa decida o echipa castigatoare, in functie de principiul "Care echipa a fost mai convingatoare in dezbatere?", fara ca decizia sa fie afectata de convingeri personale sau lucruri care nu s-au spus in dezbatere. Luarea acestei decizii se face atat prin judecarea argumentelor facute, cat si prin evaluarea acelor chestiuni care pot fi definite ca elemente de prezentare a discursului.
In afara timpului de discurs, fiecare echipa are la dispozitie un timp de gandire de 8 minute, pe care il poate distribui dupa cum crede de cuviinta intre doua discursuri sau intre un discurs si o runda de intrebari. Cand vorbim despre unitatea de baza a unui discurs, vorbim despre argument, iar modul in care argumentele sunt structurate in cazul primului discurs afirmator poate fi inteles mai bine prin studierea modului in care poate fi construit un caz la prima vedere. In egala masura, membrii echipelor trebuie sa demonstreze inconsistenta pozitiei echipei oponente prin folosirea tehnicilor derespingerea argumentelor. Nu trebuie uitata importanta unui element de baza in stabilirea dezbaterilor ca forma educationala de dialog structurat: sprijinul oferit de dovezi.
definirea termenilor motiunii si a termenilor importanti ce vor fi folositi in cadrul dezbaterii; propunerea unui criteriu pentru luarea unei decizii cu privire la echipa castigatoare; argumente clar formulate si sprijinite prin dovezi care sustin motiunea si sunt relevante pentru criteriul propus (in general 3-5 argumente sunt suficiente pentru a fi prezentate pe larg in primul discurs). Este important ca maniera de prezentare a primului vorbitor afirmator sa fie una convingatoare si bine structurata. O dezbatere care porneste la drum cu un discurs neclar si un vorbitor nesigur pe sine are toate sansele sa fie o dezbatere neclara sau dezechilibrata. Primul vorbitor are de asemenea datoria de a raspunde intrebarilor din prima runda de chestionare incrucisate, pe durata a 3 minute. El trebuie sa cunoasca in profunzime cazul afirmator, pentru a putea clarifica eventualele intrebari ale negatorilor, si pentru a putea completa cazul cu anumite legaturi logice sau dovezi daca acestea sunt solicitate de echipa negatoare.
Totodata, A1 are sansa de a pune intrebari celui de-al doilea vorbitor al echipei negatoare, in cadrul unei runde de chestionare incrucisata, cu scopul de a cere clarificari sau de a pune in evidenta scapari ale cazului negator.
reconstructia cazului afirmator dupa atacul negator; respingerea ideilor prezentate in cazul negator. Desi trebuie sa aiba in vedere ambele indatoriri, A2 are ca sarcina principala reconstructia cazului propriu. De asemenea, orice discutii referitoare la definitii si criteriu initiate de negatori trebuie continuate si clarificate din perspectiva afirmatoare. Argumentele neacoperite in cadrul discursului sau vor putea fi scoase in evidenta de al treilea vorbitor al echipei negatoare ca fiind acceptate de catre afirmatori. Vorbitorul A2 trebuie totodata sa isi sustina pozitia in cadrul unui CX de 3 minute.
Una dintre cele mai complexe sarcini din cadrul dezbaterii ii revine vorbitorului 3 al fiecareia dintre echipe. Vorbitorul A3 trebuie sa atinga 4 puncte importante in cazul discursului de 5 minute pe care il are la dispozitie:
o ultima respingere a argumentelor aduse in discutie de vorbitorul N2 (de asemenea, acum e momentul propice pentru a mentiona argumentele care au fost pierdute din vedere de negatori pe parcursul dezbaterii); o balanta a celor doua cazuri si o prezentare a evolutiei dezbaterii; prezentarea principalelor arii de conflict din cadrul dezbaterii si argumentarea motivelor pentru care afirmatorii au fost mai convingatori pe o anumita arie de conflict; identificarea unor arii de vot pentru arbitri; selectarea celor mai importante dintre ariile de conflict si motivarea importantei lor in cadrul dezbaterii in calitate de arii in functie de care arbitrii ar trebui sa voteze. Vorbitorul A3 trebuie sa ofere o imagine de ansamblu asupra intregii dezbateri, si sa se concentreze mai putin pe respingerea punctuala a ideilor negatoare de pana la acel moment. Totodata, al treilea vorbitor al echipei afirmatoare are un rol foarte important in cadrul rundei de chestionare incrucisata cu primul vorbitor al echipei negatoare, in clarificarea chestiunilor care tin de abordarea negatoare.