Controlul agentilor economici

Notiunea de control provine din expresia contra rolus care înseamna verificarea actului
original dupa duplicatul care se încredinteaza în acest scop unei alte persoane.

 Controlul este actiunea de stabilire a exactitatii operatiunilor materiale care se efectueaza

anticipat executarii acestora, concomitent sau la scurt timp de la desfasurarea lor.

 Ca si componenta a controlului economic, controlul financiar are ca obiectiv cunoasterea de

catre stat a modului în care sunt administrate mijloacele materiale si financiare de catre
societatile comerciale publice, modul de realizare si cheltuire a banului public, asigurarea
echilibrului financiar, realizarea eficientei economico-financiare, dezvoltarea economiei
nationale, înfaptuirea progresului social.

 Controlul financiar reprezinta un mijloc de prevenire a faptelor ilegale, de identificare a

deficientelor si de stabilire a masurilor necesare pentru restabilirea legalitatii.

 Statul joaca un rol deosebit de important în conducerea societatii, în rezolvarea problemelor pe

care le ridica constructia socio-economica a tarii, mai ales în etapa actuala de tranzitie spre
economia de piata.

Prezenta statului democratic în ansamblul desfasurarii activitatilor socio-economice reprezinta o

necesitate obiectiva.

 Controlul are ca directii esentiale organizarea mai buna a muncii, întarirea ordinii si disciplinei
în organizarea si desfasurarea activitatii economice, a disciplinei tehnologice, gospodarirea
eficienta a mijloacelor de munca, materiale si financiare, respectarea si aplicarea ferma a
legislatiei tarii de catre toti membrii societatii, organizarea si conducerea stiintifica a întregii
activitati social-economice pe baza coordonatelor stabilite la elaborarea programelor de
dezvoltare, buna desfasurare a procesului de transformare a deciziei în actiune si a actiunii în
rezultate mai eficiente.

 Controlul consta în examinarea realizarii actiunilor conform programului fixat, a ordinelor date
si cu respectarea principiilor stabilite.

 Obiectul controlului îl reprezinta identificarea si solutionarea erorilor, abaterilor, lipsurilor si

deficientelor, în vederea remedierii si prevenirii lor pe viitor.

 Prin modul de organizare si exercitare, prin rolul si obiectivele pe care le urmareste, controlul
financiar îndeplineste urmatoarele functii:

. functia de evaluare,

. functia preventiva,

. functia de documentare,
. functia recuperatorie,

. functia pedagogica.

 Obiectul controlului financiar îl formeaza actele si operatiunile emise sau înfaptuite de agentii
economici, institutiile publice, precum si de alti participanti la viata economico-financiara a
statului.

 În timpul controlului, echipele de control trebuie sa urmareasca daca actele si operatiunile care
fac obiectul examinarii îndeplinesc în mod cumulativ conditiile de legalitate, operativitate,
eficienta, economicitate si realitate.

Reglementarea si formele controlului financiar al executiei bugetare

 De lege lata controlul financiar al executiei bugetare este reglementat prin trei acte normative
esentiale, care stabilesc si formele acestui tip de control: controlul financiar preventiv, controlul
intern, auditul public intern si controlul ulterior al Curtii de Conturi.

 Din punct de vedere teoretic, exista mai multe criterii de delimitare a formelor controlului
financiar:

 Dupa momentul efectuarii controlului: anterior, concomitent sau ulterior efectuarii operatiunii
supusa verificarii.

 Din punctul de vedere al organului care realizeaza controlul exista:

- controlul exercitat de Ministerul Finantelor,

- controlul exercitat de catre ordonatorul principal de credite la ordonatorii secundari si

tertiari aflati sub autoritatea sa,

- controlul propriu organizat de entitatea publica asupra propriilor operatiuni efectuate,

control exercitat prin departamentul de specialitate intern si controlul exercitat de catre
Curtea de Conturi.

 Dupa sfera de activitate poate fi:

- intern, caz în care se efectueaza pe baza dispozitiilor din interiorul societatii sau

- extern, când se bazeaza pe documentele existente la alti agenti economici.

 Dupa perioada de timp, controlul poate fi permanent sau periodic, total sau partial.

 Daca este grupat pe diverse sectoare ale activitatii, exista controlul de magazie, de documente
etc.
 Dupa organele care executa controlul :

- control financiar ierarhic,

- control de gestiune sau

- control de executie.

 Dupa modul de concretizare distingem:

- control direct,

- control indirect,

- control de drept sau

- control de fapt.

Controlul intern
Controlul intern reprezinta ansamblul formelor de control exercitate la nivelul entitatii
publice stabilite de conducere în concordanta cu obiectivele acesteia si cu reglementarile legale,
în vederea asigurarii administrarii fondurilor în mod economic, eficient si eficace.

 Controlul intern este mai putin specific decât controlul preventiv.

 Controlul intern este o sintagma care se refera la orice tip de control si, în acelasi timp,
înglobeaza toate formele de control organizate la nivelul unei entitati publice, mai putin controlul
preventiv.

 Spre deosebire de controlul preventiv, care pune accentul pe legalitatea unei operatiuni,
controlul intern pune accentul pe randamentul acesteia.

 Controlul intern înglobeaza toate categoriile de control, inclusiv auditul public intern.

 Controlul intern este organizat si functioneaza din initiativa conducatorului entitatii publice.
Conducatorul entitatii publice are obligatia organizarii controlului intern, legea stabilind pe de o
parte sarcinile conducatorului si, pe de alta parte, cerintele generale si specifice ale controlului
intern.

 Conducatorul institutiei publice trebuie sa asigure elaborarea, aprobarea, aplicarea si

perfectionarea structurilor organizatorice, reglementarilor metodologice, procedurilor si
criteriilor de evaluare, pentru a satisface cerintele generale si specifice de control intern.
 Scopul final al organizarii controlului intern este buna gestiune financiara prin asigurarea
legalitatii regularitatii, economicitatii, eficacitatii si eficientei în utilizarea fondurilor publice si în
administrarea patrimoniului public.

 Ministerul Finantelor Publice este autoritatea administratiei publice centrale de specialitate care
are responsabilitatea elaborarii si implementarii politicii în domeniul gestiunii financiare pentru
toate entitatile publice.

 Ministerul Finantelor Publice îndruma metodologic, coordoneaza si supravegheaza asigurarea

bunei gestiuni financiare în utilizarea fondurilor publice si în administrarea patrimoniului public.

1 Prin economicitate întelegem minimizarea costului resurselor alocate pentru atingerea

rezultatelor estimate ale unei activitati, cu mentinerea calitatii corespunzatoare a acestor
rezultate [art. 2 lit. h) O.G. nr. 119/1999].

2 Prin eficienta întelegem maximizarea rezultatelor unei activitati în relatie cu resursele utilizate
[art. 2 lit. j) O.G. nr. 119/1999].

3 Prin eficacitate întelegem gradul de îndeplinire a obiectivelor programate pentru fiecare

dintre activitati si raportul dintre efectul proiectat si rezultatul efectiv al activitatii respective
[art. 2 lit. I) O.G. 119/1999].

Controlul extern este activitatea care se desfasoara la sediul contribuabilului, ulterior

depunerii de catre acesta a declaratiei de impunere, in vederea sabilirii realitatii in legatura cu
unele abateri rezultate din verificarea preliminara a acesteia si a altor documente aflate la dosar.

Sursele de informare ale controlului extern sunt formate din ansamblul documentelor contabile,
atat ale contribuabilului controlat, cat si ale altor unitati economice partenere.

Principalele obiective ale controlului extern sunt:

- verificarea contabilitatii contribuabilului;

- confruntarea elementelor inregistrate in contabilitate cu realitatile faptice constatate pe teren;

- stabilirea abaterilor, si in functie de acestea, a masurilor de intrare in legalitate.

Controlul extern independent sau neutru

Controlul extern independent sau neutru este în esenţa lui un control de factură contabilă,
efectuat de profesionişti ai domeniului în scopul creşterii utilităţii şi credibilităţii informaţiilor
financiar-contabile difuzate de întreprindere în exterior sau, mai exact spus, pe care
întreprinderea este obligată, este dispusă ori este interesată să le facă publice pentru uzul terţilor.
Pentru a putea deveni garanţi ai realităţii şi exactităţii datelor, ai sincerităţii şi fidelităţii
conturilor anuale, cei care efectuează controlul, respectiv examinarea profesională a informaţiei
contabile, trebuie să fie persoane neutre, independente atât faţă de întreprinderea ce face obiect al
analizei lor, cât şi faţă de beneficiarii opiniei pe care o formulează, adică utilizatorii respectivelor
informaţii.

Controlul extern independent sau neutru cuprinde două module distincte, fiind exercitat
de către aceiaşi profesionişti contabili aflaţi în una din următoarele ipostaze:

 cenzorii societăţilor comerciale, care asigură aşa-zisul control legal al conturilor;

 auditorii financiari şi experţii contabili independenţi, cabinetele şi societăţile de audit şi

expertiză contabilă, care pot efectua controlul conturilor pe bază de contract (auditul
contractual).

Se adaugă acestora, ca module distincte şi cu caracter particular, alte forme de control,

cum sunt de exemplu controlul efectuat de bănci asupra unităţilor pe care le creditează, acţiunile
specifice de verificare întreprinse de organele de urmărire şi cercetare penală, controlul social-
obştesc.

Actele controlului financiar

Activitatea de control presupune in final inscrierea constatarilor organelor de control in

anumite documente. Aceste documente, atat ca forma cat si ca structura, fie sunt stabilite de catre
organele de control specializate in acest scop, fie sunt luate la aprecierea organelor de control.
Constatarile stabilite in urma controlului sunt consemnate in: raportul de control, actul de
constatare a contraventiilor, nota de prezentare a raportului de control si nota de expunere a
concluziilor controlului.

Raportul de control este documentul principal al controlului care cuprinde deficientele si

abaterile constatate, precum si cauzele si consecintele asupra bunei gospodariri a unitatii
controlate.
Acest act se intocmeste pe capitole, intr-o succesiune cronologica, format din o parte
introductiva, unde se trec numele organului de control, unitatea care dispune controlul, delegatia
pe baza careia s-a efectuat controlul, stadiul de executare a indicatiilor obligatorii si
recomandarilor, ca urmare a controalelor facute anterior, perioada in care s-a efectuat controlul.
Urmatorul capitol va cuprinde deficientele constatate in legatura cu activitatea unitatii, grupandu-
se pe propleme corespunzatoare obiectivelor controlate. Pentru fiecare abatere si deficienta
constatata se indica: actele legale incalcate, persoanele raspunzatoare, cauzele, consecintele
acestora.
In raportul de control se consemneaza numai constatarile proprii ale echipei de control,
bazate pe date si fapte precise, prezentate clar si concis in document. In raport nu se
consemneaza opiniile personale ale membrilor echipei de control si nici deficientele ori faptele
negative pentru care au fost luate masuri legale, inainte de inceperea controlului.