FINANATAREA CHELTUIELILOR

PENTRU REALIZAREA MASURILOR CUPRINSE IN PLANUL DE PREVENIRE SI

PROTECTIE A LUCRATORILOR

Analiza privind controlul pierderilor determinate de catre accidente se bazeaza pe principiile

si metodologia programului “Controlul total al pierderilor”, al carui initiator si important exponent este
Frank Bird.
Pierderile se refera la toate consecintele privind factorul uman, precum si cele economice,
care se produc in urma unui accident si cuprind vatamarea sau daunele prodsce persoanelor, daunele asupra
mediului ambinat, ecipamentelor de munca si productiei.
In anul 1931 , Heinrich a revolutionat conceptul de accident introducind pentru prima data
termenul de “accident alb” – acel accident care nu cauzeaza vatamari ,ci doar daune asupra bunurilor.
Un alt termen utilizat este cel de “incident” care este un accident fara vatamari sau daune, un
eveniment nedorit care, in imprejurari putin diferite , putea sa produca vatamari persoanelor, daune sau
pierderi de productie.
Legislatia romana defineste generic prin notiunea “eveniment”conform art.5 lit.f din Legea
nr. 319/2006,accidentul care a antrenat decesul sau vatamari ale organismului produs in timpul procesului
de munca ori in indeplinirea indatoririlor de serviciu, situatia de persoana data disparuta sau accidentul de
traseu sau de circulatie , in conditiile in care au fost implicate persoane angajate, incidentul periculos,
precum si cazul susceptibil de boala profesionala sau legata de profesiune.
Accidentele de munca si bolile profesionale au repercursiuni asupra ambelor categorii de
mediu :social si fizic. Elementele materiale ce formeaza mediul fizic de munca pot fi afectate sau degradate
in cursul unui accident de munca, iar mediul social de munca poate fi afectat, spre exemplu, prin aparitia
stresului la persoanele ce se afla in imediata vecinatate a victimei.
Consecintele accidentelor de munca si bolilor au fost analizate in literatura de specialitate
avind in vedere diferitele criterii: economic,sociale, politice etc. Aceste consecinte determina efecte
negative – pierderi – la nivel de individ de intreprindere si de societate si pot fi grupate in :

I. Pierderi aleatorii
1. Pierderi directe:
-suferite de victima : suferinta fizica si psihica, incapacitate temporara sau permanenta de munca,
pierderea capacitate de a reactiona corespunzator la sarcinile munca, pierderea salariului , a serviciului
-suferite de cei apropiati victimei: durere, suferinta, stres psihic, diminuarea veniturilor familiale,
-timp de munca pierdut,
-pierderi de capital (distrugeri si deteriorari de echipamente de munca, de materiale),
-pierderi de produse,
-defecte de calitate ale produselor, echipamentelor si serviciilor , cu efecte de pierdere a clientilor,
-daune altor bunuri “externe” (indemnizatii platite, reparatii de urgenta),
-daune mediului natural (echipamente impotriva contaminarii, eliminarea produselor contaminate),
-costul interventiei (consumul de agent de stingere a incendiului, de transport),

2. Pierderi indirecte, care de obicei , sunt foarte mari si cu mult superioare celor directe:
2.1. Cu impact imediat:
-pierderi de productie (oprirea productiei),
-pierderi de beneficiu prin cumpararea la pretul pietei a produselor cu livrare contractata,
-eliminarea deseurilor sau reprocesarea produsului,
-conflicte sociale de durata si amplitudine variate,
-refacerea mediului natural,
 -stabilirea unor masuri exceptionale.
2.2 Cu impact pe termen lung:
-pierderea pietelor, a imaginii si/sau a clientilor,
-condamnari penale,
-efect negative asupra opiniei publice,
-repercursiuni negative generale pentru industrie,
-indemnizatii platite , cresterea contributiilor de asigurare,

[Link] cronice: eliminarea reziduurilor solide efluenti de deseuri (substante lichide si gazoase de
deseuri ce rezulta in procesul de munca).

Alterarile mediului de munca generate de munca duc la aparitia unor factori agresivi pentru sanatate,
intre care se pot aminti: factorii mecanici, fizici, chimici, biologici, tensiuni psihologice si sociale. Acesti
factori determina patologia muncii, care cuprinde accidente de munca, boli profesionale, oboseala (stres) ,
imbatrinire si pierdere a capacitatii de munca premature, insatisfactie.
Accidentele de munca si bolile profesionale au reprezentat si reprezinta si in present tragedia umana
cea mai dura ce se manifesta in toate activitatile economice , care se repercuteaza , indifferent de gradul de
dezvoltare a unei tari , si prin pierderi economice (Pe) foarte mari.
In tarile inalt industrializate , conform informatiilor furnizate periodic de Biroul International al
Muncii, aceste pierderi ajung la 3-5% din venitul national brut, costuri care pot fi comparate cu cele
destinate apararii nationale insumate cu pierderile generate de conflictele de munca.
In tarile slab sau mediu dezvoltate , pierderile economice pot fi estimate la aceleasi nivele, datorita,
pe de o parte , industrializarii si mecanizarii agriculturiii, iar pe de alta parte, datorita adoptarii de
regementari sociale nationate din ce in ce mai centrate pe drepturile omului, in concordanta cu
documentele constitutive ale Organizatiei Internationale a Muncii si, respective cele ale Organizatiei
Mondiale a Sanatatii.

Asigurarea securitatii si sanatatii lucratorilor , a conditiilor optime de munca , reducerea

riscurilor de accidente de munca, precum si de imblonavire profesionala, impune o serie de cheltuieli
care necesita finantare.

Angajatorii trebuie sa asigure informarea , participarea si colaborarea lucratorilor pentru adoptarea si

aplicarea masurilor de prevenire a accidentelor de munca si a bolilor [Link] rindul lor , lucratorii
au obligatia de a colabora la actiuni privind adoptarea unor masuri de securitate si sanatate in munca,
atunci cind sunt solicitati in acest scop de catre angajatori.
Obligatia de a constitui fondurile necesare finantarii cheltuielilor pentru realizarea planurilor de
prevenire si protectie a lucratorilor revine angajatorilor. Aceste cheltuieli se suporta integral din costurile
de productie ale persoanlor juridice sau fizice sau de la bugetul de stat , respectiv, din bugetele locale ,
pentru persoanele juridice finantate de la [Link] nu suporta , in nici o situatie , costul masurilor de
prevenire.

Masurile de securitate si sanatate in munca sunt:

a) de interes national , stabilite de catre MMSSF prin programe anuale aprobate de guvern (finantate
din bugetul de stat) , care se refera la formarea si perfectionatea specialistilor , la cercetare-
dezvoltare, la realizarea de materiale de informare si instruire sau la organizarea de actiuni in
domeniu;
b) de interes local , stabilite anual de catre angajatori prin planurile de prevenire si protectie a
lucratorilor;
 Categoriile de masuri de securitate si sanatate in munca de interes local, grupate din punct de vedere
organizatoric , tehnic sau igenico-sanitar sunt stabilite de catre angajatori in Planurile de prevenire si
protectie . Acestea pot fi completate si cu alte masuri stabilite, in functie de prioritatile determinate in
cadrul intreprinderii, pentru asigurarea securitatii si sanatatii tuturor lucratorilor.
Obligatia elaborarii Planurilor de prevenire si protectie revine angajatorilor. Acestia le vor intocmi
pe baza evaluarii riscurilor la locurile de munca cu participarea reprezentantilor lucratorilor si le vor
supune vizarii CSSM. Planurile se vor revizui ori de cite ori intervine modificarii ale conditiilor de munca ,
respective aparitia unor riscuri noi.
Potrivit legii , in vederea asiguraii securitatii si sanatatii in munca, angajatorul are urmataorele
obligatii:

Sa adopte din faza de cercetare, proiectare si executie a constructiilor, a echipamentelor de munca ,

precum si la elaborarea tehnologiilor de fabricatie, solutii conforme prevederilor legale in vigoare , prin a
caror aplicare sa fie eliminate sau diminuate riscurile de accidentare si de imblonavire profesionala a
lucratorilor;
Sa intocmeasca un Plan de prevenire si protectie compus din masuri tehnice , sanitare si organizatorice
si de alta natura bazat pe evaluarea riscurilor;
Sa asigure functionarea permanenta si corecta a sistemelor si dispozitivelor de protectie, a aparaturii de
masura si control , precum si a instalatiilor de captare, retinere si neutralizare a substantelor nocive
degajate in desfasurarea proceselor tehnologice;
Realizarea efectiva a obligatiilor de mai sus revine angajatorilor . La analizele periodice privind
activitatea de securitate si sanatate ce se efectueaza in cadrul unitatii trebuie evidentiate si cheltuielile
aferente acesteia , precum si eficienta obtinuta.
Structura cheltuielilor pentru realizarea activitatilor din domeniul securitatii si sanatatii in munca , ar
trebui sa cuprinda , cel putin , urmataorele capitole:
-formarea profesionala in domeniul securitatii si sanatatii in munca a personalului cu atributii in
domeniul securitatii si sanatatii in munca;
-organizarea comitetelor de securitate si sanatate in munca;
-asigurarea masurilor intrinseci de securitate in munca;
-asigurarea echipamentelor individuale de protectie;
-asigurarea documentatiilor cu caracter tehnic de informare si instruire in domeniul securitatii si
sanatatii in munca;
-asigurarea alimentatiei de protectie si a materialelor igienico-sanitare;
-dotarea locurilor de munca cu mijloace si materiale necesare acordarii primului ajutor; -asigurarea
conditiilor optime de munca si microclimat;
In general , ar trebui sa existe o legatura cuantificabila intre valoarea elementului de protectie, importanta
acordata riscurilor identificate si cuantumul alocat pentru masurile de securitate necesare.
Unul dintre beneficiile majore ale aplicarii masurilor de securitate este reducerea sau chiar eliminarea
[Link] beneficiile pe care securitatea aplicata in intreprindere le poate aduce , unele directe,
masurabile, altele indirecte care, desi nu se pot evalua din punct de vedere contabil, au repercursiuni
pozitive asupra factorilor ce determina eficacitatea si eficienta intreprinderii.
Din beneficiile directe ce se pot evalua in contabilitate , care rezulta prin luarea de masuri de
securitate , mentionam investitiile ce se efectueaza si maresc patrimoniul intreprinderii , diminuari ale
primelor de asigurari, deduceri fiscale.
Beneficiile indirecte, care de obicei sunt mult mai mari decit cele directe, se refera la cresterea
productivitatii, cresterea calitatii produselor si serviciilor, imbunatatirea imaginii intreprinderii pe piata si a
mediului de munca.
Dictionarul explicativ al Limbii Romane defineste costul ca fiind “suma de bani cheltuita pentru
producerea sau cumpararea unui bun, efectuarea unei lucrari, prestarea unui serviciu. Literatura de
specialitate imparte costurile in contabile , exprimate in sume evidentiate in contabilitatile intreprinderilor
si economice, care cuprind costul explicit (contabil) si costul implicit(care nu presupune plati catre terti;
exemplu : chiriile, dobinzile la capitalul propriu)
Costurile privind asigurarea securitatii si sanatatii in munca include costurile privind investitiile in
echipamentele de securitate( Cinv) ce vor forma parte din patrimoniul intreprinderii. Din punct de vedere
contabil aceste investitii se amortizeaza in timp.
Nu exista un criteriu unitar privind stabilirea cu exactitate a sumelor ce trebuie alocate pentru a se
investi in echipamente de securitate. Concluziile unor studii statistice indica faptul ca aceste investitii
reprezinta aproximativ 2-5% din bugetul total al noii constructii (cladire sau echipament) .In cazul
activitatilor cu riscuri foarte mari, precum cele nucleare, aeronautice , chimice, procentele pot ajunge la 30-
40%.
O alta categorie de costuri de securitate o reprezinta cele pentru activitatile de gestiune, tehnice,
operative si pentru materiale consumabile (Cgest), care se pot determina pentru perioade mai mici sau
egale cu un an. Din punct de vedere contabil, aceste cheltuieli intra in bilantul anului in care se efectueaza.

Practic , costul de securitate va fi apreciat astfel :

CS = (Cinv + Cgest) + Pe

Cprev = Cinv + Cgest

CS = Cprev + Pe

unde Cprev reprezinta costul masurilor de prevenire si/sau de protectie, iar Pe – pierderile
determinate de accidentele de munca si bolile profesionale.

Corespunzator pierderilor directe si indirecte, se pot determina costuri directe (exemplu : cheltuieli
medicale), respective indirecte ( exemplu :determinate de timpul de munca pierdut).
Bugetul alocat sustinerii activitatilor de securitate si sanatate in munca este apreciat in studiile de
specialitate ca fiind egal cu 0,1% din bugetul anual de cheltuieli in cazul intreprinderilor cu riscuri mici ,
intre 1% si 2% in cazul intreprinderilor cu riscuri medii si intre 6% si 8% pentru intreprinderile cu riscuri
mari..
Decizia la nivelul conducerii intreprinderii privind nivelele de securitate ce se doresc a fi atinse
trebuie sa aiba in vedere si costurile implicate.
Riscurile profesionale , pina nu demult considerate “statice”, identificate evaluate si combatute la
nivel de intreprindere , constituie totusi, alaturi de noile riscuri aparute in sistemele de munca , o gama de
riscuri “dinamice” . Acest lucru este determinat de interactiunea in ansamblu cu mediul social, precum si
de variatia continua a acestor componente.
NU este de neglijat efectul important pe care il pot avea, in dinamica lor, aceste riscuri profesionale,
in special in ceea ce priveste stabilitatea financiara a intreprinderii.
Idealul oricarui angajator este de a asigura securitatea si sanatatea tuturor lucratorilor cu cele mai
mici cheltuieli alocate in acest scop. Resursele financiare sunt intotdeauna limitate , acest lucru impunind
utilizarea lor cu eficienta si eficacitate , in acele directii care necesita o alocare prioritara de fonduri.
Aparent, a investi in securitate nu are o justificare economica imendiata , insa asa cum s-a aratat in cadrul
acestei teme , capitolul uman si potentialul acestuia, pastrarea vietii, a integritatii corporale si a sanatatii
lucratorilor reprezinta valori esentiale ce trebuie sa se afle in topul ierarhiei valorilor intreprinderii.