BUDAU MARCEL DANIEL COMUNICARE SI RELATII PUBLICE ANUL I GRUPA A

PROXEMICA sau cum sa-ti ii prietenii (nu prea) aproape

Proxemica sau gramatica spatiului are ca obiect de studiu relatiile spatiale ca mod de comunicare, jocul teritoriilor, modul diferit de a percepe spatiul in diferite culturi, efectele simbolice ale organizarii spatiale si distantele fizice. Resorturile sale trimit la natura genetica teritoriala a individului uman (Ardrey, 1996). Cu alte cuvinte, strategiile, constiente sa nu, prin care ne protejam spatiul personal sau il invadam pe al celorlalti reprezinta parte integranta a relatiei cu ceilalati. Studiile de proxemica analizeaza limbajul spatiului prin raportare la cinci dimensiuni: (1) amplitudine, (2) inaltime, (3) apropiere departare, (4) inauntru in afara, (5) grad de intimitate. In majoritatea culturilor europene, dimensiunea spatiala a comunicarii este interpretata in functie de patru distante (Hall, 1966): - distanta intima: -modul apropiat, al actului sexula si al luptei in care vocea are rol minor; -modul indepartat (15-40 cm), al mirosului, al parfumului si al vocii soptite; - distanta personala: -modul apropiat (45-75 cm), al parfumului, al vocii normale si al relatiilor familiare; -modul indepartat (75-125 cm) reprezinta limita parfumului si al contactului fizic cu celalalt, specific discutiilor obisnuite, salutului de sosire si de ramas bun; permite privirea de sus pana jos si vocea normala; - distanta sociala: - modul apropiat (1,25-2,10 m), al negocierii si al relatiilor profesionale, permite comunicarea verbala fara contact fizic; - modul indepartat (2,10-3,60 m) implica un coeficient ierarhic si necesita voce mai puternica; - distanta publica: - modul apropiat (3,60-7,50 m) in care locutorul joaca un rol social; privirea nu mai fixeaza, iar comunicarea interpersonala se diminueaza; - modul indepartat (peste 7,50 m), spaecific relatiei intre actor si spectatori pasivi: interlocutorul devine simplu receptor al unei comunicari tip spectacol; feed-back-ul este redus le minimum, discursul este formalizat si gesturile stereotipizate. Apropierea exagerata poate comunica amenintare sau relatii de natura strict personala, iar indepartarea excesiva poate comunica aroganta, revendicarea importantei si statut social superior. Desigur, un spatiu starmt face dificila concentrarea asupra comunicarii, ca atare, deseori in timpul unei conversatii, ne putem surprinde in situatia de a face un pas inainte sau inapoi pentru a regla acest spatiu la distanta adecvata spatiului personal. Asadar , o apropiere prea mare intre interlocutori blocheaza comunicareacu persoane necunoscute. Pozitia individului in reteaua de comunicare orienteaza comunicarea si favorizeaza sau nu anumite tipuri de comunicare. Astfel, pozitia fata in fata poate favoriza relatii de

opozitie, de rivalitate, in timp ce pozitia unul langa altul incurajeaza schimburile relationale. Pozitia cea mai confortabila, deoarece ofera participantilor unghiuri de refugiu, este cea la 45, care suscita de sase ori mai multe conversatii decat o situatie fata in fata la un metru distanta si de doua ori mai multe conversatii decat pozitia in care interlocutorii sunt asezati unul langa celalalt. In general , spatiile mici sunt percepute ca fiind prietenoase iar cel ample sun asociate cu puterea, stautul si importanta. Irena Chiru- Comunicare interpersonala Studiul corelatiei dintre componenta spatiala si cea comunicationala ale raporturilor interumane face obiectul disciplinei Proxemica , al carei fondator este Edward T. Hall (La dimension cache). In limbajul spatiului distantarea dilueaza comunicarea , iar apropierea o intensifica. Personalitatea fiecaruia dintre noi se afla in stransa relatie cu patru categorii de distante interpersonale: intima, personala, sociala si publica. Pentru a descifra semnificatiile distantelor ce ne despart de ceilalti , vom delimita spatiul care ne inconjoara in patru zone: intima, personala, sociala si publica. Zona intima (0-45 cm)- este cea care ne inconjoara trupul ca un prim invelis invizibil, dupa piele si imbracaminte invelis gros cam de o jumatate de brat. Este distanta dansului intim, a sexului, a mangaierilor, dar si a luptei corp la corp, adica o zona aparata cu strasnicie, in care permitem accesul , de bunavoie, doar celor in care avem mare incredere, celor pe care-i dorim, celor apropiati emotional. Zona intima este impartita in doua subzone: intim apropiata si intim departata. In plan psihic, doua persoane straine, inghesuite in tramvai sau in lift, nu se afla la distanta intima apropiata ele fiind fortate de imprejurari. Intinderea zonei intime variaza in raport cu siguranta de sine a unei persoane. Cineva sigur pe sine ii lasa pe ceilalti sa se apropie mai mult, cineva nesigur va pastra distanta. Cu cat o persoana se simte mai in nesiguranta cu atat este mai sensibila la incalcarea zonei intime, cu atat se teme mai mult de apropierea celorlalti. Intinderea zonei intime variaza si in functie de statutul social al persoanei, distanta dintre parteneri crescand proportional cu diferenta de statut dintre acestia.. Desconsiderarea zonei intime a partenerului este perceputa si ca o desconsiderare a persoanei sale. Zona personala (46-122 cm)- corespunde distantei normale la care doi oameni converseaza pe strada sau intr-o incapere mare si se pot atinge daca isi intind bratele. La aceasta distanta comunicarea olfactivase diminueaza, iar cea verbala si privirea castiga mult in importanta. Trasaturile sunt usor de perceput , iar vocea este moderata. Prin gradul de familiaritate pe care il implica aceasta zona are o semnificatie psihologica speciala; sotia sau sotul ar fi gelosi daca o alta femeie sau barbat ar patrunde in acest spatiu, activandu-se astfel instinctul de proprietate asupra partenerului. Daca persoane straine ne invadeaza zona personala, este probabil sa se instaleze o stare de nervozitate, iar vorbirea sa devina mai precipitata. Intinderea spatiului personal variaza relativ mult in functie de psihologia si temperamentul persoanei, ca si in functie de numerosi factori demografici si culturali. Distanta personala este una subiectiva. Zona sociala (1,23-3,5 m)- este spatiul contactelor sociale, negocierilor, vanzarilor si relatiilor profesionale. Elementul de intimitate dispare la aceasta distanta. Zona sociala este distanta pe care o impunem intre noi si necunoscuti sau fata de cunostinte superficiale, distanta fata de interlocutorii ocazionali sau dezagreabili, atunci cand discutam afaceri sau orice altceva, pentru prima data. A nu respecta distanta sociala acolo unde ea se impune inseamna a-ti asuma riscul de a deranja, irita si enerva partenerul, de cele mai multe ori la nivel inconstient, prin senzatii vag neplacute. Folosita cu abilitate, aceasta distanta poate indica dominarea, interesul, dezinteresul, superioritatea sau puterea, fara a folosi cuvinte.

Zona publica (peste 3,5 m)- este spatiul in care comunicarea si relatia isi pierd caracterul interpersonal. Zona publica este distanta care apare in raporturile oficiale, care este rezervat celor ce se adreseaza unui grup de ascultatori. Vocea creste in volum, iar contactul vizual cu fiecare ascultator in parte scade in intensitate. Distanta publica confera protectie si o postura cu dominanta psihologica asupra personajelor de dupa catedra, din amvon sau de la tribuna. Ea marcheaza raporturi de putere evidente sau ascunde raporturi subtile de dominanta. Teritoriul de care are nevoie o persoana, ca expresie a personalitatii sale si pentru propriul sau confort, variaza in functie de numerosi parametri ce nu pot fi evaluati cu usurinta. Din acest motiv, merita sa ne apropiem de partener pana exact la distanta la care apar primele semnale vagi de distantare. Atunci vom putea presupune ca am gasit distanta optima la care este bine sa ne oprim. Mai putin decat aceasta distanta ar insemna o lezare reciproca; mai mult insemnand o diluare sau o racire a relatiei. Stefan Prutianu- Manual de comunicare si negociere in afaceri Fiecare dintre noi are preferinte in legatura cu distanta fata de cei cu care comunicam. Cand cineva se apropie prea mult, de cele mai multe ori ne simtim invadati, inghesuiti sau chiar pusi la zid. Atunci cand granitele spatiului de comunicare sunt trecute cauzeaza celui invadat, de cele mai multe ori, o abatere de la discutia avuta, deoarece aproape involuntar aceasta apropiere neconsimtita cauzeaza un reflex de respingere. Stim ,de altfel, ca in majoritatea culturilor, nu se apreciaza apropiereacu mai mult de 40-50 cm decat in cazul celor din familie sau a prietenilor apropiati. Apropierea exagerata poate insemna amenintare pe de o parte , dar si o relatie intimape de alta, in timp cedepartarea excesiva denota aroganta, importanta sau statut social superior. De aceasta problema a studierii spatiilor vitale comunicarii si a distantelor optime de confort intre intrelocutori se ocupa proxemica. Acest termen a fost introdus pentru prima oara de catre Edward T. Hall in lucrarea sa Proxemics- The Study of Mans spatial relations and bounderies (1936). Intr-o alta lucrare de a sa Hall face referinta la sistemul de comunicare prin intermediul spatiului definind patru tipuri de distante optime comunicarii: - distanta intima- este distanta atingerilor si al contactului direct fie de natura sexuala dar si al luptei corp la corp. In cazul in care distanta intima este fortata, ca in cazul inghesuirilor din lift sau din mijloacele de transport in comun, persoanele implicate incearca sa se evite prin directionarea privirii catre alte tinte sau ridicarea de bariere minimecum ar fi ridicarea mainii. - distanta personala- este distanta normala la care converseaza doi oameni si se pot atinge cu strangeri de mana. Aceasta distanta este cea mai uzuala datorita faptuluica se practica intr-un cerc larg, cum ar fi colegii de serviciu, colegii de scoala, prietenii. Distanta personala mai poate fi numita si distanta de confort personal deoarece indivizii implicati in procesul de comunicare se pot exprima liber, argumentandu-si discutiile si cu gesturi fara a avea contact fizic cu interlocutorul. Daca se trece granita dintre distanta personala si cea intima, observam ca interlocutorul sesizeaza aceasta si da semne de nemultumire cum ar fi un pas in spate, trebuie sa ne comformam si sa trecem la restabilireadistantei pentru a nu naste tensiuni. -distanta sociala- este distanta relatiilor formale, a negocierilor si a relatiilor profesionale ierarhizate. In cazul acesta ne gasim in zona informarilor, a rapoartelor, cand unul dintre interlocutori este ascultator , de cele mai multe ori. Contactul vizual este principala caracteristica, deoarece aceasta denota interesul partenerului de conversatie si a modului in care cel care comunicase face inteles si ascultat.

-distanta publica- este distanta in care caracterul interpersonal este foarte putin prezenta. Mesajul vine dintr-o singura directie, a celui ce tine un discurs de exemplu, si se adreseaza unei mase mai mari de ascultatori, raspunsul acestora constituindu-se intrun feed-back acordat emitatorului. Distantele mari fac uneori imposibil contactul vizual si auditiv , acestea fiind facilitate prin mijloace tehnice moderne. Modul de a percepe spatiul fiecaruia pentru a comunica si faptul ca acesta se imbina cu partea interioara, psihica a comunicarii, fac din proxemica o disciplina de studiu atat in cadrul comunicarii cat si in cazul altor stiinte sociale. Cunoscandu-ne limitele acestor distante vom putea sa comunicam eficient, facandu-ne astfel inteles mesajul. Vom putea astfel sa stim cum sa ne tinem prietenii aproape si dusmanii nu atat de aproape.

BIBLIOGRAFIE: Chiru, Irena- Comunicare interpersonala, Editura Tritonic, Bucuresti, 2009 Prutianu, Stefan- Manual de comunicare si negociere in afaceri, Editura Polirom, Iasi, 2000