Sunteți pe pagina 1din 33

FORŢA DE

PRETENSIONARE
FORŢA DE PRETENSIONARE MAXIMĂ
• Forţa aplicată armăturii pretensionate Pmax
(forţa aplicată la capătul activ în timpul
tensionării) nu trebuie să depăşească valoarea:
Pmax = Ap ⋅ σp,max
Ap- aria secţiunii armăturii pretensionate
σp,max-efortul maxim aplicat armăturii
= min { k1· fpk ; k2· fp0,1k}
Valorile lui K1 şi K2 se furnizează de anexa nationala; valori recomandate:
k1 = 0,8 şi k2 = 0,9

Aplicarea unei forţe de pretensionare mai mare se admite cu condiţia ca forţa


aplicată de presă să poată fi măsurată cu exactitate de ± 5 % din valoarea
finală a forţei de pretensionare. În acest caz, forţa de pretensionare maximă
Pmax poate creşte până la k3· fp0,1k (de exemplu în cazul armăturilor
preîntinse pe standuri lungi,când se poate produce o frecare puternică
neaşteptată) pt. K3=0,95
5.10.2.2 Limitarea eforturilor unitare
• Zdrobirea sau despicarea betonului la capetele elementelor de beton
precomprimat cu armătură preîntinsă sau postîntinsă trebuie evitată
• Se evită zdrobirea sau despicarea locală a betonului sub ancorajele
armăturilor postîntinse conform Agrementului TEhnic European.
• Dacă pretensionarea se aplică în etape, armătură cu armătură, rezistenţa
cerută pentru beton poate fi redusă. Rezistenţa minimă fcm(t) la timpul t
este egală cu k4 [%] din rezistenţa betonului cerută pentru pretensionarea
integrală. Între rezistenţa minimă şi rezistenţa betonului cerută pentru
pretensionarea integrală, valoarea poate fi interpolată între K5 şi 100% din
forţa de pretensionare integrală.
• Valorile k3 şi k4 se pot lua egale cu 50% şi respectiv 30%.
• Se stabileşte să se limiteze efortul de compresiune în betonul din structură
datorat forţei de precomprimare precum şi altor încărcări ce acţionează în
timpul tensionării sau transferului efortului de pretensionare:
σc ≤ 0,6 fck(t)
• În care fck(t) este rezistenţa caracteristică la compresiune a betonului la
timpul t la care se aplică forţa de precomprimare.
• În elementele de beton precomprimat cu armătură preîntinsă, efortul în
momentul transferului poate fi până la valoarea k6· fck(t), dacă se poate
demonstra prin încercări că fisurarea longitudinală este evitată.
• Valoarea k6=0,7
• Dacă efortul de compresiune depăşeşte în permanenţă 0,45 fck(t) se ţine
seama de neliniaritatea curgerii lente.

• 5.10.2.3.Măsuri.
• În cazul pretensionării prin postîntindere, forţa de pretensionare şi alungirea
corespunzătoare a armăturii trebuie verificate prin măsurări, iar pierderile
rele de efort datorită frecării trebuie controlate.

• 5.10.3 Forţa de pretensionare


• La un timp precizat t şi la o distanţă indicată x de extremitatea activă a
armăturii pretensionate, forţa de pretensionare medie probabilă Pm,t(x) este
egală cu forţa maximă Pmax aplicată la capătul activ dincare se scad
pierderile instantanee şi pierderile dependente de timp. Toate pierderile se
iau în valoare absolută
• Valoarea forţei de pretensionare iniţiale Pmo(x) (la timpul t=to) aplicată
betonului imediat după întinderea armăturilor şi fixarea ancorajelor
(pretensionare prin postîntindere)sau după transferul forţei de pretensionare
• (pretensionare sau preîntindere) se obţine scăzându-se din forţa de
întindere Pmax pierderile instantanee ΔPi(x) şi n u depăşesc valoarea
următoare:

Pm0(x) = Ap ⋅ σpm0(x)

• În care
σpm0(x) este efortul în armătură imediat după întindere sau trasfer
= min { k7· fpk ; k8 · fp0,1k}

k7 = 0,75 şi k8 = 0,85

Proiectarea elementelor din beton precomprimat implică verificarea


eforturilor în beton la transfer şi în serviciu datorate combinaţiei de încărcări
şi precomprimării.
Datorită pierderilor de forţă care apar la precomprimarea toroanelor şi cablurilor,
forţa efectivă de pretensionare P, care este transferată betonului nu este de
obicei egală cu forţa aplicată prin prese Pjack, și nu este constantă în lungul
lungimii elementului.. De aceea, pentru a determina efortul efectiv datorat
precomprimării la transfer şi în serviciu, mai întâi trebuiesc calculate pierderile
de tensiune în fiecare secţiune caracteristică.
Pierderile de tensiune pot fi împărţite în două grupe, funcţie de momentul când
ele apar. Pierderi care apar înainte de transfer, denumite pierderi pre-transfer.
Forţa de pretensionare în secţiunea i la transfer Pi este forţa dată de prese
Pjack, minus pierderile pre-transfer.
Pierdere pre-transfer a forţei în secţiunea i= Pjack - Pi
Pierderile ce apar după ce forţa de pretensionare este transferată betonului sunt
denumite pierderi post-trasfer. Dacă forţa de pretensionare în secţiunea i este
redusă la o valoare finală ρiPi, după consumarea tutturor pierderilor, atunci
pierderea totală post-transfer este:

Pierdere post-transfer a foţei în secţiunea i =Pi- ρiPi

Pierderile pre-transfer rezultă din scurtarea elastică a betonului şi în


cazul elementelor cu armătură post-întinsă, din frecarea între cablu şi canal.
Pierderile post-transfer sunt cauzate de relaxarea
oţelului şi contracţia şi curgerea lentă a betonului. În
cazul elementelor cu armătură post-întinsă există o
pierdere de efort datorită alunecărilor cablurilor în
ancoraje.

La determinarea pierderilor instantanee ΔPi(x) se iau


în considerare la pretensionarea prin preîntindere sau
postîntindere după caz, următoarele pierderi
instantanee:
- Pierderi datorate deformării elastice a betonului ΔPel
- Pierderi datorate relaxării pe termen scurt ΔPr
- Pierderi datorită frecării ΔPμ(x)
- Pierderi datorită lunecării în ancoraje ΔPsl
Valoara medie a forţei de pretensionare Pm,t(x) la timpul t > t0 se
determină funcţie de metoda de precomprimare. În plus faţă de pierderile
instantanee indicate mai sus, se iau în considerare pierderile
dependente de timp ΔPc+s+r(x) rezultate datorită curgerii lente şi
contracţiei betonului, pe de o parte şi datorită relaxării pe termen lung pe
de altă parte şi Pm,t(x) = Pm0(x) - ΔPc+s+r(x).

5.10.4 Pierderi instantanee în cazul pretensionării prin preîntindere


Se iau în considerare următoarele pierderi:
-în timpul procesului de tensionare: pierdere datorită frecării la nivelul
deflectorilor (în cazul sârmelor sau toroanelor curbe) şi pierderi datorită
lunecării în ancoraje;
-înainte de transferul forţei de pretensionare la beton:pierdere datorită
relaxării armăturilor în perioada dintre pretensionare şi transfer.
-în momentul transferului forţei de pretensionare la beton: pierdere datorită
deformaţiei elastice a betonului, ce rezultă din acţiunea armăturilor
preântinse eliberate din ancoraje, asupra betonului.
5.10.5. Pierderi instantanee în cazul pretensionării prin postîntindere

• 5.10.5.1. Pierderi datorită deformaţiei instantanee a betonului


• Se ia în calcul pierderea de tensiune corespunzătoare deformaţiei betonului
datorată întinderii succesive a armăturilor.
• Această pierdere ΔPel poate fi clculată ca o pierdere medie în fiecare
armătură cu relaţia:

• În care: Δ σc(t) este variaţia efortului în centrul de greutate al armăturilor la


timpul t;
j este un coeficient egal cu (n-1)/2n în care n este numărul de
armături identice întinse succesiv. Aproximativ se poate lua J=1/2
1 pentru variaţii datorate acţiunilor permanente aplicate după
pretensionare
5.10.5.2 Pierderi datorită frecării

• Pierderile ΔPμ(x) în armăturile post-întinse datorită frecării sunt:

• În care:
• θ este suma deviaţiilor pe distanţa x (indiferent de directie sau semn)
μ este coeficient de frecare între armătură şi canal
k este deviaţia unghiulară accidentală pentru armături interioare (pe unitate
de lungime)
x este distanţa în lungul tendonului de la punctul unde forţa de
pretensionare este egală cu Pmax (forţa la capătul activ în timpul
tensionării)
Valorile lui μ şi k sunt date in European Technical Approval. Valoarea μ
depinde de caracteristicvile de suprafaţă ale armăturilor şi ale canalului, de
prezenţa sau nu a ruginii, de alungirea armătuirii şi de profilul ei.
• Valoarea lui K pentru deviaţia unghiulară accidentală depinde de calitatea
execuţiei, de diatnţa între punctele de reazem ale armăturii, de tipul de
canal sau de canal şi de intensitatea vibrării utilizate în timpul turnării
betonului.
• În lipsa unor date se pot utiliza valorile din Tabelul 5.1

• În lipsa unor date pentru K se pot lua valori 0,005<k<0,001 pe metru


• Pentru armăturile pretensionate exterioare, pierderile de pretensionare
datorită deviaţiilor unghiulare accidentale pot fi neglijate.

• 5.10.5.3 Pierderi în ancoraje


În calcul se ţine seama de pierderile de tensiune datorită lunecării în ancoraje
în timpul operaţiei de ancorare după întinderea armăturilor ca şi de
pierderile datorită deformării ancorajului însuşi.
Valorile lunecării sunt indicate în Agrementul Tehnic European.
5.10.6.Pierderi dependente de timp pentru armături preîntinse şi
post întinse

Pierderile dependente de timp de calculează considerând următoarele cauze:


a) Pierderi datorită reducerii alungirii armăturilor cauzate de deformarea
betonului din curgerea lentă şi contracţie, sub încărcări permanente;
b) Pierderi cauzate de reducerea efortului în armătură datorită relaxării

Relaxarea oţelului depinde de deformaţia relativă a betonului din contracţie şi


curgerea lentă. Se ia un coeficient de reducere de 0,8
O metodă simplificată pentru evaluarea pierderilor dependente de timp la
abscisa x sub încărcări permanente ete indicată de expresia:
În care: Δσp,c+s+r este valoarea absolută a variaţiei efortului în armături la
abscisa x, la momentul t, din curgerea lentă, contracţie şi relaxare.
εcs- este valoarea estimată a contracţiei aşa cum se indică la 3.1.4 în
valoare absolută
Ep- modulul de elasticitate al oţelului de precomprimare
Ecm- modulul de elasticitate al betonului
Δσpr este valoarea absolută a variaţiei efortului în armături la abscisa x, la
momentul t, din relaxare. Se determină pentru un efort:

σp = σp(G+Pm0+ ψ2Q)

În care este efortul iniţial în armături datorită forţei de precomprimare iniţiale şi


încărcărilor cvasipermanente

ϕ(t,t0 ) este coeficientul de curgere lentă la momentul t, pentru


încărcare la timpul to
σc,QP este efortul în beton în vecinătatea armăturilor, sub acţiunea
greutăţii proprii şi a forţei de precomprimare iniţiale ca şi a altor
încărcări cvasipermanente, după caz. Valoarea lui σc,QP poate
rezulta pe de o parte din greutatea proprie şi din forţa de
pretensionare iniţială sau din gruparea cvasipermanentă de
încărcări considerată în totalitatea ei,
după faza de construcţie considerată. (σc(G+Pm0+ψ2Q)),
Ap aria secţiunii tuturor armăturilor pretensionate la abscisa x
Ac aria secţiunii de beton
Ic momentul de inerţie al secţiunii de beton
Zcp este distanţa dintre centrul de greutate al secţiunii de beton şi
armăturile pretensionate.
Eforturile de compresiune şi deformaţiile relative corespunzătoare au
în expresia de mai sus semn pozitiv.
Expresia 5.46 se aplică armăturilor pretensionate aderente cu valorile
locale ale eforturilor; pentru armături neaderente ea se aplică cu
valori medii ale eforturilor. Valorile medii se calculează între secţiuni
drepte definite prin punctele de inflexiune teoretice ale armăturii,
pentru precomprimarea exterioară sau pe toată lungimea armăturii
pentru precomprimare interioară
BAZELE PROIECTĂRII
Proiectarea elementelor din beton precomprimat este în general guvernată de
limitele eforturilor de întindere şi compresiune în exploatare decât de
rezistenţa lor la starea limită ultimă. Practica obişnuită de aceea, mai întâi
efectuează o proiectare iniţială (de a alege o forţă de pretensionare potrivită
şi o poziţionare a armăturii pretensionate) care satisface limitările asupra
eforturilor de serviciu. Această proiectare este apoi verificată la starea limită
ultimă pentru a se asigura că satisface recomandările de rezistenţă.
Dacă se găseşte că elementul are rezistenţă insuficientă la încovoiere, bare de
armare cu curgere ridicată pot fi prevăzute pentru creşterea momentului
capabil.
Două condiţii critice de încărcare apar , unde eforturile din beton trebuiesc
verificate.
• Prima condiţie, cunoscută ca şi condiţia de transfer apare imediat când
se transfă forţa de pretensionare la beton. În acest stadiu,, betonul este
încă relativ tânăr şi rezistenţa la compresiune nu a atins încă rezistenţa
finală.Efortul care acţionează asupra elementului în timpul conditiilor de
tranfer sunt precomprimarea şi efortul datorat momentului Mo, produs de
încărcările ce se aplică la transfer. Adesea singura încărcare prezentă la
transfer este greuttea proprie a elementului
• De aceea, momentul de transfer Mo este egal cu momentul datorat greutăţii
proprii.
• A doua condiţie care trebuie verificată este condiţia de serviciu. Această
condiţie este atinsă când betonul a atins rezistenţa de calcul şi sunt aplicate
toate încărcările de serviciu. În acest stadiu, forţa de precomprimare
aplicată s-a redus de la mărimea iniţială P, datorită pierderilor de tensiune
care au avut loc în beton şi în armătura pretensionată. Pierderile totale între
transfer şi exploatare sunt între 10-20%. Eforturile care acţionează asupra
elementului în timpul condiţiei de serviciu sunt precomprimarea şi eforturile
din momentul Ms, determinate de încărcările permanente şi variabile
(inclusiv greutatea proprie).

Limitele eforturilor în beton


În proiectarea elementelor presomprimate, se limitează eforturile de
întindere şi de compresiune la transfer şi în exploatare pentru a se asigura
că elementul rămâne în lucru. Limitele eforturilor de întindere pot fi impuse
pentru a asigurarea că fisurarea nu apare, în timp ce limitele eforturilor de
compresiune pot fi impuse pentru a controla microfisurarea şi să se prevină
pierderi de tensiuni excesive datorate curgerii lente.
EC2 nu impune eforturi admisibile şi alegerea limitelor eforturilor este lăsată la
discreţia proiectantului. Avantajul acestui fapt este că se dă proiectantului
libertatea să selecteze limitele eforturilor betonului, cele care sunt
convenabile structurii.
Pentru a preveni apariţia unor deformaţii mari şi pierderi de tensiune datorită
curgerii lente a betonului, EC2 recomandă că eforturi de compresiune nu
trebuie să depăşească 0,45 fck,o la transfer şi 0,45 fck în exploatare, în
care fck,o şi fck sunt rezistenţele caracteristice la compresiune pe cilindru
ale betonului la tzransfer ţi în exploatare.
Pentru proiectarea elementelor precomprimate total, la care nu sunt
permise fisuri, eforturile de întindere pot fi limitate la valorile rezistenţei la
întindere a betonului.
În cazul elementelor parţial precomprimate, la care sunt admise fisuri în
exploatare, eforturile limită nu sunt specificate direct pentru condiţia de
exploatare. În schimb, se limitează deschiderea fisurilor care apar. Din
acest motiv s-a constatat că este adesea mai uşor ca iniţial să se proiecteze
elemente parţial precomprimate pentru rezistenţa la starea limită ultimă şi
apoi să se verifice că la transfer şi în exploatare sunt satisfăcute condiţiile.
• Exemplul 1.
O grindă simplu rezemată este post întinsă prin aplicarea unei forţe de
pretensionare de 1900 kN în centrul secţiunii. Eforturile admise sunt:
Compresiune (pozitive): 0,45 fck,o la transfer
0,45 fck în exploatare
Întindere: +1 N/mm2 la trasfer
0 N/mm2 în exploatare

Betonul este proiectt să atingă rezistenţa la compresiune pe cilindru de 35


N/mm2 la transfer şi 50 N/mm2 în exploatare. Încărcarea gravitaţională
permanentă (fără greutatea proprie) este de 8 kN/m din care 4 kN/m este la
transfer. Se adaugă o încărcare gravitaţională variabilă de 15 kN/m. Se
presupune că pierderile de tensiune între transfer şi exploatare sunt de
20%.
Să se verifice dacă nivelul precomprimării satisface eforturile limită date la
mijlocul grinzii.
• Secţiunea este h=850 mm, b=350 mm, L=9 m
Rezolvare:
La transfer, acţionează greutatea proprie şi 4 kN/m din încărcarea permanentă.
Aria secţiunii transversale a grinzii este:

A  350 x850  297500mm 2

Presupunând densitatea betonului de 25 kN/m3, încărcarea aplicată la transfer


este:

qo  250,298  4  11,44kN / m

Din care momentul la transfer este:

M o  qo  L2 / 8  11,44  9 / 8  116kNm


2

Eforturile din încovoiere σ sunt: y  M /I


• Unde z este distanţa de la centrul de greutate la punctul unde se
calculşează efortul şi I este momentul de inerţie al secţiunii. Eforturile în
fibrele extreme sus (y=yt) şi în fibra de jos (y=yb) sunt:

M o yt M o
t  
I Zt
M o yb M o
b  
I Zt
• Unde Zt şi Zb sunt modulii secţiunii ; Zb este negativ, este sub centrul de
greutate. Deci, efortul în fibra extremă de jos este negativ, indicând că se
vor obţine eforturi de întindere. În acest exemplu valorile eforturilor extreme
sunt egale deoarece yt= -yb
• Pentru elementele nefisurate din beton precomprimat se poate folosi în
calcule mometul de inerţie al secţiunii Ig pentru I din ecuaţiile de mai sus.

bh 3 350 x850
3
Ig    17,91x10 9 mm 4
12 12
17,91x10 9
Zt  Zb   42,15 x10 6 mm3
425
Eforturile în beton la transfer sunt datorate forţei de precomprimare şi
momentului de la transfer Mo.Forţa de precomprimare produce un efort
axial uniform egal cu P/A. În fibrele extreme efortul datorat precomprimării
este:

P 1900 x10 3
t  b    6,39 N / mm 2
A 297500
Momentul Mo produce în fibra de sus, efortul de compresiune:

Mo 116 x10 6
  2,75 N / mm 2

Zt 42,15 x10 6
• Similar, efortul în fibra extremă de jos datorat lui Mo este -2,75 N/mm2.
• Distribuţia eforturilor datorate precomprimării şi momentului la transfer este
presentată în figura. 2,75 N/mm2 9.14 N/mm2

3.64 N/mm2
6.39 N/mm2 2,75 N/mm2

Fig. Distribuţiile de efort la transfer: a) precomprimare; b)


încărcare ; c) total
• VERIFICAREA CONDIŢIEI DE SERVICIU
Eforturile în beton în serviciu sunt datorate forţei de precomprimare (după
consumarea tuturor pierderilor de tensiune) şi momentului în serviciu, care
se determină cu toate încărcările permanente şi variabile:
q s  25(0.298)  8  15  30.44KN / m
M s  q s L2 / 8  30.44(9) 2 / 8  308kNm
• Eforturile în fibrele extreme datorită precomprimării sunt
reduse faţă de valorile la transfer cu 20% şi sunt:

P 1900 x10 3
 t   b  0.8  0.8  5.11N / mm 2

A 297500

• Ca urmare, eforturile totale în fibrele extreme sunt:

Ms 308 x10 6
t   5.11  6
 12.42 N / mm 2

Zt 42.15 x10

Ms 308 x10 6
b   5.11   2.2 N / mm 2

Zb  42.15 x10 6
• Distribuţia eforturilor este dată în fig.

5.14 N/mm2 7,31 N/mm2 12,42 N/mm2

5.14 N/mm2 7,31 N/mm2


2,20 N/mm2

• Efortul de compresiune maxim admis în serviciu este:

0,45 f ck  0.4550  22.5 N / mm 2

• Există efortul de întindere de 2,20 N/mm2, care nu satisface cerinţele şi


proiectarea trebuie revăzută.
Efectul poziţiei armăturilor pretensionate

• S-a văzut că un toron plasat în centrul de greutate al unui element, exercită


o forţă P şi creează eforturi uniform distribuite pe secţiune, egale cu
P/A.Dacă, un toron drept este poziţionat cu o excentricitate e mai sus de
centrul de greutate, fig....., atunci betonului i se aplică o forţă excentrică,
care este echivalentă cu o forţă centrică P şi un moment Mp
• Momentul datorat precomprimării este Mp=Pe
• Eforturile totale datorită precomprimării în fibrele extreme sunt:

P Mp
t  
A Zt

P Mp
b  
A Zb

• Profilul armăturilor pretensionate


• Armăturile post-întinse se dispun în general dupa traseu curb, fig.
• Excentricitatea maximă a armăturii apare la mijlocul grinzii, unde efortul de
întindere datorat încărcărilor exterioare este maxim. La reazeme, armătura
este localizată în centrul de greutate şi astfel precomprimarea este centrică
şi nu produce eforturi de întindere pe reazem.
• Pentru elementele întinse, o tehnică denumită debonding (fără conlucrare)
este adesea utilizată în practică. La această tehnică, un canal de plastic sau
o bandă se amplasează în jurul unor toroane lângă reazem, fig.... Pentru a
preveni conlucrarea lor cu betonul. Astfel, aceste toroane sunt inefective pe
lungimea canalului. Reducerea forţei de precomprimare poate preveni
problemele unei precomprimări excesive.

• Pierderi de tensiune
• Proiectarea elementelor din beton precomprimat implică verificarea
eforturilor în beton la transfer şi în serviciu datorate combinaţiei de încărcări
şi precomprimării.
• Datorită pierderilor de forţă care apar la precomprimarea toroanelor şi
cablurilot, forţa efectivă de pretensionare P, care este transferată betonului
nu este de obicei egală cu forţa aplicată prin prese Pjack, ţi nu este
constantă în lungul lungimii elementului.. De aceea, pentru a determina
efortul efectiv datorat precomprimării la transfer şi în serviciu, mai întâi
trebuiesc calculate pierderile de tensiune în fiecare secţiune caracteristică.
• Pierderile de tensiune pot fi împărţite în două grupe, funcţie de momentul
când ele apar. Pierderi care apar înainte de transfer, denumite pierderi pre-
transfer. Forţa de pretensionare în secţiunea i la transfer Pi este forţa dată
de prese Pjack, minus pierderile pre-transfer.
Pierdere pre-transfer a forţei în secţiunea i= Pjack - Pi
• Pierderile ce apar după ce forţa de pretensionare este transferată betonului
sunt denumite pierderi post-trasfer. Dacă forţa de pretensionare în
secţiunea i este redusă la o valoare finală ρiPi, după consumarea tutturor
pierderilor, atunci pierderea totală post-transfer este:
Pierdere post-transfer a foţei în secţiunea i =Pi- ρiPi

Pierderile pre-transfer rezultă din scurtarea elastică a betonului şi în cazul


elementelor cu armătură post-întinsă, din frecarea între cablu şi canal.

Pierderile post-transfer sunt cauzate de relaxarea oţelului şi contracţia şi


curgerea lentă a betonului. În cazul elementelor cu armătură post-întinsă
există o pierdere de efort datorită alunecărilor cablurilor în ancoraje.
Pierderi datorate frecării
Aceste pierderi apar doar la elementele cu armătură post-întinsă la care
armătura este în canale. Când traeul este curb, pierderea de foţă este
cauzată de două surse de frecare:
a) Frecare datorată cuburii fascicolului
b) Frecare datorată deviaţiilor neintenţionate ale canalului

Aceste două tipuri de frecări sunt ilustrate în Fig.


• Mărimea pierderii datorate curburii depinde de amplitudinea ei (cu cît curba
este mai mare cu atât pierderea este mai mare). Pierderea produsă pe
distanţa dintre jack şi secţiunea i este o funcţie exponenţială în θ între cele
două puncte.

θ Pi

• Forţa redusă Pi în secţiunea i funcţie de forţa Pjack este:

 
Pi  Pjack e
• Unde μ este coeficient de frecare ce depinde de rugozitatea suprafeţei
canalului, denumit deviaţia unghiulară accidentală, iar θ unghiul în radiani,
între presă şi secţiunea i.
• Pierderea datorată frecarii din curbura armăturii= Pjack-Pi

= 
Pjack 1  e 

EC2 recomandă ca μ pentr toroane sa se ia 0,19
Pierderea datorită neregularităţilor depinde de nu de curbura toronului dar
de distanţa secţiunii faţă de presa. Forţa redusă Pi în secţiunea i este:

 kx
Pi  Pjack e
Unde k este coeficientul de neregularitate care depinde de calitatea manoperei,
de distanţa până la reazem a fascicolului, gradul de vibrare folosit la
turnarea betonului şi tipul de canal. Termenul x este distanţa în metri de la
jack la secţiunea i. Rezultă din ec de mai sus că pierderea este:

Pierderea din neregularitati=Pjack -Pi


 kx
 Pjack (1  e )
• Valoarea pentru k este intre 0.005 şi 0.01.
• Din ecuaţiile de mai sus pierdera totală datorită frecării este:

pierderea datorată frecării totale  Pjack (1  e   ( kx ) )