Sunteți pe pagina 1din 18

1.

PAMFLETUL
2. SOFISME ECONOMICE
3. PARADOXURI ECONOMICE
 Specie literară satirică
 Scriere satirică, în proză sau în versuri, în
care sunt înfierate atitudini, concepţii,
aspecte negative
 Th. R. Malthus – Eseu asupra populaţiei
 Fr. Bastiat – Armonii economice
 Fr. A. Von Hayek – Denaţionalizarea
banilor
 Ideea esenţială exploatează excesul/
deficitul de piaţă monetară
 Inflaţia şi consecinţele ei socio-economice
(şomajul şi recesiunea) sunt puse de regulă
pe seama excesului de piaţă, iar măsurile
economice de redresare presupun intervenţia
corectoare a guvernului.
 Hayek susţine că, în fond, este vorba de un
deficit de piaţă creat de monopolul puterii
asupra monedei, deci soluţia ar fi
denaţionalizarea banilor.
CE ESTE UN SOFISM?
 Silogismsau raţionament corect din punct
de vedere formal, dar greşit din punct de
vedere al conţinutului, fiind bazat pe un
echivoc, pe utilizarea aspectelor
neesenţiale ale fenomenelor, adesea
folosit pentru a induce în eroare.

 FRÉDÉRICBASTIAT(1801 – 1850)
 WALTER BLOCK (n. 1941)
Frédéric Bastiat a publicat o serie de eseuri
intitulate „Sophismes Économiques”, unde
ridiculizează doctrinele protecţioniste şi se proclamă
apostolul libertăţii schimbului între popoare.
1801-1850

 Domnilor,
 „Sunteţi pe calea cea bună. Aţi respins
teoriile abstracte: abundenţa, ieftinătatea vă
înduioşează un pic. Dvs. Vă preocupaţi mai
ales de producător. Vreţi să eliberaţi
concurenţa externă, într-un cuvânt, vreţi să
păstraţi piaţa naţională pentru munca
naţională”.
„Vă oferim o minunată ocazie de a vă aplica
... cum îi zice? teorie? nu, nimic nu este mai
înşelător decât o teorie; doctrină? sistem?
principiu? Dar, dvs. nu vă plac doctrinele,
aveţi oroare de sistem, cât despre principii,
declaraţi că nu suntem în economia socială;
vom reflecta asupra practicii dvs., a
practicii fără teorie şi fără principii”.
„Vom examina concurenţa intolerabilă a
unui rival străin, plasat, după cât se pare,
în condiţii net superioare nouă, pentru a
produce lumină şi care inundă piaţa
noastră naţională la un preţ fabulos de
redus; pentru că, de îndată ce se arată,
vânzările noastre încetează, iar toţi
consumatorii i se adresează lui, în felul
acesta o ramură industrială, ale cărei
ramificaţii sunt numeroase, dintr-o dată
este lovită de stagnarea completă. Acest
rival, care nu este altul decât soarele, ne
provoacă la un război atât de îndârjit,
încât am presupus că el este stârnit de
perfidul Albion (bună diplomaţie, căci
timpul este scurt!), cu atât mai mult cu
cât, el are anumite scuze pentru această
insulă orgolioasă de care pe noi ne
scuteşte”.
„Vă cerem să aveţi plăcerea să faceţi o
lege care să ordone ferecarea tuturor
ferestrelor, lucarnelor, luminatoarelor,
obloane, jaluzele, perdele, ferestruici,
scobituri, storuri, într-un cuvânt, orice
deschidere, gaură, fante şi fisuri prin care
lumina soarelui are obiceiul de a pătrunde în
case, în dauna grozavelor industrii cu care
ne felicităm că am dotat patria şi pe care nu
le vom abandona astăzi într-o luptă atât de
inegală”.
 În „Petiţia lumânărarilor adresată parlamentului în
contra concurenţei neloaiale a Soarelui”, Frédéric
Bastiat imaginează un protest al producătorilor de
obiecte de iluminat adresat puterii publice, în care este
denunţată concurenţa intolerabilă a unui producător
străin care inundă piaţa naţională a produselor de
ilumuinat, pe tot parcursul zilei la un preţ ridicol de
mic: zero.
 Acest concurent este Soarele. În faţa unei asemenea
ameninţări, industriile trebuie protejate decretând
camuflarea tuturor ferestrelor şi a tuturor orificiilor prin
care lumina Soarelui ar putea pătrunde în interior. În
petiţie sunt enumerate, pe un ton grav, toate avantajele
care decurg din această măsură: va fi necesar mai mult
seu pentru lumânări, deci mai multe vaci, porci şi oi. Va
fi necesar mai mult ulei, prin urmare vor trebui
dezvoltate culturile de rapiţă, de mac şi de măslin. De
asemenea, pescarii vor merge spre mările polare pentru
a pescui balene. Toată activitatea economică va fi
stimulată, toţi producătorii vor fi în câştig.
 Sire,
Când vedem aceşti oameni al Liberului schimb cum
îşi răspândesc doctrina lor îndrăzneaţă, susţinând
că dreptul lor de a cumpăra şi de a vinde este
conţinut în dreptul de proprietate (...), este
permisă apariţia unei serioase îngrijorări asupra
soartei muncii naţionale: ce vor face francezii cu
mâinile şi inteligenţa lor când vor fi liberi?
Administraţia pe care aveţi onoarea să vă bizuiţi
a trebuit să se preocupe de o situaţie deosebit de
gravă şi să caute în inteligenţa sa o protecţie cu
care să o înlocuiască pe cea care părea
compromisă. Ea vă cere SĂ INTERZICEŢI
SUPUŞILOR DVS. FIDELI FOLOSIREA MÂINII DREPTE.
Sire, nu este un afront să vezi că noi am
adoptat foarte uşor o măsură care, la
prima vedere, pare ciudată. Studiul
aprofundat al regimului protector ne
dezvăluie silogismul pe care el se sprijină.
Cu cât munceşti mai mult, cu atât eşti mai
bogat;
Cu cât ai multe greutăţi, cu atât munceşti
mai mult;
Aşadar, cu cât ai mai multe dificultăţi de
învins, cu atât eşti mai bogat”.
 „Mâna dreaptă şi mâna stângă” este un pretext
pentru Frédéric Bastiat de a protesta împotriva
obstrucţionării oficiale a liberului schimb
utilizându-se argumente hilare, spre exemplu,
chiar documentul anti-liber schimb publicat în
Monitorul industrial din 1846. Titlul ales este şi
el simbolic: dreapta, asociată individualismului
şi implicit liberalismului, este partea raţiunii, iar
stânga, asociată etatismului, intervenţionismului
şi socialismului, este partea emoţionalităţii.
 Reglementările multiple, prohibirile şi restricţiile
sunt nume diferite pentru acelaşi tip de acţiuni:
intruziunile autorităţii în iniţiativa particulară.
TEMĂ
 Pledoarii imposibile
 Un paradox este o afirmaţie, un argument
sau o situaţie auto-contradictorie sau contra-
intuitivă (paradox este o judecată contrară
opiniei comune).
 Paradoxul lui Allais
 Paradoxul lui Leontief
 Paradoxul valorii
 Paradoxul lui Jevons
 Paradoxul lui Solow
 „Lucrurilecare au cea mai mare valoarea de
întrebuinţare, au deseori o valoare de schimb
mică sau niciuna; şi, din contră, cele care au
cae mai mare valoare de schimb, adeseori au
o mică valoare de întrebuinţare sau niciuna.
Nimic nu este mai folositor decât apa; dar cu
ea nu se poate cumpăra mai nimic; aproape
nimic nu se poate obţine în schimbul ei. Un
diamant, din contră, nu are aproape nici o
valoare de întrebuinţare; cu toate acestea,
în schimbul lui, se poate obţine adeseori o
mare cantitate de alte bunuri”. – Adam Smith
 „Apa şi aerul sunt neobişnuit de utile; ele
sunt într-adevăr indispensabile pentru
existenţa noastră; cu toate acestea, în
condiţii normale, nu se poate obţine nimic în
schimbul lor. Aurul, dimpotrivă, cu toate că
are în comparaţie cu aerul şi apa numai o
mică utilitate, se poate schimba cu o mare
cantitate de alte bunuri” –
 Demonstrează fisurile teoriei valorii-muncă care pornesc
de la paradoxul smithian al valorii: de ce valoarea unui
diamant găsit era egală cu cea a unuia extras din mină?:
„Mă plimbam pe malul mării. O întamplare fericită mă
face să intru în posesia unui superb diamant. Iată-mă în
posesia unei valori imense. De ce ? Sunt pe cale să
răspândesc un mare bine asupra umanităţii ? Să mă fi
supus unui efort dificil şi îndelungat ? Nici una, nici alta.
Atunci de ce acest diamant are o asemenea valoare ? Fără
îndoiala pentru că cel căruia i-l voi ceda crede că îi vor
face un mare serviciu, cu atât mai mare cu cât mulţi
oameni bogaţi îl caută şi numai eu il pot furniza. Motivele
raţionamentului său sunt discutabile. Se nasc din vanitate,
orgoliu, bineînţeles. Dar această judecată există în capul
unui om dispus să acţioneze în consecinţă şi asta e
suficient. Deşi, aparent până aici raţionamentul se
bazează pe o apreciere a utilităţii, am putea spune exact
contrariul. A arăta că cineva e dispus să facă mari sacrificii
pentru inutil, este exact scopul pe care şi-l propune acest
exemplu”.
 Modelul Heckscher-Ohlin-Samuelson
(HOS) – ţările se vor specializa în acele
produse pentru care au resurse
abundente, în aşa fel încât imobiltatea
resurselor va fi compensată de libera
circulaţie a bunurilor.
 Leontief a obţinut, verificând teorema pe
economia SUA, un rezultat paradoxal:
după HOS, SUA ar fi fost abundentă în
capital, după Leontief, SUA era
abundentă în muncă! Explicaţia –
muncitorul american era de câteva ori
mai productiv decât cel european.