Strategii de securitate și

planificare strategică în România

Professor Marian Zulean,
University of Bucharest, ICUB
Black Sea Area Studies Program
STRUCTURA PREZENTĂRII
 1. Obiective strategice

Ce mari obiective (alegeri) strategice ale României au avut succes în epoca modernă?
• Scoala Ardeleană: Latinism; „Virtus Romana Rediviva” (sec.XVIII)
• Unirea (1859 si 1918)
• Independenţa (1877)
• Integrarea în NATO şi UE (2004 si 2007)

• Au făcut aceste obiective parte dintr-o Strategie Globală (Grand Strategy) ?

Dezvoltările şi trendurile recente arată revenirea politicii Marilor Puteri- Great Power Politics.
• Care sunt obiectivele strategice ale României pe termen mediu şi lung?
• Are România un Obiectiv („proiect de ţară”) ce poate fi operaţionalizat într-o nouă
strategie de securitate/apărare?
 2. Strategii şi concepte strategice
• Din experiența istorică putem deduce că strategiile României s-au încadrat în paradigma „Vlahuţă- P.P. Carp“:
• „Ca trestia ne-am îndoit sub vânt, dar nu ne-am rupt“ (Al. Vlahuţă)
• „România are prea mare noroc în istorie pentru a mai avea nevoie de politică“ (P.P. Carp);
• Pregătirea şi aderarea la NATO a introdus procesul de planificare multi-anuală şi PPBS, Legea planificării apărării
(Legea 203/2015, L. nr. 473/ 2004)
• Strategiile de Securitate / Apărare după 1990 (http://www.zulean.com/strategiile-de-securitate-nationala/ )
• SNAp 2015: „O Românie puternică în Europa şi în lume”;
• SNAp 2010: „ Pentru o Românie care garantează securitatea şi prosperitatea generaţiilor viitoare”;
• SSNR 2006: „România Europeană, România Euro-Atlantică: pentru o viaţă mai bună într-o ţară democratică, mai sigură şi prosperă”;
• SSNR 2001: „Garantarea democratiei şi a libertatilor fundamentale, dezvoltare economica şi sociala sustinuta şi durabila, aderare la NATO şi integrare
în Uniunea Europeana”;
• SSNR 1999: „ Stabilitate democratică, dezvoltare durabilă şi integrare euro-atlantică”

Putem estima că:

• Niciun ciclu strategic nu a fost complet, disputele priveau mai degrabă respectarea termenului de elaborare a SNAp de către preşedinte şi
nu operaţionalizarea sistematică a strategiilor sectoriale sau EVALUAREA;
 3. Resurse
„Asking for 2% of GDP on defense in not a policy”- Thomas-Durell Young
 În loc de concluzii....

• România are nevoie de un obiectiv strategic în contextul competiţiei Marilor Puteri (Great Power Politics);

• Un prim pas poate fi făcut acum (în campania prezidenţială?) printr-o serie de dezbateri pentru evaluarea
retrospectivă a strategiilor de securitate/apărare şi o anticipare strategică a evoluţiei mediului de securitate;

• Chiar dacă niciun ciclu de planificare nu a fost complet sau realist, planificarea apărării a asigurat supravieţuirea
şi adaptarea instituţiilor de securitate în context de pace, cu asistenţă occidentală;

• Totuşi, competiţia Marilor Puteri, frământările din comunitatea euro-atlantică, revizionismul Chinei şi Rusiei
impun schimbarea paradigmei de planificare strategică, un PPBS mai simplu- bazat pe bugetarea cu prioritate a
„auto-apărării” şi operaţionalizarea 100% a unor capabilităţi-cheie, simultan cu câteva decizii riscante

• (ex. restructurarea academiilor militare, a domeniului doctoral „ştiinţe militare”, revenirea la alocarea a
2,38% / PIB, bugetarea separată a pensiilor militare etc...)