Ioan Botezătorul şi Isus

Panoramă istorică
 Divizarea istoriei
Domnul Isus Cristos împarte toată istoria
omenirii în două:
1. Până la Ioan Botezătorul
2. De la Ioan Botezătorul încoace
 Divizarea istoriei (2)
“Legea şi proorocii au ţinut până la Ioan; de
atunci încoace, Evanghelia Împărăţiei lui
Dumnezeu se propovăduieşte; şi fiecare, ca
să intre în ea, dă năvală” (Luca 16:16)

“Din zilele lui Ioan Botezătorul până acum,

Împărăţia cerurilor se ia cu năvală şi cei ce
dau năvală pun mâna pe ea. Căci până la
Ioan au proorocit toţi proorocii şi Legea”
(Matei 11:12-13)
Ioan Botezătorul
Face trecerea de la o epoca Vechiului
Testament la epoca nouă pe care Domnul
Isus o numeşte “Împărăţia lui Dumnezeu.”
El a fost parte a Vechiului Legământ, dar
trebuie să vedem şi faptul că
el a predicat Evanghelia:
“Astfel predica Ioan poporului Evanghelia...”
(Luca 3:18)
Ioan Botezătorul (2)
El însuşi s-a identificat astfel:
“Eu sunt glasul celui ce strigă în pustie:
“Pregătiţi calea Domnului”,
cum a zis proorocul Isaia” (Ioan 1:23).
Citatul este din Isaia 40:3
Ioan Botezătorul (3)
Domnul Isus îl identifică astfel: “El este acela
despre care s-a scris: “Iată trimit înaintea
feţei Tale pe solul Meu care îţi va pregăti
calea înaintea Ta” (Matei 11:10).
Citatul din Maleahi 3:1.
Domnul Isus mai adaugă despre el: “Dacă
vreţi să înţelegeţi, el este Ilie care trebuia să
vină” (Matei 11:14).
Proorocia este în Maleahi 4:5, “Iată vă voi
trimite pe proorocul Ilie înainte de a veni ziua
Domnului...”
Ioan Botezătorul (4)
Domnul Isus, Fiul lui Dumnezeu,
mai face următoarea afirmaţie uluitor
de mare despre Ioan:
“Vă spun că dintre cei născuţi din femei
nu este niciunul mai mare decât Ioan
Botezătorul. Totuşi, cel mai mic în
Împărăţia lui Dumnezeu este mai mare
decât el.” (Luca 7:28)
Ioan Botezătorul (5)
“Împărăţia lui Dumnezeu” este epoca
începută prin venirea Fiului lui Dumnezeu pe
pământ.
Ioan Botezătorul a fost omul cel mai mare
care s-a născut pe acest pâmânt în perioada
de până la venirea pe pământ a Fiului lui
Dumnezeu.
Cei care se unesc cu Fiul lui Dumnezeu şi
astfel devin parte a Împărăţiei lui Dumnezeu
sunt mai mari decât Ioan Botezătorul.
Ioan Botezătorul (6)
Un om este mare prin
- caracterul lui
- faptele lui
- ideile lui
Ioan Botezătorul (7)
Caracterul lui Ioan Botezătorul descris de
un înger:
- El va fi mare înaintea Domnului
- Nu va bea nici vin nici băutură
ameţitoare
- Se va umple de Duhul Sfânt încă
din pântecele mamei sale
(Luca 1:15)
Ioan Botezătorul (8)
Faptele lui Ioan:
- Va întoarce pe mulţi din fiii lui Israel la
Domnul, Dumnezeul lor
- Va merge înaintea lui Dumnezeu în duhul şi
puterea lui Ilie
- Va întoarce inimile părinţilor la copii
- Va întoarce pe cei neascultători la umblarea
în înţelepciunea celor drepţi
- Va găti Domnului un popor bine pregătit
pentru El. (Luca 1:16-17)
Ideile lui Ioan Botezătorul (1)
Ideile lui Ioan au schimbat cursul istoriei
omenirii.
Au fost idei pe care nimeni nu le-a gândit
până la el.
Pentru a înţelege ideile lui, schimbătoare
de istorie, trebuie să înţelegem natura
religiilor antice.
Religiile antice
Au fost religii etnice (naţionale)
Au fost religii preoţeşti (numai preoţii
aveau acces la Dumnezeu)
Au fost religii de stat (conducerea
statului construia temple, susţinea
preoţii. Etc.)
Religia iudaică
Afirma cu tărie că numai cei născuţi din
Avraam aparţin lui Iehova
Când au început să facă prozeliţi,
(convertiţi la religia iudaică), iudeii au
introdus botezul ca act prin care
convertitul murea faţă de etnia lui şi
devenea evreu.
Ideile lui Ioan Botezătorul
Naşterea din Avraam nu contează când
este vorba de relaţia cu Dumnezeu
Relaţia cu Dumnezeu este o problemă a
fiecărui individ (relaţie personală)
Relaţia cu Dumnezeu este condiţionată
de sfinţenia vieţii
Păcatul separă pe om de Dumnezeu
Ideile lui Ioan Botezătorul (2)
Botezul nu rezolvă problema păcatului:
“Iată Mielul lui Dumnezeu care ridică
păcatul lumii” (Ioan 1:29)
Relaţia personală cu Dumnezeu este
posibilă numai cu ajutorul Duhului Sfânt
(Ezechiel 36:26-27).
“El – Isus - vă va boteza cu Duhul
Sfânt” (Marcu 1:8).
Ioan Botezătorul
Prin caracterul lui de om totalmente
dăruit lui Dumnezeu,
Prin faptele lui de om separat de lume
şi predicator neînfricat al Evangheliei şi
Prin ideile lui totalmente noi, care au
schimbat cursul istoriei,
a fost cel mai mare om din istoria antică!
Domnul nostru Isus Cristos
A venit pe pământ să realizeze
posibilitatea relaţiei personale a omului
cu Dumnezeu. Pentru aceasta:
A rezolvat problema păcatului, murind
pe cruce în locul păcătoşilor,
Ne oferă să ne unim cu El, apoi
Pune în noi Duhul Sfânt, prin care
Ne naşte din Dumnezeu.
Domnul nostru Isus Cristos
A devenit Cel ce ne uneşte cu
Dumnezeu şi care mijloceşte la Tatăl
pentru noi (Marele nostru Preot)
A făcut să nu mai fie necesari preoţii ca
mijlocitori între om şi Dumnezeu
A creat Biserica Lui, ca o grupare de
oameni separaţi de lume
A separat Biserica de Stat
Ce a schimbat Isus Cristos
Religiile dinaintea Religia lui Cristos:
Lui:
Etnice Deschisă tuturor
naţiunilor
Preoţeşti Fără preoţi ca
mijlocitori
De Stat Biserica Lui este
separată de Stat
Situaţia în Vechiul Testament
Dumnezeu

Perdeaua din lăuntru Isaia 59:1-2

Evrei 9:8
Altar
Preoţi: 
intrare
la Dumnezeu
intrare la Dum-
Oamenii de rând    nezeu prin preot
Situaţia în Noul Testament
Dumnezeu
Isus Cristos 1 Tim.2:5


Duhul Sfânt Rom 8:26-27
Intrare liberă la Dumnezeu Evr.
10:19-21
Relaţie personală cu Dumnezeu
Partăşie personală cu Dumnezeu
Situaţia în Noul Testament (2)
Dumnezeu
Isus Cristos 1 Tim.2:5


Duhul Sfânt Rom 8:26-27
Intrare liberă la Dumnezeu Evr. 10:19-21
Fiindcă toţi cei uniţi cu Cristos au intrare la Dumnezeu,
toţi sunt preoţi! Aceasta este preoţia tuturor
credincioşilor: 1 Petru 2:5, 9 şi Apoc. 1:5-6 şi 5:9-10
Situaţia în Noul Testament (3)
Dumnezeu
Isus Cristos 1 Tim.2:5


Duhul Sfânt Rom 8:26-27
Evr. 10:19-21
Biserica din Noul Testament nu are preoţi,
ca o categorie separată de ceilalţi credincioşi,
deoarece toţi credincioşii sunt preoţi!!!
Situaţia în Noul Testament (4)
Dumnezeu
Isus Cristos 1 Tim.2:5


Duhul Sfânt Rom 8:26-27
Evr. 10:19-21
Biserica din Noul Testament nu are preoţi,
ca o categorie separată de ceilalţi credincioşi,
deoarece toţi credincioşii sunt preoţi!!!
Situaţia în Noul Testament (5)
Dumnezeu
Isus Cristos 1 Tim.2:5


Duhul Sfânt Rom 8:26-27
Evr. 10:19-21
Relaţia personală cu Dumnezeu
produce adevărata moralitate
Situaţia în Noul Testament (6)
Relaţia personală cu Dumnezeu este cel mai
preţios lucru din univers!!!
Omul care o are face tot ce i se cere ca
să o păstreze şi să o
cultive.
În primul rând, omul care a intrat în această
relaţie va citi cu pasiune Biblia,
deoarece în ea găseste
instrucţiunile
pentru păstrarea şi cultivarea relaţiei!!!
Situaţia în Noul Testament (7)
Relaţia personală cu Dumnezeu este cel
mai preţios lucru din univers!!!
Omul care o are face tot ce i se cere
ca să o păstreze şi să o cultive.
În al doilea rând, va respecta
condiţiile care i se impun
ca să o păstreze:
Situaţia în Noul Testament (8)
Condiţiile care se impun penru a rămâne în
relaţie personală cu Dumnezeu:
1 Petru 3:7
Bărbaţilor, purtaţi-vă cu înţelepciune cu
nevestele vastre, dându-le cinste,
ca să nu fie împiedecate rugăciunile voastre!
Rugăciuni împiedecate = relaţia cu Dumnezeu
blocată
Comportamentul frumos în familie este o
condiţie a relaţiei personale cu Dumnezeu!!!
Situaţia în Noul Testament (9)
Condiţiile care se impun penru a rămâne în
relaţie personală cu Dumnezeu:
Matei 5:21-24
Domnul Isus spune că dacă spui cuiva cuvinte
jignitoare, ai comis o crimă!
Şi dacă ai făcut-o şi vrei să-ţi aduci darul la altar,
adică vrei să te rogi, lasă darul acolo şi du-te şi
împacă-te mai întâi cu cel pe care l-ai jignit,
apoi vino şi te roagă.
Relaţia ta cu Dumnezeu depinde de modul în
care te porţi cu alte persoane!
Situaţia în Noul Testament(10)
Condiţiile care se impun penru a rămâne
în relaţie personală cu Dumnezeu:
Efeseni 4:25-32 şi 5:1-6
Aici ni se spune să nu minţim, să nu ne
mâniem, să nu vorbim urât, să nu vorbim
de rău, să nu curvim, să nu fim lacomi de
avere. De ce?
1. Ca să nu întristăm pe Duhul Sfânt (4:30)
2. Să nu vină asupra noastră mânia lui
Dumnezeu (5:5-6)
Corectitudinea în relaţiile noastre de afaceri
Situaţia în Noul Testament.11
Rezumat
Păstratea relaţiei personale cu Dumnezeu
depinde de:
1. Comportamentul frumos în familie,
2. Comportamentul politicos cu alte persoane, şi
3. Comportamentul corect în relaţiile de afacei.
Relaţia ta personală cu Dumnezeu te obligă la o
viaţă morală în toate domeniile!!!
Secretul moralei este relaţia personală cu
Dumnezeu.
Situaţia după anul 250, d.Cr.
La anul 250, la Roma a fost introdusă
preoţia după modelul V. Testament
Apoi s-a introdus botezul copiilor mici
şi dogma că botezul
- spală păcatul strămoşesc şi
- produce naşterea din nou
Situaţia
după anul 250, d.Cr. (2)
Dumnezeu
Altar
Catapeteasma
Preoţi   

Oameni
de rând   
Situaţia
după anul 250, d. Cr. (3)
Schimbarea preoţiei duce la schimbarea
teologiei – Evrei 7:12.
Ce s-a schimbat?
1. S-a introdus dogma că mântuirea
câştigată de Domnul Cristos pe cruce a
fost depozitată în Biserică.
Situaţia
după anul 250, d. Cr. (4)
Schimbarea preoţiei duce la schimbarea
teologiei – Evrei 7:12.
Ce s-a schimbat?
2. S-a introdus dogma că preotul împarte
mântuirea prin taine:
- prin botez
- prin spovedanie si cuminecătură
- prin diferite liturghii, inclusiv
slujbele pentru cel mort
Situaţia
după anul 250, d. Cr. (5)
Schimbarea preoţiei duce la schimbarea
teologiei – Evrei 7:12.
Ce s-a schimbat?
3. Mijlocitor între Dumnezeu şi om a
devenit preotul.
4. Mijlocirea Domnului Cristos între om
şi Dumnezeu (1 Tim.2:5) a dispărut.
Situaţia
după anul 250, d. Cr.(6)
Schimbarea preoţiei duce la schimbarea
teologiei – Evrei 7:12.
Ce s-a schimbat?
5. Relaţia personală cu Dumnezeu
a dispărut
În consecinţă:
Oamenii nu mai sunt chemaţi
să vină la Domnul Isus Cristos,
ci să vină la maica Biserică.
Situaţia
după anul 250, d. Cr. (7)
Când i-a fost luată omului relaţia
personală cu Dumnezeu,
i-a fost luată motivaţia pentru moralitate !
Dacă preotul poate să-i rezolve problema
păcatelor, ce-l mai opreşte de la a le
face şi mai departe?
Situaţia
după anul 250, d. Cr. (8)

Corupţia este rezultatul lipsei relaţiei

personale cu Dumnezeu.
Desfiinţarea corupţiei se face numai prin
reintroducerea relaţiei personale cu
Dumnezeu
Situaţia
după anul 250 d. Cr. (9)
La anul 313 d. Cr.,
prin Edictul de la Milan,
Împăratul Constantin
a declarat creştinismul religie de stat.
La anul 384 d.Cr.
Împăratul Teodosie a decretat pedeapsa cu
moartea pentru cei ce refuză să se boteze.
Orice diferenţă între biserică şi naţiune (lume)
a dispărut.
Trei epoci cu situaţii diferite
Vechiul Test. Noul Test. După 250 d.Cr.
Religii etnice Relaţie pers. Religie
sau naţionale cu Dumnezeu naţională
Religii preoţeşti Rel.fără preoţi Biserică a
ca mijlocitori preoţilor
Religia o anexă Biserica sepa- Religia o anexă
a statului rată de stat a statului
Tot ce a
realizat Cristos
a fost desfiinţat
Cei fideli Scripturii
Nu toate grupările creştine au
acceptat schimbările făcute după 250
d.Cr.
Cei ce au refuzat schimbările:
1. Au rămas la botezul credinţei
2. Au rămas fără preoţi
3. Au fost numiţi eretici şi sectanţi
Grupările opozante
Mişcările opuse schimbărilor de după 250
Novaţienii
Donatiştii
Paulicienii (Bogomilii)
Catarii
Albigenzii
Valdenzii
Reforma religioasă
In anul 1517, Oct. 31, în Wittemberg,
Martin Luther bate în cuie pe uşa
catedralei oraşului cele 95 de teze
împotriva indulgenţelor, prin care Papa
vindea iertarea de păcate.
Aşa a început Reforma religioasă!
Principiile Reformei lui Luther
Sola Scriptura: Biblia este singura autoritate
în materie de credinţă şi de viaţă.
Sola gratia: Nu faptele noastre produc
mântuirea, ci ea a fost procurată pentru noi
de Domnul Isus Cristos prin moartea Sa pe
curce în locul nostru.
Sola fide:Mântuirea se obţine prin credinţă,
care este actul primirii darului lui Dumnezeu.
Reforma lui Luther -
incompletă
Rolul pocăinţei şi al faptelor bune nu a
fost clar definit.
Botezul copiilor mici a fost menţinut
Cauza menţinerii
botezului copiilor mici
A fost o cauză politică, nu biblică:
Religia era decisă de împărat, rege,
prinţ, duce sau consiliul oraşului: Cuius
regius, eius religio = A cui este
regiunea a aceluia este religia.
Coducătorii erau totalitarişti: ei doreau
să-şi impună crezul lor şi doreau o
societate omogenă, cu o singură religie.
Cauza menţinerii
botezului copiilor mici (2)
Luther şi-a exprimat dorinţa de a avea o
biserică adevărată, formată numai din cei cu
adevărat convertiţi.
Dar lucrul acesta i-ar fi înstrăinat pe
principii şi ducii germani,
de al căror sprijin armat
depindea succesul Reformei.
De aceea a menţinut botezul copiilor mici,
prin care
totată populaţia era introdusă în biserică.
Reforma radicală - Anabaptiştii
Zurich, 21 ianuarie, 1525
Un grup de reformatori care doreau ca
Reforma să fie dusă până la capăt.
George Blaurock, preot catolic convertit,
l-a rugat pe Felix Manz să-l boteze.
După ce a fost el botezat, George
Blaurock i-a botezat pe toţi ceilalţi.
Aşa au apărut anabaptiştii- rebotezătorii
Ideile de bază ale
anabaptiştilor
Botezul credinţei cere ca fiecare individ să fie
liber să aleagă dacă crede Evanghelia sau nu
o crede.
Prin urmare, fiecare om trebuie să fie liber să
aleagă ce religie să aibă.
Conducerea statului nu trebuie să se
amestece în problema religiei: individul
trebuie să fie liber să aleagă să fie catolic,
protestant, mozaic, musulman sau ateu.
Ideile de bază ale
anabaptiştilor (2)
Biserica este adunarea laolaltă a celor
care L-au marturisit pe Cristos în apa
botezului, nu un teriroriu (parohie) din
care toţi cetăţenii sunt automat
introduşi în biserică prin botez, în
pruncie.
Contrastul este între biserica adunată şi
biserica teritorială sau biserica parohie.
Reacţia conducătorilor statelor
faţă de anabaptişti
Conducătorii statelor erau totalitarişti: adică,
vroiau să-şi impună propria lor religie tuturor
cetăţenilor lor. Ei voiau o societate omogenă.
Anabaptiştii cereau dreptul fiecărui individ de
a-şi alege religia, adică voiau libertate de
conştiinţă. Ei cereau ca statul să nu se
amestece în problema religiei.
A apărut un conflict politic major!
Reacţia conducătorilor statelor
faţă de anabaptişti (2)
Conducătorii tuturor statelor europene i-au
considerat pe anabaptişti ca fiind cei mai
periculoşi oameni:
Se spunea despre ei că sunt
- împotriva conducerii statului
- anarhişti
- distrug unitatea naţiunii
- cei mai periculoşi oameni
Toate acestea doar pentru că au introdus
botezul credinţei şi au cerut libertate de
conştiinţă!!!
Reacţia conducătorilor statelor
faţă de anabaptişti (3)
La numai şase luni după apariţia lor,
anabaptiştii au început să fie torturaţi, arşi pe
rug, înecaţi, decapitaţi sau măcelăriţi în masă.
Persecuţia anabaptiştilor a durat mai multe
sute de ani!
Iluminismul francez, în luptă cu absolutismul
catolic, a îmbrăţişat ideea libertăţii de
conştiinţă.
Baptiştii
În 1608, un grup de separatişti englezi
refugiaţi în Olanda adoptă botezul
credinţei.
1612. O parte din grupul din Olanda se
întorc în Anglia şi formează prima
biserică baptistă lângă Londra. La 1613,
conducătorul grupului, Thomas Helwys,
este aruncat în închisoare. Moare închis.
Baptiştii (2)
1639. Roger Williams întemeiază prima
biserică baptistă din America, în oraşul
Providence, oraşul întemeiat de el, ca primul
oraş cu totală libertate pentru practicarea
oricărei religii.
1780. Baptiştii din Statul Virginia au impus să
se scrie în Constituţia americană că statul nu
va introduce o religie de stat şi că toate
religiile sunt egale în faţa legii.
Biruinţa în Europa
Anglia a fost prima ţară care a decretat
toleranţă pentru baptişti (1688)
Franţa a introdus principiul libertăţii de
conştiinţă, sub influienţa revoluţiei
franceze (1789), abia în sec. al 19-lea.
Principiul libertăţii de conştiinţă a fost
introdus în Carta drepturilor omului
(ONU, 1948)
Biruinţa în Europa?
În statele din răsăritul Europei unii nu
vor nici astăzi să renunţe la
dreptul de a controla religia poporului
prin impunerea conceptului de
religie naţională!
Să nu uităm:
Libertatea conştiinţei a fost un concept
introdus de anabaptişti, adică de cei care au
revenit la botezul credinţei.
Botezul credinţei realizează următoarele:
- Ia decizia credinţei din mâna statului şi o dă
fiecărui individ
- Schimbă natura bisericii, din biserică parohie
în biserică formată numai din cei credincioşi.
Dar, să nu uităm:
Dumnezeu l-a creat pe om ca persoană, adică
liber să aleagă.
Ioan Botezătorul a introdus conceptul că
relaţia cu Dumnezeu nu este o problemă de
etnie şi de stat, ci este o problemă a fiecărui
individ.
Domnul Isus Cristos a realizat relaţia
personală cu Dumnezeu.
A avea o credinţă adevărată, biblică,
înseamnă a crede cele 3 puncte de mai sus!
Libertatea conştiinţei
Cuprinde:
- Dreptul de a-ţi alege singur religia
- Dreptul de a-ţi practica liber religia
- Dreptul de a-ţi propaga religia
(libertatea cuvântului)
- Dreptul de a fi expus la alte crezuri
(libertatea de informare sau libera
circulaţie a ideilor)
Libertatea conştiinţei
Introducerea “religiei naţionale”:
- Ar desfiinţa principiul egalităţii tuturor
cultelor în faţa legii
- Ar crea o clasă a cetăţenilor de rang
inferior
- Ar reduce substanţial drepturile omului
(libertatea conştiinţei).
- Ar întoarce ţara la evul mediu.