IMPORTANȚA PRACTICĂ A

IZOTOPILOR
ENE ROXANA ELENA
Clasa a VII-a B
Școala Gimnazială ”G.E. Palade” Buzău

Profesor: Velniceru Cristina

IZOTOPII
• Speciile de atomi cu acelaşi numă r atomic Z (același numă r de protoni și
electroni), dar cu numă r de masă A diferit (au numă r diferit de neutroni
în nucleu) se numesc izotopi:

IZOTOPII SUNT SPECIILE DE ATOMI CU ACELAȘI NUMĂR

DE PROTONI, DAR CU NUMĂR DIFERIT DE NEUTRONI.

• Denumirea de izotop provine din limba greacă  – isos (același) și topos

(loc) – pentru că aceste specii de atomi formează acelaşi element și
ocupă același loc în Tabelul periodic al elementelor.
IZOTOPII

Majoritatea elementelor în stare naturală sunt formate dintr-un amestec de

doi sau mai mulți izotopi.

Numă rul protonilor este întotdeauna egal cu numă rul electronilor, dar
numă rul neutronilor poate fi diferit pentru același element.

Din cele 92 de elemente chimice naturale cunoscute, 69 sunt amestecuri de

izotopi, iar celelalte sunt monoizotopice. Printre elementele
monoizotopice, adică formate dintr-un singur tip de atomi, se numă ră
beriliul, aluminiul, fosforul şi sodiul.
IZOTOPII UNUI ELEMENT
• au același simbol (de exemplu, izotopii carbonului ) 
• au același numă r de protoni (Z);
• au aceeași sarcină nucleară ;
• au același numă r de electroni;
• au numă r diferit de neutroni;
• au numă r de masă (A) diferit;
• au aceleași proprietă ți chimice;
• au unele proprietă ți fizice diferite.

Ș tiințific, izotopii unui element se scriu prin adă ugarea unei cratime între
numele elementului și numă rul să u de masă, astfel: heliu-3, carbon-12,
carbon-14, oxigen-18, uraniu-238, iar prescurtat se notează folosind simbolul
elementului și numă rul de masă în partea stâ ngă sus: 3He, 12C, 14C, 18O, 238U.
IZOTOPII
HIDROGENULUI
Atomii care au în nucleu un proton (1p+) formează elementul chimic
hidrogen.

Hidrogenul este principalul element component al Universului, avâ nd o

pondere de 75% din masa acestuia.

Hidrogenul este elementul majoritar din compoziţia stelelor

Hidrogenul are 3 izotopi: hidrogenul uşor (protiu), hidrogenul greu

(deuteriu) şi hidrogenul supergreu (tritiu).
IZOTOPII CARBONULUI
Carbonul este elementul de bază din compoziția organismelor vii de pe
Pă mâ nt. Acesta conține în nucleul să u 6 protoni și 6 neutroni.
Se notează și reprezintă 98,89% din atomii de carbon existenți în
carbonul natural. Restul este reprezentat de un alt tip de atom de carbon,
care are un neutron în plus, izotopul . Aproximativ unul din 100 atomi de
carbon este de acest tip.
Mai există un tip extrem de rar de atom de carbon în organismul uman, unul
la un trilion de atomi de carbon fiind izotopul .
IZOTOPII MAGNEZIULUI

Izotop Perioada de înjumătățire

Mg-24 Stabil
Mg-25 Stabil
Mg-26 Stabil
Mg-27 9.45 minute
Mg-28 21.0 ore
IZOTOPII
Izotopii sunt de două feluri: stabili și radioactivi.

Izotopii stabili se gă sesc obișnuit în natură și fiecare element este, de

obicei un amestec de izotopi.

Izotopii radioactivi au nucleul instabil, cu un numă r disproporționat de

neutroni față de protoni și de aceea pot emite în mod spontan radiații prin
dezintegrare nucleară. Ei sunt de două tipuri:
• Izotopi naturali, care aparțin celor trei familii de corpuri radioactive
naturale (uraniu, toriu, actiniu);
• Izotopi artificiali, care se produc în laborator prin reacții nucleare; ei
emit, prin dezintegrarea nucleului, radiații: a (alfa); (3 (beta); y(gama).
IZOTOPII STABILI
Un izotop stabil este o specie nucleară a unui element chimic care nu
este radioactivă , prin urmare nu suferă transformă ri nucleare în decursul
timpului.

Pâ nă la ora actuală  sunt cunoscuți aproximativ 280 de izotopi naturali

stabili.

Exemple:
- Primii doi izotopi ai hidrogenului, protiul şi deuteriul, sunt stabili şi se
gă sesc în natură
- Azot-15
- Uraniu
- Toriu
- Radiu
IZOTOPII RADIOACTIVI
Toți izotopii elementelor cu numărul atomic mai mare de 83, după bismut (Bi),
în sistemul periodic sunt radioactivi, și puțini din izotopii gazoși, similari
potasiului-40 (K) sunt radioactivi.
Izotopii radioactivi se transformă spontan în atomi mai stabili (se
dezintegrează), degajând energie.
Izotopii artificiali radioactivi (radioizotopi) au fost produși pentru prima dată
de fizicienii francezi Irene și Frederic Joliot-Curie.

Exemple:
- Al treilea izotop al hidrogeniului, tritiul, este produs în reactoarele
nucleare şi se folosește în producerea bombelor cu hidrogen sau pentru
obţinerea vopselelor fosforescente
- Fosfor-32 
- Cesiu
- Plutoniu
- Americiu
 UTILIZĂRILE IZOTOPILOR
• Izotopii au numeroase aplicații în diverse domenii de activitate.
• Aceștia pot fi utilizați astfel:
• metalurgie - în testarea structurii aliajelor, la elaborarea fontelor, a oțelurilor și pentru
studiul feroaliajelor;
• în industria constructoare de mașini - la depistarea defectelor pieselor, la controlul
sudurilor;
• în arheologie - la datarea relicvelor istorice;
• în agricultură - pentru măsurarea umidității și a densității solului,
• în activitatea de cercetare științifică - pentru selectarea soiurilor de plante,
• în domeniul chimiei – la vulcanizarea cauciucurilor, obținerea unor polimeri cu calități
deosebite, obținerea unor materiale speciale prin tratarea lemnului și a unor materiale
plastice cu izotopii radioactivi, descompunerea grăsimilor, prelucrarea petrolului,
• îmbogățirea uraniului pentru utilizare în reactoarele nucleare,
• obținerea apei grele,
• izotopii pot servi diferitor scopuri prin marcare izotopică,
• hidrogenul este un combustibil bun pentru rachete și sudură. Arde în aer producând
cantități mari de energie și apa pura nepoluantă. Hidrogenul a fost testat drept
combustibil pentru autovehicule.
UTILIZĂRILE IZOTOPILOR
• În medicină, izotopii sunt folosiți la diagnosticarea și tratarea unor
afecțiuni.

De exemplu:
• Cercetă torii au observat că , în urma bombardă rii țesuturilor afectate de
cancer cu anumiți izotopi, cum ar fi 131I sau 192Ir, celulele canceroase sunt
complet distruse.
• Izotopul 51Cr este utilizat, în special, în cazurile de leucemie.
• Izotopul 125I este folosit pentru tratarea cancerului de creier.
• Izotopul 64Cu este utilizat pentru studierea unor boli genetice.
• iodul radioactiv în tratamentul unor afectiuni tiroidiene,
• fosforul radioactiv în tratamentul eritremiei, al leucozelor cronice, al
limfosarcomului,
• cobaltul radioactiv, prin aplicații locale sau telegammaterapie, în oncologie
EFECTELE ACȚIUNII IZOTOPILOR
RADIOACTIVI ASUPRA SĂNĂTĂȚII
OAMENILOR
Radiaţiile ionizante pot fi periculoase pentru om.
Cum se întâ mplă acest lucru? În drumul lor, radiaţiile ionizante, care eliberează o cantitate
suficientă de energie, pentru a putea îndepă rta unul sau mai mulţi electroni din atomii
ţesuturilor iradiate, dereglâ nd în consecinţă activitatea lor chimică normală în ţesuturile vii.
La un anumit grad de dereglare a acestor procese chimice, celulele vii nu se mai pot regenera
pe cale naturală şi ră mâ n permanent dereglate sau mor (în cazul distrugerii ADN-ului).

Gradul de severitate al efectelor radiaţiei depinde de:

• durata expunerii
• intensitatea radiaţiilor
• tipul radiaţiilor

Expunerea la o doză foarte mare de radiaţii poate conduce în scurt timp la arsuri ale pielii,
stă ri de vomă şi hemoragii interne; organismul nu poate genera celule noi într-un timp foarte
scurt. Expunerea îndelungată la doze mai mici de radiaţii poate cauza apariţia cu întâ rziere a
cancerului şi posibil a unor boli ereditare.
MĂSURI DE PROTECȚIE E
ÎMPOTRIVA RADIAŢIILOR
IONIZANTE
Mă surile de protecţie împotriva radiaţiilor ionizante diferă în funcție de
natura surselor de radiații:
Protecţia împotriva surselor externe de radiaţii cuprinde :
- Protecţia fizică – realizată prin mijloace de reducere a dozei de expunere
cum sunt timpul de expunere, distanţa față de sursă , ecranarea, câ t și
mă suri de organizare a lucrului cu surse în unită ţi nucleare;
- Protecţia chimică - administrarea unor substanţe chimice (ex. cistamina,
gamafos) înainte sau după iradiere care duc la scă derea efectului nociv;
- Protecţia biochimică - administrarea imediat după iradiere a unor
preparate şi macromolecule biologice (ex. sâ nge, plasmă , omogenate de
organe) care au efect de refacere celulară ;
- Protecţie biologică - efectuarea imediat după iradiere a unui transplant
de celule viabile de mă duvă roşie hematoformatoare pentru restaurarea
funcţiei hematopoetice.
BIBLIOGRAFIE

• Văsaru, Gh., Izotopii stabili, Editura Tehnică, București, 1968.

• I.G. Murgulescu Introducere în chimia fizică, vol.I,1
Atomi.Molecule.Legătura chimică, Editura Academiei RSR, București, 1976.
• ANPM, Efectele radiațiilor asupra sănătății oamenilor, 2011.
• http://www.referatele.com/referate/chimie/online7/Importanta-unor-izotopi--
-
izotopii-referatele-com.php
• Ministerul Sănătății, Institutul Național de Sănătate Publică, Ghid de
educaţie pentru sănătate – “Ce este necesar să ştim despre radiaţiile
ionizante şi efectele lor” , 2016
• https://ro.wikipedia.org/wiki/Izotop