Gheţarii

Zăpezile permanente
Sunt acele zăpezi care se menţin de la an la an
(temperatura scăzută, dar şi grosimea mare
împiedicând topirea zăpezii);
Se intâlnesc în zonele polare, pe munţii ce
depăşesc 3000 de metri în zonele temperate şi
5000 metri în zona caldă
 Formarea gheţarilor

Se formează din zăpezile permanente;

Ziua, zăpada de la suprafaţă se topeşte, apa din
topire se înfiltrează în zăpada, iar noaptea
îngheaţă;
Iniţial se formează o gheaţă grăunţoasă (firn),
apoi în gheaţă sticloasă, compactă şi transparenţă
– gheţarul
 Tipuri de gheţari

1. Gheţarii continentali (de calotă)

acoperă continentul Antarctida şi insula Groenlanda;
calota are grosimi de 1 500 – 2 000 m
 Formarea aisbergurilor
La ţărm, valurile lovesc şi sapă firide
(scobituri) la baza calotei;
Uneori din calotă se desprind blocuri
imense, numite aisberguri (iceberguri) sau
munţi de gheaţă;
Aisbergurile sunt purtate de curenţii
oceanici reci, până la latitudini temperate,
unde se topesc;
 Banchiză

gheaţa marină poară denumirea de banchiză;

datorită curenţilor oceanici se sparge în sloiuri
de gheaţă.
2. Gheţarii montani se clasifică în:
Gheţarii de vale
are două părţi componente: circul glaciar şi
limba gheţarului;
zona de acumulare a gheţii este o depresiune,
numită circ glaciar;
surplusul de gheaţă iese din circul glaciar, curge
pe pantă, formând limba gheţarului;
materialele erodate de gheţari se numesc
morene;
Elementele unui gheţar
gheţarii de circ;
sunt de dimensiuni reduse
au o mare răspândire în Munţii Pirinei
Imagini reprezentative
Himalaya
Himalaya
Kilimandjaro
Kilimandjaro
Ghetari din Groenlanda