UN GÂND PENTRU

EMINESCU

Realizat de: Dragnea Roxana Gabriela

Clasa a-X-a B
 Mihai
Eminescu (născut Mihail
Eminovici) (n. 15 ianuarie 1850, 
Botoșani - d. 15 iunie 1889, 
București) a fost un poet, prozator
 și jurnalist român, socotit de
cititorii români și de critica literară
postumă drept cea mai importantă
voceEminescu
poetică adin literatura
fost activ în română.
societatea politico-literară Junimea,
și a lucrat ca redactor la Timpul,
ziarul oficial al 
Partidului Conservator.
A publicat primul său poem la
vârsta de 16 ani, iar la 19 ani a
plecat să studieze la Viena. 
Manuscrisele poetului Mihai
Eminescu, 46 de volume,
aproximativ 14.000 de file, au fost
dăruite Academiei Române de Titu
Maiorescu, în ședinta din 25 ianuarie
1902.
 Biografie
Într-un registru al membrilor Junimii Eminescu însuși și-a trecut
data nașterii ca fiind 20 decembrie 1849, iar în documentele
gimnaziului din Cernăuți unde a studiat Eminescu este trecută
data de 14 decembrie 1849. Totuși, Titu Maiorescu, în
lucrarea Eminescu și poeziile lui (1889) citează cercetările în
acest sens ale lui N. D. Giurescu și preia concluzia acestuia
privind data și locul nașterii lui Mihai Eminescu la 15 ianuarie
1850, în Botoșani. Această dată rezultă din mai multe surse,
printre care un dosar cu note despre botezuri din arhiva 
bisericii Uspenia (Domnească) din Botoșani; în acest dosar data
nașterii este trecută ca „15 ghenarie 1850”, iar a botezului la
data de 21 în aceeași lună. Data nașterii este confirmată de sora
mai mare a poetului, Aglae Drogli, care însă susține că locul
nașterii trebuie considerat satul Ipotești.
Copilăria a petrecut-o la Botoșani și Ipotești, în casa părintească
și prin împrejurimi, într-o totală libertate de mișcare și de contact
cu oamenii și cu natura, stare evocată cu adâncă nostalgie în
poezia de mai târziu (Fiind băiet… sau O, rămâi).
 DEBUT ÎN LITERATURA
1866 este anul primelor manifestări literare ale lui Eminescu. În 12/24 ianuarie
moare profesorul de limba română Aron Pumnul. Elevii scot o broșură, 
Lăcrămioarele învățăceilor gimnaziști (Lăcrimioare... la mormântul prea-
iubitului lor profesoriu), în care apare și poezia La mormântul lui Aron Pumnul
 semnată M. Eminoviciu, privatist. La 25 februarie/9 martie (stil nou) debutează
în revista Familia, din Pesta, a lui Iosif Vulcan, cu poezia De-aș avea. Iosif
Vulcan îl convinge să-și schimbe numele în Eminescuși mai târziu adoptat și de
alți membri ai familiei sale. În același an îi mai apar în „Familia” alte cinci
poezii.

Eminescu a fost un membru foarte activ al societății politico-

literară Junimea, unde fusese invitat de criticul și omul politic 
Titu Maiorescu, și a lucrat ca redactor la Timpul, ziarul oficial al 
Partidului Conservator.  A publicat primul său poem la vârsta de
16 ani, iar la 19 ani a plecat să studieze la Viena. Manuscrisele
 poetului Mihai Eminescu, 46 de volume, aproximativ 14.000 de
file, au fost dăruite Academiei Române de Titu Maiorescu, în
ședinta din 25 ianuarie 1902
 Moartea și serviciul
funerar

Moartea lui Eminescu s-a produs pe data de 15 iunie 1889, în jurul orei 4
dimineața, după ce la începutul anului boala sa devenise tot mai violentă, în casa
de sănătate a doctorului Șuțu din strada Plantelor, București.
Ziarul Românul anunța ziua următoare la știri: Eminescu nu mai este. Corpul
poetului a fost expus publicului în biserica sf. Gheorghe, pe un catafalc simplu,
împodobit cu cetină de brad. Un cor dirijat de muzicianul C.Bărcănescu a
interpretat litania "Mai am un singur dor". După slujba ortodoxă și discursul lui
Grigore Ventura, carul funebru, la care fuseseră înhămați doar doi cai, s-a îndreptat
spre Universitate, unde D.Laurian rostește al doilea discurs funebru. Apoi cortegiul,
la care se adaugă diverși trecători o pornește pe Calea Victoriei, Calea Rahovei și
se îndreaptă spre cimitirul Șerban Vodă, denumit azi Bellu. Patru elevi ai 
Școala normală de institutori din București au purtat pe umeri sicriul pînă la
mormînt, unde a fost îngropat sub "teiul sfînt" din cimitirul Bellu cum scria chiar
Caragiale în necrologul său, În Nirvana.
Despre moartea poetului, G. Călinescu a scris:
„Astfel se stinse în al optulea lustru de viață cel mai mare poet, pe care l-a ivit și-l
va ivi vreodată, poate, pământul românesc. Ape vor seca în albie și peste locul
îngropării sale va răsări pădure sau cetate, și câte o stea va veșteji pe cer în
depărtări, până când acest pământ să-și strângă toate sevele și să le ridice în
țeava subțire a altui crin de tăria parfumurilor sale.”
Tudor Vianu a spus: "fără Eminescu am fi mai altfel și mai săraci"
Există teorii conspiraționiste care afirmă că ar fi murit ucis.
 GANDURI PENTRU EMINESCU
Orice suflet romantic sau melancolic este mereu atras de creatie, mai
ales de cea in versuri. Este impins parca de o dorinta de a-si asterne pe
hartie sentimentele, fie cele de tristete, de singuratate, fie cele de
fericire, dragoste, entuziasm sau admiratie. Foarte putini insa reusesc
acest lucru. Nu e deloc usor sa gasesti cele mai potrivite cuvinte care
sa-ti exprime starea sufleteasca, sa reusesti sa-ti asterni gandurile si
sentimentele pe hartie intr-o rima perfecta, sa dai versurilor un ton
melodios, sa-i transmiti cititorului exact starea ta sufleteasca. Deci, cu  
alte cuvinte nu e deloc usor sa fii poet. Poate ca un adevarat poet sa
naste cu acest dar, sau poate frumusetea sa interioaara, sufleteasca il
transforma in poet. De aceea, cred ca un poet trebuie considerat
intotdeauna un geniu, pe buna dreptate.
Literatura noastra a avut de-a lungul timpului parte de poeti
adevarati si deosebit de talentati, care ne-au lasat o opera minunata
de care putem fi intotdeauna mandri.  
        Deasupra tuturor insa, a stralucit mereu o stea, "Luceafarul"
poeziei romanesti, o stea care nu se va stinge niciodata si poate
niciodata nu va rasari alta mai stralucitoare decat ea. Aceasta stea,
acest "Luceafar" al neamului nostru si nu numai, este Eminescu.   
 Eminescu este poate cel mai de pret dar pe care ni l-a dat
vreodata literatura romaneasca, o adevarata minune care nu
dureaza "trei zile" precum se spune despre orice minune, ci va
dura vesnic, va ramane mereu vie in sufletele noastre.