Hidrații de carbon.

Polizaharide.
 Polizaharidele reprezinta organizarea macromoleculara
a monozaharidelor. Ele sunt foarte mult raspandite in
natura, mai ales in vegetale.

Polizaharidele se obtin prin eliminarea a ,,n" molecule de apa

intre mai multe molecule de monozaharide :

n C H O - n H O [C H O ] n

monozaharida → polizaharida
 Principalele polizaharide
Amidonul Celuloza
Reprezinta rezerva de polizaharuri a plantelor! In
Dintre aceste polizaharuri celuloza reprezinta cel mai
compozitia amidonului de deosebesc doua
raspandit polimer natural din lume.
componente si anume:
 Amidonul

amilaza (10-30%)

Este o macromolecula neramificata, grad de polimerizare cca. 300-1200, forma

cea mai probabila fiind cea de elice sau arc elicoidal, cu un gol de cca. 5Å si
legaturi a -1,4- care permit mentinerea puterii reducatoare.
Amiloza este slab solubila in apa, dar formeaza suspensii micelare. In aceste
suspensii forma elicoidala este pusa usor in evidenta prin faptul ca ea va fixa iodul
in cavitatea formata, cu formarea unei coloratii albastre.

amilopectina (70-90%)

Este o macromolecula ramificata aproximativ la fiecare12 pana la al 30-lea

membru in lant, compusa fiind din lanturi de 24-30 resturi de glucoza, cu grad de
polimerizare 6000-3600.
Legaturi 1,6 mentin proprietatilor reducatoare slabe datorate doar gruparilor din
capete de lant. Catenele liniare contin legaturi a-(1,4), in timp ce legaturile din
catenele ramificate sunt a-(1,6). Ramificarea mareste posibilitatile de atac la
degradarea prin reactia de fosforilare.
 Celuloza
[ C6 H10 O5 ] n
se prezinta sub forma de macromolecule filiforme
6 n CO + 5 n H 0 → [ C H O ] n + 6 n O
Cu toate ca polizaharurile de rezerva se aseamana cu cele de structura din punct de
vedere al compozitie, proprietatile polizaharurilor de structura sunt complet diferite.
Dintre aceste polizaharuri celuloza reprezinta cel mai raspandit polimer natural din lume.
Celuloza este prezenta in peretii celulari ai aproape tuturor plantelor, fiind unul din
componentele principale ale structurii si rezistentei fizice. In plante, apare sub forma
unor fibre, intim amestecata cu alte polizaharide sau alte componente, extragerea ei din
aceste compozite duce inevitabil si la o degradare, mai mult sau mai putin inaintata, a
moleculelor de celuloza. Cea mai pura celuloza naturala o reprezinta firele de bumbac.
Derivati ai celulozei au cucerit treptat piata confectiilor in special, de exemplu acetatii de
celuloza, rezultati prin actiunea anhidridei acetice asupra celulozei in prezenta acidului
sulfuric, constituind materie prima pentru obtinerea de material textil cu un tuseu extrem
de placut, folosit pentru lenjerie intima, bluze, etc.
Din punct de vedere structural, celuloza este un homopolimer cu unitati de D-glucoza, ca
si in cazul a-amilazei. Deosebirea structurala, care confera in fapt diferentierea
proprietatilor, consta in faptul ca in molecula de glucoza legaturile dintre unitatile de D-
glucoza sunt de tip b-(1,4) in timp ce in cazul a-amilazei de tip a-(1,4), asa cum se
prezinta in imaginea din strânga.
Aceasta structura duce la aparitia filamentelor aproape liniare
de celuloza, care interactioneaza intre ele prin legaturi de
hidrogen. Aceste interactiuni determina taria si rezistenta
mecanica a fibrelor de celuloza.

Majoritatea animalelor, inclusiv omul, nu pot digera celuloza.

Spre deosebirea de acestea, animalele rumegatoare precum
bovinele, camilele, girafele care poseda in tractul digestiv
bacterii capabile sa secrete enzime ca celulaza sau celobiaza,
sunt capabile sa metabolizeze celuloza printr-un proces
fermentativ. La fel termitele sau unii viermi (de exemplu Teredo
navalis) digera celuloza datorita faptului ca si ele poseda
bacterii capabile sa formeze astfel de enzime.