VOPSIREA

VOPSIREA
• Vopsirea – reprezintă procedeul de aplicare a
a unui strat cu grosime dorita de vopsea,
pigmenţi sau grund, pe un substrat metalic
sau nemetalic.
• Scopurile vopsirii:
– Protecţia anti-coroziva;
– Aspect plăcut
– Codificarea unui produs prin culoare, etc.
 METODE DE APLICAREA A VOPSELEI
• In camp electrostatic;
• Prin tamponare;
• Prin pensulare;
• Prin pulverizare;
• Prin imersie.
 VOPSIRI IN CAMP ELECTROSTATIC
(pulberi solide)
• Suprafeţe suport
– Oţel fãra acoperiri, oţel zincat, oţel inoxidabil, fonta,
aluminiu, ceramica
• Scop
– Depunerea de straturi anticorozive, anti-erozive, estetice
– Schimbarea culorii
– Recondiţionarea reperelor deteriorate prin zgâriere sau
frecare
• Materiale de acoperire (pulberi):
– pulberi epoxidice (EP), poliesterice (PE), amestec (EP+PE)
– mase plastice (polietilena, teflon, etc..)
– compoziţii speciale (EP sau PE in amestec cu aluminiu,
grafit, cupru, bazalt, cuarţ, corindon, săruri)
 UTILIZĂRI

– ventilatoare, tubulatura, accesorii

– confecţii metalice industriale
– carcase de aparate
– corpuri de iluminat
– mobilier metalic
– elemente de construcţii (burlane, jgheaburi, accesorii
profile din termopan)
– panouri pentru reclame, dotări stradale si rutiere
– decoraţiuni interioare
– dotări parcuri pentru copii
– jucării
 VOPSIRE CU MATERIALE LICHIDE
• Suprafeţe suport
– metal, beton, lemn, ceramica, sticla, mase plastice
• Scop
– anticoroziv, anti-eroziv, antioxidant, ignifug, protecţie
antiexploziva (antistatizare), impermeabilizare, tratare
biologica, recondiţionare de suprafeţe, estetic
• Metode de aplicare
– Pulverizare
– Pensulare
– Tamponare
– Imersie
 VOPSIRE CU MATERIALE LICHIDE
• Utilizări:
– Asigurarea protecţiei in contact cu medii corozive (acizi, apa de mare,
atmosfere marine, tropicale)
– Acoperiri rezistente la radiaţii ultraviolete
– Acoperiri antiexplozive - antistatizare (suprafeţe metalice,in contact cu medii
petroliere, gaze inflamabile)
– Acoperiri avizate alimentar
– Recondiţionări si protecţii uşi, ferestre lemn (profile lemn)
– Izolaţii pentru acoperişuri metalice si fundaţii beton
– Tratare biologica pentru suprafeţe din beton si lemn
– Protecţii la foc pentru lemn si structuri metalice
– Conservarea produselor siderurgice primare si a confecţiilor din metal pe
perioada de depozitare si transport
– Recondiţionarea suprafeţelor de oţel, oţel zincat, metale neferoase, beton,
lemn
 VOPSIREA IN CAMP ELECTROSTATIC

Vopsirea pieselor cu vopsea pulbere în câmp electrostatic asigură o calitate

superioara a produsului finit, atât din punct de vedere a rezistentei mecanice, la
coroziune cât si al aspectului comercial.
 AVANTAJELE TEHNOLOGIEI DE VOPSIRE CU
PULBERI
• Se poate alege tipul vopselei, calitatea  si culoarea acesteia dintr-o larga
paleta coloristica.
• Avantajele utilizării vopselelor pulbere comparativ cu vopsirea cu
vopsele lichide:

- Tehnologie de vopsire industriala  ecologica;

- Vopsirea se realizează făra utilizarea de solvenţi, diluant, ulei, etc;
- Eficienta foarte mare la utilizarea vopselei (99.9%);
- Vopsirea manuala se face mult mai uşor, făra scurgeri si defecte de
suprafaţa;
- Calitate superioara a stratului de vopsea depus pe piesa;
- Rezistenta la impact foarte buna.
FACILITATI DE OPERARE

Particulele de pulbere, pulverizate

sunt încărcate electrostatic prin
frecarea de pereţii interiori ai
pistolului de vopsire.
 Principiul metodei: CORONA NORDSON
Un electrod generator de sarcini electrice, amplasat in duza pistolului, emite
sarcini electrice negative, care formează in fata pistolului un nor de sarcini
negative. 
Datorita înaltei tensiuni cu care este alimentat electrodul având o forma speciala,
intre acesta si piesa legata la masa se creează un câmp electrostatic extern.
Astfel, particula de pulbere care traversează norul de ioni se încărca negativ si
se depune pe piesa, urmărind liniile câmpului electrostatic extern.
Prin aceasta tehnica, la încărcarea pulberii se generează sarcina electrica in exces
care formează fenomenul de inter-ionizare.  Acest surplus de sarcina negativa se
distribuie in spaţiul dintre pistol si piesa, întărind liniile de câmp electrostatic extern
si a cuştilor Faraday, putând cauza neuniformitatea stratului de vopsea si apariţia
efectului denumit “coaja de portocala”.

Pentru eliminarea acestor efecte negative firma Nordson a dezvoltat un sistem de

reglaj automat al tensiunii de electrod, AFC - Automat Feedback Control, care
acţionează direct asupra cauzei prin generarea in mod excesiv a sarcinilor electrice
de către electrod. Astfel, prin setarea unui nivel optim de încărcare a pulberii,
tensiunea de electrod se reglează automat in funcţie de distanta dintre pistol -
piesa si de forma geometrica a piesei.
Acest reglaj automat permite străpungerea cu uşurinţa cuştii Faraday si obţinerea
unei economii de vopsea prin aplicarea uniforma a pulberii pe toata suprafaţa
piesei.
Caracteristici ale metodei TRIBOMATIC
Particulele de pulbere pulverizate sunt
încărcate electrostatic prin frecarea de
pereţii interiori ai pistolului de vopsire. 
In acest proces pulberea se încarcă cu
sarcina pozitiva, prin cedarea de electroni
care se scurg la masa.
Astfel, pulberea pulverizata prin duze este
încărcata electrostatic, făra generare de
sarcina si câmp electrostatic extern.
Prin acest mod de încărcare procesul de
vopsire se desfăşoară făra apariţia efectului
de inter-ionizare.
Tehnologia se recomanda aplicaţiilor cu
cuşti Faraday severe, aplicaţii automate
care cer un control riguros al grosimii
stratului de pulbere aplicat, pentru revopsiri
si pentru vopsirea pieselor nemetalice.
 Tehnica TRIBO

• Avantajele acestei tehnologii sunt:

- Posibilitatea de vopsire in zonele
de colt si in "CUSCA LUI FARADAY'';
- Controlul foarte eficient al grosimii
de strat;
- Vopsirea automata eficienta
si  productiva;
- Îmbunătăţirea efectului de tip
''COAJA DE PORTOCALA"
- Posibilitatea de vopsire a
nemetalelor;
 SISTEME AUTOMATE

- Reglajul automat al tensiunii de electrod la apropierea pistolului de piesa;

- Reglajul automat al curentului de electrod;

- Vopsirea cu uşurinţa in colturi, zone recesive si muchii;

- Posibilitatea de utilizare a unei game extinse duze de pulverizare

- Posibilitatea de a utiliza colectorul de ioni CORONA;

- Siguranţa in exploatare si performanta

- Certificări CE si ATEX
 CABINA MANUALA

Cabina manuala de vopsire cu pulberi in câmp electrostatic care oferă cele

mai sigure condiţii de lucru la vopsirea manuala.
 CUPTOR DE POLIMERIZARE

După pulverizarea piesei polimerizarea vopselei pulbere aplicate electrostatic se poate

realiza prin introducere acesteia intr-un cuptor de polimerizare având încălzire cu gaz.
 CUPTOR ELECTRIC DE POLIMERIZARE
AVANTAJE

• Polimerizarea vopselei pulbere aplicate electrostatic pe piesa se

realizează prin încălzirea acesteia intr-un cuptor de polimerizare.
• Piesa suspendata de un cărucior transportator este încălzita conform
regimului termic prevăzut pentru tipul de pulbere utilizat si menținuta la
temperatura de polimerizare pana la finalizarea ciclului de întărire.
• Comanda rezistentelor electrice de încălzire se realizează conform
diagramei de polimerizare a vopselei pulbere, cu asigurarea unui
maximum de randament, in cel mai scurt timp.
• Timpul de polimerizare si temperatura de polimerizare se setează pentru
fiecare tip de pulbere in parte si parametrii setaţi sunt controlaţi de
termoregulatorul si timerul cuptorului.
• Cuptorul poate fi manual, staţionar, cu doua uşi acţionate manual sau
mecanic.
Cabine automate de vopsire

PERFORMANTE
- Schimb rapid de culoare la vopsirea automata cu
pulberi;
- Timp de schimbare a culorii intre doua serii de vopsire
20-30 de minute;
- Utilizarea la viteze mari de deplasare a conveiorului de
pana la 5 m/min;
- Construcţie compacta din otel inox, PVC sau Apogee;
- Curăţirea automata a bazei interioare a cabinei;
- Utilizarea celor mai noi tehnologii de management al
vopselei pulbere;
- Cabina de vopsire dedicata utilizării pompelor de
pulbere;
- Scăderea costurilor de operare si întreţinere;
 LINIE CONVEIORIZATA DE VOPSIRE
Linia conveiorizata, semiautomata de vopsire cu
pulberi in camp electrostatic are următoarea
componenta:
1. Transportor mecanic suspendat al pieselor - conveior;
2. Tunel automat de tratate chimica a suprafeţelor prin
degresare fosfatare;
3. Uscător conveiorizat cu încălzire pe gaz;
4. Cabina dubla de vopsire cu pulberi in câmp
electrostatic model Nordson NCB;
5. Unitate manuala de vopsit cu pulberi in câmp
electrostatic  Nordson Sure Coat echipata cu:
- Sistem automat de reglaj al incarcarii electrostatice;
- Reglaj automat al tensiunii de electrod la apropierea
pistolului de piesa;
- Mod electrostatic presetat pentru revopsirea cu pulberi
a pieselor;
- Mod electrostatic presetat pentru corecţie cu vopsea
pulbere;
- Mod electrostatic presetat pentru vopsirea cu vopsele
pulbere metalice;
CUVE DE DEGRESARE

Destinaţia “Cuvelor de degresare fosfatare prin

imersie” este pregătirea suprafeţei pieselor
metalice prin degresare si fosfatare simultana,
in vederea vopsirii cu pulbere în câmp
electrostatic la nivelul cerinţelor actuale de
calitate.
 TIPURI DE VOPSEA

• Tipurile de vopsele utilizate sunt diferenţiate de tipul

de răşină folosit in compoziţie si de funcţionalitatea
acestora. Principalele tipuri de vopsea sunt:
– Alchidice;
– Clor-cauciuc;
– Vinilice;
– Acrilice;
– Siliconice
– Pe baza de bitum si gudron;
– Epoxidice;
– Poliuretanice;
– Pe baza de apa.
 VOPSELE ALCHIDICE
• Vopselele alchidice sunt unele dintre cele mai utilizate sisteme de protecţie
anticoroziva, fiind aplicate cu succes intr-un domeniu larg de condiţii
atmosferice si de pregătire a suprafeţelor. Vopselele alchidice au foarte bune
proprietăti de penetrare in porii substratului si nu conţin solvenţi puternici
care pot cauza umflarea stratului anterior de vopsea. Vopselele alchidice sunt
alcătuite dintr-un singur component si pot fi aplicate utilizând majoritatea
uneltelor sau echipamentelor de vopsire. Ele sunt totodată utilizate cu succes
atât pentru construcţii noi cat si pentru lucrările de întreţinere
(mentenanţa).
• Răşinile alchidice utilizate pentru aceste vopsele sunt amestecate deseori cu
alte tipuri de răşini pentru îmbunătăţirea unor proprietăţi. Dintre aceste
răşini cel mai des se utilizează: clor cauciuc, răşinile vinilice, răşinile siliconice
si răşinile uretanice. Răşinile alchidice dau reacţie de saponificare in contact
cu zincul, fapt pentru care nu pot utiliza ca pigment zincul si nu pot fi aplicate
pe suprafeţe zincate.
• Grundurile pe baza de răşini alchidice foloseau in trecut pigmenţi anti-
corozivi pe baza de plumb, o combinaţie foarte eficienta in asigurarea
protecţiei anticorozive. Datorita problemelor de toxicitate a produşilor pe
baza de plumb, grundurile alchidice cu plumb nu mai sunt utilizate in
prezent. Vopselele alchidice se usucă prin evaporarea solventului si prin
reacţii cu oxigenul din aer.
 VOPSELELE CLOR-CAUCIUC
• Răşina clor-cauciuc a fost la început produsa prin utilizarea de cauciuc
natural supus clorurării, obţinut sub forma de pulbere alba. In prezent
cauciucul natural a fost înlocuit cu produse sintetice (cauciuc sintetic).
Datorita restricţiilor de mediu, utilizarea răşinii clor-cauciuc a fost
limitata, utilizându-se doar pentru grunduri aplicate pe structurile
imersate in apa.
• Solvenţii puternici precum: solvenţii aromatici, cetonele, solvenţii
cloruraţi, sunt utilizaţi pentru a dizolva răşina, ceea ce face ca stratul de
vopsea uscat sa poată fi re-dizolvat de aceşti solvenţi. Acest lucru
reprezintă un avantaj din punct de vedere al aderentei intre straturi, dar
in acelasi timp o limitare a utilizării acestor vopsele in interiorul
rezervoarelor care conţin solvenţi puternici.
• Rezistenta la atacul altor produse chimice precum acizii sau soluţiile
alcaline este buna. Permeabilitatea apei pentru aceste vopsele este
mica, din care cauza ele sunt recomandate pentru vopsirea structurilor
care se imersează in apa sau a celor care sunt expuse in zone cu condens
permanent. Pigmentarea vopselelor clor-cauciuc cu pigmenţi de
aluminiu sau oxid de fier conduc la scăderea permeabilităţii la apa. Acest
tip de răşina este in mod frecvent combinata cu alte răşini precum cele
alchidice, acrilice sau cu gudron, pentru a obţine proprietăţi speciale.
 VOPSELELE CLOR-CAUCIUC
• Vopselele clor-cauciuc sunt termoplastice ceea ce
înseamnă ca atunci când structurile vopsite cu acest tip
de vopsea sunt încălzite (de exemplu suprastructurile
navelor care navighează in zone tropicale), vopseaua va
deveni moale si lipicioasa.
• La temperaturi peste 60oC vopseaua clor-cauciuc
elimina foarte uşor clor (toxic), si din acesta cauza
trebuie sa se ia masuri suplimentare de ventilaţie atunci
când se efectuează lucrări de sudare la componente
vopsite cu astfel de vopsele.
• In cazul incendiilor se poate elibera o cantitate foarte
mare de clor, astfel încât pe lângă problemele de
sănătate poate apare si efectul chimic, deoarece clorul
reacţionează cu apa formând acid clorhidric, care poate
genera distrugeri mari datorita corozivităţii crescute.
 VOPSELE VINILICE
• Răşinile clor vinilice se pot obţine prin reacţia etilenei sau
acetilenei cu acidul clorhidric. Reacţia cu etilena consta în
înlocuirea unui atom de H cu unul de clor obţinându-se clor-etilena
(produs neinflamabil) iar prin polimerizarea clorurii de vinil (clor
etilenei) se obţine răşina policlorura de vinil.
• Policlorura de vinil este apropiata ca structura cu clor-cauciucul
(cauciucul clorurat) având aceleaşi proprietăţi si limitări. Atât
vopselele clor-cauciuc cat si vopselele vinilice (clor-vinilice) se
caracterizează prin conţinut mic de materiale solide si deci un
consum mai mare pe m2.
• Comparativ cu vopselele clor-cauciuc, vopselele vinilice se produc
din ce in ce mai puţin (exista limitări legislative referitoare la
compuşii organici volatili (COV) – referinţa HG 735/2006), cu o
singura excepţie pentru zona imersata a navelor, in care se
utilizează un sistem de vopsire format numai din vopsele de tip
vinilice (inclusiv vopselele ce conţin gudron- vinyl) sau ca vopsea de
sigilare intre sistemul anticoroziv epoxidic si vopseaua anti-
vegetativa.
 VOPSELE ACRILICE
• Vopselele acrilice au înregistrat o mare extindere a ariei de
utilizare datorita tendinţei de înlocuire a vopselelor clor-
cauciuc si vinilice atât pentru utilizările generale cat si
pentru sistemele anticorozive marine.
• Vopselele acrilice sunt vopsele mono-component, fiind
caracterizate prin stabilitatea buna a culorii si un luciu
deosebit. De asemenea, ele pot înlocui vopselele alchidice
care se îngălbenesc in timp, aceasta stabilitate a culorii
putând explica intr-un fel preţul lor mai mare.
• Răşinile acrilice reacţionează cu întăritori de tip izocianat
formând straturi de vopsea foarte lucioase care sunt
utilizate in sistemele de vopsire pentru avioane, trenuri,
autobuze etc. Aceste vopsele se pot aplica cu pensula, cu
rola sau prin pulverizare.
 VOPSELELE SILICONICE
• Exista o multitudine de vopsele care conțin rășini siliconice, ce pot fi
combinate, in anumite cazuri, cu rășini alchidice sau acrilice. O prima
caracteristica a vopselelor siliconice o reprezintă rezistenta la temperaturi
mari. Vopselele ce conțin rășina siliconica pura pot rezista pana la
temperaturi de 600oC si sunt caracterizate de o buna rezistenta la condiții
severe de mediu, printr-o foarte buna retenție a culorii comparativ cu multe
alte tipuri de vopsele.
• Pentru a se obține rezistenta la temperatura dorita, suprafețele vopsite cu
aceste tipuri de vopsele trebuie încălzite la aproximativ 200oC pentru o
perioada relativ mare de timp (1-2 ore). Când sunt încălzite la aceasta
temperatura au loc reacții in structura chimica a rășinii, obținându-se astfel
o noua structura chimica ce rezista la temperaturi foarte mari.
• In concluzie, aceste tipuri de vopsele se usucă prin evaporarea solventului si
prin reacții ce au loc la temperaturi mari. Vopsele siliconice modificate,
precum cele silicon-acrilice, rezista la temperaturi de pana la 200 oC si costa
mai puțin comparativ cu cele siliconice pure. In același timp, in acest tip de
vopsele se pot introduce pigmenți speciali care își pot modifica culoarea in
funcție de temperatura.
 VOPSELE PE BAZA BITUM SI GUDRON
• Aceste doua tipuri de vopsele se usucă doar prin
evaporarea solventului, sunt de tip mono-component si
sunt utilizate pentru protejarea suprafetelor imersate in
apa. Aceste tipuri de vopsele nu contin in general alti
pigmenti, datorita culorii inchise brun-negru al bitumului
sau gudronului. Acest aspect combinat cu rezistenta mica
la razele ultraviolete limiteaza domeniile de utilizare ale
acestor tipuri de vopsele. Limitarea rezulta si din faptul ca
atat bitumul cat si gudronul au fost clasificate ca substante
cancerigene.
• Vopselele modificate epoxidice continând bitum sau
gudron au fost utilizate pentru tancurile de balast unde au
prezentat performante foarte bune. Cu toate acestea, in
prezent aceste vopsele sunt evitate datorita efectelor
cancerigene.
 VOPSELE EPOXIDICE
• Vopselele epoxidice aparţin unei clase mari de sisteme de protecţie
cu uscare chimica. Filmul de vopsea epoxidică este caracterizat prin
foarte bune proprietati mecanice, rezistenta buna la impact si o
foarte buna rezistenta fata de o gama larga de solvenţi si produse
chimice.
• Vopseaua epoxidică este alcătuita din rasini epoxidice având mase
moleculare diferite (lungimi ale polimerului de la valori foarte mici
pana la valori foarte mari) alese in funcţie de aria de utilizare. Fiind
vopsele bi-component, acestea utilizează diferite tipuri de agenţi de
întărire, dintre care cei mai uzuali sunt: întăritori poliaminici,
poliamidici, aductamine, izocianati etc.
• Din grupul rasinilor epoxidice se produc cei mai buni adezivi,
produse plastice si vopsele anticorozive. Vopselele epoxidice nu
sunt plastifiabile prin încălzire, ceea ce înseamnă ca după întărire
ele nu pot fi topite prin încălzire. In acelasi timp aceste vopsele se
caracterizează prin rezistenta buna la solvenţi sau agenţi
atmosferici, având rezistenta electrica si termica buna. Aderenta lor
este foarte buna la aproape toate tipurile de materiale precum,
metale, ceramica, lemn.
 VOPSELELE POLIURETANICE
• Vopselele poliuretanice se aseamănă cu cele epoxidice din punct de vedere
al caracteristicilor si utilizărilor, fiind tot vopsele bi-component. Vopselele
poliuretanice sunt mai stabile la lumina ultravioleta comparativ cu
vopselele epoxidice, având un luciu deosebit si o buna stabilitate a
culorii. Totusi, datorita utilizării ca întăritor al izocianatilor, pot aparea
probleme serioase de sanatate ale utilizatorilor, mult mai mari comparativ
cu vopselele epoxidice. Indiferent de tipul de intaritor utilizat, de natura
alifatica sau aromatica, aceste vopsele sunt substante cu toxicitate mare.
In cazul incendiilor aceste tipuri de vopsele pot genera acid cianhidric,
care este un gaz foarte toxic.
• Întăritorii tip izocianat au tendinta de a reactiona rapid cu apa, ceea ce
face ca filmul de vopsea poliuretanic neuscat sa fie foarte vulnerabil daca
se produc efecte de condensare. In unele cazuri, aceasta slabiciune este
exploatata astfel încât umiditatea din aer este utilizata pentru întărirea
chimica a filmului de vopsea. Aceste tipuri de vopsele se numesc „vopsele
cu uscare datorata umiditatii” si sunt in general vopsele poliuretanice
monocomponent.
• Vopselele poliuretanice se utilizează in combinatie cu cele epoxidice in
anumite sisteme de vopsire (sisteme epoxi-poliuretanice). Uzual, vopselele
poliuretanice sunt utilizate ca straturi finale datorita proprietatilor bune de
retentie a culorii si luciului. In acelasi timp, anumite tipuri de întăritori
izocianati pot asigura uscarea vopselei si la temperaturi foarte mici, de pana
la -20oC.
 VOPSELELE PE BAZA DE APA
• Ceea ce se vede pe suprafetele vopsite este de fapt partea
solida a unei vopsele lichide, respectiv rasina si pigmentii. In
trecut rasina era dizolvata doar in solventul organic. In
vopselele actuale realizate pe baza de apa, solventul
organic este absent sau este introdus in cantitate foarte
mica, rasina fiind dispersata sub forma de mici particule
sferoidale in apa. In cele mai multe cazuri aceasta
dispersare a rasinii se numeste emulsie. Emulsia reprezinta
un amestec stabil de doua sau mai multe lichide nemiscibile,
stabilitatea fiind data de introducerea unui aditiv numit
emulgator, care pastreaza suspensia stabila.
• Dispersia este un amestec de doua faze (solid/lichid), in care
una dintre faze este reprezentata de particule foarte fine,
sferoide, distribuite in interiorul unei faze lichide continue,
împreuna cu sferoide mici emulsionate si distribuite in aceeasi
faza lichida. Tipurile de rasini utilizate uzual la obtinerea
vopselelor pe baza de apa sunt: alchidice, latexuri acrilice,
epoxidice, poliuretanice etc.
EXEMPLU DE MULTI-STRAT DE VOPSEA

Sablare Sa = 2 ½ (Ry 5
> 40 µm)
Aplicare strat de grund
FOSFAT Zn EP
Pulbere 80 µm, ca strat
primar
si grund ITABIRIT EP
150 µm, culoare GRI
PIETRIŞ ca Strat
secundar;
Aplicare strat finisare
PUR AY 80 µm.
Grosimea totală a
sistemului de acoperire:
310 µm
 Vopselele pe baza de apa
• După aplicare, apa se evapora si particulele sferoide mici de rasina vin
in contact una cu cealaltă, se unesc si formează filmul de vopsea.
Vopselele pe baza de apa nu sunt total lipsite de solvent, acestea
conţinând cantitati mici de solvenţi care au rolul de plastifianţi,
asigurând coalescenta particulelor de rasina. Concentraţia de solvenţi
nu depaseste 5% din cantitatea tuturor materiilor prime. Pe lângă
efectul benefic de reducere a nivelului emisiilor de solvent, vopselele
pe baza de apa prezintă următoarele avantaje:
– Asigurarea unui mediu de lucru mai curat si mai sigur, muncitorii care
lucrează cu astfel de vopsele si cei aflaţi in zonele adiacente, ne mai fiind
expuşi vaporilor toxici de solvent, deoarece concentraţia acestora este
foarte mult redusa;
– Sunt evitate pericolele de apariţie a incendiilor si exploziilor;
– Vopselele pe baza de apa au proprietati cel puţin egale sau chiar mai
bune comparativ cu vopselele cu uscare fizica pe baza de solvent.
Cu toate acestea exista si o serie de dezavantaje ale vopselelor pe baza de
apa, unele dintre acestea fiind:
– Aplicarea la temperaturi mai mici de 5oC nu este recomandata;
– Necesita suprafeţe foarte curate, fără urme de grăsimi, uleiuri,praf;
– Este necesara o buna ventilare pentru evaporarea apei si uscarea chimica;
 MASCAREA
• La operaţiile de vopsire este uneori necesara protejarea unor
suprafeţe care nu trebuie acoperite. Pentru aceasta se
utilizează un tip special de hârtie care rezista la contactul cu
substanţele chimice de tratare si la temperaturi ridicate, făra sa
se dezintegreze sau sa ardă.
• Datorita purităţii sale înalte, hârtia nu emite substanţe chimice
toxice in aer si nici nu lasă urme pe obiectele vopsite.
• Poate fi aplicata folosind banda rezistenta la căldura sau un
capsator. Hârtia are doua parţi tratate cu un material rezistent la
căldura, este complet impermeabila pentru fluide si respinge
vopseaua.
 MASCAREA
• In unele cazuri, este mai convenabil de folosit o
banda care nu se lipeşte pe întreaga suprafaţa,
de exemplu pentru vopsirea in doua culori a unei
secţiuni de aluminiu. Astfel de benzi pot avea
lăţime de 100 si 200 mm cu o parte adeziva de
aproximativ 10 mm pe fiecare parte.
 MASCAREA

• Pentru a simplifica mascarea si a asigura vopsirea

completa, se pot folosi foi adezive având diverse forme
de mascare necesare pentru un anumit produs. Astfel de
foi pot fi realizate pe baza de comanda la producător, pe
baza modelului, schiţei sau fişierului furnizat de
beneficiar.
 MASCAREA
• Uneori, pentru mascarea locala se pot utiliza si dopuri de
mascare realizate din pluta naturala. Acest material suporta
temperaturi pana la 150° C, si pot fi folosite ca o mascare
uşor de înlăturat in timpul proceselor de vopsire.
 MASCAREA
• Un alt caz in care este necesara mascarea este protejarea
sistemului de etichetare, ce poate fi aplicat pe produs înainte
de vopsirea cu pulberi, eticheta putând rămâne pe produs de-
a lungul întregului proces.
• Eticheta se generează si printează cu ajutorul unui software
electronic, astfel încât sa conţină acele informaţii unice
necesare precum: date tehnice, numerotare, coduri de bare,
etc. Suprafaţa etichetei este protejata cu ajutorul unui material
de mascare, uşor de îndepărtat după procesul de vopsire.
Toate materialele rezista la temperaturi pana la 220° C.
 MASCAREA
• Daca un produs trebuie identificat de-a lungul procesului
de vopsire acesta poate fi marcat cu o plăcuta de
identificare care poate fi refolosita. Pentru a face formele
mai uşor de recunoscut, acestea sunt găurite.
• Pot fi realizate si metode de identificare prin coduri de
bare pentru dispozitivele de agăţare numerotate.
 MASCAREA
• Pentru umplerea interstiţiilor sau nodurilor in
vederea protejării la vopsire se utilizează amestecuri
speciale de umplere realizate din PVC epoxidic,
care se întăresc la 160 °C, odată cu pulberea.
Durata de protecţie garantata este de pana la 2 luni,
asigurata chiar si după ruperea foliei de
împachetare.
 CONTROLUL OPERATIILOR DE VOPSIRE

• Activităţile de control se realizează in conformitate cu planul de

examinare si urmăreşte implementarea cerinţelor acestuia in
practica. In general un plan de control al stratului de vopsea
cuprinde câteva cerinţe legate de:
– pregătirea substratului: toate denivelările precum sudurile sau
muchiile, trebuie tratate in conformitate cu specificaţiile de vopsire;
– pregătirea suprafeţei: suprafaţa trebuie sa fie curata si rugozitatea
trebuie sa corespunda specificaţiilor de vopsire;
– condiţiile climatice: operaţiile sablare si vopsire trebuie sa se
desfăşoare in conformitate cu cerinţele impuse;
– aplicarea vopselei: acesta operaţie trebuie sa se realizeze in
conformitate cu recomandările producătorului de vopsea;
– controlul final: stratul de vopsea uscat obţinut trebuie sa fie in
conformitate cu valorile specificate, fără umflături, discontinuitati etc;
– sănătate si siguranţa: trebuie respectate regulile referitoare la
protecţia mediului, sanatatii si siguranţei in timpul aplicării vopselei.
Metoda de Metoda / Frecventa/
ontrol/obiectivul Criteriul de acceptare Actiuni
ontrolului Standard Extinderea controlului
Examinare vizuala a Verificarea muchiilor 100% a întregii suprafețe Sa fie in conformitate cu Defectele trebuie
uprafeței ascuțite, a sudurilor, cerintele specificate remediate
stropilor, petelor de
rugina, delaminari;
Conditii de mediu Umiditate relativa; Înainte de începere si de Sa fie in conformitate cu Nu se va sabla sau
Temperatura mediu; cel puțin de 2 ori pe cerințele specificate vopsi.
Temperatura substrat schimb
otel; Punct de roua;
Rugozitatea suprafetei ISO 8503 Verificare la fiecare10m2 Sa fie in conformitate cu Resablare
dupa sablare pe fiecare zona cerințele specificate
Gradul de curatare:Grad a)ISO 8501-1; Vizual toate zonele; Sa fie in conformitate cu a)Resablare;
ablare b)ISO8 502-3; Verificare spot; Verificare cerințele specificate b)Recuratare;
Praf , Saruri pe suprafata c) ISO 8502-9 spot; c)Respalare;
Examinarea vizuala a Se verifica: uscarea, Toate suprafetele dupa Sa fie in conformitate cu Repararea defectelor
opsirii existenta contaminarii, fiecare strat de vopsea cerințele specificate observate
scurgeri de vopsea,
retentie de solvent
DFT (grosime de strat ISO 19840 ISO 19840 Sa fie in conformitate cu Reparații si/sau
opsea uscata) cerințele specificate si aplicarea de straturi
impunerile din fisa suplimentare
tehnica (FT)
Test de ISO 4624 (dupa uscarea Verificare spot Sa fie in conformitate cu Vopsire neconforma /
sistemului de protectie) cerintele specificate reaplicarea întregului
 Termeni, definiții si abrevieri
• WFT – grosime strat vopsea umeda;
• DFT – grosime strat vopsea uscata;
• Cratere/Intepaturi de ac discontinuitati ale filmului de vopsea, ce pot fi
evidentiate utilizand metoda de conductivitate electrica (atunci cand suprafata
vopsita este expusa unui curent de inalta tensiune sau echipamentului cu burete
umed);
• Grund de atelier - grund aplicat in grosime forte mica (15 – 25µm), utilizat de
obicei pentru protectie pe timpul transportului sau depozitarii;
• Vopsea suplimentara - strat de vopsea suplimentar ce se va aplica in zonele critice
precum: colturi, muchii, suduri – pentru a obtine protectia anticoroziva dorita;.
• COV - continut in Compusi Organici Volatili;
• FT – fisa tehica a vopselei (contine informatii tehnice despre vopsea);
• FTS – fisa tehnica de securitate a vopselei (contine informatii referitoare la
materiile prime periculoase continute de vopsea);
• QC – control de calitate;
• RAL – definiri ale codului de culoare in conformitate cu cartela RAL (Deutsches
Institut für Gütesicherung und Kennzeichnung);
• Tunder – stratul de oxid de fier ce se formeaza la suprafata otelului in procesul de
laminare a tablelor, profilelor, cand metalul aflat la temperaturi mari (~1000 oC)
intra in contact cu oxigenul din aer;
 ACTIVITATEA DE CONTROL
• Pentru asigurarea calităţii operațiilor de vopsire trebuie sa existe un
plan de control si o schema clara a tuturor zonelor ce vor fi
examinate. De asemenea, persoana care realizează examinarea
trebuie sa aibă cunoștințele necesare si sa fie in măsura sa utilizeze
echipamentul de control din dotare, respectiv: echipamentele
pentru măsurarea grosimii stratului (Dry Film Thickness - DFT),
măsurarea aderentei, a discontinuității filmului de vopsea, analiza
condițiilor de mediu etc

Grosimea stratului de acoperire este o variabilă

importantă care joacă un rol important în calitatea
produselor, in operațiile de control al procesului şi
costurilor. Măsurarea grosimii peliculei se poate face cu
mai multe instrumente diferite.
Tehnicile de măsurare utilizate în mod obişnuit pentru
filme ecologice includ metode nedistructive de măsurare
a grosimii peliculei uscate, cum ar fi: metode magnetice,
măsurare cu curenți turbionari, cu ultrasunete, sau
micrometrul sau metode distructive cum ar fi: măsurarea
grosimii stratului in secţiune sau măsurări gravimetrice.
 METODE MAGNETICE DE MASURARE A
GROSIMII STRATURILOR
• In cadrul metodei magnetice bazate pe valoarea forței de atracție se
folosește un magnet permanent calibrat şi o scară gradată. Se măsoară
valoarea forței de atracţie care apare intre magnet şi oţelul magnetic.
Datorita interpunerii stratului de vopsea cu o anumita grosime, forța de
atracție este modificata.
• Grosimea stratului de acoperire este determinată prin măsurarea forței de
desprindere a magnetului de pe piesa din otel. Straturile mai subțiri vor
determina o perturbare mai mica a forței de atracţie magnetică în timp ce
filmele mai groase vor avea mai mult efect in diminuarea acesteia.
Testarea cu dispozitive magnetice este influențata de rugozitatea
suprafeţei, curbura, grosimea substratului, şi tipul de aliaj metalic.

Creionul magnetic pentru măsurarea

grosimilor straturilor de vopsea.
 METODE MAGNETICE DE MASURARE A
GROSIMII STRATURILOR
Modelele cu bila (PosiTest) sunt foarte mult utilizate pentru măsurarea
grosimilor straturilor nemetalice. In acest caz se poziționează un magnet
la un capăt al braţului pivotant echilibrat şi conectat la un spiral calibrat, si
prin rotirea cadranului cu un deget, se mărește forţa de atracție a
magnetului, care este apoi tras de pe suprafaţă.
Aceste modele sunt uşor de utilizat şi au un braț echilibrat, care le permite
să lucreze în orice poziţie, independent de greutate. Ele asigura condiții de
utilizare în siguranţă în medii explozive şi sunt utilizate în mod obişnuit de
către operatorii care efectuează lucrări de vopsire sau pentru operaţiuni
de acoperire cu pulbere. Toleranța uzuala de măsurare este de ± 5%.

Dispozitiv cu bila de masurare a grosimii

straturilor.
 METODE MAGNETICE ŞI ELECTROMAGNETICE
CU INDUCŢIE
• Instrumente bazate pe inducţie magnetică utilizează un magnet permanent ca
sursă a câmpului magnetic. Este folosit un generator de efect Hall sau magneto-
rezistor pentru a dirija densitatea fluxului magnetic, la un pol al magnetului.
Instrumentele de inducţie electromagnetică utilizează un câmp magnetic
alternativ. Pentru măsurare, este utilizata o tijă feromagnetică legata la polii unei
bobine de sârmă care are rolul de a produce un câmp magnetic variabil. O alta
bobină de sârmă este folosita pentru a detecta modificările de flux magnetic.
• Aceste instrumente electronice de măsură sesizează schimbarea densității fluxului
magnetic de la suprafaţa unei sonde magnetice care este plasata in vecinătatea
unei suprafeţe de oţel. Amploarea densității fluxului de la suprafața sondei este
direct proporționala cu distanţa faţă de substratul din oţel. Prin măsurarea
densităţii de flux poate fi determinată grosimea stratului.

Dispozitiv electronic de măsurare a straturilor

prin inducție. Toleranţa tipica este de ± 1%.
 Tehnica - EDDY CURRENT
Tehnica de măsurare cu curenţi turbionari este utilizata pentru a măsura nedistructiv
grosimi ale unor acoperirilor ne-conductive, depuse pe substraturi metalice neferoase. O
bobină de sârmă subțire este parcursa de un curent alternativ de înaltă frecvenţă (peste
1 MHz) pentru a crea un câmp magnetic alternativ la suprafaţa sondei instrumentului.
Atunci când sonda este adusă în apropierea suprafeţei unui conductor câmpul magnetic
alternativ va genera curenți turbionari pe suprafaţa. Caracteristicile substratului şi
distanţa de plasare a sondei in raport cu substratul (grosime strat) afectează mărimea
curenților turbionari. Aceștia pot crea propriile lor câmpuri electromagnetice opuse, care
interacționează cu câmpul inițial generat de bobina sau cu alte bobine plasate in
preajma sa.
Dispozitivele de măsurare pe baza de curenți Eddy utilizate pentru măsurarea grosimii
stratului de acoperire (de exemplu, PosiTector 6000N) sunt electronice sau magnetice.
Ele sunt folosite pentru a măsura grosimea stratului depus pe orice metal neferos.
Acestea folosesc de obicei o sondă de presiune constantă care permite afişarea
rezultatelor pe un LCD. Ele pot avea, de asemenea, opţiuni pentru a stoca rezultatele
măsurărilor sau a efectua analize instantanee a datelor de ieşire la o imprimantă sau
computer, pentru o examinare suplimentară. Toleranţa tipica este de ± 1%.
Testul depinde sensibil de rugozitatea suprafeţei, curbura, grosimea substratului, tipul
de metal substrat şi de distanta fata de margine.
Metode standard pentru aplicarea si performanta a acestui test sunt disponibile în ASTM
B 244, ASTM D 1400, D 7091-05 şi ISO 2360. Aceste instrumente pot fi utilizate si pentru
vopsele sau acoperiri de pulberi.
Schema de principiu a metodei
Eddy Current
Dispozitiv Eddy current portabil

Dispozitiv EC pentru gauri

 Dispozitiv EC pentru straturi

Masurarea grosimii Masurarea grosimii

straturilor anodizate pe straturilor de vopsea pe
aluminiu piese din otel

Piesa etalon cu strat dur

Masurarea grosimii
si crestatura in “V” pentru
straturilor de zinc pe otel
piese cilindrice
(necesita calibrare)
Masurarea straturilor combinate
Măsurarea separată a unor acoperiri subţiri
obtinute prin cufundare electro-foretice (avand
de exemplu, 20 m), necesită măsurarea
precisă a stratului de zinc (aproximativ 5-
10m) pentru a permite verificarea respectării
toleranţelor de grosime specificate.
În acelaşi timp, trebuie să fie posibilă
măsurarea unor acoperiri de vopsea pe
aluminiu, fără a fi nevoie de un alt tip de
senzor.
Sonda Fischer ESG20 a fost dezvoltata
special pentru aceste cerinţe în producţia de
automobile. Este o combinaţie intre un sistem
sofisticat de senzori bazati pe curenţi
turbionari şi de un senzor magnetic-inductiv,
care este capabil de a efectua controlul
grosimii automat in mai multe zone de
măsurare
 Domenii de utilizare
Aplicatii NF, Iso/Fe Iso/NF
Domeniul de grosimi 0-2000 µm 0-2000 µm
Acuratetea de masurare conform Pana la 75 µm: ± 1.5 µm Pana la 50 µm: ± 1 µm
Standardelor Fischer 75 la 1000 µm: < 2% 50 la 1000 µm: < 2%
1000 la 2000 µm: < 3% 1000 la 2000 µm: < 3%

Repeatabilitate si precizie Pana la 50 µm: ± 0.25 µm Pana la 100 µm: ± 0.5 µm

50 la 2000 µm: < 0.5% 100 la 2000 µm: < 0.5%

Metoda de masurare Inductie Magnetica Eddy current

(DIN EN ISO 2178) (DIN EN ISO 2360)
Temperatura de operare 5-60°C (41-140°F)
Posibilitati de memorare 1000 masurari
Accesorii incluse Instrument & manual

2 Baterie LR6., AA, 1.5 V

Calibru standard, baza Fe

Calibru standard, baza Fe

Calibru folie, 75 μm

NF – materiale neferoase; Iso – izolatie (vopsea, etc), Fe (fonta, otel)

 TEHNICA CU ULTRASUNETE
• Tehnica Ultrasunete puls-ecou (de exemplu, PosiTector 200) este utilizata
pentru a măsura grosimea acoperirilor pe substraturi metaloide (plastic,
lemn, etc), fara a deteriora stratul. Sonda instrumentului conţine un
traductor ultrasonic care trimite un impuls prin acoperire. Pulsul reflectă
înapoi de la substrat la traductor şi este transformat intr-un semnal electric
de înaltă frecvenţă.
• Forma de undă ECHO este digitalizata şi analizata pentru a determina
grosimea stratului. În anumite circumstanţe, pot fi măsurate chiar straturi
individuale dintr-un sistem multi-strat.
• Toleranța tipica pentru acest dispozitiv este de ± 3%. Metode standard
pentru aplicarea si performanta a acestui test sunt disponibile în ASTM D
6132.

Aparat ultrasonic pentru măsurarea grosimii

straturilor nemetalice.
 METODA MICROMETRICA
• Uneori sunt folosite micrometre pentru a verifica
grosimea stratului. Acestea prezintă avantajul ca pot
măsura orice combinaţie de acoperire strat/ substrat,
dar si dezavantajul ca necesita acces la substratul
descoperit.
• Cerinţa de a atinge atât suprafaţa de acoperire cat şi
partea inferioară a substratului pot limita
aplicabilitatea, ceea ce face ca măsurările să nu sunt
suficient de precise pentru acoperiri subţiri.
• Trebuie să fie făcute simultan două măsurări: una cu
acoperire şi alta fara acoperire. Diferenţa dintre cele
două citiri, variaţia înălţime, este considerată a fi
grosimea stratului. Pe suprafeţele dure, micrometrele
măsoară grosimea stratului fata de cel mai înalt vârf.
 TESTE DISTRUCTIVE
• Tehnica distructiva presupune prelevarea unei secţiuni transversale
care contine filmul de vopsea sau oxid şi măsurarea grosimii
stratului cu ajutorul microscopiei optice sau electronice.
• O alta tehnica consta in secţionarea transversală pentru a vizualiza
o incizie prin acoperirea de film uscat. Pentru aceasta trebuie
utilizat un instrument de tăiere special pentru a face o crestatura
mica in “V” prin stratul de acoperire şi substrat.
• Desi aceasta metoda distructiva este simpla, există posibilitati de
interpretare eronata a valorii masurate. Pentru pregatirea probei
este nevoie de instrumente de mare precizie pentru debitare fara
deteriorarea stratului, inglobare si lustruirea suprafetelor.
• Reglarea reticulelor de măsurare într-o interfaţă zimţata sau
neclara pot crea inexactitate, în special între diferiţi operatori.
Această metodă este folosită atunci când metodele mai ieftine
nedistructive nu sunt posibil de aplicat sau ca o modalitate de a
confirma rezultatele nedistructive. ASTM D 4138 prevede o metodă
standard pentru acest sistem de măsurare.
 MASURARI GRAVIMETRICE
• Grosimea stratului de acoperire poate fi determinată si
prin măsurarea masei de material depus pe unitatea
de suprafața. Cea mai simplă metodă este cântărirea
unui etalon înainte şi după acoperire, pentru
determinarea greutății, după care se calculează
grosimea folosind următoarea ecuaţie:
T = m x 10
       A x d
• In care T este grosimea, în microni, m este masa de
acoperire, în miligrame, A este zona de testat, în
centimetri pătraţi, iar d este densitatea, în grame pe
centimetru cub.
Metoda are dezavantajul ca nu poate estima grosimea
neuniforma a stratului.
 MASURARE UMEDA
• Metoda consta in măsurarea grosimii unui strat umed pentru care se
cunoaste cu precizie proportia volumetrica a substantelor solide
continute. Se poate aplica pentru toate tipurile de acoperiri organice
umede, cum ar fi vopsele, lacuri, pe suprafete plane sau curbe netede.
• Măsurarea grosimii unui film umed în timpul aplicării impune necesitatea
aplicarii corecţiei imediate şi ajustarea de către aplicator a calitatii
depunerii.
• Rectificarea filmului de vopsea dupa ce s-a uscat necesită timp si costuri
suplimentare cu forţa de muncă, poate duce la contaminarea filmului şi
poate introduce probleme de aderenţă şi de integritate a sistemului de
acoperire.
• Ecuaţiile pentru determinarea corectă a grosimii peliculei umede (WFT),
cu si fara diluant, sunt următoarele:

WFT1 = grosimea stratului umed de vopsea

             % din volumul solid
WFT2 = grosimea stratului umed de vopsea / % din volumul solid
                  100%   +   % diluant adaugat

Unde WFT1 este grosimea stratului de vopsea fara diluant iar WFT2
grosimea stratului de vopsea cu diluant.
 MASURARE UMEDA
• Grosimea stratului de acoperire cu pulberi poate fi masurata înainte
de uscare cu un pieptene simplu de mână sau un instrument de
măsurat cu ultrasunete.
• Pieptenele este trecut prin filmul de pulbere şi se considera ca
valoarea grosimii se situează între cea mai mare distanta dintre
dinti care a făcut o marcă şi are praf aderent la ea şi următoarea
distanta de dinte care nu a lăsat nici un semn şi nu are pulbere
aderata. Aceste instrumente sunt relativ ieftine, avand o precizie de
± 5 mm. Ele sunt utile doar ca un ghid, deoarece filmul uscat poate
avea grosime diferită in functie de debitul de praf aplicat.
• Darele lasate de dispozitiv poate afecta integritatea stratului de
vopsea uscat.
• Se poate utiliza alternativ o metoda nedistructivă cu un dispozitiv
cu ultrasunete pe stratul de pulbere neîntărita, aplicat pe suprafete
metalice netede, pentru a determina grosimea peliculei uscate.
Sonda se poziţioneaza la o distanţă mică fata de suprafaţa care
urmează să fie măsurata şi se citeste valoarea afişata pe ecranul
LCD al aparatului. Incertitudinea de măsurare este de ± 5 mm.
 CALIBRE DE GROSIME
• Exista calibre pe baza cărora se pot aprecia grosimile
straturilor de acoperire.
• Pentru o buna conformitate cu cerințele reglementate este
de preferat sa se utilizeze calibre de grosime standard,
etalonate de către un institut naţional de metrologie si sa se
efectueze o etalonare periodica pentru verificarea
funcţionării lor corecte.
 Bibliografie
• 1. DAVID BEAMISH. Coating Thickness Measurement, DeFelsko Corporation, New
York;
• 2. www.phosphating.net;
• 3. MIL-HDBK-205, Phosphate & Black Oxide Coating of Ferrous Metals: a standard
overview on phosphate and black oxide (bluing) coatings;
• 4. Budinski, Kenneth G. (1988), Surface Engineering for Wear Resistance,
Englewood Cliffs, New Jersey: Prentice Hall ;
• 5. Brimi, Marjorie A. (1965), Electrofinishing, New York, New York: American
Elsevier Publishing Company, Inc.
• 6. http://www.parkerhq.com/zinc_phosphate.htm;
• 7. http://www.surfacepretreatment.com/default.asp;
• 8. Dufour, Jim (2006). An Introduction to Metallurgy, 5th ed. Cameron. pp. IX 11–
12. 
• 9. Edwards, Joseph (1997). Coating and Surface Treatment Systems for Metals.
Finishing Publications Ltd. and ASM International. pp. 214–217. ISBN 0-904477-16-
9.
• 10.  http://www.unitedplating.com/phosphate.htm;
• 11. Stauffer, J.L (1993). Finishing Systems Design and Implementation: A Guide for
Product Parameters, Coatings, Process, and Equipment. SME. pp. 132–134.
ISBN 0872634345, 9780872634343. 
• 12. Dmitri Kopeliovich, www.wikipedia.com