Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
VOPSIREA
Vopsirea reprezint procedeul de aplicare a a unui strat cu grosime dorita de vopsea, pigmeni sau grund, pe un substrat metalic sau nemetalic. Scopurile vopsirii:
Protecia anti-coroziva; Aspect plcut Codificarea unui produs prin culoare, etc.
Scop
Depunerea de straturi anticorozive, anti-erozive, estetice Schimbarea culorii Recondiionarea reperelor deteriorate prin zgriere sau frecare
UTILIZRI
ventilatoare, tubulatura, accesorii confecii metalice industriale carcase de aparate corpuri de iluminat mobilier metalic elemente de construcii (burlane, jgheaburi, accesorii profile din termopan) panouri pentru reclame, dotri stradale si rutiere decoraiuni interioare dotri parcuri pentru copii jucrii
Vopsirea pieselor cu vopsea pulbere n cmp electrostatic asigur o calitate superioara a produsului finit, att din punct de vedere a rezistentei mecanice, la coroziune ct si al aspectului comercial.
FACILITATI DE OPERARE
Particulele de pulbere, pulverizate sunt ncrcate electrostatic prin frecarea de pereii interiori ai pistolului de vopsire.
Tehnica TRIBO
Avantajele acestei tehnologii sunt:
SISTEME AUTOMATE
- Reglajul automat al tensiunii de electrod la apropierea pistolului de piesa; - Reglajul automat al curentului de electrod; - Vopsirea cu uurina in colturi, zone recesive si muchii; - Posibilitatea de utilizare a unei game extinse duze de pulverizare - Posibilitatea de a utiliza colectorul de ioni CORONA; - Sigurana in exploatare si performanta - Certificri CE si ATEX
CABINA MANUALA
Cabina manuala de vopsire cu pulberi in cmp electrostatic care ofer cele mai sigure condiii de lucru la vopsirea manuala.
CUPTOR DE POLIMERIZARE
Dup pulverizarea piesei polimerizarea vopselei pulbere aplicate electrostatic se poate realiza prin introducere acesteia intr-un cuptor de polimerizare avnd nclzire cu gaz.
CUVE DE DEGRESARE
Destinaia Cuvelor de degresare fosfatare prin imersie este pregtirea suprafeei pieselor metalice prin degresare si fosfatare simultana, in vederea vopsirii cu pulbere n cmp electrostatic la nivelul cerinelor actuale de calitate.
TIPURI DE VOPSEA
Tipurile de vopsele utilizate sunt difereniate de tipul de rin folosit in compoziie si de funcionalitatea acestora. Principalele tipuri de vopsea sunt:
Alchidice; Clor-cauciuc; Vinilice; Acrilice; Siliconice Pe baza de bitum si gudron; Epoxidice; Poliuretanice; Pe baza de apa.
VOPSELE ALCHIDICE
Vopselele alchidice sunt unele dintre cele mai utilizate sisteme de protecie anticoroziva, fiind aplicate cu succes intr-un domeniu larg de condiii atmosferice si de pregtire a suprafeelor. Vopselele alchidice au foarte bune proprietti de penetrare in porii substratului si nu conin solveni puternici care pot cauza umflarea stratului anterior de vopsea. Vopselele alchidice sunt alctuite dintr-un singur component si pot fi aplicate utiliznd majoritatea uneltelor sau echipamentelor de vopsire. Ele sunt totodat utilizate cu succes att pentru construcii noi cat si pentru lucrrile de ntreinere (mentenana). Rinile alchidice utilizate pentru aceste vopsele sunt amestecate deseori cu alte tipuri de rini pentru mbuntirea unor proprieti. Dintre aceste rini cel mai des se utilizeaz: clor cauciuc, rinile vinilice, rinile siliconice si rinile uretanice. Rinile alchidice dau reacie de saponificare in contact cu zincul, fapt pentru care nu pot utiliza ca pigment zincul si nu pot fi aplicate pe suprafee zincate. Grundurile pe baza de rini alchidice foloseau in trecut pigmeni anticorozivi pe baza de plumb, o combinaie foarte eficienta in asigurarea proteciei anticorozive. Datorita problemelor de toxicitate a produilor pe baza de plumb, grundurile alchidice cu plumb nu mai sunt utilizate in prezent. Vopselele alchidice se usuc prin evaporarea solventului si prin reacii cu oxigenul din aer.
VOPSELELE CLOR-CAUCIUC
Rina clor-cauciuc a fost la nceput produsa prin utilizarea de cauciuc natural supus clorurrii, obinut sub forma de pulbere alba. In prezent cauciucul natural a fost nlocuit cu produse sintetice (cauciuc sintetic). Datorita restriciilor de mediu, utilizarea rinii clor-cauciuc a fost limitata, utilizndu-se doar pentru grunduri aplicate pe structurile imersate in apa. Solvenii puternici precum: solvenii aromatici, cetonele, solvenii clorurai, sunt utilizai pentru a dizolva rina, ceea ce face ca stratul de vopsea uscat sa poat fi re-dizolvat de aceti solveni. Acest lucru reprezint un avantaj din punct de vedere al aderentei intre straturi, dar in acelasi timp o limitare a utilizrii acestor vopsele in interiorul rezervoarelor care conin solveni puternici. Rezistenta la atacul altor produse chimice precum acizii sau soluiile alcaline este buna. Permeabilitatea apei pentru aceste vopsele este mica, din care cauza ele sunt recomandate pentru vopsirea structurilor care se imerseaz in apa sau a celor care sunt expuse in zone cu condens permanent. Pigmentarea vopselelor clor-cauciuc cu pigmeni de aluminiu sau oxid de fier conduc la scderea permeabilitii la apa. Acest tip de rina este in mod frecvent combinata cu alte rini precum cele alchidice, acrilice sau cu gudron, pentru a obine proprieti speciale.
VOPSELELE CLOR-CAUCIUC
Vopselele clor-cauciuc sunt termoplastice ceea ce nseamn ca atunci cnd structurile vopsite cu acest tip de vopsea sunt nclzite (de exemplu suprastructurile navelor care navigheaz in zone tropicale), vopseaua va deveni moale si lipicioasa. La temperaturi peste 60oC vopseaua clor-cauciuc elimina foarte uor clor (toxic), si din acesta cauza trebuie sa se ia masuri suplimentare de ventilaie atunci cnd se efectueaz lucrri de sudare la componente vopsite cu astfel de vopsele. In cazul incendiilor se poate elibera o cantitate foarte mare de clor, astfel nct pe lng problemele de sntate poate apare si efectul chimic, deoarece clorul reacioneaz cu apa formnd acid clorhidric, care poate genera distrugeri mari datorita corozivitii crescute.
VOPSELE VINILICE
Rinile clor vinilice se pot obine prin reacia etilenei sau acetilenei cu acidul clorhidric. Reacia cu etilena consta n nlocuirea unui atom de H cu unul de clor obinndu-se clor-etilena (produs neinflamabil) iar prin polimerizarea clorurii de vinil (clor etilenei) se obine rina policlorura de vinil. Policlorura de vinil este apropiata ca structura cu clor-cauciucul (cauciucul clorurat) avnd aceleai proprieti si limitri. Att vopselele clor-cauciuc cat si vopselele vinilice (clor-vinilice) se caracterizeaz prin coninut mic de materiale solide si deci un consum mai mare pe m2. Comparativ cu vopselele clor-cauciuc, vopselele vinilice se produc din ce in ce mai puin (exista limitri legislative referitoare la compuii organici volatili (COV) referina HG 735/2006), cu o singura excepie pentru zona imersata a navelor, in care se utilizeaz un sistem de vopsire format numai din vopsele de tip vinilice (inclusiv vopselele ce conin gudron- vinyl) sau ca vopsea de sigilare intre sistemul anticoroziv epoxidic si vopseaua antivegetativa.
VOPSELE ACRILICE
Vopselele acrilice au nregistrat o mare extindere a ariei de utilizare datorita tendinei de nlocuire a vopselelor clorcauciuc si vinilice att pentru utilizrile generale cat si pentru sistemele anticorozive marine. Vopselele acrilice sunt vopsele mono-component, fiind caracterizate prin stabilitatea buna a culorii si un luciu deosebit. De asemenea, ele pot nlocui vopselele alchidice care se nglbenesc in timp, aceasta stabilitate a culorii putnd explica intr-un fel preul lor mai mare. Rinile acrilice reacioneaz cu ntritori de tip izocianat formnd straturi de vopsea foarte lucioase care sunt utilizate in sistemele de vopsire pentru avioane, trenuri, autobuze etc. Aceste vopsele se pot aplica cu pensula, cu rola sau prin pulverizare.
VOPSELELE SILICONICE
Exista o multitudine de vopsele care conin rini siliconice, ce pot fi combinate, in anumite cazuri, cu rini alchidice sau acrilice. O prima caracteristica a vopselelor siliconice o reprezint rezistenta la temperaturi mari. Vopselele ce conin rina siliconica pura pot rezista pana la temperaturi de 600oC si sunt caracterizate de o buna rezistenta la condiii severe de mediu, printr-o foarte buna retenie a culorii comparativ cu multe alte tipuri de vopsele. Pentru a se obine rezistenta la temperatura dorita, suprafeele vopsite cu aceste tipuri de vopsele trebuie nclzite la aproximativ 200oC pentru o perioada relativ mare de timp (1-2 ore). Cnd sunt nclzite la aceasta temperatura au loc reacii in structura chimica a rinii, obinndu-se astfel o noua structura chimica ce rezista la temperaturi foarte mari. In concluzie, aceste tipuri de vopsele se usuc prin evaporarea solventului si prin reacii ce au loc la temperaturi mari. Vopsele siliconice modificate, precum cele silicon-acrilice, rezista la temperaturi de pana la 200oC si costa mai puin comparativ cu cele siliconice pure. In acelai timp, in acest tip de vopsele se pot introduce pigmeni speciali care i pot modifica culoarea in funcie de temperatura.
VOPSELE EPOXIDICE
Vopselele epoxidice aparin unei clase mari de sisteme de protecie cu uscare chimica. Filmul de vopsea epoxidic este caracterizat prin foarte bune proprietati mecanice, rezistenta buna la impact si o foarte buna rezistenta fata de o gama larga de solveni si produse chimice. Vopseaua epoxidic este alctuita din rasini epoxidice avnd mase moleculare diferite (lungimi ale polimerului de la valori foarte mici pana la valori foarte mari) alese in funcie de aria de utilizare. Fiind vopsele bi-component, acestea utilizeaz diferite tipuri de ageni de ntrire, dintre care cei mai uzuali sunt: ntritori poliaminici, poliamidici, aductamine, izocianati etc. Din grupul rasinilor epoxidice se produc cei mai buni adezivi, produse plastice si vopsele anticorozive. Vopselele epoxidice nu sunt plastifiabile prin nclzire, ceea ce nseamn ca dup ntrire ele nu pot fi topite prin nclzire. In acelasi timp aceste vopsele se caracterizeaz prin rezistenta buna la solveni sau ageni atmosferici, avnd rezistenta electrica si termica buna. Aderenta lor este foarte buna la aproape toate tipurile de materiale precum, metale, ceramica, lemn.
VOPSELELE POLIURETANICE
Vopselele poliuretanice se aseamn cu cele epoxidice din punct de vedere al caracteristicilor si utilizrilor, fiind tot vopsele bi-component. Vopselele poliuretanice sunt mai stabile la lumina ultravioleta comparativ cu vopselele epoxidice, avnd un luciu deosebit si o buna stabilitate a culorii. Totusi, datorita utilizrii ca ntritor al izocianatilor, pot aparea probleme serioase de sanatate ale utilizatorilor, mult mai mari comparativ cu vopselele epoxidice. Indiferent de tipul de intaritor utilizat, de natura alifatica sau aromatica, aceste vopsele sunt substante cu toxicitate mare. In cazul incendiilor aceste tipuri de vopsele pot genera acid cianhidric, care este un gaz foarte toxic. ntritorii tip izocianat au tendinta de a reactiona rapid cu apa, ceea ce face ca filmul de vopsea poliuretanic neuscat sa fie foarte vulnerabil daca se produc efecte de condensare. In unele cazuri, aceasta slabiciune este exploatata astfel nct umiditatea din aer este utilizata pentru ntrirea chimica a filmului de vopsea. Aceste tipuri de vopsele se numesc vopsele cu uscare datorata umiditatii si sunt in general vopsele poliuretanice monocomponent. Vopselele poliuretanice se utilizeaz in combinatie cu cele epoxidice in anumite sisteme de vopsire (sisteme epoxi-poliuretanice). Uzual, vopselele poliuretanice sunt utilizate ca straturi finale datorita proprietatilor bune de retentie a culorii si luciului. In acelasi timp, anumite tipuri de ntritori izocianati pot asigura uscarea vopselei si la temperaturi foarte mici, de pana la -20oC.
MASCAREA
La operaiile de vopsire este uneori necesara protejarea unor suprafee care nu trebuie acoperite. Pentru aceasta se utilizeaz un tip special de hrtie care rezista la contactul cu substanele chimice de tratare si la temperaturi ridicate, fra sa se dezintegreze sau sa ard. Datorita puritii sale nalte, hrtia nu emite substane chimice toxice in aer si nici nu las urme pe obiectele vopsite. Poate fi aplicata folosind banda rezistenta la cldura sau un capsator. Hrtia are doua pari tratate cu un material rezistent la cldura, este complet impermeabila pentru fluide si respinge vopseaua.
MASCAREA
In unele cazuri, este mai convenabil de folosit o banda care nu se lipete pe ntreaga suprafaa, de exemplu pentru vopsirea in doua culori a unei seciuni de aluminiu. Astfel de benzi pot avea lime de 100 si 200 mm cu o parte adeziva de aproximativ 10 mm pe fiecare parte.
MASCAREA
Pentru a simplifica mascarea si a asigura vopsirea completa, se pot folosi foi adezive avnd diverse forme de mascare necesare pentru un anumit produs. Astfel de foi pot fi realizate pe baza de comanda la productor, pe baza modelului, schiei sau fiierului furnizat de beneficiar.
MASCAREA
Uneori, pentru mascarea locala se pot utiliza si dopuri de mascare realizate din pluta naturala. Acest material suporta temperaturi pana la 150 C, si pot fi folosite ca o mascare uor de nlturat in timpul proceselor de vopsire.
MASCAREA
Un alt caz in care este necesara mascarea este protejarea sistemului de etichetare, ce poate fi aplicat pe produs nainte de vopsirea cu pulberi, eticheta putnd rmne pe produs dea lungul ntregului proces. Eticheta se genereaz si printeaz cu ajutorul unui software electronic, astfel nct sa conin acele informaii unice necesare precum: date tehnice, numerotare, coduri de bare, etc. Suprafaa etichetei este protejata cu ajutorul unui material de mascare, uor de ndeprtat dup procesul de vopsire. Toate materialele rezista la temperaturi pana la 220 C.
MASCAREA
Daca un produs trebuie identificat de-a lungul procesului de vopsire acesta poate fi marcat cu o plcuta de identificare care poate fi refolosita. Pentru a face formele mai uor de recunoscut, acestea sunt gurite. Pot fi realizate si metode de identificare prin coduri de bare pentru dispozitivele de agare numerotate.
MASCAREA
Pentru umplerea interstiiilor sau nodurilor in vederea protejrii la vopsire se utilizeaz amestecuri speciale de umplere realizate din PVC epoxidic, care se ntresc la 160 C, odat cu pulberea. Durata de protecie garantata este de pana la 2 luni, asigurata chiar si dup ruperea foliei de mpachetare.
Metoda / Standard Verificarea muchiilor ascuite, a sudurilor, stropilor, petelor de rugina, delaminari; Umiditate relativa; Temperatura mediu; Temperatura substrat otel; Punct de roua; ISO 8503
Frecventa/ Criteriul de acceptare Extinderea controlului 100% a ntregii suprafee Sa fie in conformitate cu cerintele specificate Defectele trebuie remediate Actiuni
Conditii de mediu
nainte de ncepere si de Sa fie in conformitate cu cel puin de 2 ori pe cerinele specificate schimb Verificare la fiecare10m2 Sa fie in conformitate cu pe fiecare zona cerinele specificate Vizual toate zonele; Sa fie in conformitate cu Verificare spot; Verificare cerinele specificate spot; Toate suprafetele dupa fiecare strat de vopsea Sa fie in conformitate cu cerinele specificate
Gradul de curatare:Grad a)ISO 8501-1; ablare b)ISO8 502-3; Praf , Saruri pe suprafata c) ISO 8502-9 Se verifica: uscarea, existenta contaminarii, scurgeri de vopsea, retentie de solvent ISO 19840
ISO 19840
Sa fie in conformitate cu cerinele specificate si impunerile din fisa tehnica (FT) Sa fie in conformitate cu cerintele specificate
Test de
ACTIVITATEA DE CONTROL
Pentru asigurarea calitii operaiilor de vopsire trebuie sa existe un plan de control si o schema clara a tuturor zonelor ce vor fi examinate. De asemenea, persoana care realizeaz examinarea trebuie sa aib cunotinele necesare si sa fie in msura sa utilizeze echipamentul de control din dotare, respectiv: echipamentele pentru msurarea grosimii stratului (Dry Film Thickness - DFT), msurarea aderentei, a discontinuitii filmului de vopsea, analiza condiiilor de mediu etc
Grosimea stratului de acoperire este o variabil important care joac un rol important n calitatea produselor, in operaiile de control al procesului i costurilor. Msurarea grosimii peliculei se poate face cu mai multe instrumente diferite. Tehnicile de msurare utilizate n mod obinuit pentru filme ecologice includ metode nedistructive de msurare a grosimii peliculei uscate, cum ar fi: metode magnetice, msurare cu cureni turbionari, cu ultrasunete, sau micrometrul sau metode distructive cum ar fi: msurarea grosimii stratului in seciune sau msurri gravimetrice.
Dispozitiv electronic de msurare a straturilor prin inducie. Tolerana tipica este de 1%.
Domenii de utilizare
Aplicatii Domeniul de grosimi Acuratetea de masurare conform Standardelor Fischer
Pana la 75 m: 75 la 1000 m: 1000 la 2000 m:
Iso/NF 0-2000 m
1 m < 2% < 3% 0.5 m < 0.5%
Repeatabilitate si precizie Metoda de masurare Temperatura de operare Posibilitati de memorare Accesorii incluse
Pana la 50 m: 50 la 2000 m:
TEHNICA CU ULTRASUNETE
Tehnica Ultrasunete puls-ecou (de exemplu, PosiTector 200) este utilizata pentru a msura grosimea acoperirilor pe substraturi metaloide (plastic, lemn, etc), fara a deteriora stratul. Sonda instrumentului conine un traductor ultrasonic care trimite un impuls prin acoperire. Pulsul reflect napoi de la substrat la traductor i este transformat intr-un semnal electric de nalt frecven. Forma de und ECHO este digitalizata i analizata pentru a determina grosimea stratului. n anumite circumstane, pot fi msurate chiar straturi individuale dintr-un sistem multi-strat. Tolerana tipica pentru acest dispozitiv este de 3%. Metode standard pentru aplicarea si performanta a acestui test sunt disponibile n ASTM D 6132.
METODA MICROMETRICA
Uneori sunt folosite micrometre pentru a verifica grosimea stratului. Acestea prezint avantajul ca pot msura orice combinaie de acoperire strat/ substrat, dar si dezavantajul ca necesita acces la substratul descoperit. Cerina de a atinge att suprafaa de acoperire cat i partea inferioar a substratului pot limita aplicabilitatea, ceea ce face ca msurrile s nu sunt suficient de precise pentru acoperiri subiri. Trebuie s fie fcute simultan dou msurri: una cu acoperire i alta fara acoperire. Diferena dintre cele dou citiri, variaia nlime, este considerat a fi grosimea stratului. Pe suprafeele dure, micrometrele msoar grosimea stratului fata de cel mai nalt vrf.
TESTE DISTRUCTIVE
Tehnica distructiva presupune prelevarea unei seciuni transversale care contine filmul de vopsea sau oxid i msurarea grosimii stratului cu ajutorul microscopiei optice sau electronice. O alta tehnica consta in secionarea transversal pentru a vizualiza o incizie prin acoperirea de film uscat. Pentru aceasta trebuie utilizat un instrument de tiere special pentru a face o crestatura mica in V prin stratul de acoperire i substrat. Desi aceasta metoda distructiva este simpla, exist posibilitati de interpretare eronata a valorii masurate. Pentru pregatirea probei este nevoie de instrumente de mare precizie pentru debitare fara deteriorarea stratului, inglobare si lustruirea suprafetelor. Reglarea reticulelor de msurare ntr-o interfa zimata sau neclara pot crea inexactitate, n special ntre diferii operatori. Aceast metod este folosit atunci cnd metodele mai ieftine nedistructive nu sunt posibil de aplicat sau ca o modalitate de a confirma rezultatele nedistructive. ASTM D 4138 prevede o metod standard pentru acest sistem de msurare.
MASURARI GRAVIMETRICE
Grosimea stratului de acoperire poate fi determinat si prin msurarea masei de material depus pe unitatea de suprafaa. Cea mai simpl metod este cntrirea unui etalon nainte i dup acoperire, pentru determinarea greutii, dup care se calculeaz grosimea folosind urmtoarea ecuaie: T = m x 10 Axd In care T este grosimea, n microni, m este masa de acoperire, n miligrame, A este zona de testat, n centimetri ptrai, iar d este densitatea, n grame pe centimetru cub. Metoda are dezavantajul ca nu poate estima grosimea neuniforma a stratului.
MASURARE UMEDA
Metoda consta in msurarea grosimii unui strat umed pentru care se cunoaste cu precizie proportia volumetrica a substantelor solide continute. Se poate aplica pentru toate tipurile de acoperiri organice umede, cum ar fi vopsele, lacuri, pe suprafete plane sau curbe netede. Msurarea grosimii unui film umed n timpul aplicrii impune necesitatea aplicarii coreciei imediate i ajustarea de ctre aplicator a calitatii depunerii. Rectificarea filmului de vopsea dupa ce s-a uscat necesit timp si costuri suplimentare cu fora de munc, poate duce la contaminarea filmului i poate introduce probleme de aderen i de integritate a sistemului de acoperire. Ecuaiile pentru determinarea corect a grosimii peliculei umede (WFT), cu si fara diluant, sunt urmtoarele:
WFT1 = grosimea stratului umed de vopsea % din volumul solid WFT2 = grosimea stratului umed de vopsea / % din volumul solid 100% + % diluant adaugat
Unde WFT1 este grosimea stratului de vopsea fara diluant iar WFT2 grosimea stratului de vopsea cu diluant.
MASURARE UMEDA
Grosimea stratului de acoperire cu pulberi poate fi masurata nainte de uscare cu un pieptene simplu de mn sau un instrument de msurat cu ultrasunete. Pieptenele este trecut prin filmul de pulbere i se considera ca valoarea grosimii se situeaz ntre cea mai mare distanta dintre dinti care a fcut o marc i are praf aderent la ea i urmtoarea distanta de dinte care nu a lsat nici un semn i nu are pulbere aderata. Aceste instrumente sunt relativ ieftine, avand o precizie de 5 mm. Ele sunt utile doar ca un ghid, deoarece filmul uscat poate avea grosime diferit in functie de debitul de praf aplicat. Darele lasate de dispozitiv poate afecta integritatea stratului de vopsea uscat. Se poate utiliza alternativ o metoda nedistructiv cu un dispozitiv cu ultrasunete pe stratul de pulbere nentrita, aplicat pe suprafete metalice netede, pentru a determina grosimea peliculei uscate. Sonda se poziioneaza la o distan mic fata de suprafaa care urmeaz s fie msurata i se citeste valoarea afiata pe ecranul LCD al aparatului. Incertitudinea de msurare este de 5 mm.
CALIBRE DE GROSIME
Exista calibre pe baza crora se pot aprecia grosimile straturilor de acoperire. Pentru o buna conformitate cu cerinele reglementate este de preferat sa se utilizeze calibre de grosime standard, etalonate de ctre un institut naional de metrologie si sa se efectueze o etalonare periodica pentru verificarea funcionrii lor corecte.
Bibliografie
1. DAVID BEAMISH. Coating Thickness Measurement, DeFelsko Corporation, New York; 2. www.phosphating.net; 3. MIL-HDBK-205, Phosphate & Black Oxide Coating of Ferrous Metals: a standard overview on phosphate and black oxide (bluing) coatings; 4. Budinski, Kenneth G. (1988), Surface Engineering for Wear Resistance, Englewood Cliffs, New Jersey: Prentice Hall ; 5. Brimi, Marjorie A. (1965), Electrofinishing, New York, New York: American Elsevier Publishing Company, Inc. 6. http://www.parkerhq.com/zinc_phosphate.htm; 7. http://www.surfacepretreatment.com/default.asp; 8. Dufour, Jim (2006). An Introduction to Metallurgy, 5th ed. Cameron. pp. IX 11 12. 9. Edwards, Joseph (1997). Coating and Surface Treatment Systems for Metals. Finishing Publications Ltd. and ASM International. pp. 214217. ISBN 0-904477-169. 10. http://www.unitedplating.com/phosphate.htm; 11. Stauffer, J.L (1993). Finishing Systems Design and Implementation: A Guide for Product Parameters, Coatings, Process, and Equipment. SME. pp. 132134. ISBN 0872634345, 9780872634343. 12. Dmitri Kopeliovich, www.wikipedia.com