ISTORIA

STRUNGULUI
Istoria Tehnicii
Tudosă Andrei-Nicușor 4104
Istoria este inegală. Înregistrează unele lucruri, dar
nu şi altele, iar evenimentele care sunt înregistrate
depind în întregime de valorile vremii la care au avut
loc evenimentele. O sculptură a regelui persan
Darius (548-486 î. H. ) îl înfăţişează aşezat pe un
tron care are picioare strunjite.
Cunoaştem numele lui Darius şi o mulţime dintre
realizările lui, dar nu ştim nimic despre cel ce a făcut
tronul; nimic despre meşteşugarul care a inventat
strungul cu ajutorul căruia s-au executat picioarele
tronului. Sculptura este, de fapt, primul indiciu că
strungul fusese inventat la acea dată.
Mașinile-unelte strunguri sunt echipamente care rotesc piesa de
prelucrat în jurul axelor sale pentru a realiza diferite operații,
precum: tăiere, șlefuire, găurire, deformare, fațetare, strunjire etc.
cu scule tăietoare aplicate pe piesa de prelucrat și creează un obiect
simetric față de axa de rotatie.
Diferitele modele de strunguri sunt utilizate pentru prelucrarea
lemnului, prelucrarea metalului, spreiere termică sau prelucrarea
sticlei.

Strungul este o unealtă utilizată încă din Antichitate fiind utilizat

atât de vechii egipteni, precum și în Grecia Antică.
În Revolutia Industrială strungul a jucat un rol important în
dezvoltarea industriilor.
Originile mașinilor-unelte strunguri datează de prin anul 1300 ÎHr
când egiptenii din Antichitate au dezvoltat primul strung pentru
două persoane.
În cazul acestui strung, o persoană rotea piesa de prelucrat din lemn
cu ajutorul unei frânghii și o persoană taia lemnul cu ajutorul unei
scule ascuțite.
Romanii antici au îmbunătățit strungul egiptean adăugându-i un arc.
În Evul Mediu i s-a adăugat strungului o pedală care să acționeze (rotească) piesa de prelucrat astfel
încât ambii operatori să poată utiliza sculele tăietoare.
De obicei, pedala strungului era conectată la un pol (dintr-un buștean) cu sistem drept de transmisie.
Acest sistem a fost utilizat până la începutul secolului al douăzecilea.
Un strung important în evoluția acestor echipamente a fost mașina de găurit orizontală instalată de
englezi în 1772 la Woolwich.
Acest strung avea un motor cu puterea de 1 CP și permitea
realizarea de tunuri cu acuratețe mai mare și putere superioară.
O caracteristică cheie a acestui strung era faptul că piesa de
prelucrat se rotea în sens opus sculei tăietoare, acest model putând
fi denumit, din punct de vedere tehnic, primul strung, conform
definiției acestui echipament în accepțiune modernă.
În timpul Revoluției Industriale au fost dezvoltate numeroase
modele de strunguri, acestea fiind acționate cu ajutorul forței apei
sau motoarelor pe aburi a căror sisteme de transmisie aveau la baza
roțile dințate. Acestea permiteau prelucrarea mult mai rapidă și
facilă.
In aceasta perioada modelele de strunguri pentru metal au evoluat
catre echipamente cu piese mai robuste.
Intre secolul al 19-lea si mijlocul secolului al 20-lea, au fost inlocuite
sursele de energie utilizate pana atunci cu motoare electrice
individuale.
Incepand cu anul 1950 au inceput sa fie utilizate mecanisme servo
pentru a controla numeric strungurile.
Acestea au fost adesea conectate la sisteme computerizate asigurand
controlul numeric computerizat (CNC).
In zilele noastre, modelele de strunguri controlate manual si cele cu
CNC coexista in industriile de prelucrare.
 Strungul modern pentru metal a fost inventat
de Henry Mauds Maudslay

• El era fiul unui tâmplar care făcuse cadre de lemn pentru maşina de tors, dar ajunsese în final să ţină o
prăvălie la Woolwich Arsenal Londra.
• În copilărie, Henry Maudslay a făcut şi a umplut cartuşe, în tâmplărie, dar când a devenit interesat de
lucrul cu metalele i permis să lucreze în fierăria din vecinătate. La vârsta de 15 ani era cunoscut deja
pentru priceperea şi precizia lui la lucru. Joseph Bramah, faimosul lăcătuş, căuta un ucenic capabil să
facă uneltele de precizie necesare pentru fabricarea încuietorilor complexe.
• Maudslay a făcut ucenicie la Bramah; a ajuns, în cele din urmă, maistru. Maudslay se însurase între
timp cu menajera lui Bramah în 1791, iar în 1797 îi ceruse lui Bramah o mărire de salariu care să-i
permită să-şi întreţină familia. Bramah îl refuzase, aşa că Maudslay plecase şi îşi înfiinţase o afacere
proprie în construcţia de maşini.
 MAUDSLAY A INVENTAT
STRUNGUL PARALEL.
A fost o inovaţie majoră, o maşină care a îmbunătăţit
semnificativ precizia prelucrării şi prin care Henry Maudslay
a inventat prima maşină-unealtă modernă. El a fost primul
care a văzut importanţa producerii de repere standardizate
pentru maşini, interschimbabile şi uşor de înlocuit. Strungul
lui permitea prelucrarea unor piese metalice mari, inclusiv
componente ale armelor, cu mare precizie. Astfel a schimbat
şi modul de desfăşurare a războaielor şi a contribuit la
dominaţia britanică pe mare. Strungul a fost utilizat şi în
fabricarea multor instrumente muzicale.
 ÎN 1810, MAUDSLAY ŞI-A MUTAT SEDIUL ŞI ŞI-A LUAT UN NOU ASOCIAT, JOSHUA FIELD.

În 1810, Maudslay şi-a mutat sediul şi şi-a luat un nou asociat, Joshua Field.
Noua firmă, Maudslay and Field, vindea versiuni îmbunătăţite ale strungului lui Maudslay, iar
Maudslay a continuat să inventeze maşini-unelte. A construit, de asemenea, maşini de bătut monedă.
A inventat o unealtă cu care se puteau tăia şi găuri plăcile cazanelor, operaţiuni care până atunci se
executau manual. În urma acestei invenţii, a fost angajat de Marina Regală pentru a produce plăci
pentru tancurile navelor. Maudslay a perfecţionat tehnica filetării, inventând primul strung filetat.

Ca de obicei, s-a străduit să asigure uniformitatea şi pasul standard al şuruburilor, dat fiind interesul
său pentru standardizare, elaborat un sistem pentru numărul de spire ale unui şurub. Înaintea lui
Maudslay nu existase niciun fel de sistem, şi fiecare şurub si piuliţă erau unice. Problema era că aceste
piese nu erau interschimbabile. Henry Maudslay a fost faimos pentru măiestria sa tehnică. Dar a fost
bine cunoscut şi ca o persoană afabilă. Era, de asemenea, un dascăl minunat. Tinerii veneau din toată
Anglia pentru a fi învăţaţi de el.

A instruit un număr mare de tineri care au devenit, la rândul lor, nume de rezonanţă în inginerie:
Joseph Clement, James Nasmyth şi sir Joseph Whitworth.
 RICHARD ROBERTS A FOST UN ALT INGINER INVENTIV
CARE A ÎNVĂŢAT MESERIE DE LA MAUDSLAY ÎNAINTE DE
A-ŞI PUNE BAZELE FABRICII DE MAŞINI DIN MANCHESTER.

Şi el a construit strunguri, la standarde de care Maudslay ar fi fost mândru. Roberts a

fabricat maşini perfecţionate pentru industria textilă, printre care un război de ţesut
mecanic mai eficient şi un selfactor pentru toarcerea firelor. Henry Maudslay a fost nu
doar inventatorul unei maşini utile; a conceput o abordare complet nouă a maşinilor şi
maşinilor-unelte, care a făcut posibile alte invenţii în secolul al XlX-lea. Cariera lui
Maudslay a fost unul dintre acei paşi necesari care au atras după ei alte progrese în
deceniile următoare.