LUCRĂRILE DE LA

INFRASTRUCTURA
CONSTRUCȚIILOR- FUNDAȚII,
COFRARE, ARMARE, BETONARE.

Elaborat: Ioniță Victor;

Verificat: Nastas Serghei.
 INFRASTRUCTURA ESTE STRUCTURA,
ȘI COMPONENTELE SAU ELEMENTELE
DE BAZĂ NECESARE ÎNTR-UN DOMENIU
DE ACTIVITATE, CUM AR FI:
- LA CONSTRUCȚII (FUNDAMENTUL,
STRUCTURA DE REZISTENȚĂ)
 FUNDAȚIILE

Fundația este elementul de construcție care se află în contact direct cu terenul bun
de fundare și transmite acestuia toate încărcăturile care acționează construcția.
Fundația este partea principală a infrastructurii clădirii prin intermediul căreia se
realizează rezemarea pe pământ. Deoarece pământul de fundare are caracteristici
mecanice inferioare celor ale materialelor de construcții folosite pentru realizarea
fundațiilor, forma lor este în general evazată, sugerând o analogie cu rădăcinile
arborilor. Capacitatea portantă a terenului este determinata de presiunea maximă pe
care o poate suporta terenul de fundare, fără a exista pericolul cedării acestuia sau a
unor tasări care să pericliteze construcția. Capacitatea portantă depinde de natura
pământurilor în care se amplasează fundația. La calculul și dimensionarea
sistemului de fundare pe lângă considerarea solicitărilor aduse de clădire trebuie
ținut seama de natura terenului de fundare și implica stabilirea tipului, a
dimensiunilor geometrice a tălpii fundației, a adâncimii de fundare (la care se
găsește terenul bun), și a caracteristicilor de rezistenta și deformabilitate a
materialelor folosite.
 Clasificarea fundațiilor

•După adâncimea de fundare sunt:

• fundații de suprafață (de mică adâncime) sau fundații directe;
• fundații de adâncime sau fundații indirecte (fundații pe piloți, chesoane, puțuri, coloane etc.).
•După modul de execuție față de nivelul apelor subterane sunt:
• fundații executate deasupra nivelului apei freatice
• fundații executate sub apă.
•După materialele folosite sunt:
• fundații din lemn;
• fundații din piatră naturală, cărămidă, beton simplu sau ciclopian;
• fundații din beton armat.
•După forma lor în plan se deosebesc:
• fundații izolate;
• fundații continue sub ziduri sau stâlpi;
• fundații din rețele de grinzi;
• fundații pe radier general
• fundații pe chesoane
•După tehnologia de execuție, pot fi:
• fundații monolit executate la fata locului pe șantier, în groapa de fundație;
• fundații prefabricate executate în ateliere specializate, transportate și montate pe șantier.
 Alegerea tipului de fundație
Alegerea tipului de fundație se face și pe baza unei analize tehnico-
economice a structurii de rezistență în ansamblu și se ține seama de:
• natura și intensitatea încărcărilor;
• condiții climatice (adâncimea de îngheț, cantitatea de precipitații etc.);
• condiții hidrogeologice ale terenului (ape subterane și de suprafață,
proprietăților chimice, agresivitate, posibilitatea pătrunderii acestora în
fundație);
• gradul de importanță al clădirii;
• posibilitățile tehnologice.
• Fundațiile de lemn
Se execută la construcțiile cu structura de rezistență și închidere din lemn
având o durata de exploatare, funcție de specia de lemn și natura terenului, în
jurul a 15-20 ani.
• Fundațiile de zidărie de piatră
Se folosesc în zonele în care piatra este material economic și pentru
construcții cu regim de înălțime mic.
• Fundații din beton
Fundațiile din beton se execută în mod obișnuit din beton ciclopian, beton
simplu și beton armat.
 COFRARE

Un cofraj la betonare reprezinta o carcasa provizorie care urmeaza sa fie umpluta

prin turnare mecanizata continua, sau manuala, cu o pasta de beton. Acest cofraj
pentru beton poate fi construit direct in santier cu materiale configurabile, sau poate
fi asamblat din produse prefabricate si dedicate acestui scop.

Metode de cofrare

Variantele de cofrare pot fi alese in functie de proiect. Cu toate acestea, pe oricare

dintre ele o veti alege, trebuie sa intruneasca o lista de caracteristici impuse de
tehnologia turnarii betonului in conditii optime.

Astfel, cand incep lucrarile pentru construirea de cofraje beton, veti urmari ca
acestea sa fie etanse, suprafata interioara sa fie cat mai neteda, sa suporte greutatea
betonului si sa fie usor de montat si demontat pentru a fi refolosite si la alte lucrari.
 Cofrarea cu scânduri
Cofrarea ce utilizeaza scanduri este cea mai des utilizata metoda pentru ca se bazeaza pe
folosirea lemnului de brad. Aceasta esenta este foarte usor de prelucrat in santier pentru
obtinerea dimensiunilor dorite.

In plus, lemnul de brad este usor si poate fi manevrat fara a fi necesare utilaje mecanizate.
Construirea cofrajului se bazeaza pe alaturarea scandurilor din brad si intarirea lor pe spate cu
alte scanduri.

Fiecare imbinare trebuie sa fie realizata cat mai apropiat, iar rigidizarea se face prin batarea de
cuie, potrivita ca marime si numar.
 Cofraj cu panouri
Cofrajele din panouri sunt apreciate pentru usurinta cu care se pot monta in special la
constructiile cu amplitunine medie a structurilor din beton ce urmeaza a fi turnat.

Principalul lor avantaj este legat de acoperirea mult mai rapida a unei suprafete mari cu un singur
panou si etansarea mai sigura fata de varianta de cofrare cu scanduri.

Această versiune de cofrare beton foloseste panouri din placaj tip tego, ce prezinta la interior un
aspect laminat, lucios, foarte apreciat pentru o decofrare usoara si rapida. In plus produsul care
rezulta va fi mult mai neted. Daca sunt corect intretinute, panourile pot fi reutilizate chiar si pana la
30 de ori.
 Cofraje metalice
Cofrajele metalice sunt in mod special folosite de catre constructorii profesionisti. Datorita greutatii
fiecarei sectiuni este evident ca manevarea se face exclusiv cu mijloace mecanizate de ridicare.
Prin imbinare un cofraj beton metalic este capabil sa suporte o presiune importanta a betonului
turnat.
Compactarea mecanica ce poate fi aplicata betonului din cofraje metalice se realizeaza cu mare
precautie in cazul altor tipuri de cofraje.
Acest tip de cofraje beton pot sustine stalpi de grosime mare si structuri care se ridica la peste cinci
etaje.
Daca sunt intretinute pot fi utilizate in conditii optime de cel putin 200 de ori, ca atare costurile
constructorului si implicit ale beneficiarului vor fi reduse.
 Cofrarea cu polistiren
Cofrajele din polistiren sunt o categorie aparate deoarece sunt singurele cofraje care vor
ramane parte integrata a unei constructii.
Ele vor asigura pe langa sustinerea armaturii si a betonului turnat si termoizolarea ulterioara
a constructiei. Asamblarea lor trebuie realizata cu multa atentie si dupa reguli pe care
producatorul le arata clar.
Chiar daca costurile sunt mai ridicate pentru fiecare metru patrat cofrat in acest mod,
avantajul consta in reducerea semnificativa a timpului de turnare si finalizare a lucrarii.
Este foarte important ca punerea lor in opera sa se faca corect, prin manopera specializata,
altfel lucrarea ar putea avea de suferit.

De ce este importanta etapa de cofrare?

Etapa de cofrare coincide cu primul pas inainte de turnarea mecanizata continua a betonului.
Calitatea acestei operatiuni se va rasfrange direct in produsele rezultate, iata ce trebuie urmarit:
Precizie – Dimensiunile interioare a oricarui tip de cofraj va trebuie sa fie identice cu
dimensiunile finale ale produsului pentru care se face turnarea betonului.
Portanța – Cofrajul trebuie sa fie suficient de solid pentru a sustine greutatea betonului
proaspat turnat, dar si eforturile de compactare si/sau vibrare.
Etanșare – Cofrajul trebuie sa fie etanșat pentru evitarea pierderii laptelui de beton sau chiar a pastei din
beton.
Montaj rapid si usor – In functie de proiect se alege un cofraj beton care se poate monta si demonta usor
si fara afectarea produsului turnat la secventa de decofrare.
Rezultat optim – Cu cat partea interioara a cofrajului este mai neteda cu atat betonul nu va adera la ea si
rezultatul va fi mai bun.

Etape de cofrare
Precizia in constructii este determinanta, prin urmare si operatiunile de cofrare si decofrare trebuie sa fie
ancorate in aceasta rigurozitate.
Aproximarile, folosirea de materiale de slaba calitate, ori folosirea excesiva a unor cofraje pentru beton
dincolo de durata lor de viata normala, se vor repercuta asupra calitatii constructiei.
Drept urmare, etapele de cofrare sunt importante si le aveti prezentate in continuare:
• Identificare in proiectul constructiei a tipului de cofraj necesar.
• Aducerea in santier in cantitate suficienta a cofrajelor sau materialelor pentru construirea lor.
• Verificarea cotelor de constructie conform proiectului.
• Asigurarea cofrajelor construite prin sustinere cu structuri de sprijin.
• Verificarea etanseitatii cofrajului montat.
• Curatarea si depozitarea cofrajelor dupa decofrare cand acestea se pot reutiliza.
 Concluzie
Efectele montarii calitative a unui cofraj beton aduc fara discutie un rezultat
impecabil pentru oricare varianta de turnare a betonului.
Daca alegeti sa lucrati in regie proprie cu atat mai mult trebuie sa acordati atentie
cand alegeti si montati cofraje pentru beton.
Daca lucrarile sunt executate de profesionisti, cu siguranta metoda de cofrare beton
va fi respectata si nu vor exista neajunsuri dupa decofrare.
Fie ca va deveni parte integranta a constructiei, fie ca va fi inlaturat dupa intarirea
betonului, cofrajul este indispensabil in lucrarile moderne din constructii.
 Rolul armăturilor
Betonul simplu întărit prezintă rezistenţă bună la compresiune dar mică la întindere.
Betonul armat rezultă din asocierea betonului cu oţelul prin înglobarea în beton a
unor bare de oţel astfel încât în ansamblu să reziste la oricare efort. Betonului îi
revine rolul de a prelua în primul rând eforturile de compresiune, iar oţelului de a
prelua în special eforturile de întindere. Barele de oţel care se introduc în beton
constituie armătura acestuia.
Posibilitatea realizării betonului armat se datorează faptului că între beton şi oţel
există o aderenţă bună încât aceste materiale pot lucra împreună ca şi cum ar forma
un singur material. Barele de oţel care formează armatura se aşează acolo unde se
produc eforturi de întindere. Armatura trebuie aşezată astfel încât să împiedice
ruperea elementelor de construcţie
Tipurile de otel beton utilizate în elementele de beton armat si domeniile lor de aplicare
sunt urmatoarele:
1. Otel-beton rotund neted – OB 37 – folosit ca armaturi de rezistenta sau constructive.
2. Sârma trasa neteda pentru beton armat – STNB – folosita ca armaturi de rezistenta
sau constructive; armaturile de rezistenta numai sub forma de plase sau carcase
sudate.
3. Plase sudate pentru beton armat – STNB.
4. Otel beton cu profil periodic
5. PC 52 – armaturi de rezistenta la elemente cu betoane de clasa cel putin BC 15;
6. PC 60 – armatura de rezistenta la elementele cu betoane de clasa cel putin BC 20.
 L U C R A R I D E B E TO A N E

Betoanele se prepară fie în instalaţii de betoane, fie pe şantier cu ajutorul betonierelor de mică capacitate şi,
uneori manual. În oricare din aceste situaţii, printr-o amestecare cât mai corespunzătoare a constituenţilor, se
urmăreşte o omogenitate perfectă a masei de amestec.

Importanţa mărcii de ciment şi a cantităţii folosite

la prepararea betoanelor

În structura betoanelor, cimentul în amestec cu apa, participă ca o pastă de o anume

consistenţă care include în masa proprie particule solide, insolubile şi cu forme şi mărimi
diferite. Legăturile între această pastă de ciment şi particulele solide (agregate) deşi există, nu sunt
caracterizate de valori ale rezistenţei foarte mari. Ele sunt importante mai ales din punct de vedere al
permeabilităţii la pătrunderea apei în structură. Legăturile între moleculele compuşilor rezultaţi în urma
proceselor de hidratare-hidroliză ale cimentului, care au loc în masa pastei de ciment-apă sunt cele care
conferă principalele caracteristici de rezistenţă ale betoanelor. Densitatea şi forţa de coeziune ale acestor
legături sunt în strânsă corelaţie cu calitatea cimentului şi cu dozajul său în alcătuirea betoanelor.
 Diferenţele existente între mărcile de ciment provin, în principal, din fineţea de
măcinare a clincherului dar şi din natura rocilor introduse în proces. Pentru înţelegerea
generală, cantitatea de ciment (procentuală) folosită la obţinerea betoanelor normale este
esenţială pentru obţinerea rezistenţelor ridicate ale acestora. Pe lângă cantitatea de ciment
folosită, şi caracteristicile esenţiale ale acestuia sunt determinate în caracterizarea
generală a unui anumit beton.

Rolul apei de amestec în asigurarea calităţii betonului

Apa este principalul reactant care, împreună cu cimentul, declanşează reacţiile de
hidratare-hidroliză cu obţinerea compuşilor minerali care formează matricea. Impurităţile
ce pot exista permanent sau accidental în apa folosită la prepararea betoanelor afectează
calitatea acestora. Sursele de apă nu sunt numeroase ca origine: puţuri, reţea, lacuri, ape
curgătoare. Dacă, de regulă, primele două surse oferă apă lipsită de macroimpurităţi, apa
de râu sau de lac poate fi afectată de mâl, produse petroliere, resturi organice. Acestea
afectează serios calitatea betoanelor şi nu sunt admise. O cantitate de apă cu mult peste
doza prescrisă favorizează separarea, segregarea şi apariţia stratificărilor în beton
nemaivorbind de afectarea sistemului de microfisuri şi pori.
 Rolul agregatelor în prepararea betoanelor
Agregatele folosite pentru obţinerea betoanelor normale sunt particule solide, de
origine minerală. Ele se găsesc ca atare în natură, de obicei sub forma unor amestecuri
de granule de diferite dimensiuni şi, posibil, diferite apartenenţe mineralogice.
Formaţiunile minerale de mari dimensiuni (rocă de carieră, bolovani de râu, etc.) sunt
aduse la dimensiuni convenabile prin spargerea cu utilaje dinamice specifice
(concasoare). Dimensiunile pietrei sparte obşinută nu sunt uniforme şi, din cauza
aceasta, are loc o separare (sortare) a lor pe grupe de dimensiuni. Această activitate se
desfăşoară în balatiere principiul sortării fiind trecerea materialului printr-un număr de
site cu ochiuri de dimensiuni crescătoare. Atât dimensiunile agregatelor cât şi natura
mineralogică a agregatelor influenţează direct caracteristicile fizico-mecanice ale
betoanelor.
 PREPARAREA MANUALA A BETONULUI
Se accepta ca betonul sa fie preparat manual numai pana la clasa maxima C10/12.
Este necesara amenajarea unei platforme din balast compactat,pe o placa de beton,pe o
podina din dulap sau in cel mai rau caz o platforma batatorita din pamant. Materialele
componenete sunt asezate suprapus si amestecate intai uscate prin “taiere” cu lopata.
Este interzisa rasturnarea directa cu lopata sau aruncarea materialelor cu lopata
deoarece se poate produce o segregare a acestora. Ordinea de asezare in straturi
suprapuse a componentilor este urmatoarea: agregatele grosiere, o parte din agregatul
fin (nisip), cantitatea de ciment necesara si cealalta parte de agregat fin (nisip) dupa
care se trece la amestecarea uscata. Prepararea manuala se foloseste pentru cantitati
mici sau foarte mici de beton.

Turnarea betonului pe timp friguros

Măsurile ce trebuie luate la turnarea betonului pe timp friguros sunt stabilite pe bază
de cercetări şi sunt date în normativul C 16 – 62.
Prin perioadă de timp friguros se înţelege perioada de timp cuprinsă între 15 noiembrie
şi 15 martie, iar prin zile friguroase se înţeleg acele zile la care temperatura luată la
orele 8 dimineaţa, în aer liber, la umbră, la 2 m deasupra solului şi la minimum 5 m
distanţă de o clădire încălzită, coboară sub +5 °C .
 În perioada de timp friguros, toate măsurile care se iau trebuie să conducă la
atingerea în termenul cel mai scurt a rezistenţei minime necesare. Aceste măsuri sunt:
 reducerea raportului A/C, deci granulozitate aleasă fără mult nisip şi cu folosirea
unei vibrări cât mai puternice;
 folosirea cimenturilor superioare sau a cimentului cu rezistenţe iniţiale mari
(RIM);
 mărirea duratei de amestecare a betonului cu circa 50% faţă de cea normală;
 folosirea acceleratorilor de întărire, plastifianţilor sau de antrenori de aer;
 asigurarea unei temperaturi de cel putin +5 °C în timpul turnării şi întăririi
betonului.

Pentru aceasta se încălzesc agregatele şi apa. Căldura se transmite betonului prin

intermediul unui agent. Pentru asigurarea temperaturii minime a betonului reieşite din
calculul termotehnic, se încălzeşte întotdeauna apa, iar când temperatura aerului este
scăzută se încălzesc şi agregatele.