Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Proteine
Proteine
Selenocisteina
Selenocisteina este un aminoacid neobişnuit prezent în
câteva enzime fiind util pentru activitatea lor
Nu este sintetizat ca urmare a prelucrărilor
posttranslaţionale. O modificare a serinei apare când aceasta
se leagă la tARN-ul unic, formând selenocisteinil-ARNt.
Selenocisteina este ulterior inserată într-o proteină cu care va
fi sintetizată.
Proteine
Proteine
Proteine
Proteinele sunt substanţe azotate complexe prezente în
toate celulele animale sau vegetale
Roluri:
Etape:
1. Determinarea AA de la capetele N- ;C-terminale
2. Stabilirea secvenţei de AA din interiorul lanţului pp
3. Separarea lanţurilor în cazul proteinelor oligomere,
urmată de parcurgerea primelor etape
Structura primară a proteinelor
Structura primară a proteinelor
Prima etapă în stabilirea structurii primare a unui
polipeptid constă în identificarea şi cuantificarea
aminoacizilor constituienţi.
.
Structura primară a proteinelor
Aceste fracţiuni care conţin aminoacizi sunt analizate
cantitativ cu ajutorul reacţiei cu ninhidrină, un reactant
care prin încălzire reacţionează cu majoritatea
aminoacizilor, cu amoniacul, cu aminele şi formează
compuşi roşu-violet
Secvenţa finală??????
Structura primară a proteinelor
Val-
Tyr-Lys-Glu-Met-Leu-Gly-Arg-Ala-
Ser-Asp
Structura primară a proteinelor
Determinarea structurii primare a unei
proteine prin secvenţiere ADN
Secvenţierea nucleotidelor dintr-o regiune ADN
codificatoare a proteinelor identifică secvenţa de
aminoacizi a unui polipeptid
Dacă secvenţa de nucleotide este stabilită, pe baza
informaţiilor referitoare la codul genetic are loc
traducerea secvenţei de nucleotide în secvenţa de
aminoacizi corespunzătoare polipeptidului studiat.
Structura primară a proteinelor
Determinarea structurii primare a unei proteine
prin secvenţiere ADN
Acest procedeu, deşi utilizat de rutină pentru a preciza
secvenţa de aminoacizi din componenta proteinelor,
este limitat de faptul că nu poate preciza poziţiile
legăturilor disulfidice la nivelul lanţurilor pliate,
precum şi de faptul că nu identifică aminoacizii cu
modificări post-translaţionale
Secvenţierea directă a proteinelor constituie un
instrument important în stabilirea exactă a structurii
primare.
Variaţii ale structurii primare
Deşi aproape fiecare aminoacid din structura proteică
primară contribuie la realizarea conformaţiei sale (structura
tridimensională), structura primară a proteinei diferă în
funcţie de specie.
În cadrul aceleiaşi specii există diferenţe ale secveţei de
aminoacizi la nivelul individului, în funcţie de ţesut sau de
stadiul de dezvoltare. Aceste diferenţe ale proteinelor
funcţionale sunt tolerate în măsura în care aparţin unor
regiuni „necritice” denumite variabile, dacă sunt substituţii
conservative (înlocuirea unui aminoacid cu altul de structură
similară) sau îi conferă un avantaj
Dacă mai mulţi aminoacizi sunt toleraţi în aceeaşi poziţie,
regiunea este denumită hipervariabilă.
Variaţii ale structurii primare
În contrast, regiunile care formează situsuri de legare sau
sunt critice în formarea structurii tridimensionale funcţionale
sunt frecvent invariabile şi au exact aceeaşi secvenţă de
aminoacizi la toţi indivizii, ţesuturile sau speciile
La internare:
― CH ― NH ― CO ― CH ―
Interacţiunile
dintre radicalii R distanţaţi în secvenţa liniară
determină o anumită conformaţie a lanţului polipeptidic
a.legătura
peptidică;
b.legătura ionică;
c.punţi de hidrogen;
d. interacţiuni
hidrofobe;
e.punţi disulfidice
STRUCTURA TERŢIARĂ A PROTEINELOR
GLOBULARE
Legăturile disulfidice sunt legături de tip covalent
între grupările sulfhidril (-SH) ale resturilor de cisteină
cu formarea unui rest de cistină
Cele două molecule de cisteină pot fi separate prin mai
mulţi aminoacizi din structura primră a polipeptidului
sau pot fi localizate pe cele două lanţuri polipeptidice
diferite
Plierea lanţurilor polipeptidice apropie resturile de
cisteină şi facilitează formarea unei legături covalente
între catenele laterale ale ale acestora.
STRUCTURA TERŢIARĂ A PROTEINELOR
GLOBULARE
Legăturile disulfidice
conferă stabilitate structurii
tridimensioanale a
moleculei proteice
prevenind denaturarea
acesteia în mediul
extracelular
Imunoglobulinele secretate
de celulele sangvine sunt
proteine care conţin un
număr crescut de legături
disulfidice.
STRUCTURA TERŢIARĂ A PROTEINELOR
GLOBULARE
Interacţiunile hidrofobe
Aminoacizii cu catene laterale nepolare tind să se localizeze în
interiorul moleculei polipeptidice, unde se asociază cu alţi
aminoacizi hidrofobi
Plierea proteinelor
Interacţiuniledintre catenele laterale ale aminoacizilor
influenţează modul de pliere a lanţului polipeptidic în
forma tridimensională specifică proteinei funcţionale
Plierea proteinelor, care se desfăşoară în decurs de
secunde sau minute în interiorul celulelor se realizează
prin atragerea sau respingerea catenelor laterale ale
aminoacizilor în funcţie de proprietăţile chimice ale
acestora
STRUCTURA TERŢIARĂ A
PROTEINELOR GLOBULARE
Radicalii încărcaţi pozitiv vor fi atraşi de cei încărcaţi
negativ, catenele încărcate cu acelaşi tip de ionizare se
resping
Configurarea spaţială
a proteinelor este
controlată de proteine
chaperon, heat shock
proteins
STRUCTURA TERŢIARĂ A PROTEINELOR
GLOBULARE
Denaturarea proteinelor
.
STRUCTURA CUATERNARĂ
A PROTEINELOR
Subunităţile pot funcţiona
independent sau pot coopera ca în
cazul hemoglobinei când ataşarea
unui atom de oxigen la una dintre
subunităţile tetramerului induce
creşterea afinităţii pentru oxigen a
celorlate subunităţi
STRUCTURA CUATERNARĂ
A PROTEINELOR
Proteine care au structură cuaternară sunt: hemoglobina,
ADN polimeraza, canalele ionice, dar şi nucleosomii şi
nanotubulii, care sunt complexe multiproteice
Glicogen fosforilaza 2
Fosfataza alcalină 2
Glutation reductaza 2
STRUCTURA CUATERNARĂ
A PROTEINELOR
Proteine oligomere
4. Cooperativitatea
HEMOPROTEINE
Proteine înrudite ce evidenţiază relaţia
structură-funcţie
Proteine globulare
Proteine înrudite ce evidenţiază corelaţia
structură-funcţie
Hemoproteinele globulare constituie o clasă de
proteine specializate care conţin hem- o grupare
prostetică stabilă. Din această categorie fac parte:
Mioglobina şi hemoglobina, proteine implicate
în transportul şi depozitarea oxigenului;
Citocromii, proteine transportoare de electroni,
componenţi ai lanţului respirator mitocondrial şi
din reticulul endoplasmic
Unele oxidaze şi peroxidaze
Proteine globulare
Rolul grupării hem este condiţionat de mediul pe
care îl generează structura tridimensională a
proteinei
De exemplu, gruparea hem din structura unui
citocrom funcţionează ca un transportor de
electroni, care poate fi oxidat şi redus
În schimb, hemul din catalaze este o componentă a
porţiunii active a enzimei şi participă la
descompunerea apei oxigenate
În structura hemoglobinei şi a mioglobinei, două
din cele mai frecvente hemoproteine întâlnite în
organismul uman, hemul are rolul de a lega
reversibil atomii de oxigen.
Structura şi funcţia Hb, Mb
Structura şi functia Hb
Hemul reprezintă un complex biochimic constituit din protoporfina IX şi
un ion de fier divalent (Fe 2+)
Atomul de fier este menţinut în centrul moleculei hem prin intermediul
unor legături cu toţi cei patru atomi de azot ai inelului porfirinic
In ce compusi gasim gruparea Hem?
Structura, functia si metabolismul Hb
Pe lângă aceste patru legături fierul hemului poate
forma două legături suplimentare de fiecare parte a
inelului porfirinic care este un plan
1, 3, 5, 8: grupări
metil (M), -CH3
2, 4: grupări vinil (V),
-CH=CH2
6, 7: grupări propionil
(P), -CH2-CH2-
COOH (P)
Structura şi functia Hb
Hemoglobina se găseşte numai în hematii şi are
rolul de a transporta oxigenul la nivel pulmonar în
capilarele tisulare
Cei
doi dimeri interacţionează prin intermediul unei reţele
de legături ionice şi punţi de hidrogen care reduc
mobilitatea lanţurilor polipeptidice.
Curba de saturare cu
oxigen a mioglobinei are
formă de hiperbolă
Mb
Legarea oxigenului la Mb şi Hb
În consecinţă, între mioglobina oxigenată (MbO2) şi
deoxigenată (Mb) se stabileşte o relaţie de echilibru:
Mb + O2 MbO2
Acest echilibru este deviat de o parte şi de alta în funcţie de
în funcţie de adaosul sau extracţia de oxigenului din sistem.
Mioglobina este special concepută să lege oxigenul eliberat
de hemoglobină la valori reduse ale pO2 la nivel muscular.
Pe de altă parte, mioglobina cedează oxigenul celulei
musculare în condiţiile unui necesar crescut de oxigen.
Legarea oxigenului la Mb şi Hb
Curba de disociere a
oxigenului în cazul
hemoglobinei are formă
Hb sigmoidală, fapt care relevă
cooperarea subunităţilor
structurale în procesul de
legare a oxigenului.
Hb
Legarea oxigenului la Mb şi Hb
pO2
pH-ul mediului
pCO2
2,3-DPG (bifosfoglicerat) disponibil
Legarea oxigenului la Mb şi Hb
Interpretarea aspectului
Mb Hb sigmoidal
al curbei de disociere
a oxigenului
ţesuturi
plămâni
ţesuturi
plămâni
Efect Bohr
Legarea oxigenului
la Mb şi Hb
2. Efectul Bohr
Disocierea oxigenului de pe molecula de Hb este
accelerată de scăderea pH-ului sau de creşterea PpCO2
În ambele situaţii are loc scăderea afinităţii Hb pentru
oxigen cu devierea la dreapta a curbei de disociere a
oxigenului, ambele efecte stabilizând forma T a
hemoglobinei
Această modificare a capacităţii de legare a oxigenului
este denumită efect Bohr. Creşterea pH-ului sau scăderea
concentraţiei CO2 determină creşterea afinităţii Hb
pentru O2 cu devierea la stânga a curbei de disociere a
oxiHb.
Legarea oxigenului
la Mb şi Hb
3. Acţiunea 2,3 DPG. Este un metabolit al glicolizei
format în hematii, iar legarea de Hb determină, indirect
eliberarea O2 la ţesuturi.
Legarea oxigenului
la Mb şi Hb
3. Acţiunea 2,3 DPG. Se află în cantităţi
semnificative în hematii (fosfatul anorganic),
cantitatea de Hb şi 2,3DPG fiind echivalentă.
Concentraţia este de aproximativ 4,5mM.
oxiHb deoxiHb
3. Acţiunea 2,3 DPG
Situsul de legare a 2,3 DPG
O singură moleculă de 2,3 DPG se ataşează la
nivelul unei nişe, constituită din două lanţuri beta
globinice, chiar în tetramerul deoxiHb
2) CO2 (carbamino-Hb)
• Hb fixează CO2 pe un aminoacid al extremităţii C-
terminale al unui lanţ , favorizând forma T
3) NO
• Moleculă vasodilatatoare cu o afinitate pentru Hb de
8000 ori mai mare faţă de cea a oxigenului.
Sistemul tampon al Hb
Hematie
Sistemul tampon al Hb
Hb este bogată în His (33/ moleculă)
• AA are un pKa de 7,3, foarte apropiat de pH plasmatic
• La pH fiziologic există 50% din fiecare formă a His
• Abundenţa de Hb din sânge şi nr mare de molecule de
His = sistem tampon foarte eficace
Globina Globina
Hemoglobinopatii
Afecţiuni genetice cauzate de:
1. sinteza unor Hb anormale
2. sinteza de cantităţi insuficiente de Hb
3. ambele
Prolil şi lizil
hidroxilaze
Transferaze
Procolagen
intact
Lizil oxidaza
Tipuri de colagen
α1- antitripsina
Proteaze
Intrebari
Femeie 30 ani, cu dispnee progresiva. Neaga
consumul de tigarete. Antecedentele familiale
releva o boala pulmonara necunoscuta la una din
surorile pacientei.
A. Deficit de prolil-hidroxilaza
B. deficit de alfa1-antitripsina
C. carenta alimentara de vitamina C
D. scaderea activitatii elastazei
E. cresterea activitatii colagenazei
Intrebari
Deficitul de alfa1-antitripsina= afectiune genetica ce det.
emfizem pulmonar in absenta fumatului. Activitatea
elastazei creste; elstina din peretii alveolari se ditruge
A. prolina
B. Glutamat
C. Lizina
D. Leucina
E. Arginina
Intrebari
La autopsia unui pacient cu boala Alzheimer s-au evidentiat
agregate proteice si placi in diferite regiuni ale creierului. Aceste
placi necesita coloratia specifica amiloidului. Care dintre
urmatoarele structuri sunt mai carateristice acestora?