CAPITOLUL 4

MANAGEMENTUL PROIECTULUI

4.1. Consideraţii generale

4.2. Ciclul de viaţă al proiectelor
4.3. Principalele documente care stau la baza realizării proiectelor
4.3.1. Studiul de fezabilitate
4.3.2. Caietul de sarcini
4.3.3. Proiectul tehnic
4.3.4. Devizele proiectului
 4.1. Consideraţii generale

 Activităţile desfăşurate într-o firmă se pot împărţi în două mari categorii:

 operaţionale;
 antreprenoriale.
 Activităţile tip „operaţii” sunt activităţi profesionale curente, repetitive, de
rutină, supuse influenţei unor factori interni, controlabili prin responsabili, la
care factorii de decizie sunt interesaţi mai mult de optimizarea
interdependenţei dintre structura organizaţională internă şi mediul extern
astfel încât să obţină creşterea randamentului de ansamblu al firmei.
 Activităţile antreprenoriale tip „proiect” sunt nerepetitive, supuse
influenţei unor variabile exogene, iar factorii responsabili sunt greu de
controlat în totalitate. Problema principală pentru managerul de proiect este
de a găsi cele mai favorabile stări ale triadei: tehnologie/produs/piaţă.
 Oricărui proiect îi sunt caracteristice trei categorii de obiective:
• 1) Obiective de performanţă (respectarea specificaţiilor tehnice), în
sensul că orice proiect trebuie realizat cu respectarea unor specificaţii tehnice
cu privire la execuţia şi funcţionarea sa, produsele realizate ulterior trebuie să
aibă un nivel tehnic bine determinat sau o anumită capacitate de a răspunde la
cerinţele pieţei.
• 2) Obiective de timp (termenele de implementare) a proiectului constituie
pentru actorii proiectului restricţii “tari” ce trebuie riguros respectate.
• 3) Obiective de cost, este traducerea în termeni financiari a necesităţii şi
eficienţei proiectului şi este o reflectare a modului cum sunt respectate celelalte
două categorii de obiective.
Raportul de forţe dintre cele trei categorii de obiective se poate modifica de la o
fază la alta a ciclului de viaţa a proiectului.
În etapa incipientă de identificare a ideii de proiect obiectivele tehnice de
performanţă sunt mai importante decât celelalte două obiective, iar costul mai important
decât durata.
În fazele preinvestiţionale (de formulare, evaluare şi decizie) se poate aprecia că,
cele trei categorii de obiective au aceiaşi importanţă, proiectul trebuie astfel conceput
încât să satisfacă cerinţele beneficiarului din toate punctele de vedere.
În faza de implementare, durata este cea care primează, urmată de calităţile
tehnice de execuţie, în limita bugetelor de costuri. Evaluările punctuale ale avansului
execuţiei, arată de regulă abateri care solicită costuri suplimentare, şi calea cea mai
simplă de corecţie înseamnă reevaluarea bugetelor iniţiale de costuri.
 4.2. Ciclul de viaţă al proiectelor

 Un proiect de investiţii are o dinamică specifică pe un interval de timp

determinat care constituie ciclul său de viaţă.
 Determinarea duratei ciclului de viată a proiectului are două motivaţii:
- evaluarea şi analiza oportunităţii şi eficienţei proiectului, prin care se
fundamentează din punct de vedere economic decizia de investiţii,
-gestiunea implementării proiectului respectiv (programarea, urmărirea şi
controlul execuţiei lucrărilor).
 Perioada în care se obţin efectele investiţiei (economice, sociale sau de altă
natură), estimate în faza preinvestiţională, este numită perioadă de viaţa utilă
(de exploatare) a proiectului, indispensabilă în derularea analizei economice şi
financiare.
 Luând drept criteriu de definire specificul activităţilor ce se derulează pe
parcursul ciclului de viaţă a proiectului, acesta se poate împărţi în trei etape
semnificative:
-etapa de concepţie (preinvestiţională);
-etapa de implementare (execuţie);
-etapa de exploatare.
  1. Etapa de concepţie (preinvestiţională)
- reprezintă legătura între idee şi acţiune;
- este o etapă ce se finalizează prin studii, proiecte, licenţe, caiete de sarcini,
etc., fiind preponderente activităţile intelectuale, ce vor constitui cea mai mare
parte a imobilizărilor necorporale;
- în această etapă consumul de resurse fizice este redus şi sunt antrenaţi acei
actori sau organisme care concură la fundamentarea şi adoptarea deciziei de a
investi.
 2. Etapa de implementare (execuţie)
- în această etapă creşte rolul factorilor ce concură la transpunerea în practică a
proiectului;
- consumul de resurse fizice investiţionale este maxim în raport cu celelalte
etape;
- această etapă se desfăşoară conform prescripţiilor din documentaţia tehnico-
economică de proiect elaborată în etapa anterioară şi este perioada de timp în
care resursele alocate sunt transformate în elementele materiale concrete ale
viitoarelor capacităţi de producţie sau de folosinţă.
Durata de execuţie se studiază cu ajutorul modelelor matematice specifice
teoriei grafurilor sau cu ajutorul graficului Gantt.
  3. Etapa de exploatare, în literatura de specialitate mai este numită şi
„durata de viaţă utilă”, este perioada în care se obţin, eşalonat, rezultatele
utile scontate.
Durata de viaţă utilă (perioada de exploatare/funcţionare) a proiectului se
stabileşte analizând mărimea următoarelor durate ce caracterizează un sistem
tehnic:
A. Durata fizică a activelor imobilizate (echipamente, clădiri etc) - care
se poate determina relativ exact, pe baza caracteristicilor tehnico-constructive şi
se exprimă în timp de funcţionare (ore, ani, etc.). Prin modele adecvate, luându-
se în considerare cheltuielile de întreţinere, reparaţii şi valoarea reziduală (de
revânzare), se poate stabili o mărime optimă a acestei durate.
B. Durata de viaţă tehnologică este determinată de ritmul schimbărilor
tehnologice în domeniul respectiv de activitate. Mărimea sa exprimă „intervalul
de timp dintre momentul punerii în funcţiune a echipamentelor/tehnologiei şi
momentul estimat al apariţiei pe piaţă a unui nou echipament/tehnologie cu
aceleaşi caracteristici funcţionale dar cu performanţe tehnice superioare”.
C. Durata de viaţă a unui produs este perioada de succes comercial a
produsului fabricat.
 4.3. Principalele documente care stau la baza realizării
proiectelor de investiţii

4.3.1. Studiul de fezabilitate

 Studiul de fezabilitate este un document ce cuprind analiza complexă a

condiţiilor în care proiectul va deveni operaţional, se estimează şansele sale de
succes din punct de vedere tehnic, economic, financiar, organizaţional, social
etc.
 Studiul se elaborează pe bază de ipoteze şi concluzii emise în studii suport
sau extrase din baza de date disponibilă şi se încheie cu propuneri de strategii
sau alternative de lucru.
 În situaţii complexe studiul de fezabilitate poate fi precedat de unul de
prefezabilitate care printr-o analiză preliminară restrânge câmpul de aplicaţie al
studiului propriu-zis.
 Modul de abordare a problemelor tratate în structura studiului depinde de
scopul fiecărui proiect şi în acest context putem aprecia că, studiile de
fezabilitate se elaborează pentru:
• proiecte privind realizarea de noi unităţi de producţie de bunuri sau
prestări de servicii - se referă la o activitate preponderent nouă şi de aceea
rata mortalităţii lor este crescută;
• proiecte de dezvoltare a firmelor existente care au deja un profil
profesional, o piaţă de desfacere, un sistem de relaţii de aprovizionare
funcţional;
• proiecte de privatizare a unei societăţi comerciale sau a unor
elemente structurale ale sale, de obicei cele care înregistrează pierderi;
• proiecte de restructurare a firmelor, departamentelor nerentabile
sau fără perspectivă unde concluziile trebuie să fie tranşante mergându-se
până la propunerea de divizare sau lichidare.
 Conţinutul studiilor este influenţat şi de domeniul de activitate căruia îi aparţine
proiectul: industrie, agricultură, servicii, explorări geologice, ş.a.
 Indiferent de domeniu însă, orice studiu trebuie să fie subordonat unor criterii
de eficienţă şi eficacitate concretizate prin:
- economie de mijloace şi resurse cu consecinţe favorabile în planul
eficienţei;
- ameliorarea performanţelor, a calităţii produselor/serviciilor, creşterea
productivităţii muncii, reducerea costurilor cu efect asupra situaţiei financiare;
- conturare liniilor strategice de urmat pe durata ciclului de viaţă a
proiectului, cu evaluarea fluxurilor principalilor parametrii economici.
 Pentru a fi un document util managementului firmei, şi un instrument
informaţional complet şi concret, util specialiştilor, studiul de fezabilitate trebuie să
fie elaborat în următoarea structură:
a) Introducere
Este descris, pe scurt, proiectul propus, scopul investiţiei, costul total
estimat în lei şi în valuta, sursele de finanţare avute în vedere proprii, subvenţii,
împrumuturi şi volumul acestora.
b) Prezentarea agentului economic
Cuprinde informaţiile de identificare a firmei (societăţii comerciale)
promotoare a proiectului.
 c) Piaţa produsului vizează conturarea cadrului privind dimensiunea şi
capacitatea actuală şi previzionată a pieţei produselor/serviciilor, condiţiile de
piaţă în termeni de competitivitate şi concurenţă, costurile de menţinere şi/sau
dezvoltare a segmentului de piaţă deţinut etc. În esenţă aceste informaţii pot fi
grupate astfel:
- volumul pieţei interne în prezent şi viitor, pieţele posibile pentru
valorificarea produselor din proiect;
- informaţii despre concurenţă – avantaje competitive privind:
aprovizionarea, producţia, desfacerea, calitatea producţiei etc.;
- preţurile – date privind actualul preţ intern şi estimări în viitor, estimări
privind preţul de export, cu referire la preţurile mondiale şi preţurile specifice
pieţei;
- comercializarea produselor la intern – magazine proprii, unităţi
comerciale, piaţa etc. şi la export. Schimbările prevăzute pentru comercializarea
noilor produse din proiectul propus.
 d) Proiectul – este partea de engineering în care se definesc, se
evaluează şi se motivează toate aspectele tehnice începând de la suprafeţe,
lucrări de geniu civil până la definirea tehnologiilor şi întocmirea listelor cu
principalele utilaje şi instalaţii tehnologice. Parte de geniu civil se referă la
descrierea şi elaborarea de schiţe privind concepţia de realizarea a construcţiilor
de amenajare a incintelor.
Structura cadru a capitolului este:
d. 1) Descrierea proiectului
- scopul proiectului;
- descrierea tehnica a produselor propuse şi a procesului de producţie;
- surse de materii prime existente şi posibilităţi privind asigurarea
acestora în viitor;
- consideraţii privind mediul înconjurător;
- utilităţi (energie electrică şi termică, combustibili, surse de apa,
condiţiile de evacuare şi tratare a apelor uzate şi reziduurilor solide etc.);
- aspecte juridice (licenţe, aprobări, legi);
- tehnologia propusă în proiect;
- stabilirea la modul general a problemelor tehnice ale proiectului.
d. 2) Implementarea proiectului:
- posibilităţile agentului economic pentru implementare;
- planuri şi necesităţi (cerinţe) privind asistenta tehnica;
- modul de realizare sau procurare propus;
- program de implementare-realizare, facilităţi.
 e) Costuri şi plan de finanţare:
e.1) Costurile proiectului:
- rezumarea costului proiectului: estimare, deviz etc;
- date de baza şi calculaţii privind estimarea costului (date de la furnizori,
estimări ale investitorului, constructorului etc;
- necesitatea şi estimarea capitalului circulant (prima dotare);
- calculul pentru diverse şi neprevăzute (preturi fizice şi preturi la diverse
şi neprevăzute);
e.2) Plan de finanţare:
- plan de finanţare pentru valoarea totala a proiectului (surse pe feluri şi
plaţi);
- programul de efectuare a plaţilor pentru realizarea proiectului;
- condiţiile şi contribuţia investitorilor la finanţarea costului proiectului ;
- termeni şi condiţii de folosire a surselor de finanţare.
 f) Analiza financiară şi economică:
- estimări de venituri, costuri de investiţii şi de producţie pe toata durata
proiectului, înainte şi după aplicarea proiectului (“fără” sau “cu” proiect);
- rata internă (financiară) sau de rentabilitate calculată pe baza costului
financiar şi beneficiului (profitului) obţinut înainte şi după aplicarea
proiectului;
- analiza realizărilor estimative, aplicând schimbările ce pot sa apăra
(depăşirea duratei de realizare a investiţiei, nerealizarea veniturilor,
depăşirea costurilor etc.);
- rata de rentabilitate economica, analiza cost-beneficiu şi analiza
senzitivităţii, în funcţie de factorii de risc ce pot să apară (depăşirea duratei
de execuţie, depăşirea cheltuielilor, nerealizarea veniturilor etc.);
- riscurile de orice fel, riscuri neobişnuite, care pot interveni în derularea
proiectului propus şi masurile care se iau pentru a elimina sau minimaliza
impactul potenţial al acestora.
g) Concluzii ce decurg din analizele făcute dublate de recomandării
privind criteriile de judecată a diverselor ipoteze şi variante în funcţie de
specificul domeniului sau al activităţii.
 4.3.2. Caietul de sarcini

 Cu rare excepţii, conectarea diferiţilor actori la realizarea unui proiect este

realizată prin proceduri de licitaţii unde, într-un climat de transparenţă, este
aleasă cea mai calificată ofertă, de regulă cea mai scăzută ca preţ de ofertare.
 Însă, pentru a elabora oferta de servicii, concurenţii trebuie să cunoască
condiţiile şi contextul în care promotorul de proiect înţelege să se desfăşoare
activitatea, condiţiile care sunt fixate în caietul de sarcini.
 Scopul pentru care se întocmeşte caietului de sarcini este de a informa
potenţialii ofertanţi cu privire la: condiţiile de depunere a ofertelor, criteriile de
evaluare a acestora, condiţiile contractuale privind modul de plată, selectarea
ofertantului celui mai experimentat şi cu capacitatea profesională de a duce
proiectul la bun sfârşit.
 Formatul şi conţinutul caietului de sarcini variază în funcţie de domeniu, tipul
de contract, mărimea şi natura proiectului, dar conţinutul trebuie să cuprindă
obligatoriu următoarele aspecte:
a) Instrucţiuni către ofertanţi;
b) Condiţiile generale ale contractului;
c) Condiţiile specifice sau speciale ale contractului.
 4.3.3 Proiectul tehnic

 Proiectul tehnic este ansamblul de piese scrise şi desenate prin care se

creează o imagine coerentă asupra ansamblului obiectivului şi a părţilor sale
componente, a soluţiilor tehnic-constructive şi tehnologice, a programului de
execuţie şi a volumului de lucrări.

4.3.4 Devizele proiectului

 Devizele proiectului sunt elemente de calcul şi evaluare a costului de

realizare a proiectului având la bază operaţiuni de antemăsurare şi
antecalculaţii.
 În forma lor dezvoltată devizele sunt de trei feluri:
- deviz pe categorii de lucrări
- deviz pe categorii de cheltuieli
- devizul general.