UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢE AGRICOLE ŞI MEDICINĂ VETERINARĂ A

BANATULUI TIMIŞOARA
FACULTATEA DE MANAGEMENT ȘI TURISM RURAL

INGINERIA SI MANAGEMENTUL
INVESTIŢIILOR
SUPORT DE CURS

Șef lucr. dr. Andrea FEHER

 CAPITOLUL 1
INGINERIA INVESTIŢIILOR – NOŢIUNI GENERALE

1.1. Definirea investiţiilor

Investiţie „investissement” – franceză

„investment” – engleză
„inversion” – spaniolă
„investion” – germană
Investiţie = alocare, plasare, dotare şi prin extensie ajungem la eforturi făcute
acum în speranţa unor recompense viitoare.
În domeniul economic „a investi” are două sensuri:
un sens larg, din punctul de vedere al cheltuirii banilor, când a investi
înseamnă plasarea banilor pentru a obţine profit;
un sens restrâns, din punctul de vedere al patrimoniului, când a investi
înseamnă creşterea patrimoniului prin achiziţia de noi active.
Noţiunea de investiţie poate fi abordată din mai multe puncte de vedere, astfel:

 Din punct de vedere contabil: investiţie = imobilizare

• Investiţia reprezintă „toate bunurile mobile şi imobile, corporale sau
necorporale, achiziţionate sau create în întreprindere destinate a rămâne
constant sub aceeaşi formă”.
• Rigoarea contabilă a impus două condiţii restrictive de încadrare a
cheltuielilor în categoria investiţii:
- proprietatea;
- decalajul între achiziţie şi consumul bunurilor achiziţionate.
• Astfel, pentru ca o cheltuială cu achiziţionarea sau producerea unui bun sau
serviciu să fie considerată investiţie, trebuie ca acestea să intre, din punct de
vedere juridic, în proprietatea agentului economic, iar consumul lor să se facă
pe o perioadă mai lungă de timp, care depăşeşte un exerciţiu financiar. Ca
atare, cheltuielile privind elementele de activ circulant ce se consumă în
acelaşi exerciţiu cu achiziţia (concomitent) precum şi bunurile de folosinţă
îndelungată luate prin leasing, asupra cărora întreprinderea nu deţine drepturi
de proprietate nu sunt considerate investiţii
  Din punct de vedere economic: investiţia = toate consumurile de
resurse care se fac în prezent în speranţa obţinerii în viitor, a unor efecte
economice (venituri, încasări) eşalonate în timp şi care, în sumă totală
sunt superioare cheltuielilor iniţiale de resurse.

• În această accepţiune se consideră investiţie:

a) cumpărarea de echipamente de lucru şi alte bunuri care, iniţial
constituie ieşiri de trezorerie dar care au ca urmare încasări suplimentare,
economii de costuri etc., eşalonate pe o durata mai lungă de timp care, în sumă
totală trebuie să asigure;
- refacerea capacităţii de autofinanţare a firmei;
- rambursarea eventualelor datorii contractate cu ocazia implementării
proiectului,
- crearea unui surplus de venituri care să asigure îmbunătăţirea situaţiei
economico - financiare viitoare a firmei.
b) alte cheltuieli decât cele referitoare la cumpărarea de bunuri şi
echipamente cum ar fi:
- cheltuieli pentru publicitatea de marcă;
- costul programelor de punere la punct a unor noutăţi în domeniul
tehnologic organizatoric, al resurselor de muncă etc;
- costul acţiunilor de punere la punct a unor produse materiale noi;
- cheltuielile cu programele de cercetare–dezvoltare.
 Din punct de vedere financiar: investiţia = toate cheltuielile de resurse
care se fac în prezent în scopul obţinerii unor venituri viitoare probabile mai
mari.
 Din punct de vedere psihologic: investiţia = renunţarea la bunuri
imediate în schimbul bunurilor viitoare, sau, altfel spus, renunţarea la o
satisfacţie imediată şi sigură în schimbul unei satisfacţii mai mari în viitor dar
nesigure.
 Din punct de vedere operativ: investiţia = toate operaţiile care constau în
angajarea pe termen lung a resurselor monetare, materiale sau umane cu
scopul creşterii potenţialului şi performanţelor unei întreprinderi.

 Conceptul de investiţiile se caracterizează prin următoarele elemente:

 conţinutul concret material al efortului investiţional;
 factorul timp (durată);
 noţiunea de eficienţă;
 noţiunea de risc.
 1.2. Clasificarea investiţiilor

I. În raport cu obiectivul strategic deservit:

a) Investiţii de dezvoltare
• Sunt acele cheltuieli destinate finanţării creşterii volumului producţiei, lansării
de noi produse pe piaţă, sau diversificării strategice prin abordarea de noi
sectoare de activitate.
• Proiectele de investiţii pentru lansarea de noi produse pe piaţă sau diversificarea
activităţii sunt de regulă mai riscante şi mai scumpe deoarece pe lângă elementele
materiale presupun şi acumularea de cunoştinţe noi, cucerirea de noi segmente de
piaţă.
• Previziunea cash flow–ului (fluxului de numerar) la investiţiile de creştere
(dezvoltare) este puternic influenţată de situaţia economică şi concurenţială,
independent de durata de viaţă a proiectului, datele necesare fiind obţinute prin
analiză de mediu.
• Efortul investiţional este mare în raport cu mărimea întreprinderii, putând angaja
viitorul acesteia pe perioade îndelungate. De aceea ele sunt rodul unor demersuri
strategice ale managementului superior al întreprinderii.
 b) Investiţii de raţionalizare
• Sunt destinate în special reducerii costurilor şi/sau diminuării
riscurilor.
• Reducerea costurilor este posibilă prin implementarea unor măsuri de
modernizare a echipamentelor de producţie în scopul creşterii
randamentelor (economii de materii prime) sau a productivităţii muncii
(economii de personal).
• Reducerea riscurilor presupune măsuri de diversificare şi consolidare a
surselor de aprovizionare, fiabilizarea furnizorilor, etc.
• În practică diferenţa dintre dezvoltare şi raţionalizare este adesea dificil
de realizat – creşterea dimensiunii întreprinderii (volumul producţiei)
adeseori este acompaniată de politici de reducere a costurilor şi/sau
riscurilor.
 II. După natura lor, investiţiile se grupează în:
a) Investiţii materiale (investiţii corporale):
- investiţii în mijloace fixe - bunuri, echipamente („equity
investments”) şi elemente de activ circulant (în special stocuri);
- investiţii în valori imobiliare („investments in real estate”) - clădiri,
terenuri, etc.
b) Investiţii imateriale - concură la realizarea imaginii întreprinderii
(„goodwill”) şi sunt concretizate în domeniul cercetării, formării personalului,
reclamă, publicitate şi al programelor informatice;
c) Investiţii financiare (în titluri de valoare, certificate de depozit, investiţii
pe piaţa valutară etc.);
d) Investiţii umane - urmăresc formarea şi perfecţionarea personalului
(şcolarizarea, calificare, perfecţionare etc.);
e) Investiţii sociale - urmăresc îmbunătăţirea condiţiilor de muncă şi viaţă a
salariaţilor (construcţia de catine-restaurant, construcţia de cabane de
agrement).
 III. După obiectivul urmărit:
a) Investiţii productive (destinate activităţii de exploatare) se împart în:
- investiţii de expansiune, referitoare la crearea de noi capacităţi de
producţie;
- investiţii de menţinere, care se referă la înlocuirea, reutilarea
capacităţilor de producţie existente;
- investiţii de modernizare, care se fac cu scopul creşterii
performanţelor tehnice, îmbunătăţirii randamentelor la echipamente de
producţie existente;
- investiţii de inovare, care au ca scop diversificarea activităţii firmei.
b) Investiţii de participare şi plasament, care pot urmări pe lângă
plasarea disponibilităţilor băneşti şi obţinerea de avantaje comerciale;
c) Investiţii strategice, se fac pentru ameliorarea activităţii în domeniul
cercetării-dezvoltării şi reducerea riscului determinat de procesul tehnic şi
concurenţă;
d) Investiţii obligatorii, urmăresc respectarea unor dispoziţii legale sau a
unor angajamente luate faţă de alţi agenţi economici sau faţă de angajaţii
proprii şi care cel mai adesea sunt concretizate în proiecte de protecţie a
mediului şi a personalului.
 IV. După gradul de risc:
a) Investiţii cu risc scăzut (investiţiile de menţinere) care presupun realizarea
aceluiaşi volum de activitate cu acelaşi tip de utilaje sau cu utilaje noi
performante, fără a fi necesar un proces laborios de decizie;
b) Investiţii cu risc sporit (investiţiile de extindere) care urmăresc fie
extinderea pieţei întreprinderii, fie a influenţei acesteia, ceea ce implică decizii
strategice generate de cheltuirea unor sume importante de bani, pe perioade
îndelungate. Aceste decizii sunt mai complexe, necesitând luarea în
considerare, în mod explicit, a evoluţiei viitoare a întreprinderii.

V. După modul de finanţare:

a) Investiţii finanţate din surse proprii, care au la bază rezultatele obţinute
de întreprindere (autofinanţare);
b) Investiţii finanţate din surse externe (credite);
c) Investiţii finanţate prin alocaţii bugetare (fonduri comunitare şi
naţionale).
 VI. După politica generală a întreprinderii:
a) Investiţii interne, care constau în alocarea resurselor pentru achiziţionarea
de active materiale şi nemateriale în vederea dezvoltării şi modernizării
întreprinderii;
b) Investiţii externe, care constau în plasamente de capital în alte unităţi
economice în vederea obţinerii de venituri.
Investiţiile interne şi externe, dacă sunt privite din perspectiva teoriei
portofoliului, formează portofoliul de proiecte de investiţii (figura 1.1).

IMOBILIZĂRI
INVESTIŢII -necorporale ACŢIONARI
STRATEGICE CAPITALURI

-corporale
INVESTIŢII PROPRII
-financiare*
FUNCŢIONALE

NEVOIA DE FOND
INVESTIŢII DE DE RULMENT CREDITORI
ECHILIBRU
TREZORERIA
DATORII
-valori mobiliare de
plasament*
-lichidităţi
* investiţii externe

Figura 1.1. Portofoliul de investiţii al întreprinderii

 Procesul investiţional este un proces complex care antrenează un
volum mare de capital pentru o perioadă lungă de timp, urmând ca efectele
să se obţină după punerea în funcţiune a investiţiei.
 Realizarea unui proiect de investiţii are ca şi efect sporirea şi
diversificarea ofertei, iar dacă aceasta este validată de piaţă, creşterea
veniturilor agenţilor economici.
 Obţinerea de avantaje pentru întreprindere comparativ cu concurenţii
va conduce în final la atingerea obiectivelor acesteia, concretizate în
creşterea veniturilor proprietarilor, respectiv maximizarea valorii
întreprinderii.
 Primul pas pentru maximizarea valorii întreprinderii, în opinia foarte
multor specialişti, îl constituie luarea unei decizi de investire bună, care să
ducă la fluxuri de încasări actualizate mai mari decât costul investiţiei.