Metode de analiză spectrală

Metode cromatografice.
Alte metode fizico-chimice de
examinare
CTPMI
Curs 6
 I. Metode de analiză spectrală

• Metodele de analiză spectrală se bazează pe faptul că

radiația electromagnetică emisă sau absorbită de un
element este specifică fiecărui tip de moleculă sau
atom; astfel, lungimea de undă a radiației, numărul și
grupajul liniilor spectrale indică un anumit element /
substanță; de asemenea, intensitatea liniilor spectrale
depinde de concentrația elementului / substanței
dintr-un amestec dat.
• Din punct de vedere istoric, se consideră că
spectroscopia a fost utilizată pentru prima dată în
1865, când doi savanți germani, Robert Bunsen și
Gustav Kirchhoff au stabilit compoziția chimică a
Soarelui, utilizând spectroscopia.
 I. Metode de analiză spectrală

• Analiza spectrală se poate realiza prin metode

vizuale, fotografice sau fotoelectrice.
• Radiațiile electromagnetice folosite cuprind o
gamă foarte largă, în care intră atât radiații
din spectrul vizibil, cât și din spectrul invizibil
(radiații X, UV, infraroșii).
• Metodele se folosesc în cercetarea urmelor-
materie, în balistică, cercetarea falsurilor etc.
 I. Metode de analiză spectrală
• Avantajele utilizării analizei spectrale:
• ► Precizie, sensibilitate, rapiditate.
• ► Se poate folosi pentru cantități infime de substanță.
• ► De multe ori, tipurile de analize spectrale folosite în
Criminalistică sunt non-distructive (spre deosebire de
alte metode de analiză, de exemplu cele chimice).
Aceasta permite efectuarea și a altor tipuri de analize
asupra mostrelor, fiind posibilă obținerea unui maxim
de informații din urmele găsite.
• ►Metodele spectroscopice, de regulă, nu presupun o
preparare anterioară a materialului analizat.
 I. Metode de analiză spectrală
• Instrumentele de analiză spectrală se clasifică:
• ►În funcție de modul de obținere a spectrului:
• Aparate spectrale cu prismă – se bazează pe fenomenul de
dispersie a luminii;
• Aparate spectrale cu rețea – se bazează pe dispersia de
către o rețea de difracție.
• ► În funcție de modalitățile de înregistrare a rezultatelor:
• Spectrografe – spectrul este înregistrat pe material
fotosensibil;
• Spectroscoape – observarea se face cu ochiul liber;
• Spectrometre – permit măsurarea intensității liniilor
spectrale.
 I. Metode de analiză spectrală
• Tipuri de analiză spectrală:
● analiza spectrală prin absorbție
● analiza spectrală prin emisie
 I. Metode de analiză spectrală
Analiza spectrală prin absorbție:
• Se bazează pe analiza efectului produs de trecerea unui
fascicul de radiații prin mostra cercetată (aflată în stare
lichidă sau gazoasă), fiecare element reținând o parte de o
anumită lungime de undă care îi este caracteristică.
• Are un mare grad de sensibilitate (uneori mai mare decât la
analiza spectrală prin emisie).
• Este foarte utilă în analiza probelor care conțin peste 3
elemente chimice care se manifestă în aceeași regiune a
spectrului.
• Se folosește în analiza lichidelor (organice sau anorganice),
a corpurilor amorfe, a cristalelor etc.
• Pot apărea erori, datorită aparatelor sau proceselor fizico-
chimice care au loc în probe.
 I. Metode de analiză spectrală
Analiza spectrală prin absorbție:
• ♦ Variante ale analizei spectrale prin absorbție:
• Spectrofotometria în radiații infraroșii - folosită la analiza
urmelor-materie (produse petroliere, lubrifianți, produse
cosmetice, vopsele, diluanți, adezivi, cauciuc, toxicologie etc.);
• Spectrometria de masă - presupune, în prealabil, fracționarea
sau pre-separarea urmelor-materie prin cromatografie pe
coloană sau în strat subțire; se utilizează în toxicologie, analiza
urmelor biologice (detectează produsele tranchilizante), a
urmelor de incendii, a urmelor de produse petroliere etc.;
• Spectroscopia de absorbție atomică – se caracterizează printr-un
fascicul de mare puritate spectrală; se folosește în analiza
urmelor de vopsea, de metale, de textile, de sol etc.
 I. Metode de analiză spectrală
Analiza spectrală prin emisie
• Presupune supunerea mostrei la temperaturi foarte mari
(cca. 10.000 ◦C), prin acțiunea flăcării, a arcului electric sau
a unei scântei.
• Are caracter distructiv.
• Poate duce la:
• determinări calitative – se identifică unul sau mai multe
elemente chimice aflate în amestec, pe baza spectrelor
atomice sau ionice apărute sub forma unor linii distincte;
natura elementului se determină cu ajutorul liniilor
spectrale cele mai intense (așa-numitele linii ultime);
• determinări cantitative - se stabilește concentrația unui
element dintr-o probă, în funcție de intensitatea radiației
spectrale emise de atomii lui.
 I. Metode de analiză spectrală
► Utilitatea spectroscopiei în Criminalistică

• ♦ Faptul că spectroscopia permite identificarea precisă

a substanțelor face ca această ramură a fizicii să fie
foarte utilă în investigația criminalistică. Folosind
spectroscopia, se poate stabili cu precizie care este
natura substanțelor găsite de investigatori la locul
faptei sau în alte circumstanțe legate de săvârșirea
unei fapte antisociale.
• ♦ Posibilitățile de utilizare a spectroscopiei în
Criminalistică sunt nelimitate, din moment ce
spectroscopia permite, în principiu, evidențierea
naturii (și chiar a cantității) oricărui element.
 I. Metode de analiză spectrală
► Utilitatea spectroscopiei în Criminalistică

• ♦ În investigația criminalistică, spectroscopia permite, de

exemplu, analiza firului de păr (inclusiv a substanțelor
depuse pe firul de păr), a fluidelor corporale, a sebumului și
a transpirației (inclusiv urmele care permit formarea
amprentelor digitale). Prin analiza acestor urme de natură
biologică, se poate stabili dacă persoana în cauză a
consumat sau a fost expusă efectului unor substanțe
diverse, toxice sau non-toxice. De asemenea, se pot analiza
urmele de textile.
• ♦ Spectroscopia permite identificarea unor substanțe de
natură necunoscută, care pot fi stupefiante (sau alte
substanțe a căror deținere este interzisă), medicamente
etc. Se pot identifica și substanțe explozive.
 I. Metode de analiză spectrală
Spectroscopia Raman
• Avantaje: metodele bazate pe spectroscopia Raman sunt ușor de
folosit și duc la obținerea unor rezultate precise, într-un timp foarte
scurt.

• ♦ Principiile după care funcționează spectroscopia Raman

• Spectroscopia Raman este o spectroscopie vibrațională. Ea se
bazează pe fenomenul de împrăștiere inelastică a radiației
monocromatice, ca o consecință a interacțiunii acestei radiații cu
vibrațiile moleculare. Dispozitivele de analiză spectroscopică Raman
analizează lumina împrăștiată de substanțe ca urmare a ciocnirii
inelastice care se produce între fotoni (particulele din care este
formată lumina) și sistemele atomice.
• În esență, dispozitivele de analiză Raman funcționează prin
trimiterea unei raze laser spre probă și analizarea spectrului care
rezultă.
 I. Metode de analiză spectrală
Spectroscopia Raman
• Tehnologia utilizată pentru analiza spectroscopică Raman poate fi
încorporată în dispozitive de mici dimensiuni. Asemenea dispozitive pot fi
transportate la fața locului, ceea ce permite analiza și identificarea rapidă
a substanțelor de natură necunoscută găsite.
• Dispozitivele Raman portabile au fost astfel construite încât să poată fi
utilizate de către persoane care nu au pregătire de specialitate în
domeniul fizicii sau chimiei.
• Dispozitivele Raman au încorporată o bază de date care permite
identificarea imediată nu doar a structurii substanțelor găsite, ci chiar a
denumirii lor științifice și uzuale. Aceste baze de date arată dacă
respectiva substanță este toxică sau nu, dacă este sau nu interzisă
deținerea ei sau dacă este un precursor al unei substanțe periculoase.
Informațiile sunt prezentate utilizatorului pe un ecran.
• Dispozitivele Raman pot funcționa chiar dacă substanța de analizat este
într-un recipient, dar recipientul trebuie să fie transparent (din sticlă sau
plastic). Astfel, se reduce riscul contaminării investigatorilor, dar și riscul
alterării materialului de analizat.
 I. Metode de analiză spectrală
♦ Aplicarea spectroscopiei Raman în identificarea
fibrelor textile

• Spectroscopia Raman este foarte utilă în analiza

fibrelor găsite la fața locului sau în alt context și despre
care se crede că pot oferi informații importante pentru
soluționarea cauzei.
• Spectroscopia Raman permite stabilirea compoziției
polimerilor din care sunt alcătuite fibrele.
• Analiza fibrelor se poate face și prin alte metode,
precum metoda comparației, utilizarea luminii
polarizate, utilizarea microscoapelor de fluorescență.
Aceste metode nu pot face diferențieri între diferitele
genuri și subgenuri de fibre apărute datorită evoluției
tehnologiei de producere a fibrelor.
 I. Metode de analiză spectrală
♦ Aplicarea spectroscopiei Raman în identificarea
fibrelor textile
• Spectroscopia Raman poate aduce informații
importante chiar și în cazul fibrelor produse prin
tehnologii moderne, mai ales dacă fibrele nu sunt
vopsite.
• Metoda Raman prezintă unele avantaje în analiza
fibrelor față de alte metode. De exemplu, spre
deosebire de utilizarea spectroscopiei în
infraroșu, spectroscopia Raman poate fi utilizată
chiar dacă fibrele sunt deja fixate între lamele de
sticlă și fără o pregătire anterioară a probei.
 I. Metode de analiză spectrală
♦ Aplicarea spectroscopiei Raman în analiza documentelor

• Spectroscopia Raman este utilizată pentru a stabili dacă un

document a fost falsificat prin adăugarea unor elemente
prin printare după ce semnătura a fost deja dată.
• Dacă textul printat se intersectează cu semnătura, pentru
stabilirea falsului se examinează punctele de intersecție. În
acest scop, se pot utiliza o serie de metode standard, de
exemplu: microscopia optică, microscopia de tip SEM
(Scanning Electron Microscopy), microscopia de tip AFM
(Atomic Force Microscopy).
• Dacă textul printat nu se intersectează cu semnătura,
metodele standard prezentate mai sus nu mai pot fi
utilizate, dar se poate însă folosi spectroscopia Raman, care
va stabili succesiunea cronologică a textului printat,
respectiv a textului scris de mână.
 I. Metode de analiză spectrală
♦ Aplicarea spectroscopiei Raman în analiza documentelor
• Cu ajutorul spectroscopiei Raman, în ipoteza prezentată mai sus se vor
analiza fragmentele de toner cu dimensiuni extrem de mici (de ordinul
micronilor), care sunt create în procesul de imprimare și care sunt
răspândite pe suprafața foii, ca un efect secundar al operațiunii de
printare. Stropii de toner sunt împrăștiați la întâmplare pe suprafața foii,
cu o densitate de aproximativ 100 de stropi/cm2. Practic, acești stropi sunt
depuși pe hârtie concomitent cu procesul de imprimare. Distribuirea lor
pe toată suprafața hârtiei face ca, în ipoteza în care textul printat nu se
intersectează cu semnătura, cel puțin acești stropi se vor regăsi pe
suprafața pe care se află semnătura. Prin urmare, pentru a stabili
succesiunea cronologică a printării și a scrierii de mână, este suficientă
analiza succesiunii cronologice a așezării petelor microscopice de toner,
respectiv a urmelor de cerneală din instrumentul de scris, pe suprafața pe
care se află semnătura. Astfel, se poate afla dacă pe hârtie a fost depusă
mai întâi micro-pata de toner sau urma de cerneală din scrierea de mână.
 I. Metode de analiză spectrală
♦ Aplicarea spectroscopiei Raman în analiza
documentelor

• Concret, se analizează compoziția chimică a

stratului de la suprafața hârtiei, prin intermediul
tehnicii micro-Raman. Dacă, în urma analizei
stratului superior, se obține spectrul specific
tonerului, aceasta înseamnă că semnarea a fost
făcută anterior printării, ceea ce reprezintă un
indiciu că documentul a fost falsificat. Când, în
urma analizei stratului superior, se obține
spectrul specific cernelii utilizate pentru scrierea
de mână, aceasta înseamnă că semnarea a fost
făcută ulterior printării, ceea ce reprezintă un
indiciu al autenticității documentului.
 I. Metode de analiză spectrală
♦ Utilizarea spectroscopiei Raman în analiza fluidelor corporale
• În investigația criminalistică o importanță aparte o are analiza fluidelor
corporale găsite la locul săvârșirii faptei sau într-un alt context. Fluidele
corporale pot fi supuse analizei ADN, care poate duce la concluzii esențiale
pentru rezolvarea unei cauze. Însă, înainte de a putea face analize de laborator
asupra unor fluide corporale, este esențial ca aceste fluide să fie descoperite la
locul cercetat și să se facă diferența între categoriile de fluide corporale care ar
putea să se afle la fața locului. Acest demers de descoperire, respectiv de
corectă identificare a tipului de fluid corporal găsit la fața locului, nu este
întotdeauna o misiune ușor de îndeplinit, deoarece fluidele pot fi greu de
sesizat sau, chiar dacă sunt descoperite, pot fi ușor confundate unele cu altele.
• Dintre metodele standard utilizate de-a lungul timpului pentru a diferenția
diferitele tipuri de fluide găsite în cadrul unei investigații criminalistice, unele
au caracter distructiv, ceea ce înseamnă că respectivele fluide nu mai pot fi
supuse unor analize ulterioare care ar putea duce la obținerea unor concluzii
de certitudine.
 I. Metode de analiză spectrală
♦ Utilizarea spectroscopiei Raman în analiza fluidelor corporale

• În acest context, este esențial ca, pentru identificarea fluidelor, să

fie utilizate tehnici non-distructive.
• O astfel de tehnică non-distructivă este cea bazată pe spectroscopia
Raman. Această metodă are o serie de avantaje în ceea ce privește
analiza fluidelor corporale:
▪ prezintă o mare selectivitate și specificitate la substanțele
chimice și biochimice;
▪ prezintă o interferență foarte redusă cu apa.
• Pentru analiza urmelor de fluide corporale la fața locului se pot
utiliza dispozitive Raman portabile. În practică a fost utilizată cu
succes această tehnică pentru a identifica urme de sânge, spermă,
salivă, secreții vaginale, transpirație.
• Identificarea fluidelor cu ajutorul tehnicii Raman este posibilă
deoarece spectrul Raman al fiecărui fluid corporal este unic. De
asemenea, tehnica Raman permite diferențierea fluidelor care
provin de la om de cele care provin de la animale.
 II. Metode cromatografice

• Se folosesc în analiza produselor alimentare, a substanțelor

stupefiante sau toxice, a cernelurilor, a urmelor de sol etc.;
• Se bazează pe separarea (fracționarea) unor amestecuri
complexe de substanțe în părțile lor componente;
• Separarea este rezultatul repartizării diferite a
componentelor, în urma migrării lor pe un anumit
absorbant.
• Migrarea se realizează printr-un sistem de două faze:
• ►faza mobilă – care determină fracționarea probei;
• ► faza staționară sau absorbantă – care presupune
deplasarea diferențială a constituienților, conform
specificului fiecăruia.
 II. Metode cromatografice
• Tipuri de metode cromatografice:
• Cromatografia în strat subțire – presupune separarea
amestecului pe o placă de sticlă, acoperită cu un strat
subțire de absorbant (silicagel, silice etc.), care absoarbe
prin capilaritate componentele probei, transportate de
solvenți și transportate direct pe suprafața fazei staționare.
• Este o metodă simplă și rapidă.

• Cromatografia în fază gazoasă (gazcromatografia) –

presupune transformarea componentelor în gaze sau
vapori, transportați de un gaz inert printr-o coloană
cromatografică; identificarea se face la ieșirea din coloană,
prin intermediul unui detector.
• Este o metodă de mare sensibilitate;
 III. Alte metode fizico-chimice de
examinare
• Analiza prin luminiscență
• ● Este foarte des utilizată în criminalistică, chiar la
cercetarea la fața locului;
• ● Luminiscența (fotoluminiscența) reprezintă emiterea
unei radiații luminoase de către un corp, ca urmare a
excitării acestuia de către o altă radiație
electromagnetică vizibilă sau invizibilă (Roentgen, UV,
infraroșie).
• ● Energia radiației eliberate prin luminiscență este
inferioară radiației excitante, deci va avea o lungime
de undă mai mare;
• ● Variante: fluorescența și fosforescența.
 III. Alte metode fizico-chimice de
examinare
• Analiza prin activare cu neutroni
• Constă în iradierea probei cu neutroni; în
urma acestui proces, proba, dacă a avut atomi
stabili, devine radioactivă;
• Detectarea se face datorită faptului că atomii
fiecărui element emit o radiație specifică.
• Pentru detectarea și măsurarea radiațiilor se
folosesc diferite tipuri de detectoare:
contoare cu scintilație, camere cu ceață etc .