Orașul medieval în

Țările Române

De: Mario-Luca Candidatu si

Robert-Gabriel Popescu
-------------------------------------------------------------

Viața locuitorilor din cele două Principate Dunărene

medievale nu era una ușoară, aceștia se confruntau în
mod special cu epidemii, sărăcie, raiduri ale tătarilor
sau ale Otomanilor, cei ce trăiau în așezările urbane
din Principate neavând o viață foarte diferită de cei
din mediul rural, cu toate că aceste așezări
reprezentau cele mai importante noduri comerciale
din perioada medievală.

-------------------------------------------------------------
Oraşele reprezentau centrele meşteşugăreşti, comerciale şi politico-administrative ale
Ţărilor Române. Ele au apărut mai întâi în Transilvania, apoi în Ţara Românească şi
Moldova.
În Transilvania, cele mai importante centre urbane erau: Braşov, Alba Iulia, Sibiu,
Rodna, Cluj, Bistriţa; În Ţara Românească s-au dezvoltat Câmpulung, Curtea de
Argeş, Târgovişte, Bucureşti; În Moldova, s-au afirmat Baia, Suceava, Iaşi, Chilia şi
Cetatea Albă, cetăţile fortificate Neamţ, Tighina, Hotin;
unele dintre oraşe au fost iniţial târguri, dezvoltate apoi pe baza comerţului şi a
meşteşugurilor; conducerea oraşelor era asigurată, în Ţara Românească şi în
Moldova, de vornic sau de pârcălab, respectiv de Sfatul Orăşenesc (format din 12
pârgari), în frunte cu un şoltuz (Moldova) sau judeţ (Ţara Românească); în
Transilvania, în fruntea oraşelor se afla un primar şi Sfatul format din 12 juraţi, în
frunte cu un jude (reprezentantul regelui).
-------------------------------------------------------
Târgul medieval românesc era o așezare
omenească de mărimi relativ medii, sub
dimensiunile unui oraș dar peste
dimensiunile unui sat, având câteva mii de
locuitori, acestea beneficiau de drepturi
comerciale speciale.

-------------------------------------------------------

Nicolae Iorga consideră că procesul de formare al târgurilor în Țara Românească s-a produs în
următorul fel: Adică, între mai multe sate, la locul întâlnirii lor, și-au ridicat negustorii de așezare vremelnică satele,
corturile lor, prefăcute de la o bucată de vreme, odată cu putința unui câștig de toate zilele, în case cu largi palate de
lemn în față, cu tarabe, care se puteau ridica spre streșină, întinse orizontal, ofereau meșterului putința de a se așeza
acolo turcește și de a lucra, după străvechiul obicei o riental, de față cu clientul sau trecătorul
Odată cu secolul XIII, documentele istorice oferă din ce în ce mai multe informații despre începuturile
principatelor Moldovei și Țării Românești. Simultan, în Transilvania, intrată în sfera de influență a
catolicismului, reprezentat prin Regatul Ungariei și prin Ordinul Teutonic, jupânii și boierii români rămași
ortodocși sunt marginalizați sau constrânși să treacă dincolo de Carpați ("descălecarea" în Moldova și
Țara Românească), pe când cei trecuți la catolicism se maghiarizează devenind grofi ai Ungariei.

La sfârșitul secolului XIV, Imperiul Otoman cucerește despotatele Vidinului și Tărnovei din sudul Dunării,
în timp ce acela al Dobrogei se alipește Țării Românești, episcopul dobrogean Iachint al Vicinei devenind
primul metropolit al "Ungro-Vlahiei". Dar în anii 1418-1422, și Dobrogea cade pradă a Turcilor.
Constantinopolul, total încercuit de teritoriul de acum încolo otoman, este cucerit la rândul său în 1453,
devenind capitala imperiului turcesc. În 1484, Ștefan cel Mare este obligat să le cedeze Turcilor Bugeacul,
pierzând astfel accesul la mare odată cu Cetatea Albă. În 1526 după dezastrul armatelor Regatului Ungariei
la Mohacs, întreaga Peninsulă Balcanică și mare parte din Ungaria sunt pașalâcuri ale Imperiului Otoman,
dar Transilvania (cu voievozi maghiari), Moldova și Țara Românească (cu voievozi români) rămân
Principate autonome, cu propriile lor Sfaturi, suverani, legi, armate, flote dunărene, logofeți (ambasadori)
și cu religia oficială creștină: ele plătesc tribut Sultanului turc dar nu fac parte din Imperiul acestuia, cum
reiese în mod greșit din multe hărți moderne ilustrând istoria Europei sau Balcanilor.
În Țara Românească cele mai importante așezări de
acest tip erau cetatea Bucureștiului și Târgoviștele,
iar în Moldova; Suceava, Iași și Baia.
-------------------------------------------------------------------
-
În așezările considerate urbane, agricultura
reprezenta principala activitate economică a
locuitorilor, situația materială și modul de viață fiind
similar cu cel din mediul rural, datorită acestui fapt,
meșteșugăritul era slab dezvoltat și producția era
insuficientă pentru acoperirea cererii de bunuri a
locuitorilor, achiziționarea bunurilor produse se
făcea fie prin trocul cu bunuri alimentare fie prin
monedă, aceasta având circulație mai restrânsă
datorită puterii de cumpărare scăzute a locuitorilor.
 SFARSIT.
surse: https://ro.wikipedia.org/wiki/Statele_medievale_rom%C3%A2ne%C8%99ti
https://www.historia.ro/sectiune/general/articol/cum-traiau-romanii-la-oras-in-evul-mediu
https://materialedeistorie.com/tag/orasul-medieval-in-tarile-romane/