Universitatea de Stat "Bogdan

Petriceicu Hașdeu"
XII. Sănătatea și
securitatea în muncă

Dr. Conf.univ. Evlampie Donos

CAHUL, 2020
 2. Tematică
1. Reglementarea sănătății și securității în
muncă
2. Principii ale sănătății și securității în muncă
3. Organizarea și desfășurarea activităților
privind sănătatea și securitatea în muncă
4. Accidentele de muncă și bolile profesionale
3. Reglementarea sănătății și securității în
muncă (1)

Noțiune (1)
Sănătatea și securitatea în muncă, instituție a dreptului
muncii, este un ansamblu unitar de norme juridice
imperative care au ca obiect reglementarea relațiilor
sociale ce se formează cu privire la organizarea
multilaterală, desfășurarea și controlul proceselor de
muncă, în scopul asigurării condițiilor optime, la nivelul
științei și tehnicii moderne, pentru apărarea vieții,
integrității corporale și sănătății tuturor participanților în
acest proces, prevenirea accidentelor de muncă și a
îmbolnăvirilor profesionale.
4. Reglementarea sănătății și securității în
muncă (2)

Noțiune (2)
Protecția muncii sau securitate si
sanatate in munca se refera la sistemul
de masuri luate ca sa controleze riscurile
de vatamare si imbolnavire a lucratorului,
ca urmare a activitatii sale profesionale.
5. Reglementarea sănătății și securității în
muncă (3)

Scurt istoric:
- Legea pentru repausul în zilele de duminică și sărbători din 1897;
- Legea privind munca femeilor și minorilor în industrie și
exploatării miniere din 1906;
- Legea privind ajutoarele de boală și lehuzie din 1923;
- Legea privind munca minorilor și femeilor din 1928;
- Legea privind accidentele de muncă din 1934;
- Legea cu privire la protecția muncii din 2 iulie 1991 nr.625
(abrogată;
-Hotărârea Guvernului Republicii Moldova din 31 ianuarie 1992
privind crearea Departamentului Protecției Muncii etc.
6. Reglementarea sănătății și securității în
muncă (4)

Reglementări actuale
- Lege cu privire la asigurarea egalităţii de şanse între femei şi bărbaţi nr. 5-XVI din 09.02.2006
- Lege privind supravegherea pieţei în ceea ce priveşte comercializarea produselor nealimentare;
- Lege privind supravegherea de stat a sănătăţii publice nr. 10-XVI din 03.02.2009;
- Lege privind produsele alimentare nr. 78-XV din 18.03.2004;
- Lege cu privire la stabilirea principiilor şi a cerinţelor generale ale legislaţiei privind siguranţa alimentelor;
- Lege privind securitatea industrială a obiectelor industriale periculoase nr. 116 din 18.05.2012;
- Lege privind controlul de stat asupra activităţii de întreprinzător nr. 131 din 08.06.2012;
- Legea securităţii şi sănătăţii în muncă nr. 186-XVI din 10.07.2008;
- Legea privind organizarea şi funcţionarea pieţelor produselor agricole şi agroalimentare
nr. 257-XVI din 27.07.2006;
- Legea apelor nr. 272 din 23.12.2011;
- Lege privind securitatea generală a produselor nr. 422-XVI din 22.12.2006
7. Reglementarea sănătății și securității
în muncă (5)

Componentele reglementării sănătății și

securității în muncă. Clasificare norme:
- Norme ce țin de securitatea obiectelor industriale
periculoase;
- Norme ce țin de securitatea şi sănătatea în
muncă;
- Norme referitor la securitatea şi sănătatea în muncă a
unor categorii de salariați (munca femeilor și
tinerilor).
8. Reglementarea sănătății și securității în
muncă (6)

Componentele reglementării
sănătății și securității în muncă.
Instituții (1):
- Agenția pentru Supraveghere Tehnică;
- Inspectoratul de Stat al Muncii;
- Alte autorități.
9. Reglementarea sănătății și securității în
muncă (7)

Componentele reglementării sănătății și securității în

muncă. Instituții (2):
Controlul de stat al respectării de către angajatori şi a
altor acte normative privind securitatea şi sănătatea în
muncă este exercitat de următoarele autorităţi
competente în domeniul siguranţei ocupaţionale:
1. Agenția Națională pentru Siguranța Alimentelor – pentru
unitățile de producere şi de prestări servicii a căror
activitate este reglementată în principal de legislația din
domeniile sanitar-veterinar, fitosanitar, siguranța alimentelor,
producerea și circulația vinului și a produselor alcoolice;
10. Reglementarea sănătății și securității
în muncă (8)

2. Agenţia pentru Protecția Consumatorilor şi

Supravegherea Pieţei – pentru unitățile de producere şi
de prestări servicii a căror activitate este reglementată
în principal de legislația din domeniile comerţului cu
produse nealimentare și prestări servicii, inclusiv
turistice;
3. Agenția Naţională pentru Sănătate Publică – pentru
unitățile de producere şi de prestări servicii a căror
activitate este reglementată în principal de legislația din
domeniul ocrotirii sănătății şi sănătăţii publice;
11. Reglementarea sănătății și securității
în muncă (9)

4. Inspectoratul pentru Protecția Mediului – pentru

unitățile de producere şi de prestări servicii a
căror activitate este reglementată în principal de
legislația din domeniul protecției mediului și resurselor
naturale;
5. Agenția Națională Transport Auto – pentru
unitățile de producere şi de prestări servicii a
căror activitate este reglementată în principal de
legislația din domeniul transportului rutier;
12. Reglementarea sănătății și securității în
muncă (10)

6. Autoritatea Aeronautică Civilă – pentru unitățile de

producere şi de prestări servicii a căror activitate este
reglementată în principal de legislația din domeniul aviației
civile;
7. Agenția Navală – pentru unitățile de producere şi
de prestări servicii a căror activitate este reglementată
în principal de legislația din domeniul transportului naval;
8.Agenția Națională pentru Reglementare în Energetică –
pentru unitățile de producere şi de prestări servicii
a căror activitate este reglementată în principal de
legislația din sectorul electroenergetic;
13. Reglementarea sănătății și securității în
muncă (11)

9. Agenția Națională pentru Reglementare în Comunicații Electronice și

Tehnologia Informației – pentru unitățile de producere şi de
prestări servicii a căror activitate este reglementată în principal de
legislația din domeniul comunicațiilor electronice;
10. Agenţia pentru Supraveghere Tehnică – pentru unitățile de
producere şi de prestări servicii din toate celelalte domenii de
activitate, care nu sînt prevăzute pct.1-9 de mai sus, inclusiv pentru
autorităţile administraţiei publice centrale şi locale, cu excepţia
Ministerului Apărării, Ministerului Afacerilor Interne, Serviciului de
Informaţii şi Securitate, Serviciului de Protecţie şi Pază de Stat,
Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor şi Centrului Naţional
Anticorupţie, care îşi organizează activităţi de inspecţie în domeniul
securităţii şi sănătăţii în muncă prin serviciile lor de specialitate, care au
competenţă numai pentru structurile din subordine.
14. Reglementarea sănătății și securității în
muncă (12)

Atribuții ale autorităţilor competente în domeniul

siguranţei ocupaţionale (1):
- controlează respectarea legislaţiei privind
securitatea şi sănătatea în muncă în unităţile din
domeniile lor de competenţă;
- realizează activităţi de pregătire, instruire şi
informare a angajatorilor şi salariaţilor angajaţi în
unităţile din domeniile lor de competenţă privind
securitatea şi sănătatea în muncă;
15. Reglementarea sănătății și securității în
muncă (13)

Atribuții ale autorităţilor competente în domeniul

siguranţei ocupaţionale (2):
- asigură aplicarea dispoziţiilor actelor normative
referitoare la condiţiile de muncă şi protecţia
salariaţilor în domeniile de activitate atribuite în
competenţa lor;
- cercetează, în modul stabilit de Guvern,
accidentele de muncă;
- constată contravenţii şi încheie procese-verbale
conform prevederilor Codului contravenţional etc.
16. Reglementarea securității și sănătății
în muncă în dreptul internațional (1)
CONVENŢIA ASUPRA INSPECŢIEI MUNCII ÎN INDUSTRIE
ŞI COMERȚ Nr.81 din 11.07.47 (1)

Art. 6: - Personalul inspecţiei va fi format din

funcţionari publici al căror statut şi condiţii de serviciu
le asigură stabilitatea în funcţie şi independenţa faţă
de orice schimbare guvernamentală şi orice influenţă
neprevăzută din afară.
17. Reglementarea securității și sănătății
în muncă în dreptul internațional (2)
CONVENŢIA ASUPRA INSPECŢIEI MUNCII ÎN INDUSTRIE
ŞI COMERȚ Nr.81 din 11.07.47 (2)
Art.12: - Inspectorii de muncă, purtând asupra lor acte justificative
ale funcţiilor pe care le îndeplinesc, vor fi autorizaţi:
a) să pătrundă liber, fără informare prealabilă, la orice oră de zi
şi noapte, în orice întreprindere supusă inspecţiei;
b) să pătrundă, ziua, în toate localurile pe care au motive
temeinice să le controleze;
c) să procedeze la orice cercetări, controale sau anchete
considerate necesare pentru a se asigura că dispoziţiile legale
sunt efectiv respectate, etc.
18. Reglementarea securității și sănătății
în muncă în dreptul internațional (3)
CONVENŢIA CU PRIVIRE LA PROTECŢIA MATERNITĂŢII Nr.103
din 28.06.52
Art.3: - Femeia faţă de care se aplică Convenţia va avea dreptul
la un concediu de maternitate care i se va oferi în baza prezentării unui
certificat medical care stabileşte data prezumtivă a naşterii.
- Concediul de maternitate va fi de cel puţin douăsprezece săptămâni şi va
include o perioadă de concediu obligatoriu postnatal.
- Durata concediului obligatoriu postnatal va fi prevăzută de legi
şi reglementări naţionale, dar în nici un caz nu va fi mai scurta decât şase
luni; restul concediului de maternitate poate fi acordat anterior
datei prezumtive a naşterii sau ulterior expirării perioadei de concediu
obligatoriu ori parţial anterior datei prezumtive a naşterii şi restul -
ulterior expirării perioadei de concediu obligatoriu, aşa cum este
prevăzut de legile si reglementările naţionale.
19. Reglementarea securității și sănătății
în muncă în dreptul internațional (4)
Convenţia nr. 129/1969 privind inspecţia muncii în
agricultură
Art.8: - Personalul inspecţiei din agricultură trebuie să fie format din
funcţionari publici al căror statut şi condiţii de serviciu să le asigure
stabilitatea în funcţie şi să-i facă independenţi fală de orice
schimbări de guvern şi orice influenţă dăunătoare din afară.
- Atunci când legislaţia sau practica naţională permit, statele membre
au facultatea ca, în sistemul lor de protecţie a muncii în agricultură, să
includă delegaţi sau reprezentanţi ai organizaţiilor profesionale a căror
activitate o va completa pe aceea a funcţionarilor publici; aceşti
delegaţi sau reprezentanţi vor beneficia de garanţii în ce priveşte
stabilitatea funcţiilor lor şi vor fi
feriţi de orice influenţă dăunătoare din afară.
20. Reglementarea securității și sănătății
în muncă în dreptul internațional (5)
Carta Socială Europeană Revizuită
Art.3 par.1 – Adoptarea de reglementări referitoare la
securitate și igienă
- Toți muncitorii - salariați și independenți trebuie să fie
protejați, indiferent de categoria lor profesională și
sectorul de activitate;
- Adoptarea măsurilor împotriva riscurilor și pericolelor
în mai multe domenii, în special tehnice etc.
21. Reglementarea securității și sănătății
în muncă în dreptul internațional (6)
Carta Socială Europeană Revizuită
Art.3 par.2: - Controlul aplicării reglementărilor de
securitate și igienă
- Instaurarea și menținerea unui sistem de inspecție
eficientă;
- Numărul de întreprinderi supravegheate de
Inspectoratul muncii;
- Inspectorii trebuie să fie abilitați să folosească mijloace
coercitive dacă ei constată existența unui pericol imediat
pentru sănătatea sau securitatea muncitorilor.
22.Principii ale securității și sănătății în
muncă (1)
Enumerare principii
1) Sănătatea și securitatea în muncă – problemă de
interes general;
2) Legătura indisolubilă dintre dreptul la muncă și
sănătatea și securitatea în muncă;
3) Integrarea sănătății și securității în procesul de muncă;
4) Caracterul preventiv al asigurării sănătății și securității
în muncă;
5) Realizarea măsurilor de sănătate și securitate în muncă
– obligație legală a angajatorului.
23.Principii ale securității și sănătății în
muncă (2)
Domenii ale politicii de stat în domeniul securităţii şi
sănătăţii în muncă (1):
Art.222 CM: - asigurarea priorităţii vieţii, integrităţii fizice şi
sănătăţii salariaţilor;
- emiterea şi aplicarea actelor normative privind securitatea
şi sănătatea în muncă;
- coordonarea activităţilor în domeniul securităţii şi sănătăţii
în muncă, în domeniul protecţiei mediului;
- supravegherea şi controlul de stat asupra respectării
actelor normative în domeniul securităţii şi sănătăţii în
muncă;
24.Principii ale securității și sănătății în
muncă (3)
Domenii ale politicii de stat în domeniul securităţii şi
sănătăţii în muncă (2):
Art.222 CM RM: - sprijinirea controlului obştesc asupra respectării
drepturilor şi intereselor legitime ale salariaţilor în domeniul securităţii şi
sănătăţii în muncă;
- cercetarea, evidenţa şi raportarea accidentelor de muncă şi a bolilor
profesionale;
- apărarea intereselor legitime ale salariaţilor care au avut de suferit în
urma accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale, precum şi ale
membrilor familiilor lor, prin asigurarea socială obligatorie a salariaţilor
contra accidentelor de muncă şi bolilor profesionale;
- propagarea experienţei avansate în domeniul securităţii şi sănătăţii în
muncă;
25.Principii ale securității și sănătății
în muncă (4)
Domenii ale politicii de stat în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă (3):
Art.222 CM RM: - participarea autorităţilor publice la realizarea măsurilor de securitate
şi sănătate în muncă;
- pregătirea şi instruirea în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă;
- organizarea evidenţei statistice de stat privind condiţiile de muncă, accidentele de
muncă, bolile profesionale şi consecinţele materiale ale acestora;
- asigurarea funcţionării sistemului informaţional unic în domeniul securităţii şi
sănătăţii în muncă;
- colaborarea internaţională în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă;
- contribuirea la crearea condiţiilor de muncă nepericuloase, la elaborarea şi utilizarea
tehnicii şi a tehnologiilor nepericuloase, la producerea mijloacelor de protecţie
individuală şi colectivă a salariaţilor;
- reglementarea asigurării salariaţilor cu echipament de protecţie individuală şi
colectivă, cu încăperi şi instalaţii sanitar-sociale, cu mijloace curativ-profilactice din
contul angajatorului.
26 .Organizarea și desfășurarea
activităților privind sănătatea și
securitatea în muncă (1)
Obligațiile angajatorului (1):
- întreprinderea măsurile necesare pentru protecţia
securităţii şi sănătăţii lucrătorilor, inclusiv pentru
prevenirea riscurilor profesionale, asigurarea informării
şi instruirii;
- măsurile trebuie axate pe următoarele principii:
a) evitarea riscurilor profesionale;
b) evaluarea riscurilor profesionale ce nu pot fi evitate;
c) combaterea riscurilor profesionale la sursă;
27.Organizarea și desfășurarea activităților
privind sănătatea și securitatea în muncă (2)
Obligațiile angajatorului (2):
d) adaptarea locului de muncă în funcţie de necesităţile
persoanei, inclusiv ale persoanelor cu dizabilităţi, în special
în ceea ce priveşte adaptarea rezonabilă a locului de
muncă, alegerea echipamentelor de lucru, a metodelor de
producţie şi de lucru, în vederea atenuării muncii monotone
şi a muncii normate şi reducerii efectelor acestora asupra
sănătăţii;
e) adaptarea la progresul tehnic;
f) înlocuirea aspectelor periculoase prin aspecte
nepericuloase sau mai puţin periculoase;
28.Organizarea și desfășurarea activităților
privind sănătatea și securitatea în muncă (3)

Obligațiile angajatorului (3):

g) dezvoltarea unei politici de prevenire ample şi coerente, care
să includă tehnologia, organizarea muncii, condiţiile de muncă, relaţiile
sociale şi influenţa factorilor legaţi de mediul de lucru;
h) acordarea priorităţii măsurilor de protecţie colectivă faţă de măsurile de
protecţie individuală, cu excepţia cazurilor cînd acestea se referă la
persoanele cu dizabilităţi;
i) asigurarea lucrătorilor cu instrucţiunile corespunzătoare privind
securitatea şi sănătatea în muncă;
j) furnizarea de noi tehnologii şi dispozitive de asistenţă, de instrumente şi
echipamente care să permită persoanelor cu dizabilităţi menţinerea locului
de muncă;
k) crearea şi menţinerea unor condiţii igienice pentru viaţă şi muncă.
29.Organizarea și desfășurarea activităților
privind sănătatea și securitatea în muncă (4)

Serviciul de protecţie şi prevenire

Angajatorul este obligat să desemneze unul sau mai
mulţi lucrători care să se ocupe de activităţile de
protecţie şi prevenire a riscurilor profesionale în unitate.
- Lucrătorii desemnaţi nu trebuie să fie dezavantajaţi ca
urmare a desfăşurării activităţilor de protecţie şi
prevenire a riscurilor profesionale.
- Lucrătorii desemnaţi trebuie să dispună de timpul
necesar pentru a-şi putea îndeplini obligaţiile ce rezultă
din prezenta lege.
30.Organizarea și desfășurarea activităților
privind sănătatea și securitatea în muncă (5)

Informarea lucrătorilor
Angajatorul trebuie să ia măsurile corespunzătoare
pentru ca lucrătorii şi/sau reprezentanţii acestora din
unitate să primească toate informaţiile necesare privind
riscurile profesionale, precum şi activităţile şi măsurile
de protecţie şi prevenire atât la nivelul unităţii, în
general, cât şi la nivelul fiecărui tip de post de lucru
şi/sau de funcţie, în particular.
31.Organizarea și desfășurarea activităților
privind sănătatea și securitatea în muncă (6)

Consultarea şi participarea lucrătorilor

Acest obiectiv implică:
- consultarea lucrătorilor;
- dreptul lucrătorilor şi/sau al reprezentanţilor acestora
de a face propuneri;
- planificarea şi organizarea instruirii lucrătorilor;
- acordea reprezentanţilor lucrătorilor timp liber, plătit
corespunzător, şi să le furnizeze mijloacele necesare
pentru a le permite acestora să-şi exercite drepturile şi
atribuţiile ce derivă din lege etc.
32.Organizarea și desfășurarea activităților
privind sănătatea și securitatea în muncă (7)

Comitetul pentru securitate şi sănătate în muncă

- Comitetul pentru securitate şi sănătate în muncă se
constituie, în baza principiului de paritate, din
reprezentanţi ai angajatorului şi, respectiv, ai
lucrătorilor;
- Iniţiator al constituirii comitetului de securitate şi
sănătate în muncă poate fi oricare dintre părţi;
- Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea
comitetului pentru securitate şi sănătate în muncă se
aprobă de Guvern.
33.Organizarea și desfășurarea activităților
privind sănătatea și securitatea în muncă (8)

Instruirea lucrătorilor
- Angajatorul trebuie să asigure condiţii pentru ca fiecare lucrător să
primească o instruire suficientă , adecvată, teoretică şi practică în
domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, în special sub formă de
informaţii, instrucţiuni şi/sau lecţii:
a) la angajare, care include instruirea introductiv-generală şi
instruirea la locul de muncă;
b) în cazul schimbării locului de muncă, transferului sau permutării;
c) la introducerea unui nou echipament de lucru sau la modificarea
echipamentului de lucru existent;
d) la introducerea oricărei noi tehnologii sau proceduri de lucru;
e) la executarea unor lucrări speciale.
34.Organizarea și desfășurarea activităților
privind sănătatea și securitatea în muncă (9)

Obligațiile și drepturile lucrătorilor (1)

- să utilizeze corect maşinile, aparatele, uneltele,
substanţele periculoase, echipamentele de transport şi alte
mijloace de producţie;
- să utilizeze corect echipamentul individual de protecţie pus
la dispoziţie şi, după utilizare, să îl înapoieze sau să îl pună
la locul destinat pentru păstrare;
- să excludă deconectarea, schimbarea sau mutarea
arbitrară a dispozitivelor de protecţie ale maşinilor,
aparatelor, uneltelor, instalaţiilor, clădirilor şi altor
construcţii, precum şi să utilizeze corect aceste dispozitive;
35.Organizarea și desfășurarea activităților
privind sănătatea și securitatea în muncă (10)

Obligațiile lucrătorilor (2)

- să comunice imediat angajatorului şi/sau lucrătorilor desemnaţi orice situaţie
de muncă pe care au motive întemeiate să o considere un pericol grav pentru
securitate şi sănătate, precum şi orice defecţiuni ale sistemelor de protecţie;
- să aducă la cunoştinţă conducătorului locului de muncă şi/sau angajatorului
orice caz de îmbolnăvire a lor la locul de muncă sau orice accident de muncă
suferit de ei;
- să coopereze cu angajatorul şi/sau cu lucrătorii desemnaţi, atîta timp cît este
necesar, pentru a face posibilă realizarea oricăror măsuri sau cerinţe dispuse
de inspectorii de muncă sau pentru a da posibilitate angajatorului să se asigure
că mediul de lucru este în siguranţă şi nu pre¬zintă riscuri profesionale în
activitatea lucrătorului;
- să însuşească şi să respecte instrucţiunile de securitate şi sănătate în muncă
etc.
36.Organizarea și desfășurarea activităților
privind sănătatea și securitatea în muncă (11)

Drepturile lucrătorilor (1)

- să aibă un post de lucru corespunzător actelor normative de
securitate şi sănătate în muncă;
- să obţină de la angajator informaţii veridice despre condiţiile de
lucru, despre existenţa riscului profesional, precum şi despre măsurile
de protecţie împotriva influenţei factorilor de risc profesional;
- să refuze efectuarea de lucrări în cazul apariţiei unui pericol pentru
viaţa ori sănătatea sa pînă la înlăturarea acestuia;
- să fie asigurat, din contul angajatorului, cu echipament individual de
protecţie;
- să fie instruit şi să beneficieze de reciclare profesională în domeniul
securităţii şi sănătăţii în muncă din contul angajatorului;
37.Organizarea și desfășurarea activităților
privind sănătatea și securitatea în muncă (12)

Drepturile lucrătorilor (2)

- să se adreseze angajatorului, sindicatelor, autorităţilor
administraţiei publice centrale şi locale, instanţelor judecătoreşti
pentru soluţionarea problemelor ce ţin de securitatea şi sănătatea în
muncă;
- să participe personal sau prin intermediul reprezentanţilor săi la
examinarea problemelor legate de asigurarea unor condiţii de lucru
nepericuloase la postul său de lucru, la cercetarea accidentului de
muncă sau a bolii profesionale contractate de el;
- să fie supus unui examen medical extraordinar potrivit
recomandărilor medicale, cu menţinerea postului de lucru şi a
salariului mediu pe durata efectuării acestui examen.
38. Accidentele de muncă și bolile
profesionale (1)
Noțiunea de accident de muncă
Prin accident de muncă se înţelege un eveniment care a
produs vătămarea violentă a organismului salariatului (leziune,
stres psihologic, electrocutare, arsură, degerare, asfixiere,
intoxicaţie acută, leziuni corporale provocate de insecte şi
animale, de calamităţi naturale etc.), ca urmare a acţiunii
unui factor de risc (însuşire, stare, proces, fenomen,
comportament) propriu unui element al sistemului de muncă
(executant, sarcini de muncă, mijloace de producţie, mediu de
muncă) şi care a condus la pierderea temporară sau
permanentă a capacităţii de muncă ori la decesul salariatului.
39. Accidentele de muncă și bolile
profesionale (2)
Accidentele pot surveni (1):
- în timpul îndeplinirii sarcinii de muncă sau obligaţiilor de serviciu;
- înainte de începerea sau după încetarea lucrului , când salariatul
se deplasează de la intrarea în incinta unității până la locul de muncă şi
invers, îşi schimbă îmbrăcămintea personală, echipamentul individual de
protecţie şi de lucru şi invers, preia sau predă locul de muncă şi
mijloacele de producţie;
- în timpul pauzelor stabilite, când salariatul se află pe teritoriul
unităţii sau la locul său de muncă, precum şi în timpul frecventării
încăperilor sanitaro-igienice sau auxiliare;
- în timpul deplasării de la domiciliu la lucru şi invers, cu transportul
oferit de unitate, în modul stabilit, precum şi în timpul îmbarcării sau
debarcării din acest mijloc de transport;
40. Accidentele de muncă și bolile
profesionale (3)
Accidentele pot surveni (2):
- în timpul deplasării de la unitatea în care este încadrat salariatul,
până la locul de muncă, organizat în afara teritoriului unităţii, sau până la o
altă unitate, şi invers, pentru îndeplinirea unei sarcini de muncă sau a
obligaţiilor de serviciu, în timpul util pentru aceasta şi pe traseul stabilit al
deplasării, indiferent de modul de deplasare sau mijlocul de transport
utilizat;
- în cadrul participării la acţiuni culturale, sportive sau la alte
activităţi organizate de unitate în baza ordinului sau dispoziţiei emise de
angajator;
- în cadrul acţiunii întreprinse din proprie iniţiativă pentru prevenirea
sau înlăturarea unui pericol ori pentru salvarea altui salariat de la un pericol;
- în timpul instruirii de producţie sau practicii profesionale.
41. Accidentele de muncă și bolile
profesionale (4)
Clasificarea accidentelor
- accidente de muncă;
- accidente în afara muncii.
Accidentele pot fi:
- accidente individuale, în urma căruia este afectat un
singur salariat;
- accidente colective, în urma căruia sunt afectaţi, în
acelaşi timp, în acelaşi loc şi din aceeaşi cauză,
minimum doi salariaţi.
42. Accidentele de muncă și bolile
profesionale (5)
Tipurile accidentelor
Accidentele de muncă şi accidentele în afara muncii se divizează în trei
tipuri:
- accident care produce incapacitate temporară de muncă - eveniment ce a
provocat pierderea parţială sau totală de către salariat a capacităţii de
muncă pentru un interval de timp de cel puţin o zi, cu caracter reversibil
după terminarea tratamentului medical, confirmată de instituţia medicală în
modul stabilit;
- accident grav - eveniment care a provocat vătămarea gravă a organismului
salariatului, confirmată de instituţia medicală în modul stabilit;
- accident mortal - eveniment care a cauzat, imediat sau după un anumit
interval de timp de la producerea lui, decesul salariatului, confirmat de
instituţia de expertiză medico-legală în modul stabilit.
43. Accidentele de muncă și bolile
profesionale (6)
Modalități de cercetare a accidentelor
- Cercetarea accidentelor cu incapacitate
temporară de muncă;
- Cercetarea accidentelor grave şi mortale;
- Finalizarea cercetării accidentelor;
- Înregistrarea şi evidenţa accidentelor.
44. Accidentele de muncă și bolile
profesionale (7)
Etapele evaluării riscurilor:
- identificarea pericolului;
- eliminarea pericolului, daca situatia o permite;
- analizarea pericolului, in cazul in care eliminarea sa nu
e posibila;
- evaluarea riscului;
- adoptarea de masuri pentru limitarea posibilelor
vătămări;
- monitorizarea continua a riscurilor.
45. Accidentele de muncă și bolile
profesionale (8)
Noțiunea de boală profesională
Bolile profesionale sunt afecţiuni ale organismului, dobândite
ca urmare a participării la realizarea unui proces de muncă.
Conform definiţiei date de Organizaţia Mondială a Sănătăţii –
„bolile profesionale constituie afecţiuni ai căror agenţi
etiologici specifici sunt prezenţi la locul de muncă, asociaţi
cu anumite procese industriale sau cu exercitarea unor
profesiuni”.
Noţiunea de boală profesională implică existenţa unui
raport de cauzalitate între factorii de risc existenţi în procesul de
muncă şi efectul acestora, materializat în apariţia bolii.
46. Accidentele de muncă și bolile
profesionale (9)
Criterii de calificare a bolii profesionale
- Să decurgă din exercitarea unei meserii sau
profesii;
- Să fie provocată de factori de risc fizici,
chimici, biologici, caracteristici locului de muncă
sau de suprasolicitări;
- Acţiunea factorilor de risc asupra organismului
să fie de lungă durată.
47. Accidentele de muncă și bolile
profesionale (10)
Elementele procesului de muncă şi interacţiunea
lor (1)
- Procesul de muncă - reprezintă succesiunea în timp şi
în spaţiu a activităţilor executantului şi mijloacelor de
producţie în sistemul de muncă;
- Sistemul de muncă - reprezintă totalitatea acţiunilor
pe care trebuie să le efectueze executantul prin
intermediul mijloacelor de producţie,pentru realizarea
scopului sistemului de muncă şi a condiţiilor impuse de
realizare a acestora;
48. Accidentele de muncă și bolile
profesionale (11)
Elementele procesului de muncă şi interacţiunea lor
(2)
- Executantul - este lucrătorul implicat nemijlocit în
realizarea sarcinii de muncă;
- Mijloacele de producţie - reprezintă totalitatea mijloacelor
de producţie şi a obiectelor muncii (materiile prime) pe
care lucrătorii le folosesc în procesul de producţie;
Mediul de muncă - reprezintă totalitatea condiţiilor fizice,
chimice, biologice şi psihologice în care executantul îşi
desfăşoară activitatea.
49. Accidentele de muncă și bolile
profesionale (12)
Clasificarea factorilor de risc de accidentare şi îmbolnăviri
profesionale (1):
- Factori de risc proprii executantului - se regăsesc implicaţi în
geneza tuturor celorlalţi factori de risc, deoarece omul este
elaboratorul şi, totodată, cel care verifică şi poate intervenii asupra
celorlalte elemente ale sistemului de muncă.
- Factorii de risc proprii sarcinii de muncă - care se manifestă sub
două forme:
a) Conţinut sau structură necorespunzătoare a sarcinii de
muncă în raport cu scopul sistemului de muncă ce are la bază o insuficientă
cunoaştere a tehnologiilor şi metodelor de muncă;
b) Sub/supradimensionarea cerinţelor impuse executantului care provine din
neluarea în considerare a posibilităţilor fizice şi psihice ale omului.
50. Accidentele de muncă și bolile
profesionale (13)
Clasificarea factorilor de risc de accidentare şi îmbolnăviri
profesionale (2):
- Factorii de risc proprii mijloacelor de producţie care pot fi:
a) Fizici (risc mecanic, risc termic, risc electric);
b) Chimici (acizi, substanţe toxice, substanţe inflamabile, substanţe
explozive)
c) Biologici (microorganisme);
- Factorii de risc proprii mediului de muncă - sub formă de
depăşiri ale nivelului sau intensităţii funcţionale a
parametrilor de mediu specifici, precum şi de apariţii ale unor condiţii
de muncă inadecvate.
51. Accidentele de muncă și bolile
profesionale (14)
Clasificarea bolilor profesionale (1)
I. În funcţie de natura factorului de risc care le-a generat:
- Intoxicaţii, provocate de inhalare, ingerare sau contactul
epidermei cu substanţe toxice;
- Pneumoconioze, provocate de inhalarea pulberilor netoxice;
- Boli prin expunere la energie radiantă;
- Boli prin expunere la temperaturi înalte sau scăzute;
- Boli prin expunere la zgomot şi vibraţii;
- Boli prin expunere la presiune atmosferică ridicată sau scăzută;
- Alergii profesionale;
52. Accidentele de muncă și bolile
profesionale (15)
Clasificarea bolilor profesionale (2)
- Dermatoze profesionale;
- Cancerul profesional;
- Boli infecţioase şi parazitare;
- Boli prin suprasolicitare;
- Alte boli (care nu intră în categoriile
anterioare).
53. Accidentele de muncă și bolile
profesionale (16)
Clasificarea bolilor profesionale (3)
II. După timpul de expunere la acţiunea factorului de
risc:
- Intoxicaţii acute (se cercetează atât ca boală
profesională cât şi ca accident de muncă), generate de
o expunere de scurtă durată la acţiunea factorului de
risc, dar la doze mari.
- Intoxicaţii cronice (se cercetează ca boli profesionale),
provocate de regulă, de doze relativ mici, dar care
acţionează timp îndelungat asupra organismului.
54. Accidentele de muncă și bolile
profesionale (17)
CERCETAREA, DECLARAREA ŞI EVIDENŢA BOLILOR
PROFESIONALE
- Bolile profesionale se declară, se cercetează şi se iau în
evidenţă indiferent dacă sunt sau nu urmate de
incapacitate de muncă;
- Cercetarea cauzelor îmbolnăvirilor profesionale, în
vederea confirmării sau infirmării lor, precum şi stabilirea
de măsuri pentru prevenirea altor îmbolnăviri se fac de
către specialiştii autorităţilor de sănătate publică
teritoriale în colaborare cu inspectorii din cadrul
Inspectoratului muncii.
55. Bibliografie (1)
1.Declarația Universală a Drepturilor Omului (adoptată în 1948);
2. Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice
(adoptata în 1966, ratificat de Republica Moldova în 1990);
3. Pactul internaţional cu privire la drepturile economice, sociale şi
culturale (adoptata în 1976, ratificat de Republica Moldova în
1990);
4. Carta Socială Europeană Revizuită din 1996, ratificată de
Republica Moldova în anul 2001;
5. Codul muncii al Republicii Moldova din 28 martie 2003
(Monitorul Oficial al RM nr. 159-162 din 29.07.2003);
56. Bibliografie
6. Legea nr.140-XV din 10.05.2001 cu privire la Inspectoratul de Stat al
Muncii;
7. Legea nr.278-XIV din 11.02.1999 privind modul de recalculare a
sumei de compensare a pagubei cauzate angajaţilor în urma mutilării
sau a altor vătămări ale sănătăţii în timpul exercitării obligaţiunilor de
serviciu;
8. Legea nr.756-XIV din 24.12.1999 asigurării pentru accidente de
muncă şi boli profesionale;
9. Legea nr.1432-XIV din 28 .12. 2000 privind modul de stabilire şi
reexaminare a salariului minim;
10. Legea nr.847-XV din 12.02.2002 salarizarii;
11. Legea nr. 289-XV din 22.07.2004 privind indemnizaţiile pentru
incapacitate temporară de muncă şi alte prestaţii de asigurări sociale;
57. Bibliografie
12. Legea nr.158-XVI din 04.07.2008 cu privire la funcţia publică şi statutul
funcţionarului public;
13. Legea nr.186-XVI din 10 iulie 2008 securităţii şi sănătăţii în muncă;
14. Legea nr. 60 din 30.03.2012 privind incluziunea socială a persoanelor cu
dizabilităţi;
15. Legea nr.131 din 08.06.2012 privind controlul de stat asupra activităţii de
întreprinzător;
16. Legea nr.152 din 05.07.2012 cu privire la minimul de existenţă;
17. Legea nr. 22 din 23.02.2018 privind exercitarea unor activități necalificate
cu caracter ocazional desfășurate de zilieri;
18. Legea nr.105 din 14.06.2018 cu privire la promovarea ocupării forței de
muncă și asigurarea de șomaj;
19. Legea nr.270 din 23.11.2018 privind sistemul unitar de salarizare în
sectorul bugetar;
58. Bibliografie
20.HG nr.513 din 11.08.1993 despre aprobarea Regulamentului cu privire la plata de către
întreprinderi, organizaţii şi instituţii a indemnizaţiei unice pentru pierderea capacităcii de muncă
sau decesul angajatului în urma unui accident de muncă sau unei afecţiuni profesionale;
21. HG nr. 624 din 06.10.1993 privind aprobarea Nomenclatorului industriilor, profesiilor şi
lucrărilor cu condiţii de muncă grele şi nocive, proscrise femeilor şi Normelor de solicitare maximă,
admise pentru femei la ridicarea şi transportarea manuală a greutăţilor;
22. HG nr.1101 din 17.10.2001 pentru aprobarea Regulamentului cu privire la stabilirea
indemnizaţiei de invaliditate pentru accidente de muncă sau boli profesionale;
23. HG nr. 1335 din 10.10.2002 despre aprobarea Regulamentului cu privire la evaluarea
condiţiilor de muncă la locurile de muncă şi modul de aplicare a listelor ramurale de lucrări
pentru care pot fi stabilite sporuri de compensare pentru munca prestată în condiţii nefavorabile;
24. HG nr.152 din 19.02.2004 cu privire la cuantumul sporului de compensare pentru munca
prestată în condiţii nefavorabile;
25. HG nr.1223 din 09.11.2004 privind aprobarea Nomenclatorului profesiilor şi funcţiilor cu
condiţii de muncă vătămătoare, activitatea cărora acordă
dreptul la concediu de odihnă anual suplimentar plătit şi durata zilei de muncă redusă a
personalului medico-sanitar;
59. Bibliografie
26. HG nr.1487 din 31.12.2004 cu privire la aprobarea Listei-tip a lucrărilor şi
locurilor de muncă cu condiţii grele şi deosebit de grele,
vătămătoare şi deosebit de vătămătoare pentru care salariaţilor li se stabilesc
sporuri de compensare;
27. HG nr.1361 din 22.12.2005 despre aprobarea Regulamentului privind
modul de cercetare a accidentelor de muncă;
28. HG nr.95 din 05.02.2009 pentru aprobarea unor acte normative privind
implementarea Legii securităţii şi sănătăţii în muncă nr. 186-XVI din 10 iulie
2008;
29. HG nr.353 din 05.05.2010 cu privire la aprobarea Cerinţelor minime de
securitate şi sănătate la locul de muncă;
30. HG nr.603 din 11.08.2011 privind Cerinţele minime de securitate şi
sănătate pentru folosirea de către lucrători a echipamentului de muncă la
locul de muncă;
60. Bibliografie
31.HG nr.80 din 09.02.2012 privind Cerinţele minime de securitate şi sănătate
pentru şantierele temporare sau mobile;
32. HG nr.244 din 08.04.2013 privind aprobarea Cerinţelor minime pentru
protecţia lucrătorilor împotriva riscurilor legate de expunerea la azbest la locul
de muncă;
33. HG nr.324 din 30.05.2013 cu privire la aprobarea Regulamentului sanitar
privind cerinţele de sănătate şi securitate pentru asigurarea protecţiei lucrătorilor
împotriva riscurilor legate de prezenţa agenţilor chimici la locul de muncă;
34. HG nr.918 din 18.11.2013 privind Cerinţele minime pentru semnalizarea de
securitate şi sănătate la locul de muncă;
35. HG nr.362 din 27.05.2014 cu privire la aprobarea Cerinţelor minime privind
protecţia lucrătorilor împotriva riscurilor pentru sănătatea şi securitatea lor
generate sau care pot fi generate de expunerea la zgomot, în special împotriva
riscurilor pentru auz;
61. Bibliografie
36. HG nr.541 din 07.07.2014 cu privire la aprobarea Nomenclatorului lucrărilor cu condiţii
grele, vătămătoare şi/sau periculoase la care este interzisă aplicarea muncii persoanelor în
vîrstă de pînă la 18 ani şi a Normelor de solicitare maximă admise pentru persoanele în vîrstă
de pînă la 18 ani la ridicarea şi transportarea manuală a greutăţilor;
37. HG nr.584 din 12.05.2016 privind Cerinţele minime de securitate şi sănătate în muncă
pentru manipularea manuală a încărcăturilor care prezintă riscuri pentru lucrători, în special de
producere a unor afecţiuni dorsolombare;
38. HG nr.589 din 12.05.2016 privind Cerinţele minime de securitate şi sănătate în muncă
referitoare la expunerea lucrătorilor la riscuri generate de vibraţiile mecanice;
39. HG nr.819 din 01.07.2016 privind Cerinţele minime de securitate şi sănătate în muncă
pentru lucrul la riscuri generate de vibraţiile mecanice;
40. HG nr. 1025 din 07.09.2016 pentru aprobarea Regulamentului sanitar privind
supravegherea sănătăţii persoanelor expuse acţiunii factorilor profesionali de risc;
41. HG nr. 1282 din 29.11.2016 pentru aprobarea Regulamentului sanitar privind modul de
cercetare și stabilire a diagnosticului de boală (intoxicaţie) profesională;
62. Bibliografie
42. HG nr. 1324 din 08.12.2016 pentru aprobarea Reglementării tehnice privind
cerinţele esenţiale de securitate ale explozibililor de uz civil, punerea la dispoziţie
pe piaţă şi controlul explozibililor de uz civil;
43. HG nr. 1408 din 27.12.2016 privind Cerinţele minime de securitate şi sănătate
în muncă pentru protecţia salariatelor gravide, care au născut de curîndsau care
alăptează;
44. HG nr.506 din 06.07.2017 pentru aprobarea Cerinţelor minime de securitate
privind exploatarea ascensoarelor;
45. HG nr. 552 din 12 iulie 2017 pentru aprobarea Cerințelor minime de securitate
privind exploatarea sistemelor de distribuție a gazelor combustibile natural;
46. HG nr. 775 din 02 octombrie 2017 pentru aprobarea Regulamentului sanitar
privind protecția sănătății lucrătorilor împotriva riscurilor legate de expunerea la
agenţi cancerigeni;
sau mutageni la locul de muncă
63. Bibliografie
47. HG nr. 608 din 03.07.2018 pentru aprobarea Regulamentului
privind asigurarea securității radiologice în activități cu surse de
radiație ionizantă în exteriorul incintei special amenajate;
48. HG nr. 151 din 07 martie 2019 privind aprobarea Cerinţelor
minime de securitate şi sănătate în muncă în industria extractivă;
64. Bibliografie (2)
50. Donos Evlampie. Dreptul muncii. Vol.I şi II. –
Chişinău: Editura ASEM, 2005;
51. Negru Teodor, Scorțescu Cătălina ”Dreptul muncii”,
Chișinău, Editura ”LABIRINT”, 2010;
52. Romandaş Nicolae. Dreptul colectiv şi individual al
muncii. - Chişinău, 2003;
53. Țiclea Alexandru, ”Tratat de dreptul Muncii”, Editura
”ROSSETI”, București, 2006;
54. Voiculescu Nicolae, ”Drept comunitar al muncii”,
Editura ”ROSSETI”, București, 2005.