Protecția consumatorilor de

produse alimentare și
nealimentare
Univesrsitatea de Stat
”Bogdan Petriceicu Hajdeu”,
2021

Dr.Conf.univ. E.Donos
Tematica

1. Principii generale ale legislației alimentare

2. Cerințe privind siguranța produselor
alimentare
3. Obligațiile producătorului și vânzătorului
3. Definiția „produse alimentare”(1)

Regulamentul (CE) nr. 178/2002 al Parlamentului European și al Consiliului din

28 ianuarie 2002 de stabilire a principiilor și a cerințelor generale ale legislației
alimentare, de instituire a Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară și
de stabilire a procedurilor în domeniul siguranței produselor alimentare (1)
Art.2: -„produs alimentar” (sau „aliment”) înseamnă orice substanță sau produs,
indiferent dacă este prelucrat, parțial prelucrat sau neprelucrat, destinat sau
prevăzut în mod rezonabil a fi ingerat de oameni.
„Produsele alimentare” includ băuturile, guma de mestecat și orice
substanță, inclusiv apa, încorporată în mod intenționat în produse
alimentare în timpul producerii, preparării sau tratării lor. Ele includ
apa după punctul de conformitate, așa cum este definit la articolul 6
din Directiva 98/83/CE și fără a aduce atingere cerințelor Directivelor
80/778/CEE și 98/83/CE.
4. Definiția „produse alimentare” (2)

Legea nr. 306/30.11.2018 privind siguranța alimentelor

produs alimentar sau aliment – orice substanță sau produs, indiferent dacă este
prelucrat, parțial prelucrat sau neprelucrat, destinat sau prevăzut în mod rezonabil să fie
ingerat de oameni. Produsele alimentare includ băuturile, guma de mestecat și orice
substanță, inclusiv apa, încorporată în mod intenționat în produse alimentare în timpul
producerii, preparării sau tratării lor. Acestea includ apa în punctul de conformitate după
cum urmează:
1) în cazul apei furnizate printr-o rețea de distribuție, în punctul din interiorul unei incinte sau
al unei unități în care aceasta curge din robinetele folosite în mod normal pentru consumul
uman;
2) în cazul apei furnizate dintr-un rezervor, în punctul în care aceasta curge din rezervor;
3) în cazul apei îmbuteliate în sticle sau recipiente destinate comercializării, în punctul în
care aceasta este îmbuteliată în sticle sau recipiente;
4) în cazul apei folosite într-o întreprindere alimentară, în punctul în care apa este utilizată
în întreprindere.
5. Definiția „produse alimentare” (3)

Regulamentul (CE) nr. 178/2002

„Produsele alimentare” nu includ:
(a) hrana pentru animale;
(b) animalele vii, în afara cazurilor în care ele sunt pregătite pentru introducerea pe piață pentru
consumul uman;
(c) plantele înainte de a fi recoltate;
(d) medicamentele în sensul specificat de Directivele 65/65/CEE (1) și
92/73/CEE (2) ale Consiliului;
(e) cosmeticele în sensul Directivei 76/768/CEE (3) a Consiliului;
(f) tutunul și produsele din tutun în sensul Directivei 89/622/CEE (4) a
Consiliului;
(g) substanțele stupefiante sau psihotrope în sensul Convenției Unice asupra substanțelor
stupefiante din 1961 și al Convenției Organizației Națiunilor Unite privind Substanțele Psihotrope din
1971;
(h) reziduurile și substanțele contaminante.
6. Definiția „produse alimentare” (4)

Legea nr. 306/30.11.2018

Noțiunea de „produs alimentar” nu include:
a) hrana pentru animale;
b) animalele vii;
c) plantele înainte de a fi recoltate;
d) medicamentele;
e) cosmeticele;
f) tutunul și produsele din tutun;
g) substanțele stupefiante sau psihotrope;
h) reziduurile și substanțele contaminante;
i) produsele obținute prin utilizarea dispozitivelor medicale.
7. Alte definiții (1)

Regulamentul (CE) nr. 178/2002 (1)

Art.3: - „legislație alimentară” - înseamnă actele cu putere de lege și
actele administrative referitoare la produse alimentare, în general, și la
siguranța produselor alimentare în special, la nivel comunitar sau
național; ea acoperă orice etapă de producție, prelucrare și distribuție a
produselor alimentare și a hranei pentru animale produsă sau folosită
pentru hrana pentru animale de la care se obțin produse alimentare;
- „întreprindere cu profil alimentar” - înseamnă orice întreprindere,
indiferent dacă are sau nu drept scop obținerea de profit și indiferent
dacă este publică sau privată, care desfășoară oricare dintre activitățile
legate de orice etapă de producție, prelucrare și distribuție a produselor
alimentare;
8. Alte definiții (2)

Regulamentul (CE) nr. 178/2002 (2)

Art.3: - „operator în sectorul alimentar” înseamnă persoanele
fizice sau juridice care răspund de îndeplinirea cerințelor legislației
alimentare în cadrul întreprinderii cu profil alimentar aflată sub
controlul lor;
-„hrană pentru animale” (sau „produse pentru hrana pentru
animale”) înseamnă orice substanță sau produs, inclusiv aditivii,
indiferent dacă sunt prelucrate, parțial prelucrate sau neprelucrate,
destinate utilizării ca hrănire pe cale orală a animalelor;
9. Alte definiții (3)

Regulamentul (CE) nr. 178/2002 (3)

Art.3: - „întreprindere ce operează în sectorul nutriției animalelor” -
înseamnă orice întreprindere, indiferent dacă are sau nu drept scop
obținerea de profit și indiferent dacă este publică sau privată, desfășurând
oricare dintre operațiile de producție, fabricare, prelucrare, depozitare,
transport sau distribuție a hranei pentru animale, incluzând orice
producător care produce, prelucrează sau depozitează hrană pentru
animale în propria sa unitate;
- „operator cu activitate în domeniul hranei pentru animale” –
înseamnă persoanele fizice sau juridice responsabile pentru asigurarea
respectării cerințelor legislației alimentare în întreprinderea ce
operează în sectorul nutriției animalelor aflată sub controlul său;
10. Alte definiții (4)

Regulamentul (CE) nr. 178/2002 (4)

Art.3: - „comerț cu amănuntul” - înseamnă manipularea și/sau
prelucrarea produselor alimentare și depozitarea lor în punctele de
vânzare sau livrare către consumatorul final și include terminalele de
distribuție, operațiunile de catering, cantine de fabrică, catering
instituțional, restaurante și alte operațiuni similare în domeniul
serviciilor alimentare, magazine, centre de distribuție tip supermarket și
puncte de vânzare en gros;
- „introducerea pe piață” - înseamnă deținerea produselor alimentare
sau a hranei pentru animale în scopul vânzării, inclusiv oferirea pentru
vânzare sau orice altă formă de transfer, indiferent dacă este gratuită
sau nu, și însăși vânzarea, distribuția și alte forme de transfer;
11. Alte definiții (5)

Regulamentul (CE) nr. 178/2002 (4)

Art.3: - „risc” - înseamnă o funcție a probabilității unui efect
negativ asupra sănătății și gravitatea acelui efect, determinat de
un pericol;
- „analiza riscului” - înseamnă un proces constând din trei
componente interconectate: evaluarea riscului, gestiunea riscului
și comunicarea riscului;
- „evaluarea riscului” - înseamnă un proces cu baze științifice,
constând din patru etape: identificarea pericolului, caracterizarea
pericolului, evaluarea expunerii și caracterizarea riscului;
12. Alte definiții (6)

Regulamentul (CE) nr. 178/2002 (5)

Art.3: - „gestiunea riscului” înseamnă procesul, diferit de evaluarea riscului, de apreciere a
politicilor alternative prin consultarea părților interesate, luând în considerare evaluarea
riscului și alți factori legitimi
și, dacă este necesar, selectând opțiunile de prevenire și control
adecvate;
- „comunicarea riscului” înseamnă schimbul interactiv de informații
și opinii, pe întreaga durată a procesului de analiză a riscului, cu
privire la pericole și riscuri, factori legați de risc și perceperea
riscului, între evaluatorii riscurilor, cei care gestionează riscurile,
întreprinderile ce operează în sectorul nutriției animalelor și cele
cu profil alimentar, comunitatea academică și alte părți interesate,
inclusiv explicarea constatărilor evaluărilor de risc și baza deciziilor
de gestiune a riscurilor;
13. Alte definiții (7)

Regulamentul (CE) nr. 178/2002 (6)

Art.3:” - „pericol înseamnă un agent biologic, chimic sau fizic aflat
în produse alimentare sau hrana pentru animale sau o stare a
acestora, având potențialul de a cauza un efect negativ asupra
sănătății;
- „trasabilitate” înseamnă capacitatea de a depista și a urmări
anumite produse alimentare, hrană pentru animale, un animal de
la care se obțin produse alimentare sau o substanță destinată
încorporării sau care este de așteptat să fie încorporată în anumite
produse alimentare sau hrană pentru animale, pe parcursul tuturor
etapelor de producție, prelucrare și distribuție;
14. Alte definiții (8)

Regulamentul (CE) nr. 178/2002 (7)

Art.3: - „etapele de producție, prelucrare și distribuție”
înseamnă oricare etapă, inclusiv importul, începând cu
și incluzând producția primară a unui produs alimentar
și terminând cu și incluzând depozitarea, transportul,
vânzarea sau furnizarea sa către consumatorul final și,
atunci când este cazul, importul, producția, fabricarea,
depozitarea, transportul, distribuția, vânzarea și
furnizarea hranei pentru animale;
15. Alte definiții (9)

Regulamentul (CE) nr. 178/2002 (8)

Art.3: - „producția primară” înseamnă producția, creșterea sau
cultivarea, produselor primare, incluzând recoltarea, mulsul și
producția de animale de crescătorie înainte de abatorizare. Ea
include, de asemenea, vânătoarea și pescuitul, precum și
colectarea produselor de la animale și plante sălbatice;
- „consumatorul final” înseamnă ultimul consumator al unui
produs alimentar care nu folosește produsul ca parte a unei
operații sau activități din domeniul de activitate al unei întreprinderi
cu profil alimentar.
16. Principii generale ale legislației
alimentare (1)

Regulamentul (CE) nr. 178/2002. Obiective generale

- Un nivel ridicat de protecție a vieții și sănătății umane și protecția intereselor
consumatorilor, incluzând practici corecte în comerțul alimentar, luând în considerare,
atunci când este cazul, protecția sănătății și bunăstării animalelor, sănătatea plantelor și
mediul înconjurător;
- Realizarea liberei circulații în Comunitate a produselor alimentare și hranei pentru
animale, fabricate sau comercializate în conformitate cu principiile și cerințele generale
stabilite;
- În cazul existenței standardelor internaționale sau finalizarea lor este
iminentă, ele se iau în considerare în dezvoltarea sau adaptarea legislației alimentare,
cu excepția cazurilor în care aceste standarde sau părțile lor relevante ar fi mijloace
ineficiente sau inadecvate pentru îndeplinirea obiectivelor legitime ale legislației
alimentare sau a cazurilor în care ele ar avea drept rezultat un nivel diferit de protecție
față de cel determinat ca adecvat în Comunitate.
17. Principii generale ale legislației
alimentare (2)

Regulamentul (CE) nr. 178/2002. Principiul analizei riscului

- Pentru realizarea obiectivului general al unui nivel ridicat al
protecției vieții și sănătății umane, legislația alimentară se bazează pe
analiza riscurilor, cu excepția cazurilor în care aceasta nu este adecvată
împrejurărilor sau naturii măsurii.
- Evaluarea riscului se bazează pe dovezile științifice disponibile și
este realizată în mod independent, obiectiv și transparent.
- Gestiunea riscului ia în considerare rezultatele evaluării riscului
și, în special, avizele Autorității de resort alți factori legitimi pentru
problema în cauză și principiul precauției, atunci când condițiile stabilite
sunt relevante pentru realizarea obiectivelor generale ale legislației
alimentare.
18. Principii generale ale legislației
alimentare (3)

Regulamentul (CE) nr. 178/2002. Principiul precauției

- Dacă în urma unei evaluări a informațiilor disponibile, se identifică posibilitatea unor
efecte dăunătoare asupra sănătății, dar persistă incertitudinea științifică, pot fi adoptate
măsuri provizorii de gestiune a riscului, necesare pentru asigurarea
nivelului ridicat de protecție a sănătății stabilit în Comunitate, până la apariția unor noi
informații științifice pentru o evaluare mai cuprinzătoare a riscului.
- Măsurile adoptate trebuie să fie proporționale și să nu impună restricții comerciale mai
mari decât este necesar pentru realizarea nivelului ridicat de protecție a sănătății stabilit
în Comunitate, acordându-se atenție fezabilității tehnice și economice, precum și altor
factori considerați legitimi pentru problema respectivă.
Măsurile se revizuiesc într-o perioadă de timp rezonabilă, în funcție de
natura riscului identificat la adresa vieții sau sănătății și de tipul de
informații științifice necesare pentru clarificarea incertitudinii științifice
și realizarea unei evaluări mai cuprinzătoare a riscului.
19. Principii generale ale legislației
alimentare (4)

Regulamentul (CE) nr. 178/2002. Principiul protecției

intereselor consumatorilor
- Legislația alimentară are drept obiectiv protejarea intereselor
consumatorilor și asigură o bază care le permite acestora să facă
o alegere în cunoștință de cauză în legătură cu produsele
alimentare pe care le consumă. Ea are drept scop prevenirea:
(a) practicilor frauduloase sau înșelătoare;
(b) contrafacerii produselor alimentare;
(c) oricăror alte practici care pot induce în eroare consumatorul.
20.Principiile transparenței

Regulamentul (CE) nr. 178/2002.

- Consultarea publicului. Publicul este consultat în mod deschis și transparent, direct sau
prin organismele reprezentative, în timpul pregătirii, evaluării și revizuirii
legislației alimentare, cu excepția cazurilor în care urgența problemei respective nu permite
aceasta.
- Informarea publicului. Fără a aduce atingere prevederilor aplicabile ale legislației
comunitare și interne privind accesul la documente, în cazurile în care există motive să se
suspecteze că anumite produse alimentare sau hrană
pentru animale pot prezenta un risc pentru sănătatea umană sau pentru
sănătatea animalelor, atunci, în funcție de natura, gravitatea și dimensiunile riscului
respectiv, autoritățile publice iau măsuri adecvate pentru informarea publicului general cu
privire la natura riscului pentru sănătate, identificând, în cea mai mare măsură, produsele
alimentare sau hrana pentru animale ori tipul de produse alimentare sau de hrană pentru
animale, riscul pe care acestea îl pot prezenta și măsurile care se iau sau sunt pe cale să se
ia în vederea prevenirii, reducerii sau eliminării acelui risc.
21. Standarde internaționale

Comunitatea și statele membre:

(a) contribuie la dezvoltarea standardelor tehnice internaționale pentru produse alimentare
și hrană pentru animale și a standardelor sanitare și fitosanitare;
(b) promovează coordonarea activității în domeniul standardelor alimentare și privind hrana
pentru animale desfășurată de organizații internaționale guvernamentale și
neguvernamentale;
(c) contribuie, în cazurile în care acest aspect este relevant și adecvat, la dezvoltarea
acordurilor privind recunoașterea echivalenței măsurilor specifice privind produsele
alimentare și hrana pentru animale;
(d) acordă o atenție deosebită necesităților speciale de dezvoltare, financiare și comerciale
ale țărilor în curs de dezvoltare, astfel încât standardele internaționale să nu creeze
obstacole inutile în calea exporturilor din țările în curs de dezvoltare;
(e) promovează coerența dintre standardele tehnice internaționale și legislația alimentară,
asigurându-se, în același timp, că nivelul ridicat de protecție adoptat în Comunitate nu este
diminuat.
22.Cerințe privind siguranța
produselor alimentare (1)

Regulamentul (CE) nr. 178/2002 (1)

Art.14: - (1) Nu sunt introduse pe piață produsele
alimentare care nu prezintă siguranță.
(2) Produsele alimentare nu prezintă siguranță atunci
când acestea:
(a) sunt dăunătoare sănătății;
(b) nu sunt adecvate consumului uman.
23.Cerințe privind siguranța
produselor alimentare (2)

Regulamentul (CE) nr. 178/2002 (2):

(3) Atunci când se determină dacă un produs alimentar prezintă sau
nu siguranță, trebuie să se aibă în vedere:
(a) condițiile normale de folosire a produsului alimentar de către
consumator și în fiecare etapă de producție, prelucrare și distribuție;
(b) informațiile furnizate consumatorului, inclusiv informațiile de pe
etichetă sau alte informații general disponibile pentru consumator
în privința evitării unor anumite efecte negative asupra sănătății ale
unui anumit produs alimentar sau ale unei anumite categorii de
produse alimentare.
24.Cerințe privind siguranța
produselor alimentare (3)

Regulamentul (CE) nr. 178/2002 (3)

(4) Atunci când se determine dacă un produs alimentar dăunează
sănătății, trebuie să se aibă în vedere:
(a) nu numai efectele probabile imediate și/sau pe termen scurt sau
lung ale acelui produs alimentar asupra sănătății unei persoane care
îl consumă, dar și asupra generațiilor următoare;
(b) efectele toxice cumulative probabile;
(c) sensibilitatea deosebită, din punct de vedere al sănătății, a unei
categorii specifice de consumatori, atunci când produsul alimentar
este destinat acelei categorii de consumatori.
25.Cerințe privind siguranța
produselor alimentare (4)

Regulamentul (CE) nr. 178/2002 (4)

(5) Atunci când se determină dacă un produs alimentar
nu este adecvat consumului uman, trebuie să se aibă
în vedere dacă produsul alimentar este inacceptabil
pentru consumul uman potrivit utilizării căreia îi era
destinat, din motive de contaminare, indiferent dacă
aceasta se face printr-o substanță străină sau în alt
mod sau prin putrefacție, deteriorare sau
descompunere.
26.Cerințe privind siguranța
produselor alimentare (5)

Regulamentul (CE) nr. 178/2002 (4)

(6) În cazurile în care un produs alimentar care nu prezintă
siguranță face parte dintr-un transport, dintr-un lot sau dintr-
o șarjă de mărfuri alimentare din aceeași clasă sau având
aceeași descriere, se presupune
că toate produsele alimentare din respectivul transport, lot
sau șarjă nu prezintă nici ele siguranță, în afara cazurilor în
care, în urma unei evaluări detaliate, nu există nici o
dovadă că restul transportului, lotului sau șarjei nu prezintă
siguranță.
27.Cerințe privind siguranța
produselor alimentare (6)

Produsele alimentare trebuie să satisfacă necesitățile

fiziologice ale omului în substanțe nutritive și în energie,
să fie inofensive, să nu conțină contaminanți,
microorganisme și alte organisme ori substanțe
biologice în cantități care să depășească valorile-limită
stabilite în reglementările din domeniu alimentar, să nu
prezinte în alt mod pericol pentru om, să fie produse și
introduse pe piață în condiții de igienă conform
prevederilor Legii nr. 296/2017 privind cerințele
generale de igienă a produselor alimentare.
28.Directiva 2005/29/CE a Parlamentului European și a
Consiliului din 11 mai 2005 privind practicile comerciale
neloiale ale întreprinderilor de pe piața internă față de
consumatori (1)

Art.2 (a): - „consumator” înseamnă orice persoană fizică ce acționează, în

legătură cu practicile comerciale reglementate de prezenta
directivă, în scopuri care nu se încadrează în activitatea sa
comercială, industrială, artizanală sau liberală;
(b) „comerciant” înseamnă orice persoană fizică sau juridică ce
acționează, în legătură cu practicile comerciale reglementate
de prezenta directivă, în scopuri care se încadrează în
activitatea sa comercială, industrială, artizanală sau liberală și
orice persoană care acționează în numele sau în beneficiul
unui comerciant;
(c) „produs” înseamnă orice bunuri sau servicii, inclusiv bunuri
imobile, drepturi și obligații;
29.Directiva 2005/29/CE a Parlamentului European și a
Consiliului din 11 mai 2005 privind practicile comerciale
neloiale ale întreprinderilor de pe piața internă față de
consumatori (2)

Art.2(d) „practici ale întreprinderilor față de

consumatori” (denumite practici comerciale)
înseamnă orice acțiune, omisiune,
comportament, demers sau comunicare
comercială, inclusiv publicitatea și
comercializarea, efectuată de un comerciant, în
directă legătură cu promovarea, vânzarea sau
furnizarea unui produs către consumatori;
30.Directiva 2005/29/CE a Parlamentului European și a
Consiliului din 11 mai 2005 privind practicile comerciale
neloiale ale întreprinderilor de pe piața internă față de
consumatori (3)

Art.2 e): - „a denatura în mod semnificativ comportamentul

economic al consumatorilor” înseamnă a folosi o practică
comercială pentru a afecta apreciabil abilitatea consumatorului de
a lua o decizie în cunoștință de cauză, determinându-l astfel să ia
o decizie comercială pe care nu ar fi luat-o altfel;
(f) „cod de conduită” înseamnă un acord sau un set de reguli ce
nu sunt impuse de acte cu putere de lege și acte administrative
ale unui stat membru, care definește comportamentul
comercianților care își asumă angajamentul respectării acestuia în
legătură cu una sau mai multe practici comerciale speciale sau cu
unul sau mai multe sectoare de activitate;
31.Directiva 2005/29/CE a Parlamentului European și
a Consiliului din 11 mai 2005 privind practicile
comerciale neloiale ale întreprinderilor de pe piața
internă față de consumatori (4)

Art.2 (h): - „diligență profesională” înseamnă nivelul de

competență specializată și de considerație pe care comerciantul
poate să îl exercite în mod rezonabil față consumatori, în
conformitate cu practica comercială loială și/sau principiul general
al bunei credințe în domeniul de activitate al comerciantului;
(i) „invitație de a cumpăra” înseamnă o comunicare comercială
care arată caracteristicile unui produs și prețul într-o manieră
corespunzătoare mijloacelor de comunicare comercială folosite și
care îl determină pe consumator să cumpere un produs;
32.Directiva 2005/29/CE a Parlamentului European și
a Consiliului din 11 mai 2005 privind practicile
comerciale neloiale ale întreprinderilor de pe piața
internă față de consumatori (5)

Art.2 (j): - „influență nejustificată” înseamnă exploatarea unei poziții de

putere în raport cu consumatorul pentru a aplica o presiune
asupra acestuia, chiar și fără a recurge la forța fizică sau a
amenința cu aceasta, într-o manieră care reduce semnificativ
abilitatea consumatorului de a lua o decizie în cunoștință de
cauză;
(k) „decizie comercială” înseamnă orice decizie luată de un consumator cu privire la
oportunitatea, modalitățile și condițiile cu privire la cumpărarea unui produs, efectuarea unei plăți
integrale sau parțiale pentru un produs, păstrarea sau renunțarea la un produs sau exercitarea unui
drept contractual în raport cu produsul; o astfel de decizie determină consumatorul să acționeze
sau nu;
(l) „profesie reglementată” înseamnă o activitate profesională sau un grup de activități
profesionale în legătură cu care există acte cu putere de lege și acte administrative privind
deținerea unor calificări profesionale determinate care reglementează accesul, desfășurarea sau
una din modalitățile de exercitare ale
acestor activități.
33.PRACTICI COMERCIALE
NELOIALE (1)

Directiva 2005/29/CE (1)

- Practicile comerciale neloiale sunt interzise.
- O practică comerciale este neloială în cazul în care:
(a) este contrară cerințelor diligenței profesionale
și
(b) denaturează sau poate denatura semnificativ comportamentul
economic cu privire la un produs al consumatorului mediu la
care ajunge sau căruia îi este adresat sau al membrului mediu
al unui grup în cazul în care o practică comercială este orientată
către un grup particular de consumatori.
34.PRACTICI COMERCIALE
NELOIALE (2)

Directiva 2005/29/CE (2)

- Practicile comerciale care pot denatura semnificativ
comportamentul economic al unui grup de consumatori
identificabil în mod clar deoarece aceștia sunt deosebit de
vulnerabili la practica utilizată sau la produsul aferent datorită
unei infirmități mintale sau fizice, vârstei sau credulității, într-o
situație pe care comerciantul o poate anticipa cu ușurință, se
evaluează din perspectiva membrului mediu al grupului. Această
dispoziție nu aduce atingere practicii publicitare curente și legitime
care constă din formularea unor afirmații exagerate sau care nu
trebuie înțelese în sens literal.
35.PRACTICI COMERCIALE
NELOIALE (3)

Directiva 2005/29/CE (3)

Sunt neloiale în special practicile comerciale care:
(a) sunt înșelătoare în sensul articolelor 6 și 7 din Directiva
2005/29/CE
sau
(b) sunt agresive în sensul articolelor 8 și 9 din Directiva
2005/29/CE.
- Anexa I conține lista practicilor comerciale considerate neloiale
în orice situație. Lista unică se aplică în toate statele membre
și poate fi modificată numai prin revizuirea Directivei 2005/29/CE.
36.Practici comerciale înșelătoare

Directiva 2005/29/CE (1)

(1) O practică comercială se consideră înșelătoare în cazul în care
conține informații false și, în consecință, este mincinoasă sau, în
orice alt fel, inclusiv prin prezentarea generală, induce sau poate
induce în eroare consumatorul mediu, chiar dacă informația este
corectă în fapt, cu privire la unul sau mai multe dintre următoarele
elemente și, în oricare dintre situații, determină sau poate
determina o decizie comercială pe care consumatorul nu ar fi luat-
o înaltă situație:
(a) existența sau natura produsului;
37.Practici comerciale înșelătoare

Directiva 2005/29/CE (2)

(b) principalele caracteristici ale produsului, cum ar fi disponibilitatea,
avantajele, riscurile, execuția, compoziția, accesoriile, asistența post-vânzare a
consumatorilor, soluționarea reclamațiilor, metoda și data fabricației sau furnizării,
livrarea, adecvarea pentru utilizarea preconizată, utilizarea, cantitatea,
specificațiile, originea geografică sau comercială
sau rezultatele care pot fi așteptate în urma utilizării sau rezultatele și
caracteristicile esențiale ale testelor sau controalelor efectuate asupra produsului;
(c) amploarea implicării comerciantului, motivația practicii comerciale și natura
procesului de vânzare, orice afirmație sau simbol care sugerează sponsorizarea
sau sprijinul direct sau indirect acordat comerciantului sau produsului;
(d) prețul sau modalitatea de calcul a prețului sau existența unui avantaj specific
în ceea ce privește prețul;
38.Practici comerciale înșelătoare

Directiva 2005/29/CE (3)

(e) necesitatea unui serviciu, a unei piese, înlocuiri sau reparații;
(f) natura, calitățile și drepturile comerciantului sau ale reprezentantului
său, precum identitatea și patrimoniul, calificările,
statutul, aprobarea, afilierea sau relațiile sale și drepturile de
proprietate industrială, comercială sau intelectuală sau
premiile și distincțiile sale;
(g) drepturile consumatorilor, inclusiv dreptul de înlocuire sau de
rambursare în conformitate cu prevederile Directivei 1999/44/CE a
Parlamentului European și a Consiliului din 25 mai 1999 privind anumite
aspecte ale vânzării de bunuri de consum și garanțiile conexe (1) sau
riscurile pe care le poate întâmpina.
39.Practici comerciale înșelătoare

Directiva 2005/29/CE (4)

(2) De asemenea, se consideră că o practică comercială este înșelătoare în cazul în care,
analizând faptele, ținând seama de toate caracteristicile și circumstanțele, aceasta determină
sau poate determina consumatorul mediu să ia o decizie comercială pe care
nu ar fi luat-o în altă situație și în cazul în care implică:
(a) orice activitate de comercializare a unui produs, inclusiv publicitatea comparativă, care
creează confuzie cu produse, mărci comerciale, denumiri comerciale sau alte semne
distinctive ale unui concurent;
(b) nerespectarea de către comerciant a angajamentelor din codul de conduită pe care
comerciantul s-a angajat să îl respecte, cu condiția ca:
(i) angajamentul să nu fie o simplă afirmație, ci o obligație asumată în mod ferm și care poate fi
verificată și
(ii) comerciantul să indice în cadrul unei practici comerciale
că respectă codul respectiv.
40.Practici comerciale înșelătoare

Directiva 2005/29/CE. Omisiuni înșelătoare (5)

(1) O practică comercială se consideră înșelătoare în cazul în
care, analizând faptele și ținând seama de toate caracteristicile și
circumstanțele, precum și de limitele proprii mediului de
comunicare utilizat, omite o informație semnificativă de care
consumatorul mediu are nevoie în contextul respectiv pentru a lua
o decizie comercială în cunoștință de cauză și care, în consecință,
determină sau poate determina consumatorul mediu să ia o
decizie comercială pe care nu ar fi luat-o în alte împrejurări.
41.Practici comerciale înșelătoare

Directiva 2005/29/CE. Omisiuni înșelătoare (6)

(2) De asemenea, o practică comercială se consideră omisiune
înșelătoare în cazul în care, ținând seama de toate aspectele descrise la alineatul
(1), un comerciant disimulează o informație semnificativă prevăzută la alineatul
respectiv sau o furnizează într-o manieră neclară, neinteligibilă, ambiguă sau
nepotrivită sau dacă nu își declară intenția comercială adevărată în cazul în care
aceasta nu reiese deja din context sau în cazul în care, în orice situație, aceasta
determină sau poate determina consumatorul mediu să ia o decizie comercială pe
care nu ar fi luat-o în alte împrejurări.
(3) În cazul în care mediul de comunicare folosit pentru practica comercială
respectivă impune limite de spațiu și timp, aceste limite și orice alte măsuri luate de
comerciant pentru a pune informația la dispoziția consumatorilor prin alte mijloace
se iau în considerare atunci când se decide dacă au fost omise informații.
42.Practici comerciale înșelătoare
Directiva 2005/29/CE. Omisiuni înșelătoare (7)
(4) În cazul unei invitații de a cumpăra, următoarele informații se
consideră semnificative, în cazul în care nu reies deja din context:
(a) principalele caracteristici ale produselor, în mod corespunzător cu mediul de comunicare utilizat
și cu produsul în cauză;
(b) adresa geografică și identitatea comerciantului, precum sediul social și, după caz, adresa
geografică și identitatea comerciantului în numele căruia acționează;
(c) prețul cu toate taxele incluse sau, în cazul în care prețul nu poate fi calculat în avans în mod
satisfăcător dată fiind natura produsului, modalitatea de calcul al prețului și, după caz, toate
costurile suplimentare de transport, de livrare sau cheltuielile poștale sau, în cazul în care acestea
nu pot fi calculate în avans
în mod satisfăcător, menționarea faptului că aceste costuri ar putea fi suportate de consumator;
(d) modalitățile de plată, livrare, executare și soluționare a reclamațiilor, în cazul în care diferă de
condițiile de diligență profesională;
(e) pentru produsele și tranzacțiile care implică dreptul de retractare sau de anulare, existența unui
asemenea drept.
43. Practici comerciale agresive

Directiva 2005/29/CE. Practici comerciale agresive (8)

O practică comercială se consideră agresivă în cazul în care,
analizând faptele și ținând seama de toate caracteristicile și
circumstanțele, modifică sau poate modifica în mod semnificativ,
prin hărțuire, constrângere, inclusiv prin forță fizică sau printr-o
influență nejustificată, libertatea de alegere sau conduită a
consumatorului mediu și, prin aceasta, îl determină sau îl poate
determina să ia o decizie comercială pe care nu ar fi luat-o în altă
situație.
44. Practici comerciale agresive

Directiva 2005/29/CE. Folosirea hărțuirii, constrângerii sau a influenței

nejustificate
Atunci când se determină dacă o practică comercială folosește
hărțuirea, constrângerea, inclusiv forța fizică sau influența nejustificată, se ține seama de:
(a) momentul, locul, natura și persistența ei;
(b) folosirea de limbaj și comportament amenințător sau nejustificat;
(c) exploatarea de către comerciant, în cunoștință de cauză, a oricărui eveniment nefast
sau a oricărei situații deosebit de grave care afectează modul de a judeca al
consumatorilor, pentru a influența decizia consumatorului cu privire la produs;
(d) orice bariere necontractuale, oneroase sau disproporționate, impuse de comerciant în
cazul în care un consumator dorește să-și exercite drepturile contractuale, inclusiv dreptul
de a rezilia un contract sau de a se îndrepta spre un alt produs sau comerciant;
(e) orice amenințare de intentare a unei acțiuni care nu este posibilă din punct de vedere
legal.
45. PRACTICI COMERCIALE CONSIDERATE
NELOIALE ÎN ORICE SITUAȚIE (1)

Practici comerciale înșelătoare (1):

1. Comerciantul afirmă că a semnat un cod de conduită pe care în
fapt nu l-a semnat.
2. A afișa un certificat, o marcă de calitate sau un echivalent fără
autorizația necesară în acest sens.
3. A afirma fără un temei real că un cod de conduită este autorizat
de un organism public sau de alt tip.
4. A afirma că un comerciant (inclusiv practicile sale comerciale)
sau un produs a fost agreat, aprobat sau autorizat de un organism
public sau privat fără un temei real sau fără a îndeplini condițiile
necesare pentru agrearea, aprobarea sau autorizarea obținută.
46. PRACTICI COMERCIALE CONSIDERATE
NELOIALE ÎN ORICE SITUAȚIE (2)

Practici comerciale înșelătoare (2):

5. A propune cumpărarea produselor la un preț declarat fără a se menționa că există
motive rezonabile pentru care comerciantul poate considera că nu va putea furniza, el
însuși sau prin intermediul unui alt comerciant, produsele respective sau produse
echivalente la prețul declarat pentru o anumită perioadă și în cantități rezonabile
ținând seama de produsul respectiv, de amploarea publicității și de prețul declarat
(publicitate-capcană).
6. A propune cumpărarea produselor la un preț declarat, urmată de:
(a) refuzul de a prezenta consumatorilor articolul care a făcut obiectul publicității, sau
(b) refuzul de a prelua comenzi pentru acesta și de a-l livra într-un termen rezonabil
sau
(c) prezentarea unui eșantion defect cu intenția de a promova un alt produs (capcană
și deturnare).
47. PRACTICI COMERCIALE CONSIDERATE
NELOIALE ÎN ORICE SITUAȚIE (3)

Practici comerciale înșelătoare (3):

7. Declarația falsă că un produs nu va fi disponibil decât pentru un interval de timp
foarte scurt sau doar în condiții speciale pentru un interval de timp foarte scurt,
pentru a determina decizia imediată a consumatorilor și pentru a-i priva de timpul
de gândire necesar și de posibilitatea de a face o alegere în cunoștință de cauză.
8. Angajamentul de a furniza servicii post-vânzare către consumatorii cu care
comerciantul a comunicat anterior
tranzacției într-o limbă care nu este o limbă oficială a statului membru în care se
află sediul comerciantului și,ulterior, furnizarea serviciului respectiv în altă limbă
fără a informa în mod clar consumatorul cu privire la aceasta înainte de inițierea
tranzacție.
9. A declara sau a sugera sub orice formă, fără un temei real, că vânzarea unui
anumit produs este legală.
48. PRACTICI COMERCIALE CONSIDERATE
NELOIALE ÎN ORICE SITUAȚIE (4)

Practici comerciale înșelătoare (4):

10. A prezenta drepturile de care consumatorii beneficiază prin lege ca și
caracteristică distinctivă a ofertei comerciantului.
11. A folosi conținutul editorial din mass-media pentru a promova un produs, în
cazul în care comerciantul a plătit pentru această promovare, fără a specifica acest
lucru prin conținut ori prin imagini sau sunete pe care consumatorul le poate
identifica ușor (reportaj publicitar). Dispoziția nu aduce atingere Directivei
89/552/CEE a Consiliului (1).
12. A face afirmații de facto inexacte cu privire la natura și amploarea riscurilor la
care se expune consumatorul referitor la siguranța personală sau a familiei sale în
cazul în care nu achiziționează produsul în cauză.
13. A promova deliberat un produs similar cu produsul unui alt producător astfel
încât consumatorul să creadă că produsul promovat provine de la același
producător.
49. PRACTICI COMERCIALE CONSIDERATE
NELOIALE ÎN ORICE SITUAȚIE (5)

Practici comerciale înșelătoare (5):

14. A crea, a exploata sau a promova un sistem de împrumut piramidal
în cadrul căruia un consumator plătește o cotizație în schimbul
posibilității de a primi o parte din sumele provenite în special din
cotizațiile pe care le vor plăti noii membri și nu din vânzarea sau
consumul produselor.
15. Comerciantul afirmă că este pe cale să își înceteze activitatea sau
să își mute sediul fără a intenționa de fapt acest lucru.
16. A afirma că un produs poate crește șansele de câștig la jocurile de
noroc.
17. A face afirmația neîntemeiată că un produs tratează boli, disfuncții
sau malformații.
50. PRACTICI COMERCIALE CONSIDERATE
NELOIALE ÎN ORICE SITUAȚIE (6)

Practici comerciale înșelătoare (6):

18. A disemina informații de facto inexacte privind condițiile pieței sau
posibilitatea de a găsi un produs, incitând astfel consumatorul să
achiziționeze produsul respectiv în condiții mai puțin favorabile decât
condițiile normale ale pieței.
19. A afirma în cadrul unei practici comerciale organizarea unui
concurs sau posibilitatea câștigării unui premiu fără a acorda premiile
specificate sau echivalentul acestora.
20. A descrie un produs ca „gratuit”, „bonus”, „fără taxe” sau în termeni
similari în cazul în care consumatorul trebuie să plătească o sumă în
plus față de costurile pe care le implică reacția sa pozitivă la practica
comercială și ridicarea sau livrarea articolului.
51. PRACTICI COMERCIALE CONSIDERATE
NELOIALE ÎN ORICE SITUAȚIE (7)

Practici comerciale înșelătoare (7):

21. A include în materialul promoțional o factură sau un document
similar de plată astfel încât consumatorul are impresia greșită că a
comandat deja produsul comercializat.
22. A face afirmații false sau a crea impresia că un comerciant nu
acționează în scopuri ce se încadrează în activitatea sa
comercială, industrială, artizanală sau liberală sau a se prezenta
comerciantului ca și consumator.
23. A crea impresia falsă că serviciul post-vânzare furnizat pentru
un produs este disponibil într-un stat membru altul
decât cel în care este cumpărat produsul.
52. PRACTICI COMERCIALE CONSIDERATE
NELOIALE ÎN ORICE SITUAȚIE (8)

Practici comerciale agresive (1)

24. A-i da impresia consumatorului că nu poate părăsi sediul fără a încheia
un contract.
25. A efectua vizite personale la domiciliul consumatorului, ignorând
solicitarea acestuia de a pleca sau de a nu reveni, cu excepția cazului în
care legislația internă permite acest lucru în vederea îndeplinirii unei
obligații contractuale și în măsura în care o permite.
26. A efectua solicitări repetate și nedorite prin telefon, fax sau e-mail sau
alt mijloc de comunicare la distanță, cu excepția cazului în care legislația
internă permite acest lucru în vederea îndeplinirii unei obligații contractuale
și în măsura în care o permite. Dispoziția nu aduce atingere articolului 10
din Directiva 97/7/CE și Directivelor 95/46/CE (1) și 2002/58/CE
53. PRACTICI COMERCIALE CONSIDERATE
NELOIALE ÎN ORICE SITUAȚIE (9)

Practici comerciale agresive (2)

27. A obliga un consumator care intenționează să solicite plata daunelor pe baza
unei polițe de asigurare să prezinte documente care nu pot fi considerate, în mod
rezonabil, relevante pentru valabilitatea cererii de plată a daunelor sau ignorarea
sistematică a corespondenței pertinente pentru a-l descuraja pe consumatorul care
dorește să își exercite drepturile contractuale.
28. A include în reclamă îndemnul direct adresat copiilor de a cumpăra produsele
promovate sau de a convinge părinții sau alți adulți să le cumpere produsele
promovate. Dispoziția nu aduce atingere articolului 16 din Directiva 89/552/CEE
privind difuzarea programelor de televiziune.
29. Comerciantul solicită plata pe loc sau plata ulterioară pentru produsele pe care
le furnizează dar pe care consumatorul nu le-a solicitat sau solicită rambursarea
sau păstrarea lor, cu excepția produselor de substituție furnizate în conformitate cu
articolul 7 alineatul (3) din Directiva 97/7/CE (vânzare nesolicitată).
54. PRACTICI COMERCIALE CONSIDERATE
NELOIALE ÎN ORICE SITUAȚIE (10)

Practici comerciale agresive (3)

30. A afirma explicit că, în cazul în care consumatorul nu cumpără
produsul sau serviciul respectiv, comerciantul își poate pierde locul
de muncă sau mijloacele de subzistență.
31. A le crea consumatorilor falsa impresie că au câștigat sau vor
câștiga ori că vor câștiga dacă întreprind o anumită acțiune, un
premiu sau un alt avantaj similar, în condițiile în care:
- fie nu există nici un premiu ori avantaj similar,
- fie acțiunea pe care ar trebui să o întreprindă pentru a câștiga
premiul sau alt avantaj similar este condiționată de plata unei sume
de bani sau de suportarea unui cost.
55. Obligaţiile producătorului

Producătorul este obligat:

a) să pună la dispoziţie pe piaţă numai produse inofensive care trebuie să fie
însoţite de certificate de conformitate, de alte documente, conform legislaţiei, şi
produse care corespund cerinţelor prescrise sau declarate;
b) să oprească livrările, respectiv să retragă de pe piaţă sau de la consumatori
produsele la care organele de control sau specialiştii proprii au constatat
neîndeplinirea cerinţelor prescrise sau declarate sau care ar putea afecta viaţa,
sănătatea, ereditatea şi securitatea consumatorilor, dacă această măsură
constituie singurul mijloc prin care pot fi eliminate neconformităţile respective;
c) să asigure respectarea condiţiilor igienico-sanitare;
d) să răspundă pentru prejudiciul cauzat de produsul necorespunzător pe toată
durata de funcţionare sau a termenului de valabilitate stabilite, cu condiţia
respectării de către consumator a regulilor de transport, depozitare, păstrare,
utilizare şi consum.
56.Obligaţiile vînzătorului

Vânzătorul este obligat:

a) să se asigure că produsele oferite spre comercializare sînt inofensive şi
corespund cerinţelor prescrise sau declarate;
b) să nu comercializeze produse despre care deţine informaţii că sînt
periculoase sau care se consideră periculoase;
c) să anunţe, imediat, autorităţile competente, precum şi producătorul
respectiv, despre existenţa pe piaţă a oricărui produs de care are cunoştinţă
că este periculos şi/sau falsificat (contrafăcut);
d) să retragă din comercializare produsele la care organele de control sau
specialiştii proprii au constatat neîndeplinirea cerinţelor prescrise sau
declarate sau care ar putea afecta viaţa, sănătatea, ereditatea şi securitatea
consumatorilor, dacă această măsură constituie singurul mijloc prin care pot fi
eliminate neconformităţile respective;
57.Obligaţiile vînzătorului

Vânzătorul este obligat:

e) să asigure respectarea condiţiilor tehnice stabilite de producător pentru
produs;
f) să înmîneze bon de casă sau un alt document, care confirmă faptul
cumpărării produsului, conform unui regulament aprobat de Guvern;
g) să deţină registrul de reclamaţii la un loc vizibil şi să înregistreze
reclamaţiile consumatorilor conform unui regulament aprobat de Guvern;
h) să asigure respectarea condiţiilor igienico-sanitare;
i) să răspundă pentru prejudiciul cauzat de produsul necorespunzător, pe
toată durata de funcţionare sau a termenului de valabilitate stabilite, cu
condiţia respectării de către consumator a regulilor de transport,
depozitare, păstrare, utilizare şi consum.
58.Bibliografie (1)

1. Directiva 2011/83/UE a Parlamentului European și a Consiliului

din 25 octombrie 2011 privind drepturile consumatorilor, de
modificare a Directivei 93/13/CEE a Consiliului și a Directivei
1999/44/CE a Parlamentului European și a Consiliului și de
abrogare a Directivei 85/577/CEE a Consiliului și a Directivei
97/7/CE a Parlamentului European și a Consiliului
2. Directiva 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind
clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii;
3. Constituția Republicii Moldova din 29 iulie 1994, publicată la 12
august 1994 în Monitorul Oficial Nr. 1 art. 05;
59.Bibliografie (2)

4. Codul civil al Republicii Moldova, publicat la 22.06.2002 în

Monitorul Oficial Nr. 82-86 art. 661;
5. Legea privind protecţia consumatorilor nr.105-XV din 13 martie
2003 //Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 27.06.2003, nr.126-
131/507;
6. Legea privind contractele de credit pentru consumatori nr.202
din 12.07.2013 // Monitorul Oficial nr.191-197/619 din 06.09.2013;
60. Bibliografie (3)

8. Legea nr.157 din 18.07.2014 despre încheierea şi

executarea contractelor la distanţă privind serviciile
financiare de consum (Monitorul Oficial Nr. 249-255 art
Nr : 572);
9. Hotărârea Guvernului cu privire la aprobarea
Regulamentului cu privire la modul de gestionare al
Registrului de reclamaţii nr.1141 din 04.06.2006 //
Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2006, nr.161,
art.1233.