Universitatea de stat ”Bagdan

Petriceicu Hașdeu”
III. DIALOGUL SOCIAL ȘI
COOPERAREA TRIPARTITĂ

Conf.univ. Evlampie Donos

Cahul, 2020
2. Tematica
1.Noțiunea și necesitatea dialogului social
și a cooperării tripartite
2. Consiliul Economic și Social
3. Alte organisme menite să faciliteze
dialogul social
3. Importanța dialogului social
Dialogul social este o componentă
fundamentală a modelului social
european. Acesta le permite partenerilor
sociali (reprezentanți ai conducerii și ai
personalului) să contribuie activ, inclusiv
prin acorduri, la conceperea politicii
sociale europene și de ocupare a forței de
muncă.
4.Temei juridic și obiective
Temei juridic: articolele 151-156 din Tratatul
privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE);
Obiective: Potrivit art. 151 din TFUE,
promovarea dialogului social este
recunoscută ca obiectiv comun al UE și al
statelor membre. Scopul dialogului social este
de a îmbunătăți guvernanța europeană prin
implicarea partenerilor sociali în procesul
decizional și în procesul de punere în aplicare.
Realizări (1)
1) Drept temei legal pentru dezvoltarea
unui dialog social la nivelul UE constituie
art. 118b din Actul unic european, 1986;
2) În 1992 a fost creat Comitetul pentru
dialog social – principalul for pentru
dialogul social bipartit la nivel european.
Acesta se reunește de trei sau patru ori
pe an.
6. REALIZĂRI (2)
În 1991, Uniunea Confederațiilor Industriei și a Patronilor din
Europa (UNICE), Confederația Europeană a Sindicatelor (ETUC)
și Partenerii energetici din Europa Centrală (CEEP) au adoptat un
acord comun prin care se solicita consultarea obligatorie a
partenerilor sociali în ce privește legislația în domeniul afacerilor
sociale și posibilitatea ca partenerii sociali să negocieze
acorduri-cadru la nivel comunitar. Cererea a fost confirmată în
acordul anexat la Protocolul de la Maastricht privind politica
socială, semnat de toate statele membre. La nivel național,
partenerii sociali au beneficiat, astfel, de posibilitatea de a pune în
aplicare Directivele printr-un acord colectiv.
7. Realizări (3)
Tratatul de la Amsterdam (1997), a inclus
Acordul privind politica socială, instituind, un
cadru unic pentru dialogul social în UE. Rezultate
intersectoriale:
-Acordul-cadru privind concediul pentru creșterea
copilului (1995);
-Acordul-cadru privind munca cu fracțiune de

normă (1997);
-Acordul-cadru privind munca pe durată

determinată (1999).
8. Realizări (4)
Art.154 din TFUE: Comisia trebuie să se consulte cu partenerii
sociali înainte de a lua măsuri în domeniul politicii sociale. Ulterior,
partenerii sociali pot decide să negocieze un acord între ei. Aceștia
dispun de nouă luni pentru a negocia, după care:
- pot încheia un acord și pot solicita în comun Comisiei să
propună Consiliului adoptarea unei decizii de punere în aplicare, sau
- pot încheia un acord și îl pot pune în aplicare, în conformitate
cu propriile proceduri și practici și în concordanță cu cele ale statelor
membre (acorduri „voluntare” sau, mai târziu, „autonome”), sau
- pot decide că nu pot ajunge la un acord, situație în care Comisia reia
activitatea legată de propunerea în cauză.
9. Realizări (5)
În temeiul Deciziei 98/500/CE a Comisiei din 20 mai 1998 au fost încheiate:
- Acordul privind organizarea timpului de lucru pentru navigatori (1998); - -
Acordul privind organizarea timpului de lucru pentru lucrătorii mobili din
aviația civilă (2000);
- Acordul privind unele aspecte ale condițiilor de lucru pentru lucrătorii
mobili care execută servicii de interoperabilitate transfrontalieră în sectorul
feroviar (2005);
- Acordul privind protecția sănătății lucrătorilor prin respectarea bunelor
practici în cadrul manipulării și utilizării siliciului cristalin și a produselor care
îl conțin (2006);
- Acordul privind anumite aspecte ale organizării timpului de lucru în
transportul pe căi navigabile interioare (Directiva 2014/112/UE a Consiliului)
etc.
10.CONVENŢIA OIM PRIVIND PROMOVAREA
NEGOCIERILOR COLECTIVE nr.154/1981 (1)

Art.2 - Termenul negociere colectivă se

aplică tuturor negocierilor care au loc între o persoană care
angajează, un grup de persoane care angajează sau una ori mai
multe organizaţii ale lucrătorilor, pe de altă parte, în vederea:
a) fixării condiţiilor de muncă şi angajării; şi/sau
b) reglementării relaţiilor între cei ce angajează lucrători;
şi/sau
c) reglementării relaţiilor între cei ce angajează sau
organizaţiile lor şi una sau mai multe organizaţii ale lucrătorilor.
11.CONVENŢIA OIM PRIVIND PROMOVAREA
NEGOCIERILOR COLECTIVE nr.154/1981 (2)

Art.5: - negocierea colectivă să fie posibilă pentru toţi

cei ce angajează şi pentru toate categoriile de
lucrători din ramurile de activitate vizate de convenţie;
- să se încurajeze dezvoltarea regulilor de procedură
convenite între organizaţiile celor ce angajează şi
organizaţiile lucrătorilor;
- negocierea colectivă să nu fie împiedicată de
inexistenţa unor reguli care să reglementeze
desfăşurarea sa sau de insuficienţa sau de
caracterul impropriu al acestor reguli.
12. CONVENŢIA ASUPRA CONSULTĂRILOR TRIPARTITE RELATIVE
LA NORMELE INTERNAŢIONALE ALE MUNCII

Nr.144 din 21.06.76

Art.1: Termenul ”organizaţii reprezentative” semnifică

organizaţiile cele mai reprezentative ale celor ce
angajează şi ale muncitorilor, bucurîndu-se de dreptul
la libertatea sindicală.
Art.2: Orice stat membru al O.I.M., care ratifică
convenţia, se angajează să pună în practică
procedurile care asigură consultări eficiente între
reprezentanţii guvernului, al celor ce angajează şi al
muncitorilor asupra problemelor privind activităţile
O.I.M., enunţate la art. 5 paragraful 1din Convenție.
13. CONVENŢIA ASUPRA CONSULTĂRILOR TRIPARTITE RELATIVE
LA NORMELE INTERNAŢIONALE ALE MUNCII

Nr.144 din 21.06.76

Art.5 alin.1 obiectul consultărilor tripartite:

- răspunsurile guvernelor la chestionarea referitoare la punctele
înscrise pe ordinea de zi a Conferinţei internaţionale a Muncii şi
comentariile guvernelor asupra proiectelor textelor, care trebuie să fie
discutate în conferinţă;
- propunerilor ce urmează a fi prezentate autorităţii sau
autorităţilor competente în legătură cu convenţiile şi recomandările care
trebuie să le fie supuse examinării;
- reexaminării, la intervale rezonabile, a convenţiilor neratificate şi
a recomandărilor care încă nu s-au pus în aplicare;
- problemelor pe care le pot pune rapoartele ce urmează a fi
prezentate B.I.M.-ului;
- propunerilor referitoare la denunţarea convenţiilor ratificate.
14. Prevederi constituționale
Art.43, (4): Dreptul la negocieri în materie de
muncă şi caracterul obligatoriu al convenţiilor
colective sînt garantate.
Art.72, (3): Prin lege organică se regle
mentează: -j) regimul general privind raporturile
de muncă, sindicatele şi protecţia socială.
15. Noțiuni (1)
- Parteneri sociali - sindicate sau organizatii sindicale,
angajatori ori organizatii patronale, precum si
reprezentantii autoritatilor administratiei publice, care
interactioneaza in procesul de dialog social;
- Dialog social - procesul voluntar prin care partenerii
sociali se informeaza, se consulta si negociaza in
vederea stabilirii unor acorduri in probleme de interes
comun;
16. PARTENERI SOCIALI

P S

STAT
 17. Negocieri, proceduri și efecte

LEGE CCM CIM

- examinare - negociere - negociere

- stabilire - fixare - încheiere
-Norme - condiții noi - contract indiv.
tarifare
18. Noțiuni (2)
- informare - transmiterea de date de angajator
către sindicat sau, după caz, către
reprezentanții aleși ai angajaților, pentru a le
permite sa se familiarizeze cu problematica
dezbaterii si să o examineze în cunoștință de
cauză;
- consultare - schimbul de opinii in cadrul
dialogului social;
19. Noțiuni (3)
- negociere colectiva - negocierea dintre
angajator sau organizația patronală si
sindicat ori organizația sindicală
sau reprezentanții angajatilor, după caz,
care urmărește reglementarea relațiilor de
muncă ori de serviciu dintre
cele două părti, precum si orice alte
acorduri in probleme de interes comun;
21. Organele parteneriatului social RM
Art.25 CM RM:
- la nivel naţional – Comisia naţională pentru
consultări şi negocieri colective;
- la nivel ramural – comisiile ramurale pentru
consultări şi negocieri colective;
- la nivel teritorial – comisiile teritoriale pentru
consultări şi negocieri colective;
d) la nivel de unitate – comisiile pentru dialog
social „angajator – salariaţi”.
 22. Convenții colective RM (1)
1. Convenţia colectivă Nr.1, Cu privire la salarizarea angajatilor
aflati in relatii de munca in baza contractelor individuale de
munca;
2. Convenţia colectivă Nr.2, Cu privire la timpul de muncă şi timpul
de odihnă;
3. Convenţia colectivă Nr.4, Cu privire la modelul contractului
colectiv de muncă;
4. Convenţia colectivă Nr.8, Cu privire la eliminarea celor mai grave
forme ale muncii copiilor, din 12 iulie 2007 ocuparea forţei de
muncă;
5. Convenţia colectivă Nr.9, Cu privire la cuantumul minim garantat
al salariului in sectorul real;
23. Convenții colective RM (2)
6. Convenţia colectivă Nr.11 din 28.03.201 (nivel naţional) cu
privire la criteriile de reducere în masă a locurilor de muncă;
7. Convenţia colectivă Nr. 12 din 09.07.2012 (nivel naţional) –
Formularul statelor de personal şi permisul nominal de
acces la locul de muncă;
8. Convenţia colectivă Nr. 13 din 09.07.2012 (nivel naţional)
pentru aprobarea completărilor ce se operează în Convenţia
colectivă (nivel naţional) nr. 4 din 25 iulie 2005 „Cu privire la
modelul Contractului individual de muncă”.
24. Parteneri sociali
 Conform legislatiei UE, „parteneri
sociali” înseamnă, la nivel național,
organizațiile patronale și ale lucrătorilor,
în conformitate cu legislația și/sau
practicile naționale și, la nivel
comunitar, organizațiile patronale și ale
lucrătorilor care participă la dialogul
social la nivel comunitar.
25. Parteneri sociali
 Dialogul social şi participarea angajaţilor
constituie componente fundamentale
ale modelului social european,
recunoscute în întregime prin Tratatul
CE odată cu reforma de la Amsterdam;
 Partenerii sociali contribuie în mod activ
la conceperea politicii sociale europene.
26. Parteneri sociali
 Articolul 136 din Tratatul CE, promovează
dialogul dintre angajatori şi lucrători,
reprezentînd un obiectiv comun al Comunităţii
Europene şi al statelor membre;
 Dialogul social îmbunătăţeşte guvernanţa
europeană prin implicarea partenerilor sociali
în luarea deciziilor şi în procesul de punere în
aplicare.
27. Parteneri sociali
Condiţii ale dialogului social:
Recunoaşterea drepturilor fundamentale:
- dreptul la asociere;
- dreptul de membru sindical şi tratative
colective;
- dreptul la grevă şi protecţie adecvată contra
oricărui fel de discriminare sindicală.
28. Parteneri sociali
 Condiţii ale dialogului social:
Reprezentativitatea şi independenţa:
- Organizaţiile sindicale şi ale angajatorilor trebuie să
fie reprezentative şi independente, să reprezinte
interesele membrilor săi;
- Organizaţiile trebuie să activeze democratic, pe
baza unor procese clare şi să aibă capacitatea
tehnică necesară şi acces la informaţii adecvate
pentru a putea participa efectiv la dialogul social.
29. Parteneri sociali
Condiţii ale dialogului social:
Susţinerea politică:
- Susţinerea politică din partea statelor
pentru participarea la dialogul social, cu
încrederea respectivă şi angajament pe
baza unui cadru comun şi înţelegere a
scopurilor dialogului.
30. Parteneri sociali
 Condiţii ale dialogului social:
Sprijin instituţional:
Sprijinul instituţional din partea statului
trebuie să fie orientat spre crearea mediului
care să permită organizaţiilor sindicale şi ale
angajatorilor să muncească liber, precum şi
spre crearea unui cadru care să permită
efectuarea efectivă a acordurilor la care
au ajuns.
32. Parteneri sociali
 Dimensiunile dialogului social:
- element fundamental al democraţiei europene;
- instrument de modelare economică şi socială;
COMPONENTĂ IMPORTANTĂ DIN acquis
communautaire RECUNOSCUT DE CONTRACT
LA RIND CU ALTE INSTRUMENTE DE
ANGAJARE ŞI POLITICĂ SOCIALĂ.

-
32. Parteneri sociali
 Funcţiile dialogului social:
Funcţia negocierii se referă la rezultatele
obţinute de pe urma conflictului de interese
apărut dintre angajatorii şi salariaţii, fiind
folosite mecanisme bilaterale, precum şi la
probleme de informare a muncitorilor din
întreprindere, îmbunătăţirea condiţiilor de
muncă etc.
33. Parteneri sociali
Funcţiile dialogului social:
Funcţia de regularizare - sunt legate
de elaborarea de către partenerii sociali
şi autorităţile publice a normelor care
structurează relaţiile industriale. Au
scopul de a stabili reguli, şi standarde
minimale pe probleme economice şi
sociale etc.
34. Parteneri sociali
 În anul 1919 OIM a recomandat
practicarea dialogului social pe o bază
largă ca instrument care poate
coordona cerinţele de dreptate socială
pe de o parte cu cele de capacitate de
concurenţă a businessului şi creşterea
economică pe de altă parte.
35. Parteneri sociali
 Tipuri de dialog social:
- dialog social bipartit (articolul 118
din Tratatul de la Roma privind
sarcinile Comisiei în domeniul social de
a promova o cooperare strânsă între
statele membre cu privire la dreptul la
asociere şi negocieri colective între
angajatori şi lucrători) etc.
36. Parteneri sociali
 Tipuri de dialog social:
Dialog social tripartit – implicarea actorilor
economici şi sociali în crearea legislaţiei
comunitare şi naţionale. La nivel comunitar
coordonarea tehnică este furnizată pentru
delegaţia lucrătorilor de către Confederaţia
Europeană a Sindicatelor (ETUC), iar pentru
delegaţia angajatorilor, de către Uniunea
Confederaţiilor Patronale şi Industriale din
Europa (UNICE).
37.Comitetul Economic şi Social
European (CESE)
 CESE este un organ consultativ al Uniunii
Europene. Înfiinţat în 1957, acesta are rol
consultativ pe lângă instituţiile europene mari
(Comisia Europeană, Consiliul Uniunii
Europene, Parlamentul European). Consilierea
o realizează prin avize privind propunerile
legislative ale UE şi, de asemenea, elaborarea
şi avize din proprie iniţiativă.
38.Comitetul Economic şi Social
European (CESE)
 CESE este format din 344 de membri,
reprezentanţi ai grupurilor de interese
economice şi sociale din toată Europa. Aceştia
sunt propuşi de guvernele naţionale şi numiţi
de Consiliul Uniunii Europene pentru un
mandat de 5 ani, care poate fi reînnoit.
Membrii CESE nu sunt remuneraţi, dar
primesc alocaţii pentru a-şi acoperi cheltuielile
de transport şi cazare ocazionate de
participarea la reuniuni.
39.Comitetul Economic şi Social
European (CESE)
 În cadrul CESE există trei grupuri:
 Angajatori
 Angajaţi
 Interese diverse (ex. fermieri,
grupuri ale consumatorilor)
Reglementări naționale L.245/2006
(1)
Comisia naţională pentru consultări şi negocieri colective, a
comisiilor pentru consultări şi negocieri colective la nivel de ramură
şi la nivel teritorial. Competențe (1)
Art. 10: - armonizează interesele Guvernului, ale patronatelor şi
sindicatelor în procesul elaborării bazelor de reglementare a
relaţiilor de muncă şi a relaţiilor social-economice;
- poartă negocieri colective, elaborează şi promovează convenţii
colective la nivel naţional, contribuie la încheierea acestora şi
monitorizează procesul realizării lor, propune măsuri pentru
asigurarea realizării;
Reglementări naționale L.245/2006
(2)
Comisia naţională pentru consultări şi negocieri colective, a
comisiilor pentru consultări şi negocieri colective la nivel de ramură
şi la nivel teritorial. Competențe (2)
Art.10: - depistează la nivel naţional motivele situaţiilor conflictuale
şi tensiunilor sociale din relaţiile de muncă, organizează pregătirea
şi expertiza propunerilor menite să prevină astfel de situaţii şi
tensiuni;
- participă la examinarea şi avizarea proiectelor de acte normative
ce ţin de domeniul muncii şi domeniul social-economic;
- examinează şi prezintă Guvernului propuneri asupra rapoartelor
care se prezintă Organizaţiei Internaţionale a Muncii şi asupra
ratificării sau denunţării convenţiilor ei;
Reglementări naționale L.245/2006
(3)
Comisia naţională pentru consultări şi negocieri colective, a comisiilor
pentru consultări şi negocieri colective la nivel de ramură
şi la nivel teritorial. Competențe (3):
Art.10: - supraveghează îndeplinirea angajamentelor asumate de
Republica Moldova prin ratificarea Convenţiilor Organizaţiei
Internaţionale a Muncii nr.98 privind aplicarea principiilor dreptului la
organizaţie şi purtarea tratativelor colective şi nr.144 privind consultările
tripartite pentru aplicarea normelor internaţionale ale muncii;
- studiază experienţa internaţională, participă la acţiunile organizaţiilor
de peste hotare vizînd sfera relaţiilor de muncă şi parteneriatului social
etc.
40. Bibliografie (1)
1. Declarația Universală a Drepturilor Omului (adoptată în 1948);
2. Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice (adoptata
în 1966, ratificat de Republica Moldova în 1990);
3. Pactul internaţional cu privire la drepturile economice, sociale şi
culturale (adoptata în 1976, ratificat de Republica Moldova în 1990);
4. Convenția OIM nr.144 din 1976 asupra consultărilor tripartite relative
la normele internaționale a muncii, ratificată de Republica Moldova în
1995;
5. Convenția OIM nr.87 din 1948 privind libertatea asocierii și protecția
dreptului la organizație, ratificată de Republica Moldova în 1995;
6. Convenția OIM privind promovarea negocierilor colective nr.154 dim
1981, ratificată de Republica Moldova în 1996;
41. Bibliografie (2)
7. Carta Socială Europeană Revizuită din 1996, ratificată de
Republica Moldova în anul 2001;
8. Constituţia Republicii Moldova, adoptată la 29 iulie 1994
(Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.1 din 12.08.1994);
9. Codul muncii al Republicii Moldova din 28 martie 2003
(Monitorul Oficial al RM nr. 159-162 din 29.07.2003);
10. Legea Nr. 245 din 21-07-2006 privind organizarea şi
funcţionarea Comisiei naţionale pentru consultări şi negocieri
colective, a comisiilor pentru consultări şi negocieri colective la
nivel de ramură şi la nivel teritorial;
11. Donos Evlampie, Dreptul muncii, Vol.I şi II. – Chişinău: Editura
ASEM, 2005;
42. Bibliografie (3)
12. Negru Teodor, Scorțescu Cătălina ”Dreptul muncii”,
Chișinău, Editura ”LABIRINT”, 2010;
13. Romandaş Nicolae. Dreptul colectiv şi individual al
muncii. - Chişinău, 2003;
14. Țiclea Alexandru, ”Tratat de dreptul Muncii”, Editura
”ROSSETI”, București, 2006;
15. Voiculescu Nicolae, ”Drept comunitar al muncii”,
Editura ROSETTI, București, 2005.