1.

Negocierea colectivă

Contractul colectiv de muncă este o convenție încheiată între angajator, pe de o parte,

și salariați, organizații sindicale , de cealaltă parte, în care sunt stabilite clauzele privind
condițiile de muncă, salarizarea și alte drepturi ce revin salariaților în urma rapoartelor de
muncă.

Potrivit art. 229 alin. (2) din Codul Muncii negocierea este obligatorie la nivel de unitate, cu
excepția în care unitatea are un număr mai mic de 21 de angajați.

Reprezentanții părților Contractului colectiv de muncă, în cazul unei negocieri,potrivit Legii

dialogului social nr. 62/2011, sunt:

1.din partea angajatorului - conducerea unității;

2.din partea angajaților - împuterniciți ai sindicatului reprezentativ sau reprezentanți ai

anajaților.

Conform art 129 alin. (3) din Legea 62/2011 „angajatorul sau organizația patronală
inițiază negocierea colectivă cu cel puțin 45 de zile calendaristice înaintea expirării
contractelor colective de muncă sau a perioadei de aplicabilitate a clauzelor stipulate în actele
adiționale la contractele colective de muncă”, însă în același articol la alin. (5) este este
stipulat „durata negocierii colective nu poate depăşi 60 de zile calendaristice decât prin
acordul părţilor” ceea ce înseamnă că perioadele nu sunt corelate având în vedere faptul că un
contract colectiv de muncă intră în vigoare odată cu încetarea contractului anterior. (Dreptul
muncii și securității sociale - Alexandru Țiclea, Georgescu Laura, Ștefănescu Ana, Bențe
Corneliu, p. 65)

Pașii de urmat în cazul unei negocieri colective sunt următorii:

1. Conducerea unității întocmește o convocare care va cuprinde obiectul negocierii

colective, părțile îndreptățite să participe la negociere (reprezentanții salariaților, sindicat,
după caz), data, ora și locul primei întrevederi.

Se va face și o imputernicire scrisa pentru reprezentantii desemnati de ambele parti (angajator

si angajati) în vederea negocierii colective a actului adițional la CCM.

Se întocmesc procese-verbale pentru fiecare sedință de negociere.

În cazul în care negocierea este inițiată de către reprezentanții salariaților sau de către
sindicat:

Se prezintă angajatorului cererea sindicatului/reprezentanților salariaților;

Angajatorul face și transmite o Convocare în termen de 5 zile calendaristice;

În cel mult a 10-a zi de la comunicare se stabilește prima sedință.

În cazul în care angajatorul nu inițiază negocierile cu cel puțin 45 de zile înainte de

expirarea contractului colectiv de muncă, sindicatul va transmite părților ce participă la
negociere anunțul privind intenția de începere a negocierilor colective. (art. 140 , alin.1 din
Legea 62/2011)

Anunțul sindicatului trebuie transmis în formă scrisă, cu cel puțin 15 zile înainte de data
începerii negocierilor, către toate părțile îndreptățite să participe la negociere.

În cazul unităților cu mai puțin de 21 angajați, refuzul angajatorului de a negocia nu se

sancționează contravențional însă se pot declanșa conflicte de muncă și greve conform art.
161 lit. a) din Legea 62/2011 „Conflictele colective de muncă pot fi declanşate în următoarele
situaţii:

a) angajatorul sau organizaţia patronală refuză să înceapă negocierea unui contract ori acord
colectiv de muncă, în condiţiile în care nu are încheiat un astfel de contract sau acord ori cel
anterior a încetat;”

Angajatorul, la prima șendință, are obligația de a pune la dispoziția sindicatului

următoarele informații:

a) situaţia economico – financiară la zi;

b) situaţia ocupării forţei de muncă;

Tot la prima şedinţă, părţile trebuie să consemneze în procesul-verbal încheiat cu această

ocazie următoarele:

a) componenţa nominală a echipelor de negociere pentru fi ecare parte, în baza unor

împuterniciri scrise;

2
b) nominalizarea persoanelor mandatate să semneze contractul colectiv de muncă;

c) durata maximă a negocierilor convenită de părţi;

d) locul şi calendarul reuniunilor;

e) dovada reprezentativităţii părţilor participante la negocieri;

f) dovada convocării tuturor parţilor îndreptăţite să participe la negociere, conform art. 130
alin. (2) din Legea 62/2011. „La prima şedinţă de negociere se stabilesc informaţiile publice şi
cu caracter confidenţial pe care angajatorul le va pune la dispoziţia delegaţilor sindicali sau ai
reprezentanţilor angajaţilor, conform legii şi data până la care urmează a îndeplini această
obligaţie.”

În cadrul următoarelor ședințe se desfășoară propriu-zis negocierea al cărei obiect este

numit în Codul Muncii art. 229 alin (1) „Contractul colectiv de muncă este convenţia
încheiată în formă scrisă între angajator sau organizaţia patronală, de o parte, şi salariaţi,
reprezentaţi prin sindicate ori în alt mod prevăzut de lege, de cealaltă parte, prin care se
stabilesc clauze privind condiţiile de muncă, salarizarea, precum şi alte drepturi şi obligaţii ce
decurg din raporturile de muncă.”.

Conform art. 131 din Legea Dialogului Social cele două părți participante sunt egale și
libere în activitatea de negociere și încheiere a contractului colectiv de muncă, fiind interzisă
imixtiunea din partea autorităților publice.

2. Modificarea Contractului Individual de Muncă ca urmare a negocierii

colective

Contractul Individual de Muncă poate fi modificat numai prin acordul părților cu

anumite excepții când modificarea Contractului Individual de Muncă poate surveni fără
acordul salariatului și anume:

a) în caz de forță majoră ( un eveniment imprevizibil, absolut invicibil și inevitabil de ex. :

incendiu, inundație, cutremur, alunecare de teren, etc.);

b) pentru prevenirea unui accident iminent;

3
c) pentru prevenirea răspândirii bolilor.

Modificarea Contractului Individual de Muncă se face sub formă de act adițional

semnat de ambele părți angajator și salariat, în care sunt menționate toate modificările ce
survin.

În cazul unei negocieri colective toți salariații unității beneficiaza de rezultatele

acesteia și vor fi întocmite acte adiționale de către angajator ce vor produce efecte la data
stabilită în urma negocierilor dar nu mai devreme de 20 de zile de la data introducerii acestora
în aplicația Revisal conform HG 905/2017.

Salarizarea prin negociere constituie modalitatea de stabilire a salariilor. Aceasta se

aplică salariaților încadrați în :

- societăți comerciale;
- societăți și companii naționale;
- regii autonome;
- asociații, fundații.
„Negocierea este colectivă, materializată în contractele colective de muncă, care au un rol
esențial în stabilirea salariilor la angajatorii ce intră sub incidența lor. Ea este individuală, în
cazul fiecărui salariat în parte, salariul fiind negociat pe baza criteriilor prevăzute de contractul
colectiv de muncă aplicabil, și înscris în contractul individual de muncă.” (Tratat de Dreptul
Muncii – Țiclea Alexandru, p. 534)
Legea nu stabilește condițiile în care poate fi făcută negocierea salariilor însă impune o măsură
de protecție a personalului stabilind un salariu minim brut pe țară.
Instanța nu poate obilga angajatorul să ofere un salariu diferit față de cel pe care acesta l-a
propus angajatului său. Dacă printr-o împrejurare părțile nu sunt de acord acest lucru nu
înseamnă că negocierea nu a avut loc.
Formele de salarizare ce se pot aplica, prevăzute în contractele colective de muncă, sunt:
1) în regie sau după timp;
2) în acord;
3) pe bază de tarife sau cote procentuale din veniturile realizate;
4) alte forme specifice unității ( ex. salarizarea pe timpul efectiv lucrat (zi, ora), salarizare în
funcții de rezultatele muncii etc.).
Formele de organizare a muncii și de salarizare se stabilesc prin contractul colectiv de muncă
de la nivelul unității.

4
Salariile de bază sunt rezultatul negocierii fie că vorbim de cea colectivă sau individuală. De
regula, în contractele colective de muncă sunt stabiliți coeficienți minimi de ierarhizare ce
sunt luați în considerare la negocierea individulă.
În contractele colective de muncă coeficienții de ierarhizare, sunt stabiliți în funcție de studii
de la muncitori necalificați la studii superioare, în ordine crescătoare.
La salariul de bază se adaugă sporuri și adaosuri. Sporurile ce se adauga la salariul pot fi
următoarele:
- pentru vechime în muncă;
- pentru lucrul în tură;
- pentru condiții deosebite de muncă;
- pentru orele suplimentare, lucrul in weekend, sărbători legale și noapte;
- pentru condiții nocive de muncă.

Adaosurile de la salariul de bază pot fi:

- adaosul de acord;
- premiile acordate din fondul de premiere;
- alte adaosuri, de ex. cel pentru participarea salariaților la profit.

Sporurile și adaosurile vor fi menționate în contractul colectiv de muncă. Orice spor adăugat
la salariu de bază este un element constitutiv al acestuia și trebuie menționat în contractul
individual de muncă.

Bibliografie:
5
1. Legea 53/2003 cu modificările și completările ulterioare;
2. Legea Dialogului Social 62/2011;
3. Dreptul muncii și securității sociale - Alexandru Țiclea, Georgescu Laura, Ștefănescu
Ana, Bențe Corneliu , Wolters Kluwer, București, 2015.
4. Tratat de Dreptul Muncii – Țiclea Alexandru, Universul Juridic, București, 2016.