PAPARU

DA
A realizat : Moldovan Daniela
 Ce este paparuda?
Paparuda (Păpăluga) este o veche divinitate locală din mitologia românească,
probabil preromană, a ploii fertilizante, invocată de grupuri de femei pe timp de
secetă și redusă cu timpul la o schemă de ritual.(Este un grup femei care pe timp
de seceta își îmbrăcau pe trupul gol verdeață.)
 Într-o variantă caracteristică a 
folclorului, în care este conservat
mitul Paparudei, invocația magică e
adresată direct Paparudei ca unei zeițe
: "Paparudă, rudă/ vino de te udă/ ca
să cadă ploile/ cu gălețile,/
paparudele/ să dea porumburile/ cât
gardurile"
Ritualul, având o dată tradițională fixă (joi, în a treia săptămână post-
pascală, dar și ori de câte ori e secetă prelungită, în iunie și iulie),
este magic, aparținând tipologiei cultelor agrare și cu totul deosebit
de vrăjile practicate de cărămidari și solomonari pentru legarea sau
dezlegarea ploii: în timp de secetă, tinere fete execută Jocul
Paparudelor, ca figurante ale unui dans rudimentar, în fuste
simbolice de frunzare; concomitent, femeile din sat le stropesc cu
găleți de apă.
 În timpul jocului sau după terminarea lui este
obligatorie udarea cu apă a paparudei, ori a
întregului alai. Pentru dansul lor sunt răsplătiți
prin daruri rituale ce semnifică abundența și
belșugul: ouă, mălai, grâu, caș, lapte, colaci,
fructe, bani, etc., uneori și haine vechi ceea ce
leagă obiceiul de cultul morților.
După ce au terminat cu mersul prin sat, paparudele
merg la o apă curgătoare, aprind paie pe apă,
apoi își aruncă pe apă și veșmintele din frunze.
Dimitrie Cantemir vorbea despre acest
obicei, atât de popular la sate în acea
vreme, în lucrarea sa  Descrierea
Moldovei, însă ritualul era practicat în
mai toate zonele țării.
Se pare că ritualul nu se întâlnește
numai la români, și bulgarii, sârbii și
croații invocau Paparudele, pe timp de
secetă.