Calatorie in lumea

sentimentelor
PROIECT REALIZAT DE AFLOREI ANDRA, AFLOREI SABINA,
DÎDĂ PARASCHEVA SI RĂȚOI FRANCESCA
CE REPREZINTA SENTIMENTUL?

▪ Termenul sentiment (derivat din latinescul sentire, care înseamnă „a

percepe cu ajutorul simțurilor”) desemnează o condiție afectivă care
durează mai mult decât emoția și care poate indica pasiunea.
Sentimentul este o componentă a emoției care implică funcțiile
cognitive ale organismului. Sentimentul este la originea unei
cunoașteri imediate sau a unei simple impresii și se află în raport
direct cu percepția stării psihologice de moment. Sensul psihologic al
termenului sentiment (care indică o stare afectivă trebuie să fie
deosebit de sensul propriu, de sensibilitate).
CARE SUNT STARILE AFECTIVE?

Stările afective implicate pot fi: teamă, supărare, ironie, compătimire, 

dragoste, bucurie. Există numeroase încercări de studiu pentru
măsurarea sau graduarea neuropsihologică a sentimentelor, dar
rezultatele nu s-au putut alinia calitativ și deci nu pot fi aplicate general
și într-o manieră unitară. Aceasta face cu atât mai mult să
îndreptățească acele păreri, precum că, sentimentele ca stare , sunt
frecvent individuale, subiective și personale probleme.
Fericirea este o stare mentală de bine, fiind caracterizată de emoții
pozitive sau plăcute, de la mulțumire la bucurie intensă.
17 SENTIMENTE PE CARE TREBUIE SA LE UITI
PENTRU A FI UN OM CU ADEVARAT FERICIT
▪ Sunt emoții pe care trebuie să le
arunci departe. Sunt emoții care nu te
reprezintă. Dimpotrivă, te aruncă în
prăpastia neputinței. De aia cel mai
potrivit este să scapi de ele.
▪ 1. În lume nimic nu este perfect. Este
imposibil. Toate lucrurile pot fi făcute
încă și mai bine.
▪ 2. Sentimentul de singurătate
▪ Nu este un sentiment productiv, prin
urmare reprezintă lenea. Lenea – lipsa
dorinței. Fără dorință poți fi doar
singur. Este un sentiment paradoxal.
▪ 3. Sentimentul importanței
▪ Nu ești important. Este important cu ce le
poți fi de folos altora. Și vice-versa.
▪ 4. Sentimentul că îi datorezi cuiva ceva
▪ Nu datorezi nimic nimănui din momentul
în care te-ai născut. Cu excepția propriei
tale persoane. Este un fapt care nu poate
fi contestat.
▪ 5. Sentimentul așteptării
▪ Nu aștepta nimic și pe nimeni. Caută noi
modalități, noi posibilități. Creează-ți un
nou plan. Așteptarea – este treaba
leneșilor.

6. Sentimentul că cineva îți datorează ceva
Nimeni nu îți datorează nimic. Cu o astfel de logică
și tu datorezi cuiva ceva. Dar tu nu datorezi nimic
nimănui, nu-i așa?
7. Sentimentul de disperare
Uită. Doar euforie. Doar plăcere. Fă ceea ce îți
dorești tu, și nu ceea ce își doresc alții să faci. Nu
există două experiențe similare. Experiența
întotdeauna este unică.
8. Sentimentul de frică
Frica și autoconservarea sunt lucruri diferite. Atât
timp cât îți este frică, nu acționezi. Lipsa acțiunilor
– este lene. Lenea – este singurătate. Mai departe
știi și singur.
9. Sentimentul că cineva are dreptate
Până nu s-a dovedit contrariul – totul este o
minciună.
10. Sentimentul incapacității
Omul poate învăța. Le poate învăța pe toate
oricând.
11. Sentimentul că viața trece pe alături
Demisionează.
12. Sentimentul responsabilității
Nu trebuie să fie un sentiment. Trebuie să fie o
acțiune.
13. Resentimentele
Nu te supăra. Sunt doar niște oameni. Treaba lor
este să te dezamăgească.
14. Sentimentul de rușine
Dacă ai făcut totul corect, nu ar trebui să-ți fie
rușine. Dacă cineva a făcut ceva incorect – nu te
supăra.
15. Sentimentul de iubire
Încearcă să-l uiți, măcar în unele momente. Te
distrage de la lucruri foarte importante. În
această lume nu există nimic ideal. Îți amintești?
16. Sentimentul lipsei de alegere
Nu există alegeri. Iar dacă există – nu alege.
17. Sentimentul de panică
Ține minte. Oricum vom muri cu toții. Dar, atât
timp cât încă ești viu – renunță la lucrurile pe
care le ai în plus.
RELATIILE INTERUMANE
▪ Relaţiile de calitate, indiferent că e vorba de relaţii de
prietenie, de colegialitate, de cuplu, de afaceri sau de
altă natură, au o trăsătură distinctă faţă de alte tipuri de
relaţii. Ele se întemeiază pe respect, pe încredere, pe
experienţe comune şi pe reciprocitate. 
▪ Încrederea este unul dintre cele mai complexe
construcţii sociale, fiind un element de bază al
realităţiilor sociale.
Specialiştii în comunicare şi relaţii au formulat cinci paradigme ale interacţiunii umane.

1. Win-lose (eu câştig – tu pierzi). Astfel de oameni sunt preocupaţi numai de ei. Vor ca ei să câştige – dar nu numai atât, ei
vor şi că ceilalţi să piardă. Vor cu tot dinadinsul să obţină succes pe seama pierderii altuia (altora). Sunt oameni mânaţi de
orgolii, comparaţii, competiţii, ambiţia pentru poziţii şi putere. Pentru a obţine ‘victoria’ folosesc o abordare autoritară
întemeiată pe propria poziţie, propriile posesiuni (în general financiare) sau propria personalitate.

2. Lose-win (eu pierd – tu câştigi). Cei ce aleg să piardă şi să-i lase pe alţii să câştige arată altora consideraţie dar nu au
curaj să se exprime şi să acţioneze pe baza sentimentelor şi credinţelor lor. Ei nu cer nimic şi nu aşteaptă nimic – deci sunt
relativ uşor de ‘mulțumit’. În ciuda calmului aparent, sunt persoane care îşi reprimă multe emoţii. Când şi le exprimă, de
multe ori ‘răbufnesc’ ineficient, dar atunci când reuşesc să şi le controleze pot veni cu idei şi soluţii excelente.

3. win (eu câştig). Astfel de persoane se gândesc numai cum să câştige ele însele. Nu vor în mod necesar ca alţii să piardă,
dar vor ca ei personal să aibă de câştigat, în primul rând. Sunt oameni care “gândesc independent în situaţii de
interdependentă”, fără a fi sensibili sau conştienţi de nevoile altora. Acest lucru se datorează ‘mentalității de lipsă’
moştenită de la persoane apropiate sau experimentată în propriile evenimente din viaţă, care i-au întărit convingerea,
‘harta realitatii’ conform căreia “în lume nu sunt destule (bani, iubire, siguranţă, bunuri s.a.) aşa că trebuie să ajung eu
primul la ele, să mă asigur din timp.”
4. Win-win (eu câştig – tu câştigi). Aceştia sunt oameni care aleg să câştige şi care se
asigură că şi alţii câştigă din interacţiunea cu ei. Oamenii cu astfel de paradigmă
(hartă a realităţii) îşi fac timp pentru a căuta soluţii care îi vor face mulţumiţi pe ei
înşişi şi îi vor satisface şi pe alţii. Ei caută beneficiul mutual, având relaţii
‚cooperative’, nu ‚competitive’. Oamenii comunică mult şi eficient, cu mult curaj,
deschidere şi sinceritate, ajungând la un consens sau, în cel mai rău caz, la un
compromis dublu avantajos.

5. Win-win or no deal (eu câştig – tu câştigi, altfel ‘nu facem afacerea’). Astfel de

persoane caută mai întâi varianta 4, win-win. Depun toate eforturile pentru a o
obţine, şi dacă nu reuşesc să găsească cea mai bună soluţie, “agree to disagree
agreeably”, cum spun englezii. Altfel spus, îşi recunosc limitele şi cad de acord că nu
au reuşit să se înţeleagă în beneficiul mutual, întrerupând de comun acord relaţia (de
orice fel ar fi ea).
 ADOLESCENTA SI PROBLEMELE EI
Adolescenţa este vârsta marilor experienţe şi experimente cruciale, iniţiate şi trăite de adolescent
pentru prima oară în viaţă. Adolescenţii trec prin reale crize existenţiale şi de identitate. Traversarea
acestor experienţe cruciale este o condiţie obligatorie în pregătirea adolescentului de asumarea de
roluri şi statusuri ca viitor adult. În acest sens, el stabileşte despre mediul său de viaţă, decide cum
acţionează cu cine se întâlneşte şi în ce locuri, fără însă a ţine seama de consecinţele şi şi riscurile unora
dintre experienţele sale.
∞DEPRESIA înseamnă închiderea risipei de energie. Atunci când subiectul este infricoşat şi neînţeles,
depresia reprezintă o cale de scăpare. Prin depresie, subiectul ajunge la un consens cu sinele: zero
energie, zero responsabilităţi, atenţie maximă.
∞ANXIETATEA este o emoţie caracterizată de sentimente de tensiune, gânduri de îngrijorare şi
schimbări fizice precum creşterea tensiunii arteriale. Atunci când ne confruntăm cu situaţii potenţial
dăunătoare sau îngrijorătoare de-a lungul vieţii, sentimentele de anxietate nu sunt doar normale, ci
necesare pentru supravieţuire, spun specialiştii. 
∞ ANOREXIA este o tulburare de alimentaţie cu implicaţii fizice şi emoţionale a celor care se tem, într-
un mod patologic, de kilogramele în plus şi ,în consecinţă,  se înfometează. Astfel, din dorinţa de a nu
se îngrăşa persoanele anorexice devin obsedate de imaginea corpului lor, ajung foarte slabe şi nutresc
o obsesie negativă faţă de conceptul “mâncare.
VA
MULTUMIM !