Suport Curs NLP Modul 4

MODULUL 4
Trăiește viața așa

cum vrei tu!
In mine-s două
În mine-s două. Şi de ce n-ar

fi? Când astăzi fiecare îşi construieşte
chipuri. Şi nu mai ştie nimeni cum este să
învii Sub numele celor zece mii de
Cu una plâng, sălbatică, din Iad.

Şi aripile-i roşii în jur aduc dezastrul.
Iar tunetele pe pielea smulsă-i cad.
Până şi cerului îi sperie albastrul.
Ea urlă din adâncuri şi din

fiere. Urăşte tot. Cu îngeri negri
aleargă.
Se-mbracă în venin, în haos şi durere.
Iar cealaltă e bună, ce

minune! Ridică cerul şi-i
netezeşte norii.
Cu-albastrul din aripi aduce-n lume
Din mâini revarsă mângâieri de

vânt. Gură de sfântă, privire de
arhanghel. Doar armonie în suflet şi
în gând.
În mine-s două. Şi-s întreagă-

aşa. Şi Umbră şi Lumină
deopotrivă am.
În mii de înţelesuri mă aflu, iar pe-o stea
Maria Cotoi
4. Trăieşte viaţa aşa cum vrei tu!
CUPRINS
Ziua 1
 Formele de comunicare Virginia Satir
 Modelul părţilor persoanei
 Vocile active din interiorul nostru
Ziua 2
 Submodalităţile: arhitectura întregului nostru univers
 Lista submodalităţilor
 Swish vizual
 Fast fobia cure
Ziua 3
 Poziţiile perceptuale
 Fereastra Johari
 Alinierea poziţiilor perceptuale
1
Formele de comunicare
Virginia Satir
Virginia Satir descrie comunicarea ca pe “o umbrelă uriaşă care
acoperă şi influenţează tot ceea ce se întâmplă” între fiinţele umane. O dată
ce fiinţa umană a sosit pe pământ, comunicarea este cel mai important factor
şi singurul care determină ce fel de relaţii realizează ea cu alţii şi ce se
întâmplă cu ea în lume. “Omul înseamnă comunicare, prin tot ceea ce spune,
face, gândeşte şi simte. Chiar din zorii unei zile obişnuite, de la ritualul igienei zilnice, la
firescul unei urări de „Bună dimineaţa!” adresat persoanelor apropiate sau necunoscute, la
vârtejul accelerat al ritmului de la şcoală sau de la locul de muncă, şi… până la momentele
de linişte, relaxare şi somn, oamenii comunică zilnic, eficient şi ineficient, verbal şi
nonverbal, artistic şi ştiinţific.
Virginia Satir, după o îndelungată experienţă în terapia familială, a concluzionat că
oamenii au tendinţa de a adopta regulat una dintre cele 5 categorii de comunicare descrise
de ea. Aceste categorii ne ajută să descoperim felurile diferite în care ne raportăm la
ceilalţi în contexte diferite.
1. Acuzatorul (dominatorul)
Cum se manifestă:
 acuză, învinuieşte, solicită,

 îl subapreciază pe celălalt,
 trăieşte sentimentul de bază: "Sunt singur, dar puternic! Vai
de tine, dacă faci altfel decât vreau eu!"
 ce simte fizic: crispări musculare,
 mimica: dă din cap dezaprobator ("nu faci niciodată ceva
bine"), pretinde, dictatorial, întrerupe interlocutorul,
 voce: ţipătoare, intensitate mare, acută, dură, fermă,
 postura: deget aratător întins, aplecat în faţă, în picioare cu o
mână în şold,
 respiraţia: inspiraţii şi expiraţii scurte, uneori stopată.
Cum vorbeşte:
 generalizează frecvent - fiecare, toţi, niciodată, întotdeauna tu…

 foloseşte întrebări negative: de ce nu faci asta?, cum se poate?, nu poţi...?
 face conexiuni temporale şi de situaţie incorecte, cu scopul de a-şi întări acuzaţiile.
Cum simte în interior:
 are o dorinţă supremă de recunoaştere a părerii şi a propriei persoane,

 aşteptare permanentă de a fi atacată şi de a pierde,
 se simte complet neînţeleasă, neascultată, lipsită de recunoaştere, singură,
 se teme de recunoaşterea propriei slăbiciuni,
 atitudinea obişnuită - "atacul este cea mai bună apărare".
Cum se comportă ceilalţi:
 prin frică, teamă, retragere,

 prin sentimente de vinovăţie şi rugăminţi, implorare,
2
 furie, supărare,
 insinuare că celălalt ştie exact ce face,
 răceală, respingere,
 dau explicaţii la obiect.
Terapia, coaching-ul, consilierea acestor persoane:
 stabilirea propriilor limite,

 învăţat să transmită mesaje la persoana întâi – eu,
 introducerea unor reguli clare: fără "tu", "dar",
 fără generalizări,
 transformarea negativului în pozitiv: empatie, ascultare,
 transformarea acuzaţiilor în necesităţi exprimate ca atare.
Sentimentele terapeutului când pierde controlul în munca cu o persoană care

comunică şi se manifestă astfel:
 agresiune,
 încordare extremă,
 voce ridicată,
 sentiment de luptă pentru putere,
 supărare şi neajutorare.
2. Pacifistul (împăciuitorul)
Cum se manifestă:
 împăciuitor, se auto-denigrează, liniştitor,

 sentimentul lui dominant: “Te rog! Fără tine voi muri.”
 ce simte fizic: senzaţia de vomă,
 atitudinea în comunicare: aprobator, binevoitor, nepretenţios,
modest: "Tot ce vrei este în ordine. Decide tu!",
 voce: înceată, plângăreaţă, atentă, precaută, apăsată,
 înfăţişare: precaut şi încet, nehotărât, atent cu ceilalţi,
 postura: umerii aplecaţi în faţă, când stă jos are o mână deschisă în
poală, respiraţie redusă.
Cum vorbeşte:
 foloseşte des limitările, piedicile: "dacă, s-ar putea, tocmai",
 foloseşte des condiţionalul optativ "aş dori, dacă se poate, să… ai putea să…, ai
dori să...",
 întrerupe interlocutorul prin “citirea gândurilor” (vezi metamodelul): Ştiu că ai vrea
să te ajut.
 trăieşte un sentiment de lipsă de valoare,
 neajutorare, împovărare,
 lipsă de voinţă,
 încearcă să se facă utilă prin faptul că face ceva pentru ceilalţi şi că trăieşte pentru
ei şi, foarte des, trăieşte prin ceilalţi (de ex. cazul mamelor dependente de copii),
3
 fără ceilalţi nu simte nimic,

 îi este permanent teamă să nu fie o povară,
 îi este teamă să nu supere, riscând astfel să fie respinsă sau părăsită,
 în relaţiile dificile caută permanent vina la ea,
 îi este frică de emoţiile puternice.
 trăiesc sentimente de vinovăţie,
 sunt cuprinşi de milă,
 doresc să ajute,
 doresc să protejeze, ŞI APOI/SAU
 se înfurie rău,
 reacţionează cu cereri, pretenţii,
 exprimă dispreţ.
 prelucrarea treptată a supărării, a resentimentelor,
 scoaterea în evidenţă a diferenţelor dintre oameni,
 asumarea riscurilor,
 lăsat să ia decizii,
 învăţat să spună NU,
 terapeutul trebuie să fie un model pentru capacitatea de a spune "NU", de a stabili
limite, de a risca, rămânând totuşi sensibil la contactul cu clientul,
 refuzul în a-l susţine într-un demers greşit poate fi un succes în acest caz.
Sentimentele terapeutului, când pierde controlul în munca cu o persoană care

 oboseală,
 munceşte mult,
 dureri de stomac,
 aplecat în faţă,
 compătimire.
3. Raţionalul (analiticul)
Cum se manifestă:
 raţionalizează, negând sentimentele proprii şi ale celorlalţi,
 sentiment de baza: "Mă simt la cheremul celorlalţi."
 cum simte fizic: dureri de cap,
 vorbeşte: înţelegător, explicativ, justificativ, diferenţiere între
corect şi greşit,
 voce: deseori monotonă,
 postură: nemişcat, încordat.
4
Cum vorbeşte:
 elimină trăirile din exprimări: "poate fi privit" în loc de "eu văd" sau "este deranjant"
în loc de "mă deranjează", “putem concluziona că..” în loc de “eu concluzionez că”.
 generalizări, referinţe pierdute, lipsa indicelui de referinţă: în general, deseori, se
spune..., oamenii de ştiinţă au ajuns la concluzia că…, unii, alţii etc.
 frica de enervare,
 frica de trăire a sentimentelor,
 teama de a nu pierde controlul şi de a fi la cheremul celorlalţi.
 se plictisesc,
 nu au nici un sentiment, sunt neutrii faţă de o astfel de persoană,
 se retrag,
 divaghează pentru a introduce trăiri,
 încep, la rândul lor, să ţină prelegeri,
 se simt mici şi neînsemnaţi,
 îl admiră şi venerează pe raţional (cazul adolescenţilor care îşi admiră profesorii
raţionali),
 se simt neluaţi în seamă şi încep să facă reproşuri.
 consilierul trebuie să acorde atenţie deosebită la nuanţe, expresii non-verbale,
 să îşi armonizeze limbajul cu al clientului (vezi rapportul),
 să se apropie de sentimente cu paşi foarte mici pentru ca clientul să nu se simtă
ameninţat.

 va încerca să-l convingă pe celălalt că este mai raţional să vorbească de sentimente.
4. Distorsionistul (năucitorul)
Cum se manifestă:
 divaghează, evită, se neagă pe sine, neagă contextul,

 sentiment de bază: "Nu aparţin nimănui",
 ce simte fizic: senzaţia de gol,
 cuvinte: fără legătură, clovnerii, schimbări de teme şi accente; în
caz extrem, cuvinte fără sens, evitarea oricărei concretizări,
 postura: stângaci, necoordonat, bizar, surprinzător,
 înfăţişare interesantă.
Cum vorbeşte:
 vorbeşte mult şi cam fără sens, năucindu-i pe cei din jur,
 trece rapid prin celelalte forme sintactice,
 rareori se raportează la situaţia prezentă,
 referinţe pierdute, multe generalizări, lipsa indicelui de referinţă.
5

 doreşte să relaţioneze, dar îi este teamă,
 sentimente de singurătate şi lipsă de sens,
 teamă extremă de sentimente,
 lipsă de orientare,
 toate cele de mai sus sunt mascate prin obiectivul de a-l deruta şi pe celălalt.
 foarte diferit, în funcţie de comportamentul emiţătorului, deoarece acesta preia din
comportamentele autoritarului, pacifistului şi analiticului cu usurinţă şi în aceeaşi
discuţie,
 iritare, confuzie, teamă,
 înstrăinare, dezamăgire profundă,
 respingere, oboseală,
 însingurare, sentimentul de a fi neînţeles,
 supărare şi ură, de la lipsa de speranţă până la furie şi disperare.

 focusare,
 ghidare pentru realizarea de tranzacţii complete – adică ducerea unei idei până la
capăt şi clarificarea a ceea ce vrea să spună distorsionistul,
 finalizarea acţiunilor,
 clarificarea situaţiei,
 folosirea cu abilitate şi cu scop clar a întrebărilor din metamodel.

 nu se realizează nici o interacţiune.
5. Echilibratul (NLP-istul)
Cum se manifestă:
 postură: trăsăturile acestuia sunt toate cele care nu apar la
celelalte 4 categorii.
 persoana transmite prin toate canalele şi la toate nivelurile mesaje

congruente: ceea ce gândeşte, ceea ce simte, ceea ce spune şi
ceea ce face sunt în armonie.
 congruenţa este posibilă doar atunci când contactul cu sine este
realizat.
Cum vorbeşte:
 clar, direct, specific, concordant, favorizează creşterea şi
dezvoltarea lui şi a celui cu care comunică,
 METAMODELUL: foloseşte metamodelul pentru clarificarea situaţiilor, pentru a
scoate la iveală informaţii utile şi pentru a găsi soluţii.
6

 congruenţă, congruenţă, congruenţă!!!
 stimă de sine ridicată,
 încredere în propria persoană.
Criteriile lui de comportament:

 Limitele în interiorul familiei şi în afara ei sunt clare. Acasă este membru de familie,
la servici este parte a unei organizaţii, cu prietenii este prieten etc.
 Forţa exterioară şi cea ascunsă sunt la aceeaşi persoană.
 Există intimitate - întreaga gamă de sentimente este disponibilă. Când e de plâns,
plânge, când e de râs, râde etc.
 Conflictele sunt considerate ŞANSE şi PROVOCĂRI şi pot fi rezolvate.
 Există individualitate - diferenţele în gândire, trăire şi comportament sunt acceptate
şi privite ca posibilitate de învăţare. Au o conştiinţă ridicată a faptului că suntem
diferiţi, avem reguli de viaţă şi nevoi diferite şi au un mare respect pentru această
individualitate.
 Acţionează preponderent aici şi acum, fiind puternic ancoraţi în realitate.
 Au credinţa că relaţiile vor continua, chiar dacă se vor schimba; aceasta implică
consum de energie şi muncă, însă satisfacţia va fi pe masură.
 Interacţiunile se bazează pe "doze de mângâiere" pozitive.
Cum reacţionează ceilalţi:
 Singurul lucru pe care i-l putem “imputa” echilibratului este că unele persoane nu
vor să ştie adevărul şi preferă să rămână blocate în universul lor pe care îl consideră
ca fiind singurul adevărat şi, astfel, îi vor răspunde negativ şi vor evita contactul cu
el.
Categoriile Satir în acţiune
Situaţie: Adolescenta de 14 ani vrea să meargă pe munte, cu un grup de prieteni mai mari.
Părintele tocmai i-a spus: “Nu. Ştii că regula este să împlineşti 16 ani ca să poţi merge la
munte neînsoţită”. “De ce nu pot să merg? N-ai încredere în mine. Toţi prietenii mei merg
la cabană, la munte, iar părinţii lor au încredere în ei, dar tu n-ai încredere în mine. N-o să
te iert niciodată pentru asta.”
Acuzatorul: “M-am saturat să mi te tot adresezi aşa. Ştii care sunt regulile în casa
asta. Întotdeauna ţi-am spus că n-o să ieşi din casă până la 16 ani. Nu mă asculţi niciodată.
Aici eu sunt părintele, iar tu eşti copilul. Atâta timp cât locuieşti sub acoperişul meu şi
mănânci la masa mea, vei face întotdeauna ce-ţi spun eu. Continuă tot aşa şi nu vei mai
ieşi afară din casă până la 18 ani!”
Pacifistul: “Vai, scumpo, nu spune asta. Bineînţeles că am încredere în tine. Mă

faci să mă simt foarte rău când îmi vorbeşti aşa. Astăzi mi-a mers puţin rău la lucru şi
poate că de asta sunt un pic aspră cu tine. Nu vreau să fiu rea. Chiar vreau să fiu un
părinte bun. Te rog, nu fi supărată pe mine. Mă doare foarte tare când eşti supărată pe
mine. Te rog, iartă-mă.”
7
Analistul: “S-ar putea să crezi că sunt singurul părinte care îşi exercită
responsabilitatea, nelăsându-şi copilul să meargă la munte înainte de vârsta de 16 ani. Cu
toate acestea, ştiu foarte clar că şi alţi părinţi au această regulă. În orice caz, tu eşti
responsabilitatea mea. Sunt responsabilă pentru tine şi accept responsabilitatea de a
determina când eşti suficient de matură ca sa mergi neînsoţită la munte. Studiile au
demonstrat că majoritatea adolescenţilor sunt prea imaturi ca să meargă singuri la munte,
înainte de 16 ani. Şi eu am avut 14 ani cândva şi, ca un părinte responsabil ce sunt, mă
preocupă siguranţa ta. Vrei să fiu altfel? Tu trebuie să ierţi. Eu, ca parinte, trebuie să fiu
responsabil. Şi, pentru că te iubesc, aleg să nu te las să mergi la munte, neînsoţită, până la
vârsta de 16 ani. N-ai cum să mă convingi, aşa că am încheiat discuţia.”
Distorsionistul: “Ce vrei să spui cu asta – că n-am încredere în tine? Oh, mă superi
atât de tare! Mă răneşti enorm când te porţi aşa. Draga mea, ştii că vreau să îţi dau
libertate. Vreau să creşti şi să devii un adult responsabil. Dar, pentru asta, înţeleg că
trebuie să-ţi ofer libertate. Totuşi, trebuie să iau decizii în felul în care cred eu că este
nivelul tău actual de maturitate. Ah, şi mă superi aşa de mult când îmi spui că nu am
încredere în tine. Ştii prea bine că nu este aşa. Te rog, nu-mi spune că n-am încredere în
tine. Mă faci să mă simt ca un tiran. Totuşi, trebuie să îţi dai seama cât de uşor este să iei
o decizie proastă, bazată pe hormoni, şi nu pe raţiune. Doar ai auzit de SIDA sau de câte
minuni se întâmplă în zilele astea, nu-i aşa? …apropo, tu ţi-ai făcut temele? Nu te-am mai
verificat de mult timp. Ia adu-mi carnetul de note!”
Echilibratul: “Scumpo, eu te iubesc foarte mult. Iar acest lucru este valabil şi
dacă spun DA şi dacă spun NU. În această situaţie, cred că NU este răspunsul pe care l-ar
da iubirea. Aşa că răspunsul este NU.”
Realizaţi exerciţiul propus de trainer.
Concluzii:
8
Echipa interioară şi conflictele interne

Modelul “echipei interioare” este un concept căruia i-a pus bazele tot Virgia Satir
şi face referire la diferitele voci interne care pot să determine comportamente ezitante
sau blocarea acţiunilor, persistenţa unor stări interne conflictuale, interzicerea accesului
în unele zone ale persoanei etc.
Prin crearea posibilităţii unui dialog interior echilibrat, în care toate vocile să aibă
drept de exprimare, şi prin negociere între diferitele părţi ale persoanei (exprimate de
acele voci) se poate permite accesul la resurse interne valoroase, se pot elimina
autosabotările, se poate creşte congruenţa internă.
Descoperirea vocilor interioare şi armonizarea dialogului lor este o modalitate
extrem de eficientă de creştere a eficienţei comunicării şi acţiunile exterioare, precum şi
de sporire a armoniei, calmului şi echilibrului interior.
“Echipa interioară” este formată din următoarele personaje pe care, pot pune pariu, le
cunoşti foarte bine:
 Criticul: este o voce de obicei extrem de puternică şi activă, care parcă îşi propune
să submineze orice urmă de încredere în sine.
 Creatorul de scuze: este reacţia la vocea Criticului, apărându-ne de efectele

acestuia prin fraze de genul: “Da, dar....”. Cuvântul “dar” are un rol puternic
distructiv în comunicare deoarece neagă, anulează tot ceea ce s-a spus sau a fost
aprobat înainte de virgulă. Această voce intervine când:
o nu ne asumăm responsabilitatea pentru actele noastre,
o când dăm vina pe alţii pentru problemele sau greşelile noastre,
o când inventăm scuze/explicaţii/justificări pentru ceva ce suntem convinşi că
trebuie şi putem face.
 Îngrijoratul: este partea din noi plină de gânduri anxioase, pline de temeri, cum ar
fi:
o posibilele consecinţe negative ale actelor noastre,
o dacă merităm sau nu lucrurile pe care le-am putea obţine,
o posibilitatea de a ne face de râs faţă de alţii,
o neîncrederea în capacitatea noastră de a face faţă unei anumite situaţii.
 Protectorul: Este o voce puternică, mai ales la femei, fiind cea care determină
punerea pe primul plan a relaţiei cu ceilalţi şi a grijii faţă de aceştia. Efectul negativ
este că se poate ajunge la ignorarea sau chiar negarea propriilor nevoi şi dorinţe
pentru satisfacerea cerinţelor celorlalţi. Aici avem:
o posibilitatea de a-i decepţiona pe ceilalţi,
o frica de a nu răni sentimentele altora,
o blocarea cu eticheta de „egoism" a unor dorinţe legitime.
 Victima: imprimă tendinţa noastră de a fi simultan invidioşi şi furioşi pe ceilalţi,

pentru ceea ce au sau ce fac, şi ne conduce spre senzaţia că am fi incapabili să
facem sau să schimbăm ceva din situaţia noastră actuală. Ea spune:
o “De ce tocmai/numai mie mi se întâmplă?”
o “De ce nu pot fi fericit/ă?”
o “Nu este drept ce mi se întâmplă!”
9
 Constrângătorul: este oarecum vocea opusă Victimei, care ne cere să aderăm la un

set de reguli foarte clare şi stricte, care se pot transforma în adevărate ritualuri (de
exemplu în privinţa preparării sau consumării mâncării). Foarte adesea are un ton
arogant, făcându-ne să ne simţim superiori celor care nu urmează acelaşi set de
reguli “perfecte”.
"Acum ştiu, am aflat şi eu... " de Nicolae Steinhardt
"Cînd un om reuşeşte să facă ceva ce i-a solicitat mult efort, în el începe să lucreze trufia.
Cel ce slăbeşte, se uită cu dispreţ la graşi, iar cel ce s-a lăsat de fumat răsuceşte nasul
dispreţuitor, cînd altul se bălăceşte, încă, în viciul său. Dacă unul îşi reprimă cu sîrg
sexualitatea, se uită cu dispreţ şi cu trufie către păcătosul, care se căzneşte să scape de păcat,
dar instinctul i-o ia înainte! Ceea ce reuşim, ne poate spurca mai ceva decît păcatul însuşi.
Ceea ce obţinem se poate să ne dea peste cap reperele emoţionale în aşa manieră încît ne
umple sufletul de venin. Banii care vin spre noi ne pot face aroganţi şi zgîrciţi, cum succesul ne
poate răsturna în abisul înfricoşător al patimilor sufleteşti. Drumul către iubire se îngustează
cînd ne uităm spre ceilalţi de la înălţimea vulturilor aflaţi în zbor. Blîndeţea inimii se usucă pe
vrejii de dispreţ, de ură şi de trufie, dacă sufletul nu este pregătit să primească reuşita sa cu
modestia şi graţia unei flori.
Tot ce reuşim pentru noi şi ne aduce energie este menit a se întoarce către aceia ce se
zbat, încă, în suferinţă şi-n păcat. Ochii noştri nu sunt concepuţi pentru dispreţ, ci pentru a
exprima cu ei chipul iubirii ce se căzneşte să iasă din sufletele noastre.
Succesele nu ne sunt date spre a ne înfoia în pene, ca în mantiile statuilor, ci pentru a le
transforma în dragoste, în dezvoltare şi în dăruire pentru cei din jur. Dacă reprimi foamea în
timp ce posteşti, foamea se va face tot mai mare. Mintea ta o să viseze mîncăruri gustoase şi
alese, mintea o să simtă mirosurile cele mai apetisante chiar şi în somn, pentru ca, în ziua
următoare, înnebunită de frustrare, să compenseze lipsa ei printr-un dispreţ sfidător faţă de cel
ce nu posteşte. Atunci, postul devine prilej de trufie, de exprimare a orgoliului şi a izbînzii
trufaşe asupra poftelor.
Dar, dincolo de orice, trufia rămîne trufie, iar sentimentul frustrării o confirmă.
Dacă ai reuşit în viaţă, nu te agăţa de nereuşitele altuia, pentru a nu trezi în tine viermele
cel aprig al orgoliului şi patima înfumurării. Reuşita este energia iubirii şi a capacităţii tale de
acceptare a vieţii, dar ea nu rămîne nemişcată, nu este ca un munte sau ca un ocean.
Îngîmfarea şi trufia reuşitei te coboară, încetul cu încetul de pe soclul tău, căci ele desenează
pe cerul vieţii tale evenimente specifice lor. Slăbeşte, bucură-te şi taci! Lasă-te de fumat,
bucură-te şi taci!
Curăţă ograda ta, bucură-te de curăţenie şi lasă gunoiul vecinului acolo unde vecinul însuşi
l-a pus. Căci între vecin şi gunoiul din curte există o relaţie ascunsă, nişte emoţii pe care nu le
cunoşti, sentimente pe care nu le vei bănui vreodată şi cauze ce vor rămîne , poate, pentru
totdeauna ascunse minţii şi inimii tale. Între omul gras şi grăsimea sa există o relaţie ascunsă. O
înţelegere. Un secret. Un sentiment neînţeles. O emoţie neconsumată. O dragoste respinsă.
Grăsimea este profesorul grasului. Viciul este profesorul viciosului.
Şi, în viaţa noastră nu există profesori mai severi decît viciile şi incapacităţle noastre.
Acum ştiu, ştiu că orice ură, orice aversiune, orice ţinere de minte a răului, orice lipsă de
milă, orice lipsă de înţelegere, bunăvoinţă, simpatie, orice purtare cu oamenii care nu e la
nivelul graţiei şi gingăşiei unui menuet de Mozart ... este un păcat şi o spurcăciune; nu numai
omorul, rănirea, lovirea, jefuirea, înjurătura, alungarea, dar orice vulgaritate, desconsiderarea,
orice căutătura rea, orice dispreţ, orice rea dispoziţie este de la diavol şi strică totul. Acum
ştiu, am aflat şi eu... " ….şi am aflat şi noi… 
10
Invidia – autor necunoscut
<<Într-o zi, vecinul nostru de bloc şi-a luat un aparat de aer condiţionat. Era un zăduf
îngrozitor, dar noi n-aveam aparat de aer condiţionat şi nici bani ca să ne cumpărăm unul.
Sufeream de căldură şi de invidie. Aveam însă o bibliotecă. Ne-am uitat în ea şi am scos
cugetările lui Seneca. Am citit de acolo o pagină-două despre bine şi sensul vieţii şi, deşi cald
tot ne era, nu l-am mai invidiat pe vecin. Ceva mai târziu, vecinul şi-a deschis un butic şi a
început să umble îmbrăcat la costum la patru ace. Noi – tot cu blugi. Nu-i nimic – ne-am zis
liniştiţi, citind un capitol din “Etica” lui Spinoza. Apoi vecinul a apărut deodată într-un Megane
argintiu. Noi n-aveam nici bicicletă, dar l-am dispreţuit citind din “Phaidon” al lui Platon. Mai
târziu, vecinul a schimbat Meganul pe Merţan. Nu ne-a păsat, căci şi noi îl schimbaserăm deja
pe Platon cu Aristotel. Şi-a luat şi un 4×4, cel mai mare de pe stradă. Noi l-am luat pe Marcus
Aurelius, care ne-a făcut să zâmbim împăcaţi. A mai trecut o vreme şi vecinul şi-a luat nevastă
nouă: blondă, frumoasă, tânără. Noi – tot cu cea veche, dar am luat Evanghelia după Ioan.
Vecinul şi-a îmbrăcat soaţa cu o garderobă întreagă şi cu blănuri, başca bijuteriile. Noi ne-am
îmbrăcat spiritul citind din “Ecleziast”. În fine, vecinul s-a mutat într-o vilă la şosea cu gard
mare, bodigarzi şi piscină. Am rezistat şi de data aceasta eroic, citind “Richard III”. A urmat o a
doua vilă – la munte. După ce am văzut-o, ne-am consolat cu “Macbeth”. O a treia – la mare:
am recurs la “Învierea” lui Tolstoi, al cărei efect l-am consolidat cu “Ghilgameş”, Ghandi şi
“Declaraţia de iubire” a lui Liiceanu. Ne-am simţit cu mult mai bine. L-au dat la televizor la o
emisiune foarte populară. Ne-am stăpânit emoţia cu o porţie de Caragiale. L-au dat a doua oară
cu mare succes: am fi suferit dacă nu ne-ar fi ajutat Ananda Coomaraswamy, Cartea lui Iov şi
Cazul Wagner al lui Nietzsche. Aşa a trecut ceva mai mult timp… Vecinul îşi lua case, maşini,
iahturi, femei. Noi răspundeam cu Balzac, Thomas Mann, Hegel, Berdiaev. Lupta era strânsă,
dar echilibrată. În sfârşit, într-o zi l-au arătat cu cătuşe la mâini, umflat de DNA. Am răsfoit
atunci fericiţi “Apocalipsa”. Dar peste vreo două săptămâni, vecinul nostru era eliberat şi chiar
şi-a anunţat candidatura pe listele unui partid majoritar. Scârbiţi, ne-am uitat în bibliotecă. N-
am mai văzut nimic. Ne-am uitat pentru a doua oară. Nu ne-a venit să credem. Pentru a treia
oară ne-am uitat cu atenţie. Acelaşi rezultat: citiserăm toate cărţile.
Şi atunci ne-a cuprins invidia…>>
 Negativistul: este vocea care ne spune cât de rataţi suntem, cât de mizerabilă este
viaţa noastră, cât de incapabili suntem etc. Ne minimalizează reuşitele, capacităţile
şi ne subliniază cât mai mult eşecurile. Greşelile sunt apoi etichetate (“Prostule!”,
“Nepriceputo!”).
 Observatorul: este vocea raţiunii, cea care are de fapt control asupra celorlalte,
putând interveni oricând în dialogul interior pentru a le opri prin secvenţa: STOP!
LUAŢI O PAUZĂ! Cât de real este tot ceea ce spuneţi?
Este vocea Sinelui, a părţii constante şi relativ neschimbate din noi înşine, Sine care ne
asigură unitatea şi continuitatea. Această voce poate fi ajutată de METAMODEL pentru
deblocarea noastră şi găsirea soluţiilor optime.
11
În grupuri de câte 2 persoane, realizaţi următoarea aplicaţie:
Gândeşte-te la 3 situaţii obişnuite din viaţa ta în care 1 sau mai multe din vocile
interioare intervin. Pentru fiecare dintre ele, identifică:
- care este vocea care intervine prima,
- care este conţinutul discursului său,
- care este efectul asupra ta,
- dacă este cazul, care este următoarea voce ce intervine,
- care este conţinutul discursului său,
- care este efectul asupra ta etc.
 Situaţia A:
1. Vocea activă: …………………………………………………………………………………………………………………
2. Ea spune: ………………………………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………………………………………………
3. Efectul asupra mea: ……………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………………………………………………
4. A doua voce activă: ………………………………………………………………………………………………………
5. Ea spune: ……………………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………………………………………………
 Situaţia B:
1. Vocea activă: …………………………………………………………………………………………………………………
2. Ea spune: ………………………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………………………………………………
……………………………………………………………………………………………………………………………………………
4. A doua voce activă: ……………………………………………………………………………………………………
5. Ea spune: ………………………………………………………………………………………………………………………
12
………………………………………………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………………………………………………….
 Situaţia C:
1. Vocea activă: …………………………………………………………………………………………………………………
2. Ea spune: ………………………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………………………………………………
3. Efectul asupra mea: ………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………………………………………………
4. A doua voce activă: ………………………………………………………………………………………………………
5. Ea spune: ………………………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………………………………………………
 Concluzie:
1. Cea mai activă voce a mea este: …………………………………………………………………………………
2. Efectele ei asupra mea: ……………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………………………………………………
3. Cea mai tăcută voce a mea este: ………………………………………………………………………………
4. Efectele ei asupra mea: ………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………………………………………………
13
În grupuri de câte 2 persoane, folosind tehnicile învăţate până acum (rapport,

metamodel, VAKOG), realizaţi următoarea aplicaţie:
Alege o situaţie din viaţa ta în care ai dori să faci ceva, dar descoperi că faci
altceva, ori un caz în care conflictul interior dintre 2 sau mai multe voci te-a pus
în imposibilitatea de a lua o decizie.
1. Se identifică problema sub forma “Aş vrea să fac…, dar descopăr că fac…” sau “Aş
vrea să fac…, dar o voce din mine mă opreşte de fiecare dată”.
2. Se stabileşte comunicarea cu prima parte responsabilă pentru acel comportament.
Te rog să intri în forul tău interior şi să stabileşti comunicarea cu partea din tine care
vrea să facă…… Îţi mulţumim că accepţi să cooperezi cu noi. Cum să te numim? X
3. Se stabileşte intenţia pozitivă a acelei părţi şi se face separarea dintre aceasta şi
comportament.
Mulţumeşte-i pentru modul în care are grijă de tine şi întreabă partea X: “Care este
intenţia pozitivă cu care produci acest comportament?”
4. Se descoperă care este partea din echipa interioară care blochează activitatea
dorită din prima parte.
Mulţumeşte din nou părţii şi cere-i să ne indice care este partea (sau părţile) care
intervin/e şi blochează sau perturbă acţiunea sa.
5. Se stabileşte comunicarea cu a doua parte resposabilă pentru acel comportament.

Intră acum în legătură cu partea din tine care nu vrea să facă... Îţi mulţumim că cooperezi
cu noi. Cum să te denumim? Y.
6. Se stabileşte intenţia pozitivă a acelei părţi şi se face separaţia dintre aceasta şi

comportament.
Mulţumeşte-i pentru modul în care are grijă de tine şi întreabă partea Y: “Care este
intenţia pozitivă cu care produci acest comportament. Eşti cumva, la rândul tău, blocată
de cealaltă parte?”
7. Dacă fiecare dintre cele două părţi interferează cu funcţionarea celeilalte, se

negociază un acord.
Cere-i lui Y să ne spună dacă este de acord să nu îl întrerupă pe X, dacă şi X acceptă, la
rândul său, să nu o întrerupă pe Y.
Cere-i lui X să ne spună dacă este de acord să nu îl întrerupă pe Y, dacă şi Y acceptă, la

rândul său, să nu o întrerupă pe X.
În cazul apariţiei unor dezacorduri, se conduce negocierea dintre părţi, eventual

introducând în dialogul interior şi alte voci sau părţi.
8. Se stabilesc condiţiile acordului (în ce context, când, cum cele două părţi se
angajează să nu se mai interfereze reciproc).
14
9. Verificarea ecologiei.
Mai sunt şi alte părţi implicate în acest proces? (Dacă da, atunci se revine la punctul 5. şi
se reia negocierea, în trei sau mai multe părţi ).
Acest acord poate afecta şi alte părţi ale tale? Dacă da, ele pot accepta acordul? (Dacă nu,
atunci se revine la punctul 5. şi se reia negocierea, în trei sau mai multe părţi ).
10. Verificarea în viitor.
Întreabă inconştientul dacă este pregătit pentru a trece la implementarea noilor soluţii.
Lasă inconştientul să te ajute cu aportul său de creativitate şi flexibilitate. Cere-i să
instaleze sau să ajusteze orice altceva este nevoie pentru ca noile comportamente să
devină parte integrantă din tine. Transmite-i că de-abia aştepţi să te bucuri de aplicarea
în practică a noilor comportamente, cât mai repede cu putinţă şi din ce în ce mai frecvent
cu putinţă.
15
Submodalităţile – “diferenţa care face diferenţa”

La începutul acestui curs, unul dintre principiile NLP spunea că “harta nu
este teritoriul!”, adică realitatea obiectivă din afara noastră nu este, câteodată,
nici pe departe, realitatea din interiorul nostru. Reprezentările pe care ni le
facem în urma experiementării lumii din afara noastră sunt stocate sub forma
imaginilor, a sunetelor, a senzaţiilor şi stărilor emoţionale. Acestea sunt
sinonime cu sistemele de reprezentare senzorială.
Iar aceste sisteme au anumite caracteristici, denumite submodalităţi şi care se referă la
localizarea, distanţa, intensitatea, durata, originea (internă sau externă) a senzaţiilor
noastre.
Submodalităţile reprezintă mijlocul prin care se structurează harta interioara şi

se determină semnificaţia acesteia.
Submodalităţile ne dirijează acţiunile deoarece ele sunt cele care codifică experienţele
noastre şi le identifică în privinţa realităţii, certitudinii şi a timpului.
În NPL, submodalităţile sunt importante pentru aproape toate tehnicile. Asta fiindcă, prin
modificarea sistematică a fiecărei diferenţieri subtile, poate fi schimbată valorizarea
subiectivă a unor întregi domenii ale memoriei sau experienţei. De exemplu: de la
frustrant, la înviorător sau emoţional.
Submodalităţile percepţiei senzoriale sunt absolut necesare descrierii dorinţelor

unui individ.
Ce au descoperit R. Bandler si R. Grinder despre modalităţi este că:

 ele pot fi schimbate,
 lucru care declanşează schimbarea structurii hărţii interioare,
 şi astfel se modifică interpretarea pe care o dăm experienţei respective.
Cu alte cuvinte, putem amplifica stările de bine şi putem diminua efectele

experienţelor dureroase.
Submodalităţile sunt ca o telecomandă prin care putem regla conţinutul hărţii
interioare, fiind un mijloc foarte important prin care putem controla propriile emoţii şi
acţiunile care decurg din ele. Dacă dintr-o singură experienţă schimbăm/ajustăm o
singură submodalitate – cea care contează, întreaga experienţă se schimbă.
Submodalităţile care joacă rolul cheie în crearea oricărei experienţe se numesc
submodalităţi critice.
Când vorbim despre submodalităţi ne referim la:
 Asociere/disociere: o persoană asociată este cea care „trăieşte” ea însăşi situaţia

în care se află sau pe care o evocă, iar o persoană disociată este cea care „se
vede” pe ea însăşi ca fiind în miezul evenimentelor.
De exemplu: la o şedinţă în care lucrurile degenerează în ceartă, o persoană
asociată este cea care este foarte implicată emoţional şi „trăieşte” şedinţa, iar o
persoană disociată e cea care pare că priveşte de pe margine, fără să se implice
emoţional.
16
Lista submodalităţilor:
1. Vizuale:
 Mărimea (mic, mare, mărime ieşită din comun – un şoarece de mărimea unui cal -
sau mic - un cal de mărimea unui şoarece),
 Luminozitate (luminos, întunecat),
 Culoare (dacă da, ce culoare: luminoasă sau mată),
 Transparentă sau opacă; naturală/artificială - bananele galbene sunt naturale, cele
roşii sunt artificiale; culori intermediare/culori constante; culori
schimbătoare/culori constante),
 Negru/alb (există şi gri sau un intermediar negru - alb?),
 Poziţia obiectelor: în spaţiu, distanţă faţă de observator şi dintre obiecte),
 Contrast (sunt întunecoase/luminoase – diferenţele sunt mari sau mici? Cum stau
lucrurile în ceea ce priveşte culorile?),
 Claritate (contururile sunt clare sau vagi?),
 Imagine statică sau mobilă (diapozitiv sau film?),
 Viteză (natural/mai repede/mai încet),
 Direcţia mişcării: bidimensională (în plan) sau tridimensională (spaţială)
 Calitatea suprafeţei obiectelor (netedă; aspră; modele care?)
 Perspectiva din care se priveşte,
 Imagine mică/imagine mare,
 Căzut/răsucit,
 Forma cadrului imaginii,
 Înrămat/fără ramă,
 Simetria proporţiilor,
 Modul în care cade lumina (unde sunt umbrele, unde se găsesc zonele cele mai bine
luminate),
 Granulaţie fină/granulaţie grosieră (descompunere),
 Persoana este asociată/disociată imaginii respective?
2. Auditive
 Înaltimea tonalităţii
 Tipul tonalităţii (major/minor)
 Tempo-ul
 Volumul
 Poziţia sursei sonore în încăpere (dreapta, stânga, în spate, în faţă, jos, sus,
apropiată, departată, prim plan/fundal),
 Ritmată sau neritmată (dacă există un ritm, care?)
 Sunet/ton continuu sau cu întreruperi?
 Cuvinte, muzică, zgomote sau linişte?
 Durata percepţiei
 Stereo/mono
 Tonalităţi uşor diferenţiabile (de exemplu o voce) sau tonalităţi care se suprapun
(murmurul unei mase de oameni)
 Numărul surselor sonore- rămâne acelaşi sau se schimbă?
 Armonic/dizarmonic
 Tonalităţi naturale sau artificiale
 Cu rezonanţă/fără rezonanţă (sau ecou)
 Coloratură sonoră (ascuţit/înfundat)
 Tonuri dure sau moi
17
3. Kinestezice (inclusiv olfactive, gustative)
 Temperatură (fierbinte, rece, temperaturi variabile),

 Presiune (puternică, egală, schimbătoare), uşor/greu/apăsător,
 Locul şi extensia senzaţiei (de exemplu, vârfurile degetelor sau întreaga mâna sau
schimbător),
 Numărul senzaţiilor,
 Mişcarea (de unde, încotro şi pe ce cale?),
 lntensitatea senzaţiilor (intensive sau slabe?),
 Suprafaţa (moale, dură, mătăsoasă, păroasă, aspră, netedă, lipicioasă, umedă,
uscată, ascuţită, tocită, model (care model?),
 Contururi (profunde sau aplatizate?),
 Durata (cât timp?),
 Frecvenţa (cât de des? la ce intervale?),
 Ritmic/aritmic (dacă ritmic: în ce ritm?),
 Viteza (rapid, lent),
 Vibrator,
 Dulce/amar,
 Acru/sarat/iute,
 Gust/miros de fructe,
 Floral,
 Ca pământul,
 Aromat,
 Proaspăt/vechi/stricat,
 Ars,
 Mucegăit,
 Ascuţit,
 Metalic,
 Condimentat/fad,
 Arome diferite/o singură aromă,
 lntensitatea mirosului/gustului,
 Durata mirosului/gustului,
 Persistenţa mirosului/gustului,
 Gustul/mirosul principal,
 Gustul/mirosul persistent.
18
„Diferenţa care face diferenţa”
În grupuri de câte 2 persoane, folosind tehnicile învăţate până acum (rapport, metamodel,
VAKOG), descoperiţi submodalităţile critice care fac diferenţa dintre o activitate care vă
place foarte mult, una pe care o consideraţi neutră şi una care va displace profund:
Submodalităţi vizuale:
Submodalitatea Activitate +++ Activitate 000 Activitate ---
alb-negru/color
luminos/întunecat
imagine/film
asociat/disociat
apropiat/îndepărtat
statică/mişcare
panoramic/limitat
încadrat sau nu
2D/3D
mare/mic
formă
intensitate
clară/în ceaţă
durată
număr de imagini
poziţia în spaţiu
simetrie/asimetrie
19
Submodalităţi auditive:
volum
timbru
nr. sunetelor
armonios/strident
ce fel de sunete
interne/externe
direcţie
durată
ritm/aritmic
localizare
asociat/disociat
mono/stereo
intensitate
Submodalităţi kinestezice (+olfactive şi gustative)
senzaţii tactile
asociat/disociat
interne/externe
dimensiune
localizare
durată
textură
temperatură
greutate
20
intensitate
mişcare
presiune
formă
ud/uscat
respiraţie
puls
controlat/incontrolabil
miros de...
intensitate
durată
asociat/disociat
intern/extern
gust de....
dulce/amar
acru/sărat
intensitate
durată
asociat/disociat
intern/extern
21
Swish vizual
1. Identificarea problemei.
Alege un comportament neadecvat sau o situaţie în care vrei să fii mai plin de
resurse.
2. Identificarea imaginii şi a reprezentării interne care declanşează problema.
Refă contextul-imagine care te reprezintă în acea situaţie. Refă harta VAKOG a
acestui context şi, dacă nu eşti deja asociat, asociază-te cu această imagine.
3. Identificarea a 2 submodalităţi critice.
Descoperă ce schimbări aduse acestei imagini au cel mai mare efect asupra stării
tale interne (de cele mai multe ori, cele mai importante submodalităţi sunt cele ce
ţin de intensitate, dimensiune, luminozitate).
4. Break-state.
5. Crearea contextului dorit.
Cum ai arăta dacă ai proceda altfel? Ce fel de persoană ai deveni? Cum arăţi atunci
când îţi este uşor să depăşeşti asemenea dificultăţi sau când nu ai această problemă
deloc? (verificare ecologică, imaginea motivatoare nou creată să fie percepută din
poziţie disociată).
6. Break-state.
7. Crearea contextului-imagine combinat.
Adu înapoi vechea imagine, schimbă submodalitaţile făcând-o mare şi luminoasă
(dacă acestea sunt cele critice), asociază-te cu ea, apoi în colţul din stânga jos
plasează noua imagine, mică şi întunecată.
8. Swish.
Cu un gest care să fie în ritmul schimbării, fă ca vechea imagine să se facă tot mai mică şi
întunecată până când dispare complet, în timp ce simultan noua imagine devine tot mai
mare şi mai luminoasă. Swişşşşşşş........
9. Break-state.
10. Integrare.
Se repetă punctele 8 şi 9 de 5-6 ori şi din ce în ce mai repede.
11. Future-pace
Încearcă să accesezi vechea problemă/situaţie lipsită de resurse. Ce s-a schimbat? În ce fel
te vezi reacţionând pe viitor? Evocă 3 situaţii în care te vei afla şi vei avea nevoie de noul
comportament sau de noua resursă.
Observaţie: dacă tehnica nu duce la schimbări, e posibil ca contextul-imagine ales iniţial

să nu fie definitoriu pentru comportamentul în discuţie, să nu fi modificat submodalităţile
critice sau noul context-imagine să nu fie destul de atrăgător sau ecologic pentru client.
Întregul proces al exerciţiului se reia, făcându-se modificările de rigoare.
22
Autobiografia (ad. de S. Andreas)

1. Relaxare completă.
Relaxează-te profund, cât mai profund, iar în acelaşi timp rămâi vigilent şi
concentrat la vocea mea. Este timpul să te relaxezi, acum.... respiră....lasă-ţi
corpul să se relaxeze. Respiră rar.... şi profund.....şi complet..... şi cu fiecare
respiraţie pe care o faci te simţi tot mai relaxat. Imaginează-ţi că întreg corpul
tău poate să inspire şi să expire, nu doar nările tale.... şi astfel îţi umpli
plămânii cu mult aer proaspăt....Şi, în timp ce respiri rar şi complet, gândeşte-te la cum
este să te apreciezi aşa cum eşti tu ca fiinţă... Şi acum, când îţi simţi corpul relaxat,
abandonează orice tensiune corporală şi emoţională. Verifică încet şi întreabă-te dacă nu
cumva există senzaţii de reţinere şi dă-le voie să se risipească de tot, iar din ele să nu mai
rămână nicio urmă.
2. Persoana care te iubeşte.

Înainte să începem tehnica, aş dori să te gândeşti la o persoană despre care ştii tu că te
iubeşte. Gândeşte-te la cineva despre care ştii sigur, foarte sigur că te iubeşte: soţ/soţie,
fiu/fiică, mamă/tată sau poate vreun prieten... Indiferent cine ar fi, tu ştii sigur că te
iubeşte. Dacă nu îţi vine acum în minte nicio persoană care te iubeşte, gândeşte-te atunci
la o persoană care te apreciază la fel de mult. Acum, dacă ai adus în câmpul conştiinţei
tale chipul acestei persoane care te iubeşte sau te apreciază mult, aş vrea să laşi pentru
câteva momente deoparte acest gând pentru că îl vom folosi ceva mai târziu.
3. Autobiografia.
Imaginează-te acum că stai la birou... sau poate stai la o masă pe care tu o cunoşti foarte
bine şi îţi scrii autobiografia, îţi scrii propriul curs al vieţii tale.... Poate foloseşti un
stilou sau un creion, un pix sau altceva, sau... poate foloseşti o maşină de scris sau
tastatura de la computer sau laptop.... indiferent ce foloseşti, îţi scrii autobiografia....
spunându-ţi povestea vieţii tale.... şi te simţi foarte confortabil atunci când o faci. Poţi
vedea şi simţi masa pe care poate îţi sprijini mâinile... şi scaunul pe care stai... Şi s-ar
putea să sesizezi imediat... în câteva secunde... sau poate mai târziu, cum încep să îţi
vină în minte cuvinte care îţi descriu viaţa. Iar pe măsură ce scrii, devii tot mai conştient
de gândurile persoanei care te iubeşte... sau care te apreciază... şi începi să te gândeşti
chiar şi mai mult şi... mai clar la această persoană care te iubeşte.
4. Vizualizarea persoanei care te iubeşte.
....şi observi acum...în linişte... ca în alt colţ al camerei în care tu îţi scrii acum
autobiografia este cineva care stă de cealaltă parte a unui paravan de sticlă.... este
persoana de care tu ştii sigur că te iubeşte mult... stii ca te iubeste foarte mult.... Iar
când o zăreşti, devii conştient că se uită la tine, că te observă... şi te hotărăşti că vrei să
scrii despre această persoană în biografia ta şi despre rolul important pe care l-a jucat în
viaţa ta.... descri-o pe îndelete, fără grabă, scrie despre ea cum o vezi.... ce anume simţi
pentru ea... şi în legatură cu ea... scrie în biografie chiar şi ce te auzi pe tine spunând
referitor la această persoană... Dă-ţi timp să scrii toate lucrurile importante... fără să te
grăbeşti....
5. Vizualizare dintr-un alt unghi
....acum, după ce ai descris în întregime persoana despre care ştii că te iubeşte sau te
apreciază foarte mult, cu ajutorul imaginaţiei.... ieşi din corpul tău, astfel încât
23
conştiinţa ta să se plimbe liniştită prin camera în care tu scrii... şi treci prin peretele de
sticlă... şi aşează-te lângă persoana despre care ştii că te iubeşte şi stai lângă ea....
Uitaţi-vă împreună, tu şi persoana care te iubeşte, la tine.... cum stai la birou şi îţi scrii
autobiografia... Observă-te din această poziţie, dincolo de peretele de sticlă... Şi observă
exact cât de mult te apreciezi sau te iubesti tu pe tine în mod obişnuit.... Observă-ţi
adevăratele sentimente faţă de tine însăţi, în timp ce te priveşti... este posibil să observi
o autoapreciere înaltă sau s-ar putea să vezi una mai scăzută.... e posibil să te iubeşti
foarte mult... sau s-ar putea să te iubeşti mai puţin.... iar indiferent de ce observi,
acceptă aceste trăiri.... şi lasă-le să vină...
6. Vizualizarea prin ochii celeilalte persoane.
Acum, uşor, prin puterea imaginaţiei tale, dă-ţi voie să intri în corpul persoanei despre
care ştii că te iubeşte atât de mult.... realizează acest lucru, de a intra în corpul
celeilalte persoane, fără efort.... cu încrederea că eşti aici, în deplină siguranţă... iar
când te afli cu totul în corpul acestei persoane despre care ştii că te iubeşte sau te
apreciază, priveşte-te prin ochii ei un timp.... priveşte-te cum stai pe scaun la masă ...
sau la birou... şi îţi scrii autobiografia.... Vezi acum prin ochii cuiva care te iubeşte....
uită-te la tine şi observă cum arăţi tu scriindu-ţi autobiografia.... şi observă-te cum te
mişti, cum respiri.... cum scrii.... ia-ţi timp să îţi apreciezi calităţile şi aspectele speciale
de care eşti conştient acum că le ai, poate pentru prima dată, când te uiţi prin ochii
iubirii.... Şi, pentru că te afli în corpul acestei persoane care te iubeşte sau te apreciază,
şi poţi vedea cu ochii ei.... poţi să îi auzi şi gândurile.... şi să îi simţi şi gândurile pe care
le are pentru tine... Observă tonul cald al vocii şi al gândurilor pozitive pe care le are
pentru tine această persoana... şi le auzi în timp ce te vezi acolo, scriind la birou, din
poziţia aceasta, a persoanei despre care ştii că te iubeşte...
7. Înapoi în propria perspectivă.

....în ritmul tău, când eşti pe deplin conştient de calităţile şi lucrurile speciale care te
fac cine şi ce eşti, lasă-ţi încet.... şi, cu blândeţe, conştiinţa să părăsească corpul
persoanei despre care tu ştii că te iubeşte şi pluteşte înapoi prin peretele de sticlă, de-a
lungul camerei în corpul tău de la masă... în timp ce îţi scrii autobiografia...
8. Trăirile tale.
... acum, aflat înapoi în corpul tău, în timp ce îţi scrii autobiografia.... poţi să începi să
scrii.... fără să te grăbeşti.... ce ai trăit văzându-te prin ochii iubirii sau aprecierii. Când
scrii despre lucrurile pe care le-ai trăit, fii sigur că descrii câteva dintre calităţile şi
lucrurile speciale pe care le-ai observat la tine în timp ce te uitai prin ochii dragostei....
9. Future pace.
... şi, în timp ce scrii toate aceste lucruri despre tine, începe să te gândeşti la viitor – atât
la experienţe viitoare pe care le aştepţi să vină, cât şi la experienţe viitoare care te vor
surprinde... gândeşte-te la locurile din viitorul tău... la momentele din viitorul tău.... la
oamenii pe care îi vei întâlni în viitorul tău... la mâine, poimâine, la săptămâna viitoare,
peste luni, peste ani... atunci când vei dori să revezi, să reactivezi şi să îţi reaminteşti
această experienţă preţioasă în care te-ai văzut prin ochii iubirii, observând cât de special
eşti şi apreciind profund cine şi ce eşti tu în lume...
10. Întoarcerea la “aici şi acum”.

....după ce ai scris şi ultimele lucruri din autobiografia ta.... începe acum să revii la
starea de vigilenţă, la conştiinţă deplină... din ce în ce mai mult, în ritmul tău, începe să
24
percepi zgomotele din jur.... din această cameră.... vocea mea... podeaua pe care tu
stai... parcurge tot acest drum din interiorul tău până în prezent, simţindu-te mult, mult
mai bine decât la începerea acestui proces.... simte senzaţiile din tot corpul... poţi să
deschizi ochii şi să revii la starea de conştiinţă deplină... să îţi întinzi mâinile şi
picioarele.... şi bine ai venit înapoi!
11. Harta VAKOG a experienţei.

.... după această experienţă, în care te-ai văzut atât de bine prin ochii iubirii şi
aprecierii, ia-ţi câteva momente de linişte şi, sondându-te, scrie lucrurile pe care le
trăieşti în acest moment, ce simţi, ce schimbări au avut loc în tine, cum s-a schimbat
imaginea de sine, cum te vezi... ce auzi... ce simţi...
25
“Fast fobia cure” sau vindecarea rapidă a fobiilor

Fobiile sunt definite ca teama iraţională de un obiect sau situaţie care este considerată
în general ca fiind inofensivă. Teama este acompaniată de dorinţa de a evita pe cât
posibil acea situaţie, mergând până la cazurile extreme în care persoana nu îşi poate
desfăşura activităţile cotidiene datorită fobiei sale. Fobiile fac parte din patologia anxioasă
alături de atacurile de panică, stresul post-traumatic, manii, obsesii. O persoană cu fobie
(de obiecte, substanţe, fenomene, fiinţe, persoane, situaţii sau acţiuni) conştientizează că
frica ei este excesivă şi nefondată, însă încercarea de a-i face faţă produce şi mai multă
anxietate, intrându-se astfel într-un cerc vicios care se autoîntreţine.
Simptomatologia celor cu fobii este foarte diversă şi implică:
 Atacuri de panică (în special dacă pacientul anticipează contactul cu fobia sa)
 Incapacitatea de a funcţiona la randament normal
 Dorinţa intensă de a evita stimulul declanşator
 Semne obiective: tahicardie, tahipnee, tulburări de ritm cardiac, anxietate extremă,
adoptarea unui comportament de evitare.
NLP-ul, prin Rochard Bandler, propune o tehnică – fast fobia cure – prin care face
disocierea dintre elementele vizuale de cele kinestezice (emoţionale) ale unei hărţi
interne. În acest fel se realizează o transformare a interpretării pe care persoana cu fobie
o dă hărţii interioare.
Fast fobia cure

În grupuri de câte 2 persoane, folosind tehnicile învăţate până acum
(rapport, metamodel, VAKOG), realizaţi următoarea aplicaţie:
1. Fobia sau comportamentul cu un conţinut foarte încărcat emoţional.
2. Elicitarea situaţiei prin povestire.
3. Break-state.
4. Situaţia pozitivă – ancorarea ei pe umăr/umăr/spate etc.
5. Prima disociere: în sala de cinematograf.
6. Proiecţia alb-negru: proiectarea unei imagini alb-negru, cu o zi sau cu câteva
momente înainte ca persoana să trăiască teama/comportamentul ales.
7. A doua disociere: în cabina celui care proiectează filmul.
8. Proiecţia filmului înainte şi după evenimentul traumatic.
9. Asocierea cu imaginea de după eveniment: schimbare pozitivă a submodalităţilor,
plus adăugarea unui simbol-resursă.
10. Rewind: se face derularea rapidă în sens invers a imaginilor, ...de fiecare dată
persoana ajungând în deplină siguranţă la începutul filmului, ...o dată, de doua ori,
de trei ori... din ce în ce mai repede... din ce în ce mai repede...
11. Future-pace: se alege o situaţie din viitor în care persoana va mai întâmpina
situaţia respectivă.
12. Proba realităţii: când şi cum verifică persoana schimbarea pe care tocmai a făcut-o?
26
Poziţiile perceptuale – realitatea mea,

realitatea ta şi realitatea noastră
Joe Luft şi Harry Ingham, doi cercetători de la UCLA studiau personalitatea umană în
anii ’50, ajungând la un model al modului de exprimare al acesteia, denumit fereastra
Johari.
Ei au observat că fiecare dintre noi avem patru zone ale personalităţii:
1. Arena – zona publică, ce conţine aspectele pe care le arătăm mereu şi despre care
suntem dispuşi să vorbim. Aceasta este zona în care ne întâlnim sau ne confruntăm
cu ceilalţi.
2. Pata oarbă – zona ascunsă nouă, ce conţine aspectele pe care ceilalţi le observă la
noi, dar noi le ignorăm. Aceasta este zona inconştientă care afectează modul în care
ceilalţi ne percep şi reacţionează faţă de noi.
3. Masca – zona ascunsă celorlalţi, ce conţine aspectele pe care nu le arătăm şi despre
care nu suntem dispuşi să vorbim. Aceasta este zona în care ne ascundem dorinţe,
preferinţe, reacţii, comportamente, credinţe pe care le considerăm neadecvate a fi
aduse în Arenă.
4. Zona necunoscută, ce conţine aspectele inaccesibile percepţiei oricui – inclusiv
nouă. Aceasta este zona în care păstrăm resursele neactivate încă.
Prin autodezvăluire, creştem Arena prin reducerea Măştii, iar prin acceptarea
feedbackului de la ceilalţi, creştem Arena prin reducerea Petei Oarbe. În plus,
autodezvăluirea şi acceptarea feedbackului conduc la activarea Zonei Necunoscute.
27
Realizaţi următorul exerciţiu propus:
Trece în revistă schimbările produse până în prezent ca urmare a participării la această

formare. Poti face referire atât la schimbările produse aici, cât şi în mediul tău obişnuit
de viaţă, atât la schimbările pe care le observi tu la tine, cât şi schimbările observate de
alţii.
1) Ce elemente ale Măştii au fost aduse în Arenă, prin autodezvăluire?
2) Ce elemente ale Petei Oarbe aţi descoperit prin feedbackul primit de la ceilalţi?
3) Ce resurse noi, neaşteptate, aţi descoperit că aveţi, prin activarea lor din Zona
Necunoscută?
4) Dacă ar fi să comparaţi cu începutul formarii, cam cu cât a crescut mărimea

Arenei?
28
Eu,tu, ei... (ad. B. Bodenhamer, M. Hall)

Modelul ferestrei Johari a fost mult dezvoltat de NLP prin noţiunea de poziţie
perceptuală, reprezentând diferitele puncte de vedere din care suntem capabili să
percepem, să înţelegem şi să tratăm o situaţie.
Cu toate că există o infinitate de puncte de vedere posibile în raport cu orice

situaţie, există doar câteva poziţii perceptuale, fiecare dintre ele având anumite
caracteristice ale filtrelor perceptuale şi de interpretare care sunt activate.
Există două poziţii din care percepem evenimentele în mod asociat:
I. Poziţia 1 – EU – totul se percepe din interiorul propriei persoane, cu întreg

complexul VAKOG – semnificaţie (inclusiv gânduri) – stare interioară (inclusiv emoţii)
– fiziologie – acţiuni. Din această poziţie nu se ţine cont de părerea nimănui, ci se
urmăreşte exclusiv satisfacerea propriilor nevoi şi dorinţe cât mai rapid şi cu minim
efort. Este poziţia utilă pentru identificare, pentru descoperirea similitudinilor,
pentru autodezvăluire.
II. Poziţia 2 – TU – este cea în care ne percepem prin prisma altei persoane. Trecerea
în această poziţie se face prin empatie, astfel încât să putem activa complexul
VAKOG – semnificaţie – stare interioară – fiziologie – acţiuni specifice persoanei prin
prisma căreia ne percepem. Această poziţie este utilă pentru găsirea de alternative,
pentru reducerea conflictelor şi îmbunătăţirea comunicării şi toleranţei reciproce.
Există două poziţii din care percepem evenimentele în mod disociat:
I. Metapoziţia – în afara mea – implică păstrarea punctului de vedere propriu, dar ca

şi cum am fi detaşaţi de propriul corp şi de propria minte. Este poziţia
Observatorului interior, adesea plasat puţin în afara corpului şi deasupra noastră,
care are o imagine mai clară (neîncărcată emoţional) asupra a ceea ce ni se
întâmplă. Este poziţia cel mai simplu de luat, prin desprinderea de starea interioară
pe care o avem şi crearea posibilităţii unei reformulări a hărţii interioare prin
refacerea contactului cu VAKOG.
II. Poziţia 3 – Ceilalţi (ea, el ei ele) – seamănă cu metapoziţia, dar desprinderea se
face în raport cu relaţia EU-TU, în loc să se facă în raport cu noi înşine. Implică
luarea unei anumite distanţe şi perceperea situaţiei ca şi cum ar fi un observator
imparţial (în măsura posibilului!). Este poziţia care ne permite să judecăm, să
evaluam, să comparăm, să decidem, să facem ordini de priorităţi pe teritoriul
comun cu alte persoane. Trecerea în această poziţie se face tot prin empatie, dar cu
o persoană complet separată de situaţia analizată, pentru a putea descoperi modul
în care acesta percepe atât cele două persoane implicate, cât şi relaţia dinte ele.
29
Realizaţi urmatoarea aplicaţie, în grupe de cate 3 persoane: ghid, explorator şi

observator.
1. Retrăirea unei situaţii conflictuale din prima poziţie.
Adu-ţi aminte de o situaţie în care ai o dispută cu altă persoană. Aveţi puncte de
vedere diferite, aţi început să vă confruntaţi şi acum vă certaţi de-a binelea. Urmează
identificarea elementelor VAKOG, inclusiv dialogul interior şi fiziologia de atunci:
ce vezi, ce auzi, ce simţi, ce îţi spui, cum stai, care este poziţia ta fizică? Ce este
important pentru tine? Ce valori aperi? În ce fel atitudinea celeilalte persoane nu
corespunde aşteptărilor, nevoilor sau convingerilor tale?
2. Trecerea în poziţia a doua.

Treci în pielea, în papucii celeilalte persoane. Trebuie să intri complet în pielea sa,
aşa cum un actor bun intră în rolul unui personaj. Vei descoperi cât de uşor este să îi
simulezi atitudinea corporală, gesturile, vocea, intonaţia, cuvintele etc. Descoperă ce
anume trebuie să crezi pentru a acţiona în felul în care acţionează această persoană,
care sunt valorile pe care le aperi din această perspectivă...
3. Trecerea în poziţia 3.
Să trecem în a treia poziţie. Imaginează-ţi că eşti la tine în cameră, în pat şi priveşti
la televizor o scenă cu întreaga situaţie. Te vezi, împreună cu cealaltă persoană, de la
distanţă. Rămâi neutru/ă din punct de vedere emoţional. Dacă apare vreo emoţie,
verifică dacă nu cumva te „contaminează” prima sau a doua poziţie. Ascultă cuvintele
spuse, observă gesturile, atitudinile, tonul vocii, intonaţiile, astfel încât să poţi
descoperi ce este dincolo de ele. Când ai descoperit suficient, revino aici şi acum.
4. Interpretarea.
Ce anume ai descoperit? Poţi privi situaţiile de acest gen cu mai multă detaşare? Ai
putea reacţiona diferit? Ai fi putut spune altceva?
Alinierea poziţiilor perceptule

Este posibil ca atunci când facem trecerea de la o poziţie perceptuală la alta să
simţim ruperi de continuitate, ca şi cum ar fi vorba despre părţi separate, poate chiar
conflictuale, din personalitatea noastră. Cel mai adesea acest lucru indică faptul că ne-am
identificat prea mult cu una dintre cele trei poziţii perceptuale, reducându-ne
flexibilitatea punctelor de vedere şi, în consecinţă, a stărilor interioare şi acţiunilor.
Cei blocaţi în prima poziţie perceptuală au un referenţial exclusiv intern, astfel
încât cei din jur îi percep ca persoane care simt, gândesc, acţionează într-un mod narcisit
şi egoist.
Cei blocaţi în a doua poziţie tind să trăiască pentru alţii şi să se raporteze mereu la
părerea altora, astfel încât se trezesc blocaţi în rolul de Salvator, uitând însă să mai aibă
grijă şi de propriile nevoi.
30
În fine, cei blocaţi în a treia poziţie adoptă preponderent punctul de vedere istoric,
cultural, social etc., astfel încât sunt percepuţi de cei din jur ca rupţi de realitate, de
corp şi de emoţii, similari unor roboţi.
Autosabotarea este adesea indicaţia unei dezalinieri a poziţiilor perceptuale, care
conduce la incongruenţe şi conflicte interioare. Tehnica următoare poate fi utilizată ori de
câte ori avem (noi sau cineva care ne cere ajutorul) impresia unei greutăţi în a percepe
ansamblul unei situaţii sau a detecta noi soluţii şi oportunităţi.
Lumea din care facem parte – alte puncte de vedere

În 1997, Robert Dilts a identificat o a patra poziţie
perceptuală – NOI – corespunzând perspectivei sistemului
din care facem parte ( familie, organizaţie, societate
etc.). Este vorba despre o poziţie asociată în care ne
percepem din interior simultan pe noi înşine şi sistemul
respectiv, ceea ce ne permite să ne identificăm cu relaţia
pe care o avem cu acel sistem. Este poziţia care ne face să
spunem „ Din perspectiva obiectivelor comune...”.
Jan Ardui şi Peter Wrycza, în 1994, propuseseră deja
cea de-a cincea poziţie perceptuală – UNIVERSUL –
corespunzând unui fundal general ce generalizează totul. Aceasta rezultă din aplicarea
cuantificatorilor universali (totul, întotdeauna, mereu) asupra celorlalte puncte de vedere.
Este o metapoziţie în raport cu tot, ce ne ajută să adoptăm şi să variem mult mai uşor
celelalte patru poziţii perceptuale.
Esenţial este faptul că toate poziţiile perceptuale sunt la fel de importante, că
fiecare dintre ele ne este utilă în anumite contexte. Un bun comunicator ştie când să
folosească una sau alta dintre ele şi când să treacă de la una la alta.
Rezolvarea unui conflict ( ad. Ardui şi Wrycza )

1. Gândeşte-te la o situaţie conflictuală pe care nu ai putut-o încă rezolva.
2. Scrie pe câte o bucată de hârtie numele persoanelor implicate, inclusiv tu. Dacă este
nevoie se pot include nume generice, cum ar fi Banca, Administraţia Financiară,
Departamentul de Vânzări, Neamurile, Politicienii etc.
3. Distribuie aceste etichete pe podea, în poziţiile care ţi se par adecvate.
4. Treci pe rând de pe o poziţie pe alta, stând în dreptul bucăţilor de hârtie, după cum
urmează:
a) metapoziţie: Ce anume îţi trece prin gând, în legătură cu conflictul, părţile
implicate şi relaţia?
b) poziţia 1: Ce anume observi din acest punct de vedere?
31
c) poziţia 2: Treci rând pe rând prin fiecare altă poziţie, punându-te în locul lor.
Pentru fiecare descoperă în ce fel se percepe întreaga situaţie, care sunt
constrângerile, care sunt valorile şi convingerile, ce obiectiv pare cel mai
adecvat?
d) poziţia 3: Cum înţelegi totul, dacă te separi de situaţie şi o priveşti din exterior?
e) poziţia 4: Imaginează-ţi că eşti relaţia, sistemul, procesul. Ce descoperi acum,
când iei această poziţie?
f) Întoarce-te la propria poziţie. De ce anume eşti conştient/ă acum? Care sunt
noile tale opţiuni?
5. Fă din nou turul poziţiilor. Dcaă ai găsit o nouă opţiune în poziţia 1, verifică
acceptabilitatea ei pentru fiecare dintre celelalte poziţii. Dacă este nevoie, fă
ajustările necesare.
6. Dacă nu ai găsit o nouă opţiune din poziţia 1, treci pe rând prin poziţiile 2 pentru a
prelua eventual de acolo o opţiune care să fie acceptabilă.
7. În final, verifică totul din poziţia 5, cea a fundalului, a Universului. Imaginează-ţi că

acel conflict a fost rezolvat în maniera pe care tocmai ai găsit-o şi verifică dacă apar
eventual cosecinţe neaşteptate. Dacă apar, cere inconştientului să le rezolve, sau mai
fă o tură a poziţiilor pentru a descoperi o soluţie.
32

Suport Curs NLP Modul 4

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Suport Curs NLP Modul 4

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

MODULUL 4

Trăiește viața așa

În mine-s două. Şi de ce n-ar

Cu una plâng, sălbatică, din Iad.

Ea urlă din adâncuri şi din

Iar cealaltă e bună, ce

Din mâini revarsă mângâieri de

În mine-s două. Şi-s întreagă-

 acuză, învinuieşte, solicită,

 generalizează frecvent - fiecare, toţi, niciodată, întotdeauna tu…

Cum simte în interior:

 are o dorinţă supremă de recunoaştere a părerii şi a propriei persoane,

Cum se comportă ceilalţi:

 prin frică, teamă, retragere,

Terapia, coaching-ul, consilierea acestor persoane:

 stabilirea propriilor limite,

Sentimentele terapeutului când pierde controlul în munca cu o persoană care

 împăciuitor, se auto-denigrează, liniştitor,

 fără ceilalţi nu simte nimic,

Sentimentele terapeutului, când pierde controlul în munca cu o persoană care

Sentimentele terapeutului, când pierde controlul în munca cu o persoană care

 va încerca să-l convingă pe celălalt că este mai raţional să vorbească de sentimente.

 divaghează, evită, se neagă pe sine, neagă contextul,

Cum simte în interior:

Terapia, coaching-ul, consilierea acestor persoane:

Sentimentele terapeutului, când pierde controlul în munca cu o persoană care

 nu se realizează nici o interacţiune.

 persoana transmite prin toate canalele şi la toate nivelurile mesaje

Cum simte în interior:

Criteriile lui de comportament:

Categoriile Satir în acţiune

Pacifistul: “Vai, scumpo, nu spune asta. Bineînţeles că am încredere în tine. Mă

Realizaţi exerciţiul propus de trainer.

Echipa interioară şi conflictele interne

 Creatorul de scuze: este reacţia la vocea Criticului, apărându-ne de efectele

 Victima: imprimă tendinţa noastră de a fi simultan invidioşi şi furioşi pe ceilalţi,

 Constrângătorul: este oarecum vocea opusă Victimei, care ne cere să aderăm la un

"Acum ştiu, am aflat şi eu... " de Nicolae Steinhardt

Invidia – autor necunoscut

Şi atunci ne-a cuprins invidia…>>

În grupuri de câte 2 persoane, realizaţi următoarea aplicaţie:

1. Vocea activă: …………………………………………………………………………………………………………………

3. Efectul asupra mea: ……………………………………………………………………………………………………

4. A doua voce activă: ………………………………………………………………………………………………………

6. Efectul asupra mea: ……………………………………………………………………………………………………

1. Vocea activă: …………………………………………………………………………………………………………………

3. Efectul asupra mea: ……………………………………………………………………………………………………

4. A doua voce activă: ……………………………………………………………………………………………………

6. Efectul asupra mea: ……………………………………………………………………………………………………

1. Vocea activă: …………………………………………………………………………………………………………………

3. Efectul asupra mea: ………………………………………………………………………………………………………

4. A doua voce activă: ………………………………………………………………………………………………………

6. Efectul asupra mea: ……………………………………………………………………………………………………

1. Cea mai activă voce a mea este: …………………………………………………………………………………

2. Efectele ei asupra mea: ……………………………………………………………………………………………

3. Cea mai tăcută voce a mea este: ………………………………………………………………………………

4. Efectele ei asupra mea: ………………………………………………………………………………………………

În grupuri de câte 2 persoane, folosind tehnicile învăţate până acum (rapport,

5. Se stabileşte comunicarea cu a doua parte resposabilă pentru acel comportament.

6. Se stabileşte intenţia pozitivă a acelei părţi şi se face separaţia dintre aceasta şi

7. Dacă fiecare dintre cele două părţi interferează cu funcţionarea celeilalte, se

Cere-i lui X să ne spună dacă este de acord să nu îl întrerupă pe Y, dacă şi Y acceptă, la

În cazul apariţiei unor dezacorduri, se conduce negocierea dintre părţi, eventual