LEGAŢI “STAREA DE BINE”

CU EFICACITATEA ÎN
MUNCĂ:
ESTE POSIBIL.

Psih. Dr. Adrian ŢANACLI

Trataţi oamenii ca şi când ei
ar fi ceea ce vor să fie şi
astfel îi veţi ajuta să devină
ceea ce ei pot deveni

J. W GOETHE 1749-1832
 PLANUL PREZENĂRII
 Înţelege personalitatea şi comportamentul
în muncă.

 “Starea de rău”: dificultăţi,

proastă performanţă.

 Rolul central al mediului de muncă.

 Importanţa inteligenţei emotionale şi al

comunicării

 Ce avem de făcut ? ascultăm, înţelegem,

respectăm şi ne afirmăm
 NEVOILE UMANE
Piramida nevoilor Nevoi
după MASLOW de
realizare

Nevoi de stimă

Nevoi de apartenţă socială

Nevoi de securitate

Nevoi fiziologice
 PERSONALITATEA ŞI
COMPORTAMENTUL
ÎN MUNCĂ
Felul de a fi şi comportamentul în muncă al
unui individ
depinde de percepţia
realităţii, de viziunea sa asupra lumii.

Fiecare are reprezentările sale mentale

personale, propriile sale scheme mentale.

SCHEMELE MELE SUNT MODALITĂŢILE MELE DE A

MĂ VEDEA PE MINE, DE A VEDEA PE ALTII
ŞI LUMEA ÎN GENERAL.
 SCHEMELE MENTALE
SCHEMELE NOASTRE MENTALE DEPIND DE

TRĂSĂTURILE DE COMPORTAMENTUL
CARACTER ANTURAJULUI

SCHEME
MENTALE
STRUCTURA
MEDIUL DE VIAŢĂ FAMILIALĂ
SOCIETATEA EDUCAŢIA
EXPERIENŢELE
 SCHEMELE FRECVENTE

 Perfecţionismul.

 Nu faci greşeli, esti apreciat.

 Evit conflictul.

 Teama de a nu şti unde ajungi.

 Frica de a fi sancţionat.

 Frica de a fi ridicul.

 Frica de a face greşeli.

 DIFICULTĂŢI

 SUPRASARCINA ÎN MUNCĂ.

 INCERTITUDINEA, SCHIMBAREA.

 COMUNICAREA ŞI TENSIUNEA.

 LIPSA RECUNOAŞTERII.

 DEMOTIVAREA.
 Pe scurt

2 persoane reacţionează diferit la

aceiaşi situaţie profesională.
 Toţi indivizii caută prin munca lor:
 Integrare, apartenenţă.
 Sens, diferenţierea valorilor.
 Recunoaştere.
 Realizarea personală,stima de sine.
 “RĂUL“ ÎN MUNCĂ.

 Dacă aspiraţiile mele nu sunt satisfăcute

în munca mea (utilitate, relaţii,
recunoaştere, progres etc...), “starea de
rău” riscă să se instaleze.

 “Starea de rău” este deci un resentiment

individual
la un moment dat,
într-un anume context.
 “ STAREA DE RĂU”
AFECTEAZĂ SCUMP MUNCA.
 Sănătatea fizică şi/sau mentală.

 Absenteism.

 Medicamente, alcool etc...

 Eficacitate redusă , erori.

 Înrăutăţirea ambiantei de muncă.

 Contagiune: asupra altor colegi sau a

familiei.
 “STAREA DE RĂU” ESTE
CONTRAPERFORMANTĂ.

Adaptare
Performanţă
Eficacitate

Zona de
confort
pozitiv Stres
Presiune
Stare de rău
Neplăcere Creativitate Incapacitate de a rezolva
Oboseală Progres probleme
Frustrare Satisfacţie Epuizare - boală
 SALARIAŢII ÎN FAŢA “STARII DE RĂU”
 Identificarea, admiterea, înţelegerea ei
este esenţială.

 Atenuarea, evitarea este posibilă.

Dar dificilă pentru salariaţi.

 Funcţionează ca o curea de transmisie.

 Determină a încărcare a muncii .

 Marjă de autonomie limitată.

 SALARIAŢII ÎN FAŢA “STARII DE RĂU”

 Fiecare are propriile reprezentări,

aspiraţii, viziunea sa asupra realităţii
care îi pot declanşa emoţii...

 Acestea pot constitui blocaje pentru o

bună comunicare şi pentru o “stare de
bine”.

 Este deci necesar a fi întotdeauna calm,

de a avea un nivel emoţional cât mai
scăzut.
 SALARIAŢII ÎN FAŢA “STARII DE RĂU”

 Identificarea cauzelor.

 Înţelegerea nivelului de presiune: pentru

mine şi pentru ceilalţi.

 Să ştiu cum am tendinţa de a reacţiona.

 Să învăţ să rămân calm, stăpân pe

mijloacele mele.

 Să nu generez sau să amplific “starea de

rău”.
 SALARIAŢII ÎN FAŢA “STARII DE RĂU”
CONTROLUL ASUPRA CELORLALŢI,
A SCHIMBĂRILOR,
OPTIMIZAREA MUNCII,
MENŢINEREA UNUI CLIMAT FAVORABIL.

ASTA PRESUPUNE UN CONTROL MENTAL

 LA NIVELUL PERSONALITĂŢII.
 LA NIVELUL REPREZENTĂRILOR INDIVIDUALE.
 LA NIVELUL ÎNTELEGERII SITUAŢIEI.
 LA NIVELUL COMPORTAMENTELOR.
 LA NIVELUL EMOŢIILOR.
 CUM FACEM ASTA…???
DISPONIBILITATE,

ÎNTELEGERE,

STĂPÂNIRE DE SINE,

O BUNĂ COMUNICARE,

RESPECT DE SINE ŞI DE ALTUL,

VOINŢA DE PROGRES.

Fără a forţa nota.

Fară manipulare.
Fără politica struţului.
 CUM FACEM ASTA …???

 Fără a nega dificultatea problemelor.

 Un bun manager are interesul de a fi ascultat

de ceilalţi , să spună lucruri clare, cu calm .

 Înţelegere şi comunicare evitând manevre de

interpretare şi apelarea la compromis.

 Foarte frecvent, “starea de rău” sau de tensiune

este rezultatul unei proaste comunicări.
 CUM FACEM ASTA …???
Când comunicarea se face GRESIT
în muncă, toată lumea PLĂTEŞTE :

 Emoţional: “stare de rău”, consum de

energie, sentimentul de presiune…

 Relaţional: ambianţa nevaforabilă,

tensiune relaţională, tendinţa spre conflict.

 Material: stres, ereuri, timp pierdut…

EFICACITATE SCĂZUTĂ ŞI “STARE DE RĂU”

 CUM FACEM ASTA …???

Când comunicarea se face CORECT

în muncă, toată lumea CÂŞTIGĂ :

 Emoţional: munca apreciată, satisfacţie.

 Relational: climat favorabil muncii.

 Material: muncă bine făcută, economie de

timp.

EFICACITATE ŞI “STARE DE BINE”.

 PRINCIPII DE COMUNICARE

 Nu pot să nu comunic.
Ex: sunt supărat , trebuie să mă descarc.

Un comportament neîntărit tinde să dispară.



Ex: nu vorbesc despre ce va urma.

Comportamentul meu induce comportamentul
altuia.
Ex: nu spun nimic când se impune
altul nu are de ce să-mi vorbească.
 ASCULTAREA

 Un bun lucrător trebuie să asculte,

chiar şi ce nu se spune….

 Un lucrător care nu spune nimic are emoţii

legate de fapte pe care le interiorizează şi
frecvent le transformă în efecte negative.

RISCURI : cedează, răbufneşte, se

blochează,
face greşeli, se îndoieşte
de ceilalţi…etc...
 ASCULTAREA

ESTE ACTIVĂ

 Ascultă “non verbalul”: acesta relevă

starea emotională, « non verbalul
vorbeşte ».

 Fi atent la “non verbalul” altuia: asta îmi

permite să înteleg mai bine starea lui
emotională şi mesajele pe care el nu
îndrăzneşte să le spună deschis.
 ASCULTAREA

ESTE ACTIVĂ

 Întrebărideschise:
« La ce te gândeşti??
Cum vezi tu lucrurile ??.. »

 Fără întrebări închise :

« Asta vrei să faci??
Esti de părerea mea??... »
 ASCULTAREA
ESTE ACTIVĂ

 Pun întrebări privind ceea ce simte, ceea

ce percepe altcineva.

 Utilizez reformulările:
Repet ce am înţeles de la altul:
emoţiile şi sentimentele sale.

 Nu mă opun emoţiilor altuia:

« daca vrei să faci aşa,vei reusi…»
 RESPECTUL: EMPATIA

 EMPATIA: te pui în locul altuia, respecţi

emoţiile lui, le înţelegi.
«eşti nervos, trebuie să-ţi revii… »

 SIMPATIE: împarte emoţiile altuia. «ce va

faci, din păcate nu ai noroc.. »

 ANTIPATIE: te opui emoţiilor altuia. «nu este

chiar atat de grav pe cât crezi tu… ».

 APATIE: indiferenţă.
 AFIRMAREA
EU-LUI
 Exprimarea cât mai fidel posibilă a ceea ce
gândesc, vreau sau simt, ţinând seama de ceea ce
altcineva gândeşte, vrea sau simte.

 RESPECTUL DE SINE SI DE CELĂLALT.

 MEDITEZ LA CEEA CE VREAU SĂ EXPRIM, SĂ

OBŢIN ŞI LA MANIERA DE A COMUNICA ACEASTA.

 CAUT COMPROMISUL.

 Nu gândesc şi nu vorbesc stăpânit de emoţie.

 Mesajul bine gândit, calm şi concis = bine

recepţionat, fără interpretări multiple ale sensului.
 AFIRMAREA
EU-LUI

Mă exprim direct, mă implic în tot ce este

altul implicat:
« EU , CEL CARE … CÂND ALE TALE, TU… ».

 Formulez de manieră pozitivă, de respect.

 Repet calm întrebarea mea sau refuzul

meu: metoda “discului zgâriat”
 AFIRMAREA EU-LUI

 Nu sunt negativist:
«NU…,TU NU AI, NU POŢI,ETC.…».

 Nu sunt acuzator :
« TU AI FĂCUT ASTA…,TU EŞTI ASTA…».

 Fără insulte sau remarci privind trecutul.

« TU ESŢI VINOVATUL, TU NE-AI BLOCAT »

 REGULA CELOR « 4 R »

 RECONTEXTUALIZEZ :
contextul: cine? când? cum? unde?

REFORMULEZ :
repet ce am înţeles din cele spuse de altul şi
despre emoţiile lui.

 REZUM : verific dacă totul a fost bine

înţeles.

 REMARC: ce a făcut bine celălalt,

progresele sale.
 CONCLUZII

 Suntem de puţine ori interesaţi de

emoţiile altuia şi de exprimarea lor.

 Am învăţat puţin din controlul şi

gestionarea lor.

 Câteva modalităţi simple ajută mult

“starea de bine” şi eficacitatea în
muncă pentru toată lumea.
 Concluzii
Dacă aţi făcut asta,

sigur aveţi o”stare de bine “

Eu desigur am obţinut-o

MULŢUMESC PENTRU ATENŢIE