Mihai Voda si Hasan Pasa

Arghir Bianca
• V am povestit, dragii mei, despre lupta de la Calugareni. Dar eu
gandesc ca vou ati vrea sa stiti mai mult despre Mihai-Voievod si de ce
a meritat el numele de Viteazul
• V am spus ca Mihai era stangaci, iar in lupta folosea mai ales o barda
cu doua taisuri. O manuia cu o iuteala de fulger si cu o neintrecuta
dibacie. Avea in el atata agerime, putere si manie, incat orice dusman
ii aparea in fata, oricat de puternic ar fi fost, tot nu ise putea
impotrivi: cadea traznit de barda lui cu doua taisuri.
• La sfarsitul bataliei de la Calugareni, dupa ce Sinan-Pasa, scos din
mocirla in care cazuse, a dat porunca de retragere, s a aflat un pasa,
adica un general turc, mai viteaz decat toti, care nu voia sa creada ca
au lui puteau fi infranti. Se numea Hasan si era vestit de puternic si
iscusit in lupta.
• Si lauda nu era desarta. Biruise multi potrivnici de ai lui, in multe
razboaie. Ii doborase la pamant, ca pe nimica.
• Acum la Calugareni, cam am zis, n a ascultat porunca lui sian-Pasa, ci,
cu ceata lui s a napustit, furios si groaznic, asupra romanilor, s ai
nimiceasca.
• Dar ai nostri, cu Mihai-Voda in frunte, nu s au clintit din loc.
• Atunci, arzand de manie, Hasan-Pasa a sarit, cu iataganul, direct
asupra voievodului.
• Mihai s a ferit si a dat sa l plesneasca-n crestet cu brada. Dar nu l a
nimerit, ca Pasa era foarte iute in miscari si mladios ca lama de otel. S
au mai ciocnit de cateva ori iataganul lui Hasan cu brada voievodului,
scaparand scantei. Din mai multe incercari de acest fel, Mihai I a prins
mestesugul in lupta: s a repezit cu toata puterea aspra-I, sa l rapuna
• Intelegand ca romanul e mai iscusit in lupta ca dansul, Hasan Pasa s a
rasucit, cu cal cu tot, si a impuscat o la goana pe langa marginea
padurii.
• Dar, cuprins de groaza, Hasan silea calul sa galopeze nebuneste. Si a
galopat, si a galopat pana cand, calcand intr o groapa bietul armasar si
a frant un picior si a cazut, aruncandu l pe Pasa cat colo. Zgariat pe
fata, dar mai cu seama infricosat ca l prindea Mihao-Voda din urma.
• Voievodul a franat calul. L a cautat pe turc cu privirea. Si, zarindu l
tupilat intre crengi si frunzare, I a strigat: ,, Iesi, Pasa, la lumina, nu te
piti, in chip rusinos, ca un las!’’
• Neavand incotro, Hasan-Pasa s a ridicat din ascunzatoare ,, Ghiaurule,
pana in clipa asta eu am fost cel mai mare viteaz din imparatia
turceasca. Acum nu msi sunt. Tu mi ai stins aceasta faima grozava. Asa
ca nu mai cutez a lupta cu tine.’’
• Pe Mihai-Voda il bucurau vorbele pasei. ,, Ti i draga viata, Hasane?’’ l
a intrebat cu liniste si impacare, netezind cu palma grumazul fierbinte
al calului sau.
• ,, Mi i draga, ghiaure!’’
• ,,Atunci ti o las, pasa Hasan. Cu o conditie: sa juri ca n ai sa mai vii
niciodata cu arma impotriva tarii mele. Si, pe deasupra, sa dai, pentru
vistieria mea, zece pungi de galbeni.’’
• ,,Jur si dau!’’ a strigat pasa nespus de bucuros
• Si s a tinut de cuvant. Intamplarea aceasta arata ca Mihai-Voda era nu
numai viteaz ci si intelept si marinimos cu cei infranti.
• La apusul soarelui, lupta de la Calugareni sfarsise. Mihai-Voda
descaleca din sa si poruncea capitanilor sa se adune la sfat iar
slujitorilor sa ridice ranitii si sa i ingrijeasca. Iar pe cei morti sa I
ingroape cu cinste.
• Se zice ca, dupa ce a dat aceste porunci un soim mare s a rotit de trei
ori pe cerul invapaiat de lumina apusului. Apoi a coborat pana
aproape de voievod si I a lasat la picioare un margaritar asemanator
celuia cules din battalia serpilor. Mihai s a plecat, i a luat, l a netezit cu
degetele, i a privit stralucirea si a zis:
• ,, Semn bun, prieteni!’’
• Si a pus margaritarul in chimir langa cel daruit de soim, demult, in
copilarie.