an

ef
St

cis
i
re

ar
et

lN
Ap

he
erg
Gh
Unde Seismice
Unde Stationare
 Unda primara

Cea mai rapida dintre aceste unde este

numita unda primara (longitudinala, provoaca
vuietul surd al seismelor) sau pur si
simplu unda P.
Mai este numita unda de comprimare. Miscarea
ei este aceeasi cu unda sunetului; in timp ce se
imprastie, dilata si comprima simultan roca.
Aceste unde P, la fel ca undele sunetului sunt
capabile sa treaca atat prin roci solide, cum ar fi
muntii de granit, cat si prin material lichid, cum
ar fi magma vulcanica sau apa oceanelor.
 Ea se propagă cu o viteză de
aproximativ 1.6 până la 8 km/sec,
depinzând de materialul prin care se
 deplasează.
Unda primara Unda P nu este periculoasă
pentru clădiri, deoarece conţine doar
aproximativ 20% din energia totală a
cutremurului.
 Unda secundara

Undele S sau undele secundare numite și undele de tăiere sau undele

transversale. La trecerea lor, mișcările solului se efectuează perpendicular pe
sensul de propagare al undei. Aceste unde nu se propagă în medii lichide,
ele sunt de obicei oprite de nucleul extern al Pământului.
Întrucât direcţia de propagare devine aproape verticală în vecinătatea
suprafeţei libere a terenului, undele S produc cele mai importante efecte
inerţiale asupra construcţiilor. Sunt periculoase, deoarece transportă
aproximativ 80% din energia totală a cutremurului şi determină distrugeri
proporţionale cu magnitudinea cutremurului şi cu durata de oscilatie.
Aceasta este o unda staționară
 Unda stationara

Unda staționară este fenomenul fizic rezultat în urma suprapunerii a două

unde de aceeași frecvență pe aceeași direcție ,dar în sensuri opuse sau în direcții
diferite. Prin interferența celor două unde se obține o structură ondulatorie
constantă în timp.
Undele care interferă pentru a crea unda staționară pot fi de orice fel:
mecanice, sonore, optice, electromagnetice etc. Locurile unde oscilația rezultantă
are amplitudine minimă se numesc noduri, iar cele cu amplitudine maximă se
numesc ventre (sing. ventru, din franceză ventre = burtă). Prin opoziție cu undele
staționare, undele elementare obișnuite se numesc unde progresive.
Unda stationara

Dacă undele inițiale au aceeași amplitudine, oscilația care rezultă

în noduri are amplitudinea nulă. În celelalte cazuri unda rezultantă
este o combinație între o undă progresivă și o undă staționară.
În funcție de mediul de propagare undele staționare pot fi uni-, bi-
sau tridimensionale, ca de exemplu:
• o dimensiune: coarda vibrantă, tubul sonor, fibra optică;
• două dimensiuni: cutia de rezonanță a instrumentelor muzicale, suprafața
unui lichid, membrana unei tobe;
• trei dimensiuni: interiorul unei încăperi, spațiul în care se propagă unde
luminoase coerente.
AP3 &&
GNM
Multumim pentru
atentia acordata!