NII .

O PE
EU R
Ș I E
O PA I C I L
E U R IST E A N
T E R O P
R A C E U R
CA ULUI
A ȚI
SP
 Obiective operaționale:
1. Să explicăm polisemantismul noțiunii
„Europa”
2. Să analizăm evenimente, procese,
fenomene specifice integrării europene.
 Semnificațiile noțiunii „Europa”
a. Sensul etimologic
Cuvîntul Europa are o vechime de două mii cinci sute de ani.
Etimologia sa este egeeană prehelenică, deci indo-europeană.
Denumirea vine de la cuvîntul „hirib” (apus de soare), iar
antonimul acestuia „asu” (Asia) însemnă răsărit. Putem
presupune, așadar, că Europa, în raport cu continentul asiatic,
desemna țara de la apus.
b. Sensul geografic, religios și politic
Primul care a dat un sens geografic, după ce
Europa fusese asociată cu o identitate
nonasiatică, a fost poetul grec Hesiod (sec.al VII
–lea î. Hr.).
În poemul „Lui Apollon pithianul” Hesiod
desemna prin Europa partea continentală a
Greciei antice.
Părintele istoriei, Herodot (sec. V î. Hr.), a fost
mult mai precis în situarea geografică a
teritoriului european. În opinia lui, acesta s-ar fi
întins din actuala Grecie de nord și pînă la Don
și Dunăre. Herodot însă nu preciza limitele
nordice și vestice ale Europei.
 Noțiunea „Europa” a căpătat un alt înțeles decît cel geografic tocmai peste
un mileniu. Astfel, un cărturar de la curtea lui Carol cel Mare (anul 800)
vorbea pentru prima dată despre Europa, avînd în vedere lumea creștină de la
nord de Munții Pirinei. Iar cronicarul spaniol, Isidor cel Tînăr, numește armata
creștină „armata europenilor” în luptă cu arabii.Primii care au transformat
Europa dintr-o denumire geografică într-o noțiune politică au fost împărații
creștini din sec. VII-XV. În secolele XV–XVI, noțiunea „Europa” își lărgește
aria geografică (prin includerea popoarelor ortodoxe în timpul marilor
confruntări cu turcii/a cruciadelor antiotomane), continuînd să aibă o
semnificație preponderent creștină. Descoperirea de către europeni a Lumii
Noi, necreștine, de dincolo de Oceanul Atlantic a constituit un pas important în
constituirea identității Europei. Începutul epocii moderne este marcat de o
expansiune intensă a europenilor în est și vest. Către sec. XVIII, Europa este
capabilă să oprească expansiunea otomană și să devină un etalon al
dezvoltării pentru restul lumii. În această perioadă Renașterea, Reforma,
Iluminismul creează un nou conținut Europei prin secularizarea vieții publice,
elaborarea și activarea noilor idei și concepții care lărgesc orizontul
 Perioada de la Revoluția franceză pînă la
începutul Primului Război Mondial reprezintă o
nouă etapă în dezvoltarea și afirmarea pe plan
mondial a Europei. Revoluția industrială și
dezvoltarea științelor, imperialismul, apariția
statelor-națiuni etc. sînt fenomenele ce
caracterizează această etapă istorică. Intervalul
dintre începutul Primului Război Mondial și sfîrșitul
celui de-al Doilea Război Mondial reprezintă o
perioadă de grea încercare pentru Europa. Ambele
războaie au necesitat resurse economice, umane și
spirituale colosale. Ele au reprezentat o tragedie
europeană și au demonstrat că europenii trebuie să
regîndească modul lor de a fi. Anul 1945 marchează
sfîrșitul istoriei unei Europe Vechi.
 Europa: spațiu geografic

Europa ocupă partea de vest a Eurasiei, cuprinde 7% din suprafața uscatului,

însumînd, împreună cu insulele, 10 524 000 km pătrați. Este unul din cele șase
continente ale lumii, această identitate însă, bazată pe noțiunea de continent, a
apărut abia în sec. XVIII. Este situată în emisfera nordică, aproape în întregime la
est de Meridianul O. Punctele extreme continentale sunt: la Nord – capul Nordkyn,
în peninsula Scandinavă, la Sud – capul Maroqui, în peninsula Iberică, la Vest capul
Roca, în peninsula Iberică, și la Est – versantul de est al munților Uralul Polar.
Distanța de la extremitatea nordică la cea sudică este de cca 5600 km, iar de la cea
vestică la cea estică – de proximativ 4000 km. Printre trăsăturile cele mai
proeminente ale acestei suprafețe de pămînt sînt de amintit, înaintea celorlalte,
caracterul jos al reliefului, mărimea mijlocie a înălțimilor, buna distribuție a apei în
sînul ei, varietatea climaterică generată de continua interferență a curenților polari
cu curenții tropicali, complexitatea remarcabilă a vegetației. Ca și continent se
plasează pe penultimul loc după teritoriu. Așadar, Europa este un continent care, din
punct de vedere geografic (teritorial), nu justifică supremația sa. Ceea ce a contat a
fost modul de a-și utiliza resursele umane, adică potențialul său ca spațiu uman.
 Spațiul uman și cultural
Clima favorabilă a încurajat populația
rapidă și timpurie a continentului european. În
prezent, populația Europei este de circa 730
milioane de locuitori, reprezentînd 11% din
populația globului (locul trei după Asia și
Africa). Se plasează pe primul loc după
densitate - în medie de 70 loc/km pătrat.
Europa alcătuiește un mozaic de popoare, care
vorbesc în 128 de limbi și dialecte. Circa 94%
din populația bătrînului continent vorbește
limbi care fac parte din familia indo-
europeană, mai răspîndite fiind limbile
germanice, romanice și slave. În prezent, pe
teritoriul Europei sînt 45 de state.
Pentru acasă:
Elaborați, în grup, un proiect Expoziție foto cu tema
„Europa în timp”. La elaborarea expoziției foto (ca produs final),
țineți cont de următoarele criterii:
• impact vizual;
• concordanță cu tema;
• caracter persuasiv;
• aspect estetic.