GENUL DRAMATIC

-prezentare generală-
 GENUL DRAMATIC cuprinde totalitatea creațiilor,
scrise sub formă de dialog sau monolog, destinate
reprezentării scenice în fața spectatorilor.

TEATRUL – termenul provine din grecescul theatron

→locul în care se țineau spectacole în Antichitate. Actul
teatral este, în esența sa, o acțiune ce imită
comportamentul uman fiind cel mai concret dintre
mijloacele prin care arta poate să prezinte situațiile și
raporturile interumane.
 COMPONENTELE TEXTULUI DRAMATIC

Dialogul → principalul mod de expunere în textul dramatic;

este alcătuit din replici (textul rostit de actori în timpul
reprezentării teatrale).
Indicațiile scenice / de regie / notațiile autorului /
didascaliile→ sunt informațiile autorului privind condițiile de
enunțare a dialogului într-o piesă de teatru și conțin:
· numele personajelor;
· locul și timpul acțiunii;
· referiri la ton și la mișcare;
· unitățile teatrului (act / scenă) etc.
Acțiunea în teatru → în teatru, limbajul devine acțiune: într-
o piesă, nu suntem interesați numai de ceea ce spune un
personaj, de conținutul pur semantic al cuvintelor sale, ci, în
aceeași măsură, de ceea ce face el.
- teatrul se întemeiază pe noțiunea de imprevizibilitate;
el reușește astfel să trezească și să întrețină atenția
publicului, folosindu-se de fenomenele de așteptare, interes
și suspans, din structura de bază a acțiunii dramatice.
Personajele în teatru→ cuvântul personaj provine
din latinescul ”persona”, însemnând mască.
- Desemnează o persoană fictivă care
acționează într-o operă dramatică.
- Personajul-tip posedă caracteristici fizice,
psihologice, morale cunoscute dinainte de către
public sau fixate prin tradiția literară.
Caracteristicile lui individuale și originale sunt
sacrificate în favoarea generalizării și îngroșării.
 Speciile genului dramatic: TRAGEDIA, COMEDIA, DRAMA

COMEDIA
❖ este o specie a genului dramatic, concepută în versuri sau proză,
care satirizează aspecte ale societății, slăbiciuni umane sau prezintă
situații hazlii,provocând râsul;
❖ aceasta are acțiune veselă și deznodământ fericit;
❖ comicul este principalul element ce deosebește comedia de alte
specii literare ce aparțin genului dramatic;
❖ comicul reprezintă o categorie estetică fundamentală, care
desemnează una dintre atitudinile esențiale în fața vieții;
❖ comicul poate fi: de situație, de limbaj, de nume, de moravuri și de
caracter
 TRĂSĂTURI

➔ Conflictul este derizoriu,personajele confruntându-se cu

probleme aparent importante;
➔ Personajele sunt riodiculizate, inferioare din punct de vedere
moral ;
➔ Comicul rezultă din situații,caracterul personajelor,contrastul
dintre aparență și esență, limbaj;
➔ Modurile de expunere utilizate sunt dialogul și monologul
dramatic
➔ Intenția autorului este de a critica anumite defecte umane,
urmărind îndreptarea lor;
➔ Deznodământ vesel;
Teatrul – Arta de a juca
Cuvântul teatru a intrat în limba română pe filieră franceză,
¨

având la origine latinescul theatrum. În limba latină, cuvântul

a pătruns din limba greacă, din théatron (loc în care oamenii
veneau să vadă spectacole). Substantivul théatron își are, de
altfel, rădăcina în verbul theáomai, care are sensul de „a
vedea, a observa“.
Într‐o reprezentație teatrală, sunt implicate mai multe persoane:

regizorul – propune o interpretare a piesei pe care o montează, scrie scenariul

¨

regizoral, selectează actorii și îi îndrumă la repetiții, avizează schițele pentru

decoruri și costume, efectele sonore, luminile etc.;
¨actorii – interpretează personajele pe scenă;
¨scenograful– desenează, sub îndrumarea regizorului, decorul și costumele,
acestea urmând a fi realizate în atelierele teatrului;
¨coregraful – colaborează cu regizorul și îndrumă actorii în vederea realizării
dansurilor sau a mișcărilor ritmice, atunci când este cazul;
¨costumierul – realizează costumul, respectând modelul propus de scenograf;
¨machieurul – specialistul în arta machiajului;
¨recuzitorul– responsabilul cu recuzita, procură și păstrează recuzita necesară
pentru reprezentație: mobilă, obiecte etc.;
¨Sufleur – persoană care le amintește actorilor replicile, având scenariul în față.
¨tehnicianul de lumini – se ocupă de luminile din timpul reprezentației;
¨tehnicianul de sunet – răspunde de efectele sonore necesare reprezentației.
 COMICUL ȘI TIPURI DE COMIC
Comicul
-categorie estetica presupunand situatii care provoaca rasul printr-o
disproporție, prin contrastul dintre esență si aparență , dintre efort
si rezultatele lui , dintre viu si mecanic , dintre scopuri si mijloace.
-provoacă râsul dar sfera râsului este mai larga decât cea a
comicului.
-sancționează presupune o atitudine critica fata de obiectul asupra
căruia se exercită.
-presupune conștiința superiorității celui care rade fata de obiectul
respectiv.
Sursele comicului: umorul și ironia
➢ Umorul - presupune bunăvoință, simpatie și înțelegere
superioară față de moravuri sau mici defecte omenești de care se
râde;
➢ Ironia - se bazează pe contrastul dintre sensul propriu-zis al
cuvintelor și sensul pe care autorul încearcă să-l sugereze în
 Tipuri de comic
1. Comicul de situație - face referire la întâmplări
neașteptate, aparent serioase, dar totodată amuzante. Se
folosesc scheme tipice precum confuzia, încurcătura,
coincidența.
2. Comicul de limbaj - se realizează prin expresii din
limbajul familiar, jocuri de cuvinte.
3. Comicul de moravuri - este o formă de a satiriza
comportamente și obiceiuri negative, caracteristice unei
epoci sau omului, în general.
4. Comicul de caracter - pune în lumină discordanța dintre
aparență și esență, mai exact dintre ceea ce vor să pară
personajele și ce sunt de fapt.
5. Comicul de nume - este o modalitate indirectă de
caracterizare, în sensul în care numele personajelor